Nu există an în care vreun ministru să nu se înhame cu mare entuziasm la carul reformei în educație. De trei decenii, atâta reformă s-a abătut asupra școlii românești, încât educația își dă duhul, iar absolvenții ies din sistem cu o încredere solidă că Pământul e plat și că „nici măcar Einstein nu era bun la matematică”.
Și de ce s-a ajuns aici? Simplu. Din când în când, câte un sinistru – pardon, ministru – vine cu perla că școala trebuie să producă lucrători pentru firmele private. Geniali! Numai că școala trebuie să pregătească, în primul rând, cetățeni. Oameni capabili să nu înghită pe nemestecate orice aberație, să deosebească o promisiune electorală de o gogoașă politică și, măcar în cele mai optimiste cazuri, să știe să calculeze restul la magazin fără să aștepte confirmarea de la casieră.
Ultima mare reformă nu face excepție. De ce să se mai predea Istorie și Geografie? Elevul de azi nu are nevoie să știe unde e România pe hartă sau cine a fost Ștefan cel Mare, că doar GPS-ul și TikTok-ul sunt acolo pentru el. Ba mai mult, de ce să obosească cu Fizică și Chimie, când poate trăi fericit în ignoranță?
La ce bun să înțeleagă cum funcționează lumea când oricum poate da click pe un tutorial care îi explică cum să supraviețuiască fără să-și folosească neuronii?
În loc să-i pregătim să fie oameni capabili să înțeleagă realitatea din jur, îi îndreptăm spre meserii „de viitor” – curieri de mâncare, frecători de menta, influenceri care recenzează chipsuri și altele asemenea.
Că doar nimeni nu mai are nevoie de gândire critică, nu-i așa? Așa că trăiască reforma! Mai puțin școală, mai mult nimic. Și să nu vă mirați dacă peste câțiva ani, la interviuri de angajare, întrebarea eliminatorie va fi: „Știți să legați șireturile?