Voleibalista Științei Bacău este pasionată de fotografie

O convorbire cu Georgiana Faleș prezintă o notă de romantism asemănătoare cu răsfoirea unui album cu fotografii. Nu întâmplător, cea mai veche componentă a Științei Bacău este pasionată de fotografie. Așadar, fotografii. „George”, cum o strigă colegele, făcându-și debutul ca centru în echipa Științei, în martie 2006, într-un Final Four la Piatra Neamț, în locul accidentatei Tsana Maletic. Ani după, George accidentându-se, tot la ligamente, tot la Piatra Neamț, și în aceeași jumătate de teren. George câștigând Cupa Challenge cu CSM București. George cu soțul Adrian și cu fiul lor David. George pe malul mării, admirând un apus de soare. George în „(S)PORTretul săptămânii”. Răsfoiți-l, merită!

Data și locul nașterii: 4 februarie 1986, Tulcea.

Stare civilă: căsătorită cu Adrian, un fiu, David Mihai, în vârstă de 6 ani, care la toamnă va intra în clasa pregătitoare: „Doamne, câte emoții avem!”

Principala realizare profesională: „Înainte de toate, câștigarea Challenge Cup cu CSM București, în 2016. Apoi vine semifinala de Cupă CEV jucată cu Știința, anul trecut, și Final Four-ul Cupei Challenge din 2008, de la Bursa, unde am ajuns după un meci pe muchie de cuțit cu Unic Piatra Neamț.”

Principalul regret profesional: „Ratarea calificării cu naționala României la Europenele din 2016, când am câștigat acasă cu Ungaria, dar am pierdut inexplicabil returul, deși conduceam cu 1-0.”

Sportivul preferat: „Roger Federer. Îl admir din toate punctele de vedere.”

Hobby: „Îmi place să fotografiez și să fiu fotografiată. Am și un aparat cu teleobiectiv, dar în ultima vreme prefer să fac poze mai mult cu telefonul. Mai demult, când aveam mai mult timp liber, obișnuiam să selectez anumite fotografii pe care ulterior le scoteam în format clasic, pe hârtie, și le ordonam în albume. Principalul subiect… foto? Fiul meu, David.”

Mâncarea favorită: „Nu-mi place să gătesc și nici nu am un fel de mâncare preferat. Nu sunt pretențioasă, mănânc orice, cu o condiție: mâncarea să fie bine preparată.”

Orașul de suflet: „Având în vedere că mă adaptez ușor oriunde, nu pot spune că aș avea un oraș de suflet.”

Actorii preferați: „Mă uit la filme, iar actorul pe care-l apreciez cel mai mult este Johnny Depp.”

Muzica preferată: „Cea veche. Ascult oricând cu drag un Queen, un Iris.”

Vacanța perfectă: „După cum spuneam, mă adaptez ușor. Nu am o destinație preferată; în ultimii ani am fost în Grecia, schimbând mereu locația și simtindu-mă bine de fiecare dată. Pentru ca o vacanță să fie pe gustul meu, trebuie să am compania potrivită. Concret, să am alături familia și prietenii.”

Nu poate trăi fără…: „Ca să fac o glumă, nu pot trăi fără aer, dar am înțeles sensul întrebării. Nu pot trăi fără familie.”

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Oh, nu! Nu pe o insulă pustie! Nu-mi place, ce să fac acolo? Bun, ca să intru totuși în joc, aș lua în primul rând un telefon, să pot chema pe cineva să mă ia de acolo. Dacă nu aș avea semnal, aș recurge la al doilea obiect: o rachetă semnalizatoare, să fiu găsită. Cât voi aștepta, cred că mă voi pune pe citit, așa că voi lua cu mine și o carte.”

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Aș avea dorințe mai speciale. Unu: să nu mai existe boli. Doi: să nu mai existe oameni răi. Trei: să fie destulă hrană pe pământ pentru oameni și animale.”

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Scriitoarea Jojo Moyes. Cred că am citit cel puțin 12 carți scrise de ea; suntem pe aceeași lungime de undă. Dacă mi-au plăcut cărțile, cu siguranță că mi-ar face plăcere și compania sa.”

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „M-am dat într-un parc de distracții din Viena în tot felul de mașinării din alea, de tip ciocan. Acum n-aș mai avea același curaj, clar.”

Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „O să râdeți, dar știu un singur banc. Unul, dar eu zic că-i bun. Cică o haită de lupi se pregătește să dea atacul la o stână. Ciobanul află și îi așteaptă pe lupi după gard, cu o bâtă în mână. Vine primul lup, dă să intre, dar ciobanul îi trage una zdravănă cu ciomagul. Ținându-se de bot, lupul dă înapoi. Următorul lup îl întreabă: «Ei, ce-i?». La care primul lup, ținându-se în continuare cu labele de bot, îi răspunde: «Bagă și tu capul, că pe mine m-a pufnit râsul»”.

Cum se vede la 70 de ani: „Să dea Dumnezeu să prind 70 de ani și să fiu sănătoasă atunci. Nu știu ce să zic; mi-ar plăcea să mă văd bunică, dar cred că ar fi mai bine să lăsăm viața să ne surprindă.”



PUBLICITATE