Ei bine, America a fost din nou binecuvântată cu prezența inconfundabilă a lui Donald J. Trump la Casa Albă. Unii încă încercau să se obșnuiască cu ideea, alții deja împachetau pentru Canada, iar restul se pregăteau de revoluție.
Din prima zi, Trump a arătat că nu a revenit la Washington pentru cafeluțe și socializări. Nu, domnule! A intrat direct pe ușa din față, a pus pixul pe masă și a început să semneze ordine executive mai ceva ca un student care încearcă să prindă ultimele locuri la facultate.
Să remarcăm că unele chiar au fost necesare și binevenite, și mă refer la eliberarea nefericiților ălora care au intrat în Congres și au fost condamnați pentru insurecție, la problema imigranților, la problema identității de gen. Nici desființarea USAID, care s-a ocupat cu organizarea revoluțiilor colorate peste tot în lume, nu e un lucru rău.
Dar, cum spune o vorbă, distracția se termină când începem să vorbim despre bani. Aici lucrurile devin palpitante. Trump, în spiritul său unic de afacerist, a decis că SUA trebuie să impună tarife vamale serioase. Ideea suna bine pe hârtie: „America First”, adică să cumpărăm ce producem noi, nu ce ne vând alții. Problema? SUA nu prea mai produce mare lucru.
De ani buni, fabricile americane au migrat spre Mexic și Canada, pentru că acolo mâna de lucru e mai ieftină. Acum, dintr-un foc, se pun tarife vamale de 25% pe produsele care, surpriză, tot pentru americani erau făcute. É logic, nu? Practic, SUA se taxează singură!
Ce urmează? Păi, dacă bunul simț și economia nu mint, prețurile vor exploda, inflația va crește și americanii vor avea surpriza să constate că promisiunea „Make America Great Again” se traduce de fapt prin „Make Everything Expensive Again”.
Acum un an, cu Biden la timonă, părea că SUA o ia la vale. Acum, cu Trump la bord, s-ar putea să pună nitro la motor. Ce poate merge prost?