În Parohia Lețcana, din comuna Racova, a fost implementat, joi, 5 octombrie, proiectul „Eroi au fost, Eroi sunt încă!” al Protoieriei Bacău, proiect derulat în toate parohiile Protopopiatului în acest an, cu binecuvântarea IPS Ioachim, arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Evenimentul a avut loc odată cu întrunirea Cercului Pastoral Nr. 10, la care au participat protopopul de Bacău, Eugen-Ciprian Ciuche, președintele Filialei județene Cultul Eroilor, Dănuț Voicu, prim-vicepreședintele Cristinel Aioanei și secretarul filialei, Petru Done. 

De dimineață, sub protia părintelui protoiereu, slujitorii sfintelor altare din arealul cercului Pastoral au săvârșit, în Biserica „Sfinții Voievozi”, Sfânta Liturghie, după care preotul Mihai Macovei a vorbit despre „Sfântul Roman Melodul – patronul cântăreților bisericești”. Tema face referire la însemnătatea Anului Omagial al pastorației persoanelor vârstnice și a Anului Comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. După care părintele protoiereu a transmis binecuvântarea ierarhului și a apreciat râvna pastorală a tânărului preot paroh din Lețcana Ionuț Gogu și a amintit că în 2024 va fi sărbători centenarul acestei biserici.

Apoi, la Monumentul Eroilor, amplasat în curtea bisericii, a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru eroii comunității care s-au jertfit pentru Neam și Patrie. După slujbă, despre importanța omagierii memoriei Eroilor Neamului a vorbit Dănuț Voicu. Președintele Filialei Cultul Eroilor a oferit, cu acest prilej, o Diplomă de recunoștință părintelui protoiereu și o Diplomă de merit părintelui paroh, pentru „generoasa contribuție adusă memoriei eroilor patriei care s-au jertfit pentru înfăptuirea marilor idealuri ale Neamului Românesc.”

La final, pe acordurile Imnului Eroilor, preoții prezenți alături de părintele protoiereu, membrii prezenți ai Asociației „Cultul Eroilor” și enoriași ai parohiei au depus la Monumentul Eroilor o coroană de flori.

1 de 14

Ziua Internațională a Educației, marcată în fiecare an pe 5 octombrie, a fost sărbătorită la Școala Gimnazială „Miron Costin”, din Bacău, printr-un eveniment cultural susținut chiar de elevii acestei instituții de învățământ. La invitația directorului școlii, Călin-Leon Boambă, la manifestare au venit și Dumitru Brăneanu – președintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, Ioachim Dămoc, președinte în exercițiu, și Mitică Pricopie, președinte de onoare ai Despărțământului Astra „Vasile Alecsandri” din Bacău, violonistul și scriitorul Emil Pintilie și agentul de poliție Georgiana Munteanu, absolventă a cursurilor Școlii „Miron Costin” și ale Colegiului Național „Vasile Alecsandri”, din Bacău. 

În curtea școlii, elevii de la cursul primar și de la cel gimnazial au susținut un scurt program artistic, în care au cântat și au prezentat un fragment dintr-o piesă de teatru în care eroul principal a fost chiar celebrul învățător Domnul Trandafir și au recitat poezii.

Pe parcursul programului, elevilor și profesorilor li s-au adresat și invitații. Profesorii Mitică Pricopie și Ioachim Dămoc au vorbit despre activitatea despărțământului Astra în România și în Bacău, Dumitru Brăneanu despre activitatea Filialei scriitorilor băcăuani și despre pasiunea de a compune literatură, la care i-a îndemnat și pe elevii școlii, iar Georgiana Munteanu și-a exprimat satisfacția de a se fi întors în școala în care a învățat timp de opt ani și a omagiat felul în care învățătoarea sa și profesorii i-au canalizat pregătirea pentru viitor.

La final, violonistul Emil Pintilie a încântat asistența interpretând valsul cântat acum o sută de ani la finalul marilor baluri mondene și a oferit unor participanți câte un exemplar al cărții „Viața lui George Enescu”, scrisă de Adelina și Emil Pintilie și tipărită în 2017 în regie proprie.

 „Educația – instrument pentru crearea și împlinirea viselor” a fost un eveniment din proiectul „Povești împărtășite, povești trăite, povești pur și simplu” menit să aducă împreună comunitatea și să întărească legătura care există în parteneriatul școală-comunitatea locală.

Pe 5 octombrie, anual, este marcată Ziua Internațională a Educației. Desemnată de UNESCO, Ziua Educației marchează semnarea, în 1966, a „Recomandării UNESCO/OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) privind statutul profesorilor”.

1 de 17

Un material publicat în ziarul nostru pe 1 octombrie 2023 despre un incendiu produs la o casă din cartierul CFR nu a trecut neobservat. Mai mult decât atât, câțiva tineri din oraș și-au unit forțele pentru ai ajuta pe cei care au avut de suferit în urma acestui incendiu. Am stat de vorbă cu Ionuț Chiper, un tânăr de 31 de ani, care împreună cu soția sa, Gabriela, au luat atitudine față de această situație.

„Am aflat despre incendiu din ziar și atunci, împreună cu Gabriela, m-am dus acolo să vedem care e situația și dacă putem să ajutăm cu ceva. Acolo am găsit un tată de 62 de ani, cu probleme de sănătate provocate de un AVC, fiul acestuia de 16 ani și o fiică de 28 de ani, și ea cu un handicap sever. Le-a ars aproape tot. A mai rămas o singură camera în picioare dar și acolo, apa de la intervenția pompierilor a afectat acoperișul. Atunci am făcut un grup pe facebook, să ne adunăm mai mulți să îi ajutăm pe acești oameni. Ni s-au alăturat vreo 10 băieți, care au zis că vor să ajute. Am curățat acolo tot, am încărcat într-un container toate lucrurile arse…

Am mai făcut rost și de haine pentru cei care au avut de suferit, pentru că ei au rămas doar cu hainele de pe ei, restul arzând în incendiu. Am mai strâns și niște alimente iar apoi ne-am mobilizat între noi și acum dorim să apelăm la comunitate să punem mână de la mână să le construim măcar un acoperiș acolo pentru că vine sezonul rece. Nu știu cum se procedează în cazul ăsta, să fie correct și să nu se interpreteze greșit. Noi chiar vreau să îi ajutăm pe oamenii ăștia.

Cred că sunt niște procedure și vrem să îi rugăm pe cei care se pricep să ne contacteze să putem ajuta. Cei care pot și vor mă pot contacta la numărul de telefon 0757.353.067”, ne-a povestit Ionuț Chiper.

Simpozionul Național „Vasile Pârvan” se desfășoară în perioada dintre nașterea marelui istoric, „părintele arheologiei românești”, Vasile Pârvan (28 septembrie 1882) și data (6 octombrie, 1408) de atestare documentară a localității Bacău. Manifestare de înaltă ținută științifică și academică, Simpozionul Național dedicat marelui arheolog Vasile Pârvan, născut la Huruiești – Bacău, a fost deschis de dr. Sebastian Alin Popa, noul manager al Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, care a transmis mesajul de bun venit tuturor oaspeților din țară și din Bacău, profesori universitari, muzeografi, arheologi, istorici, cercetători, conservatori, directori ai unor muzee de istorie din țară.

A fost prezent și Liviu Miroșeanu, viceprimar al municipiului Bacău, oraș care împlinește pe 6 octombrie 615 ani de atestare documentară, care a felicitat organizatorii și a urat succes lucrărilor simpozionului. Un program bogat, divers și interesant, un adevărat maraton prin istoria Bacăului și a țării, conferințe, lansări de carte și reviste, expoziții, schimburi de experiență.

Am remarcat prezența la simpozion și a doamnei Eugenia Antonescu, arheolog, soția celui care a înființat, în Bacău, primul muzeu de artă și istorie, în 1957. Lucrările se desfășoară în plen și pe secțiuni, prima conferință științifică „Un enciclopedist latin – Plinius cel Bătrân. 2000 de ani de la naștere” a fost susținută de prof.univ.dr. Nelu Zugravu, de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Istorie, Iași, urmărită cu mare interes de publicul prezent, mai ales că universitarul ieșean nu numai că este un bun orator, dar a venit și cu un conținut bazat pe informații inedite, atât din istoria imperiului cât și a marelui învățat.

A urmat lansarea ediției cu numărul 52 a Revistei CARPICA, al cărei fondator a fost același neobosit și inegalabil om de cultură, care a fost Iulian Antonescu, în paginile căreia au semnat personalități remarcabile ale științei românești. Revista a beneficiat de prezentarea de excepție a istoricului dr. Lăcrămioara Stratulat, director general adjunct al Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași, care, totodată a omagiat personalitățile care au marcat activitatea muzeului băcăuan, Iulian Antonescu, Viorel Căpitanu, Ioan Mitrea, Alexandru Artimon.

Structurată pe patru secțiuni: Arheologie, Istorie, Heraldică, numismatică, Note și recenzii, în cele peste 500 de pagini semnează și publică 50 de autori, nume consacrate în aceste domenii. Una dintre cele mai longevive și prestigioase reviste de istorie și arheologie, CARPICA apare cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Bacău și este condusă de un colectiv format din dr.Lăcrămioara -Elena Istina (redactor șef),  dr. Marius -Alexandru Istina – secretar științific, prof.dr.Anton Coșa, dr. Brândușa Elena Popovici, Marina-Mihaela Bărbieru – membri.

O altă revistă care apare în Bacău, fondată și coordonată de prof. Vilică Munteanu, președinte al Asociației Arhiviștilor din Bacău, este Acta Bacoviensia, aflată acum la ediția a XVIII-a, care, aveam să aflu, apare cu sprijinul financiar al unor sponsori, oameni cu mare drag și dragoste față de istoria noastră. Remarcabilă și inițiativa prof. dr. Anton Coșa, care a publicat, cu sprijinul colegilor din muzeu un nou volum din seria „Podoabe din patrimoniul Muzeului de Istorie Bacău, tipărită la Editura Magic Print Onești, proiect finanțat de Consiliul Județean.

Tot în prima parte a zilei au fost vernisate trei mari și valoaroase, din punct de vedere științific, expoziții. Una foto-documentară: Un sat și o sută de ani: Nicolae Bălcescu-Bacău, realizată și prezentată de dr. Iulian Bucur, expoziţia de arheologie şi etnografie: Târgurile medievale Bacău şi Trotuş (615 ani de la emiterea documentului din 6 octombrie 1408), prezentată de dr. Lăcrămioara Istina, şi ultima, o expoziţie de autor: Fotografii din dronă pe proiectul Centurii Bucureşti Nord, lot 2, la care a lucrat şi fotografiat arheologul Dănuţ Prisecaru. Au urmat lucrările pe secţiuni (Arheologie, Istorie, Personalităţi, muzeografie, monumente, medalistică, Istorie şi arhivistică).

Un moment apreciat şi aplaudat a fost cel din intervenţia doamnei Eugenia Antonescu care, în final, le-a urat organizatorilor, întregului colectiv din Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, ca, în 2033, să-i găsească tot aici, în sediul construit special pentru această destinaţie, cu eforturi uriaşe, începând cu 1990, la iniţiativa unor oameni de mare valoare intelectuală, patrioţi, cu dragoste faţă de valorile patrimoniului inestimabil al judeţului Bacău, fie el istoric, arheologic, etnografic şi de artă.

Simpozionul continuă şi vineri, 6 octombrie.

1 de 8

Pe la mijlocul lunii trecute (15 – 17 septembrie), când toamna își intra încet în drepturi, iar vara începea să devină o amintire, cu picături de ploaie dar și cu razele calde ale unui soare falnic încă, o parte dintre colegii generației optzeciste a liceenilor de la Târgu-Ocna și-au dat întâlnire și în acest an, la Slănic-Moldova.

Este a cincea ediție a evenimentului ,,Întâlnirea anuală a absolvenților Liceului Industrial din Târgu-Ocna, promoția anului 1980” (actualmente Colegiul Național ,,Costache Negri”) și a patra care se desfășoară consecutiv la una dintre proprietățile private din stațiunea de la poalele Nemirei.

Prima ediție a întâlnirilor generației optzeciste s-a desfășurat în 2013, în incinta liceului și mai apoi la un complex turistic din Târgu-Ocna, eveniment care a prilejuit sărbătorirea a 33 de ani de la absolvirea liceului. După o pauză de șapte ani s-au reluat întâlnirile colegilor de liceu ai generației optzeciste, astfel că, următoarele patru ediții (2020, 2021, 2022, 2023) au fost organizate la Slănic-Moldova și au marcat, printre altele, atât aniversarea a 40 de ani de la terminarea liceului din Târgu-Ocna (ediția a doua, 2020), cât și împlinirea vârstei de 60 de ani a majorității participanților (ediția a treia, 2021). Și tot la cea de-a treia ediție s-a stabilit ca și edițiile viitoare să se desfășoare în aceeași perioadă și la aceeași locație din Slănic-Moldova, iar majoritatea colegilor au fost de acord și s-au și ținut de cuvântul dat.

Deși participarea a fost ceva mai scăzută în acest an, bucuria și emoțiile au fost la fel de mari ca și în anii precedenți, iar catalogul a fost din nou strigat, cu părere de rău pentru profesorii care nu au putut ajunge din cauza problemelor de sănătate, dar și cu regrete pentru unii dintre ei care nu se mai află printre noi.

Colegilor care au lipsit de la întâlnire și care au avut motive bine întemeiate în acest sens, li s-au motivat absențele de către șefa de promoție, cu promisiunea dată de ei, că vor fi prezenți la întâlnirea de anul viitor, bineînțeles, cu voia lui Dumnezeu.

Și iarăși, aproape trei zile de rememorări ale unor atât de frumoase fapte și amintiri din viața de licean (1976 – 1980), cu atâtea transformări, care aveau să ne deștepte, să ne revigoreze viețile, pentru ceea ce avea să urmeze, deloc ușor, în viitor. Și totuși, educația primită acasă, completată cu cea din școala generală și apoi cu studiile liceale, postliceale sau universitare, au însemnat, pentru cei mai mulți dintre noi, o bază solidă pentru desăvârșirea umană și profesională.

Ca să ți se schimbe profilul clasei când nici nu te așteptai, adică să treci de la uman la real și apoi la o anumită specializare, în totalitate tehnică și aproape necunoscută, unde aveai, pe lângă orele de matematică, fizică sau chimie și alte ore, precum ,,Tehnologia construcțiilor de mașini”, ,,Organe de mașini și mecanisme” sau altele, fie că vorbim de domeniul petrolier sau minier, așa cum erau orânduite clasele de liceu după noile schimbări, nu a fost deloc o trecere ușoară spre ceea ce ne doream cu adevărat, spre ceea ce visam.

Sigur că, într-un fel nu a fost rău, pentru că am învățat câte un pic din toate (inclusiv în cadrul orelor de practică) și am învățat de asemeanea, ce înseamnă să ai un program plin de activități, întrucât, programul nostrum zilnic era cuprins între orele 8.00 – 14.00, după care urma o pauză, iar de la ora 16.00 și până la ora 19.00, sau chair 20.00, se desfășurau orele de specialitate, în funcție de profilul industrial ales, uneori și sâmbăta. Ca să nu mai vorbim de faptul că mulți dintre cursanți erau navetiști, fie de la Dofteana, Bogata, Pârâul Boghii, Agăș, Asău, Cireșoaia, Cerdac, sau Slănic-Moldova!

În ciuda atâtor dificultăţi ivite ca urmare a profilului său industrial, liceul din Târgu-Ocna a rămas, de-a lungul timpului, una dintre şcolile bune ale judeţului Bacău, iar între 1960 – 1980, acest liceu a fost considerat între primele trei licee din judeţul Bacău ca performanţă şcolară, fiind prezent la majoritatea concursurilor tematice organizate la nivel județean, la olimpiade, dar şi la competiţiile sportive pe care le-a dominat o anumită perioadă. Să nu uităm că de aici, dintr-un liceu de provincie au plecat și s-au afirmat în viaţa ştiințifică şi culturală naţională, dar şi europeană, o serie de personalități precum arhitectul Liviu Ioan Benea, matematicianul Dumitru Motreanu (Universitatea din Perpignan, Franţa), pictorul Neculai Hilohi, poeţii, scriitorii sau criticii literari: Mihai Drăgan, Gheorghe Drăgan, Gelu Ionescu, Mihai Stănescu (Michel Stanesco, Universitatea „Marc Bloch· din Strasbourg, Franţa), Dumitru Radu, Daniela Caurea, Dan Sandu, politologul Gheorghe Sprinţeroiu, sociologul Ion Boboc, actorul Sandu Simionică, profesorii universitari Florentina Vișan (fostă Florentina Usturoi, Universitatea Bucureşti) şi Ana Bal (fostă Ana Brişan,ASE Bucureşti), geologul Mihaela Melinte (fostă Mihaela Dobrinescu). inventatorul Ioan Alexandru Sorin Harabagiu, istoricii Dumitru Şandru, Constantin Iordan, Corneliu Stoica şi mulţi alţii.

Și pentru a avea o imagine și mai clară a zbuciumatei perioade pe care am petrecut-o în liceul de la Târgu-Ocna, iată o scurtă prezentare a acestuia, așa cum apare în revista istoricului Corneliu Stoica (profesor de istorie la liceul din Târgu-Ocna), lansată cu ocazia centenarului unității de învățământ și intitulată ,,Colegiul Național `Costache Negri` din Târgu-Ocna. De la tadiție la modernitate (1918 – 2028)”:

,,Din 1949 până în 1977, Liceul Teoretic din Târgu-Ocna  a functionat cu doua secţii: reală şi umană, iar din 1956 se ţin şi cursuri serale. Între 1977 şi 1990, liceul devine industrial, cu profil minier la început (1977 – 1979), apoi petrolier (1979 – 1990), pregătind elevii în specializări tehnice puţin cerute de profilul economic al zonei. Este perioada cu cele mai numeroase promoţii de elevi, cu efective de clase mărite (peste 40 de elevi de clasă), cu ateliere pentru pregătire tehnică (actuala clădire anexă 2), cu săptămâni de practică agricolă la începutul fiecărui an şcolar, cu internate pentru elevii veniţi din zone mai îndepărtate şi cu multe alte aspecte caracteristice învăţământului din epoca ceauşistă. În perioada 1986 – 1990, liceul industrial funcţiona cu circa 50 de clase, având peste 1.100 de elevi, care urmau 7 profiluri de calificare în meserii din domeniul petrolier. Efectivele mărite, numărul mare de clase, cu desfăşurarea orelor în trei schimburi, de luni până sâmbăta, cu activităţi culturale duminica, cu indicaţii `preţioase` de la centru, au făcut calendarul profesorilor greu de acceptat”. Ca și programul elevilor, aș completa eu, însă cu reușita trecerii peste toate acestea, ca și peste altele pe care ni le-a oferit viața, toate transformate pe parcurs în amintiri… Și pentru că au fost atâtea, ele vor rămâne subiectul discuțiilor și poveștilor care ne vor motiva întâlnirile și care ne vor ține aproape și în anii viitori. Ca foști colegi cândva și ca actuali buni prieteni…

Au semnat în catalogul din acest an: Dan-Mihai Chițoiu, Adrian Chiru, Carmen Bogdan, Daniela Cojanu, Corneliu Constantinescu, Gica Mitrofan, Smaranda și George Buznea, Rodica Lucaci, Meșterca Valeriu și Romulus-Dan Busnea.

Această nouă ediție a luat sfârșit, iar gândurile ne zboară deja la ediția de anul viitor, a șasea, care este însă și una aniversară, întrucât se vor împlini cini ani de când acest eveniment de suflet se organizează și se desfășoară la Slănic-Moldova!

Cu mulțumiri speciale, tuturor colegilor care au venit mai de departe, ca și familiei Cristi și Anca Iordan, proprietarii locației, pentru întreg sprijinul acordat, ca și pentru excelentele condiții oferite! Doamne ajută tuturor, sănătate, spor în toate și să ne revedem cu bine!

1 de 12

Cu onor, colegilor mei din generația optzecistă, Romulus-Dan BUSNEA

P. S. ,,Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniţi”, afirma Jean Paul Richter, iar Nichită Stănescu spunea că ,,suntem ceea ce ne amintim”.

Sursa datelor: prof. Corneliu Stoica

Localitatea Bacău, devenit târg de vamă, apoi oraș și, în zilele noastre municipiu, împlinește 615 ani de atestare documentară. Pe 6 octombrie 1408, domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432), a emis un document care era, practic, un privilegiu comercial acordat negustorilor din orașul polonez Liov, prin care negoțul acestora era reglementat pe plan intern. În el sunt menționate mai multe localități din Moldova, precum Iași, Adjud sau Târgu Trotuș, dar și Bacău, ca târguri de vamă. Este singura dovadă scrisă, autentică. Despre aceasta și despre „aventura” lui am stat de vorbă cu istoricul Vilică Munteanu, fost director al Arhivelor Naționale – filiala Bacău.

– Așadar, prima mențiune documentară certă a Bacăului, acceptată de majoritatea istoricilor, o aflăm în privilegiul comercial acordat negustorilor din Liov de voievodul Moldovei, Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408.

– În acest act se menționează că negustorii lioveni pentru postavurile pe care le vor duce în Țara Românească vor plăti, în afară de vama principală în Suceava și o vamă de doi groși de grivnă în Bacău. Dacă vor aduce din Țara Românească fie piper, fie lână sau orice, vor plăti, pentru 12 cântare, o jumătate de rublă de argint „în Bacău” și o rublă întreagă în Suceava. Iar dacă vor duce postavuri la Brașov, atunci vor plăti în Bacău un gros și jumătate. La întoarcere din Transilvania, vor da de fiecare povară, la Bacău, doi groși. Dacă vor aduce pește de la Brăila, vor plăti la vama de margine Bacău câte un gros și jumătate de grivnă. În sfârșit, pentru ceara care o vor importa din Țara Românească sau de la Brașov vor da, de fiecare „piatră”, câte un gros „la Bacău” – cum arată și Mihai Costăchescu în „Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, volumul II, lași, 1932, la paginile 631-632.

– Este singurul document care atestă existența Bacăului? 

– Sunt anumite controverse în legătură cu prima atestare documentară a Bacăului, bazate pe unele informații post-datărilor respective, cum că ar fi fost chiar și mai devreme. Dar, un document scris, autentic, în care se menționează prima oară Bacăul este actul din anul 1408, dat pe 6 octombrie. Acest document privește informații la anumite înțelegeri privind punctele de vamă din Moldova, relațiile cu Polonia și acolo sunt atestate, pentru prima oară, câteva localități, între care Iași, Bacău, Adjud, Târgu Trotuș, în general orașe de vamă. Alte informații referitoare la Bacău nu sunt în acest document. Iar el este important pentru că face referire la o zonă mare din Moldova. Un astfel de document este un punct sigur de plecare în istorie, dar cu certitudine Bacăul a fost locuit cu mult înainte. Dacă la 1408 era târg de vamă, sigur avea deja câteva sute de ani vechime. Iar cercetările arheologice și consemnările regretatului istoric băcăuan Alexandru Artimon, dar și ale arheologului Viorel Căpitanu, demonstrează viețuire aici chiar cu peste o mie de ani înainte de Hristos. Nici nu putea fi altfel, date fiind condițiile naturale din zonă, propice vieții și apariției civilizației.

– În volumul de documente îngrijit de Mihai Costăchescu avem textul hrisovului dat de Alexandru cel Bun, scris în slavona veche, dar și traducerea acestuia. Unde se află originalul documentului și ce s-a întâmplat cu el?

– Documentul original se află la Moscova, unde a ajuns atunci când a fost trimis acolo și celebrul tezaur al României, împreună cu multe alte documente ale statului, la vreme de război. Dar el, cum spuneam, era deja cunoscut, pentru că a fost publicat la noi în volumul al doilea „Documente moldovenești”, volum îngrijit de Mihai Costăchescu, la Iași, în 1932. Deci, originalul este și acum la Moscova, dar prin anii ’70 s-a reușit să se facă o copie după el. O copie după acea copie inițială avem și noi, în Bacău, prezentată public an anul în care orașul a împlinit 600 de ani de la atestarea documentară. O facem și acum, la 615 ani, în ziarul Deșteptarea.