De curând, în Bacău a avut loc ediția a III-a a Salonului de Folk & Blues, evenimentul cel mai important din cadrul Zilelor Bacăului 2018. Festivalul de Folk și Blues a fost unul de amploare, desfășurat în trei zile de spectacole și cu prezența a peste 50 de artiști din țară și din Republica Moldova. În fața scenei amplasate în zona Palatului Administrativ, sute de băcăuani, și nu numai, au asistat plini de frenezie la recitalurile artiștilor favoriți. Evenimentul a fost organizat de către Centrul Național pentru Sănătate Permanentă Bacău, condus de omul de afaceri Talal Hamad, în parteneriat cu Primăria Municipiului și Consiliul Local Bacău. La scurt timp după încheierea festivalului, Talal Hamad a adresat o scrisoare deschisă tuturor băcăuanilor:
„Scrisoare deschisă la încheierea Salonului de Folk & Blues 2018 – Ediția a III-a
Dragi prieteni,
A trecut, poate prea repede, și a III-a ediție a Salonului de Folk & Blues 2018, organizat de Centrul Național pentru Sănătate Permanentă (CENASPER), în parteneriat cu Municipiul Bacău, evenimentul emblematic al Zilelor Bacăului (7-9 septembrie) din acest an. Concertele au avut loc în Piața Tricolorului, la Biblioteca Judeteană „C. Sturdza” și la Baza Aeriană 95 Bacău.
Datorită implicării Municipiului Bacău, lista artiștilor invitați să concerteze și să se întâlnească cu iubitorii muzicii a fost cea mai bogată de până acum. În anul Centenarului Marii Uniri, au fost invitați doi români îndrăgiți din Republica Moldova, Vali Boghean și Pavel Stratan, alături de cei mai buni artiști români ai momentului: Adrian Beznă, Adrian Sărmășan, Adrian V. Mărgineanu, Arpad Domokos, Cezar Popescu, Costel Pătrașcan, Cristi Corcioveanu, Cristi Dumitrașcu, Daniel Făt, Daniel Iancu, Doru Stănculescu, Elena Barbu, Emeric Imre, Eugen Avram, Fără Zahar, Folk Frate, George Sărluceanu, Ghiță Danciu, Gospodaru Virgil, Lică Chițcan, Liviu Ciulei, Lucian Teofil Boar, Lucian Turcu, Majay Gyozo, Marcel Bălan, Maria Gheorghiu, Marius și Tatiana Ojog, Marius Matache, Mircea Bodolan, Mircea Rusu Band, Mircea Vanca, Neica Trandafir, Nicanor Casandruc, Nicu Zotta, Nidal Ștefan, Ovidiu Scridon, Radu Comănescu, Sînziana Ailenei,Sorin Poclitaru, Southernman Robbie, Ștefania Iacob, Vlady Cnejevici, Zoltan Octavian Butuc.
Le mulțumesc încă o dată sponsorilor și partenerilor care au susținut manifestările din anii trecuți și din acest an, SIF Moldova, Agricola, Dedeman, Agritehnica, Aerostar, Moraru Anca, Hotel Decebal, Grafit, Villa Borghese, Basarom, Arena
Mall, Pensiunea Cezara, ND Pharma.
Le mulțumesc și partenerilor media – Deșteptarea, Rock FM, Magic FM, Contrasens, Tele 1 Bacău, Kiss FM, Inima Bacăului, De Bacău, Agerpres, Euro TV.
Vreau să vă mulțumesc pe această cale tuturor celor care ați făcut posibil acest eveniment.
Vă mulțumesc vouă, tuturor contribuabililor băcăuani, pentru că din banii voștri Consiliul Local Bacău a alocat o sumă importantă, fără de care acest eveniment nu ar fi avut o atât de mare anvergură. Îi mulțumesc domnului primar Cosmin Necula, care a insistat ca acest salon al muzicii și al poeziei să fie de acum încolo emblema Zilelor Bacăului.
Vă mulțumesc vouă, colaboratorilor mei, care, prin experiența, munca și timpul vostru din toate fazele organizării, ați făcut lucruri extraordinare: Victor Eugen Mihai – VEM, Val Mănescu, Marcel Bălan, Neica Trandafir, Dan Siminaru, Irinel Tudor, Aurelian Chiscop.
Vă mulțumesc vouă, prieteni dragi, care ați fost alături de artiști la spectacole. Vă mulțumesc in corpore conducerii și membrilor echipelor de la toate instituțiile care au asigurat buna desfășurare a evenimentului: Poliția Locală, ISUJ, Jandarmeria Română, Poliția Națională.
Mulțumesc întregului colectiv de la Villa Borghese, care a stat timp de câteva zile de seara până dimineața în zori și a avut grijă de musafirii orașului nostru, Bacău.
Cu drag,
Talal Hamad”
În lumina acestor repere am avut o întrevedere cu organizatorul evenimentului care a oferit un interviu pentru Deșteptarea.
-Cum v-ați gândiți să înființați CENASPER?
-Am înființat Centrul Național pentru Sănătate Permanentă (CENASPER) în urmă cu mai mulți ani tocmai pentru a ajuta oamenii să le fie bine. Ideea era să intervenim prin medicină alternativă pentru îmbunătățirea calității vieții. Omului i se îmbolnăvește în primul rând sufletul. După cum bine știm, există niște hormoni care sunt responsabili de fericire. Dacă acești hormoni încep să lipsească, atunci începe organismul să sufere. Râsul, muzica, lumina soarelui și altele, produc acest hormon. Când omul este lipsit de lumina soarelui devine anxios. Și pot să dau un exemplu: pentru că nordicii sunt lipsiți câte șase luni de lumina solară aveau rata de sinucideri cea mai mare. Atunci s-a tras concluzia că lumina soarelui este foarte importantă. Mișcarea în natură este foarte importantă…
-Din toate acestea, râsul, muzica, sportul, ați ales muzica.
-Când faci o asociație te gândești la mai multe laturi. Am mai făcut și alte acțiuni prin care am încercat să ajutăm oamenii, în mod special copiii. De curând am organizat o acțiune pe care am intitulat-o „Ghiozdanul” prin care peste 20 de copii din comuna Măgura au primit ghiozdane utilate complet, cu tot ce trebuie, ca să înceapă anul școlar în condiții optime. Trebuie să spun că acestei campanii i s-au alăturat și alți oameni care au făcut donații directe, fără să treacă prin asociație, oameni cărora le mulțumesc pentru că au înțeles că trebuie să ne ajutăm semenii, mai ales copiii.
-Revenind la muzică. Ați organizat Salonul de Folk, mai multe ediții. De ce folk și nu…rock sau alt gen?
-În primul rând pentru că muzica folk folosește limba română. Poezia în limba română. În rock există tendința de a te îndepărta de limba noastră. Pe vremea lui Ceaușescu toată lumea cânta în limba română, dar acum… E adevărat că și folkul este internațional, dar în România a luat o formă aparte, de baladă. Folkul este omul cu chitara care are un mesaj. Apoi folkul a mai evoluat și acum se mai cântă un fel de folk bluesuit sau fel de fel de combinații de acest gen.
-Și v-a plăcut acest stil. Știu că ați venit în România în 1983…
-Dragostea mea pentru folk datează din 1983, când am venit să fac anul pregătitor pentru facultate, când am învățat limba română. Aveam atunci o prietenă care m-a dus la un spectacol pe stadion, la Cenaclul Flacăra. Atunci am simțit pentru prima dată starea aceea în care mii de oameni vibrau împreună. Chiar dacă nu înțelegeam cuvintele, eram fascinat de starea aia, o atmosferă încărcată de emoții. Și acum când îmi amintesc, mi se ridică părul pe mâini, retrăiesc acele momente. După aceea, am început să studiez acest fenomen. Am cumpărat discurile pe vinil, cu „Și totuși iubirea”. Atunci am început să mă interesez de folkiști. Erau Șeicaru, Hrușcă, Dan Aldea și alții… Și așa am început să învăț versurile și să le cânt. După ceva vreme Cenaclul a fost interzis după niște accidente petrecute pe un stadion la Ploiești. Atunci mi-au mai rămas emisiunile de la radio care erau joi seara. Practic, pe mine muzica folk m-a ajutat să învăț cuvinte noi, poezii…latura asta frumoasă. Probabil că dacă n-ar fi fost muzica folk nu aș fi descoperit minunații poeți români și creațiile lor literare. Pur și simplu sunt fascinat de poezia românească, care trebuie cântată și promovată pentru că este fabuloasă.
-Vorbiți foarte frumos despre limba română și despre poezia românească. Totuși, în ziua de azi, nu stăm tocmai pe roze din acest punct de vedere…
-Asta pentru că începând cu 1990, după Revoluție, în loc să promovăm valorile noastre, românești, am împrumutat tot felul de alte obiceiuri care nu au făcut decât să pună în umbră cultura noastră. Atunci și acest fenomen folk a început să moară prin faptul că artiștii acestui gen au cam fost dați la o parte, fiind catalogați ca artiști comuniști, pentru că la un moment dat au cântat și piese închinate paridului ș.a.m.d. Nimeni nu vroia să înțeleagă că așa au fost vremurile. La un moment dat, s-a încercat în țara asta renegarea a tot ce este românesc. Pentru că Păunescu a făcut Cenaclul Flacăra și a avut câteva poezii cu tovarășu’ și tovarășa, nu înseamnă că restul poeziilor lui nu sunt de luat în seamă. Din contră. Pentru mine sunt geniale. Dacă ai trei prune stricate într-o ladă plină, nu poți să le arunci pe toate pentru alea trei.
„Dacă nu ar fi fost muzica folk nu aș fi descoperit minunații poeți români și creațiile lor literare. Pur și simplu sunt fascinat de poezia românească, care trebuie cântată și promovată pentru că este fabuloasă.”
Talal Hamad, organizator Salonul de Folk & Blues
-Cum v-a venit ideea să organizați spectacole de folk?
-Aici sunt mai multe puncte de vedere. Există un proveb românesc: „Omul sfințește locul”. Sunt foarte mulți nemulțumiți de țara asta și o blestemă, o înjură și spun că suntem înapoiați. Dar fă ceva tu, acasă, tu cu copiii. Nimeni nu face nimic. Doar dăm din gură. Așa că eu am zis că e bine să fac ceva cu muzica. Să promovăm muzica bună, de calitate, și poezia românească. Sincer, afacerea nu merge chiar atât de bine pentru că nu am acceptat să se cânte orice gen de muzică. Tot respectul meu pentru toți cântăreții de toate genurile, dar aici trebuie să fie doar muzică bună, pentru suflet. Le respect crezul lor, să respecte și ei crezul meu. Și am început să aduc folkiști, unul câte unul. Pentru că nu toată lumea își permite să vină la mine la Villa Borghese pentru un concert de folk, am zis că trebuie să fac ceva de care să se bucure cât mai mulți oameni.
-Și așa s-a născut Salonul de Folk?
-Exact. Am făcut un proiect în care s-a implicat și Primăria Municipiului Bacău prin parteneriat. Proiectul Salonul de Folk a fost făcut să se bucure de el cât mai mulți băcăuani și nu numai, pentru că au venit oameni din Satu-Mare, Sălaj, Iași și din alte zone, special pentru acest festival. Pentru că fiecare artist are fanii lui și vin după el. Practic, la ediția din acest an, în Piața Tricolorului au fost oameni care au reprezentat toate zonele țării.
-Cum s-au derulat până acum Saloanele de Folk?
-Prima ediție a fost una simplă și s-a desfășurat la Villa Borghese. La ediția a II-a, de anul trecut, ni s-a alăturat și Consilul Local prin parteneriat și am susținut festivalul în mai multe locații: Parcul Trandafirilor, Teatrul Municipal „Bacovia”, Teatrul de Vară „Radu Beligan”, dar și în alte locații mai mici.
-Ediția a II-a a avut succes și v-a dat încredere…
-Întocmai. Și așa ne-am propus ca ediția a III-a, de anul acesta, să fie una mai deosebită. De aceea ne-am gândit să o organizăm în intervalul 31 august-2 septembrie, cunoscând faptul că 31 august este Ziua Limbii Române. Practic am vrut să închinăm acest festival acestei sărbători pe care să o petrecem prin vers și muzică bună. Atunci când am mers cu proiectul la primărie, domnul primar ne-a propus ca festivalul de folk să fie momentul emblematic din cadrul Zilelor Bacăului, ceea ce pe noi ne-a onorat. În aceste condiții a trebuit să mutăm tot evenimentul o săptămână mai târziu.
-Și a fost de bun augur, fiind un spectacol redutabil…
-A fost o reușită, într-adevăr, deși se putea să fie și mai bine. Un inconvenient a fost faptul că nu am avut suficient timp să promovăm evenimentul foarte bine, perioada de la aprobarea proiectului și până la începutul propriu zis al festivalului fiind destul de scurtă. În acest sens, pentru anul viitor vom veni cu proiectul mult mai devreme pentru ca domnii consilieri să aibă timp mai îndelungat să dezbată acest parteneriat și să facem ca lucrurile să meargă ca la carte. Ceea ce nu am avut anul acesta, dar vom corecta la ediția următoare, sunt scaunele, pentru că omul nu poate sta atâtea ceasuri în picioare. Dar, învățăm din mers.
-A fost o ediție cu foarte mulți invitați și am avut impresia că aveți o legătură de prietenie cu aceștia.
-Eu am o relație specială cu marea majoritate dintre ei. Anul acesta au fost mult mai mulți artiști care au vrut să vină, cererea fiind destul de mare, dar nu am dat curs tuturor solicitărilor pentru că nu aș mai fi avut unde să-i pun în program. Toți cei care au venit la Salonul de Folk au fost încântați de ce au găsit aici. Trebuie să mai spun că artiștii au venit pe bani puțini, pentru că i-am rugat și, așa cum spuneam, am relație specială cu ei. Dacă ați observat, acest festival a fost unul liber. Nu a existat gard de protecție iar prezența jandarmilor a fost foarte discretă. Și asta pentru că iubitorii acestui gen sunt oameni educați și serioși. Pot să afirm că spiritul de la Salonul de Folk a fost o bucățică din Vama Veche. La festival, am văzut în public oameni pe care nu-i cunosc, dar am citit pe chipul lor un strop de fericire, iar pentru acest aspect nu pot fi decât mulțumit.
-Odată încheiată ediția a III-a a Salonului de Folk, gândurile merg deja spre ediția următoare. Cam ce ar urma?
-Sigur va urma, dar încă nu știu ce. Va trebui să mă consult și cu domnul primar. Eu îmi doresc să fie un eveniment de răsunet și vreau să întrecem amploarea spectacolelor de la Cenaclul Flacăra. Asta e dorința mea, dar de la dorință până la realizare este cale lungă. Dar am o mulțumire sufletească, prin faptul că tot ce am făcut până acum a ajuns la sufletul oamenilor, pentru ei fiind ca o mângâiere. Ce poate fi mai important?
