marți, 13 ianuarie 2026
Acasă Blog Pagina 642

Atletism/ Aruncarea ciocanului: Bianca Ghelber, cantonament în Cipru

Sportiva legitimată la SCM Bacău va efectua un stagiu de pregătire de 25 de zile în Insula Afroditei, începând cu data 28 ianuarie. În 2022, an în care s-a laureat campioana Europei, eleva Mihaelei Melinte a beneficiat de un program asemănător

În 2024, ca în 2022. Și- de ce nu?- un 2024 peste 2022. Bianca Ghelber își va începe pregătirile după tiparul de acum doi ani: cu un cantonament în Cipru. În 2022 stagiul cipriot s-a dovedit de bun augur, de vreme ce, la mijlocul acelui sezon, Bia s-a laureat campioana Europei la aruncarea ciocanului, aducând un titlu continental la nivel de senioare pe care România îl aștepta de fix două decenii. Acum, la orizont este o nouă ediție de Campionat European: între 7 și 12 iunie, la Roma. Și, mai ales, Jocurile Olimpice programate în august, la Paris.

„Văd Olimpiada de la Paris ca pe un moment al retragerii mele din activitatea competițională. Un motiv în plus pentru a da totul și pentru a obține un rezultat cât mai mare”, punctează Bianca Ghelber. Prin urmare, 2024 se profilează pentru atleta SCM Bacău care va împlini 34 de ani pe 1 iunie, nu doar ca un an al marilor provocări, ci și ca unul care, în proporție de 99 la sută, ar putea aduce căderea de cortină pentru această sportivă de excepție.

Aș putea continua, dar s-au adunat multe și cred că e timpul să mă dedic familiei, soțului meu, fiicei mele Victoria. La ce probleme medicale am avut în carieră mă puteam retrage de vreo zece ori, mai ales după ce s-a născut Victoria. Dar am tras de mine și Dumnezeu mi-a răsplătit ambiția, eforturile și sacrificiile”, mărturisea Bia la finalul lui 2023 într-un interviu pentru „Deșteptarea”. Așadar, Parisul este „un motiv în plus pentru a da totul”.

Și pentru un „rezultat cât mai mare”. Ce ar putea însemna un rezultat cât mai mare pentru o sportivă care are în palmares un titlu european și un loc 6 la ultima Olimpiadă, cea de la Tokyo, în care a reușit recordul personal, cu o aruncare ce a măsurat 74,18 metri? Ne spune antrenoarea Biancăi, fosta campioană mondială la aruncarea ciocanului, Mihaela Melinte: „Un rezultat mare ar reprezenta un nou Personal Best”.

Concret, un rezultat peste 74,18m. „Eu sunt convinsă că Bia își poate depăși limitele. Sănătoasă să fie”. Prin urmare, cursa unui rezultat „peste 74,18 m” va începe în stagiul organizat de Federația Română de Atletism, în Cipru, la finele lui ianuarie. Un cantonament de 25 de zile, care va debuta pe data de 28 ianuarie și care va preceda Naționalele de Aruncări de la București, din 24 februarie.

„Noi ne vom întoarce în țară pe 22, iar pe 24 vom intra în concurs. Va urma apoi, în perioada 9-10 martie, tradiționala Cupă a Europei din Portugalia, de la Leiria”, detaliază Mihaela Melinte, care ține însă să facă o remarcă: „2022, anul în care Bia a ieșit campioană a Europei, l-am început, într-adevăr, tot cu un cantonament în Cipru. Numai că atunci toate ne-au mers pe dos în primă fază: am fost depistate pozitiv la testarea anti-Covid 19 și am ratat o mare parte din stagiul cipriot, fiind carantinate în hotel. Ulterior, Bia a dat sub 70 metri, ba chiar sub 68, atât la Naționalele de Iarnă, cât și la Cupa Europei. E drept însă că atunci când lucrurile s-au reglat, au mers ca pe roate, iar în vară a venit titlul european, dar începutul a fost cu dureri de cap”.

Prin urmare, un 2024 fără dureri de cap. Și nici de spate. Un 2024 peste 2022, ok?

 

 

Suferința: oblojitor sau zdrenţuitor de suflete? (VII)

Dostoievski, Nietzsche și Munch au găsit suferința în inima lumii

Suferința m-a invitat și într-o nișă exclusivistă în care locuiesc Nietzsche, Dostoievski și Edvard Munch. În biografiile lor aflăm despre mari destrămări ale trupului și sufletului. Îi regăsim pe toți trei sub aura unor mari singurătăți, dar și în compania nebuniei (pe Nietzsche și Munch). Când Munch se destăinuie – ,,Teama de viață-mi este necesară, la fel ca boala mea. Fără anxietate și boală, sunt precum o navă fără cârmă […]. Suferința mea este parte din mine și din arta mea. Nu pot fi separate de mine, iar distrugerea lor mi-ar distruge arta” (apud Peter Sragher, ,,Edvard Munch – cum suferința se preface în artă”, în Revista ,,Traduceri literare”, mai 2022) – parcă-i auzim și pe ceilalți doi glăsuind aidoma. N-au avut apropieri fizice, dar s-au întâlnit în universul ideilor. După șase ani de la moartea lui Nietzsche, Munch i-a pictat portretul acestuia. A investit o mare parte din urmele lecturilor operei nietzscheene în acest tablou. Pe noptiera de lângă patul în care pictorul norvegian și-a dat obștescul sfârșit stătea deschis volumul lui Dostoievski, ,,Posedații”, ,,Djasvlene”, în traducere norvegiană. Criticii ruși de artă spun că, în esență, pictorul norvegian a făcut pentru artă ceea ce scriitorul rus a făcut pentru literatură: a întors sufletul uman pe dos, a privit în abis și în vârful pasiunilor care-i sfâșie peoameni, a făcut chirurgia suferinței. Ei sunt convinși de faptul că, precum personajele dostoievskiene, tablourile lui Munch au suferința în carnea sufletului lor. Se insistă chiar și pe ideea că ,,Strigătul” lui Munch pare a fi posedat de unul dintre demonii din… ,,Demonii”. Ei se întreabă dacă n-ar fi nimerit să îndrăznim a privi picturile lui Munch ca pe niște ilustrații de excepție realizate după lucrările lui Dostoievski. Pe Nietzsche îl simțim de multe ori ca parte naturală din saga nordică, norvegiană, alături de Ibsen și Munch. Cea mai importantă operă a lui Edvard Munch, ,,Țipătul” (,,Strigătul”), pictată în patru variante, pare a fi întrupată (și) din suferința pentru care Dostoievski și Nietzsche au trudit atât de elevat pentru a ne-o apropia de suflete. Cei trei au găsit însă suferința în inima lumii. Pe rama uneia din cele patru versiuni ale ,,Strigătului”, Munch a notat un poem care-i trădează sursa de inspiraţie: ,,Mă plimbam pe o cărare cu doi prieteni./ Soarele apunea./ Dintr-o dată, cerul s-a transformat în roşu sângeriu./ M-am oprit, simțindu-mă epuizat şi m-am sprijinit de un gard./ Erau sânge şi limbi de foc deasupra fiordului albastru-negru şi deasupra oraşului./ Prietenii mei au plecat mai departe, dar eu am rămas tremurând de spaimă şi am auzit un țipăt/ infinit străbătând natura” (apud Mihaela Mihăilescu, ,,Picturi celebre: Strigătul, Edvard Munch”, http://istoriesicultura.ro/edvard-much-tipatul. html# more). Era țipătul izbucnit din pieptul suferinței Lumii; strigătul ca o chintesență a Suferinței. Strigătul care subsumează toate vârstele omenirii, începând cu strigătul nou-născutului, al lui Adam, al lui Iov… Mereu, mereu, părinții Strigătului au avut chipul Suferinței. Niște părinți buni, ar spune, în cor, dar cu voci nuanțate, Nietzsche, Dostoievski și Munch. Când privesc ,,Țipătul” lui Munch, simt că în pânza lui încă se mai coace suferința, că fulgerele și marile zvârcoliri ale culorilor dinspre apus îi vor dărui noi virtuți. În tablou țiuie până și tăcerile singurătății suferinței. Distingem în ,,Țipătul” și cel puțin două discursuri metafizice esențiale separate (didactic) de două planuri: unul uman și celălalt natural, separate prin diagonala unei balustrade. Aceste două dimensiuni par a sugera ideea imposibilității coexistenței lor: omul este străin de natură, devorat de modernitate, captiv al propriilor angoase, al demonilor săi interiori, iar natura, la rândul ei, e înstrăinată de om, intangibilă și ininteligibilă. În prima dimensiune îl aflăm pe insul destrămat de marile spaime ale supraviețuirii, locuit de stihiile culcușite în demonul unor mari absențe ale spiritului; divinul, de pildă. Personajul, stihial în esența sa, vrea să se elibereze, să incendieze limitele; spaima de vidul sensului lumii îl face să simtă privirile hulpave ale prăpăstiilor. În celălalt plan, surprindem spectacolul tulburător al unui apus de soare. Asfințitul, născut dintr-o mare violență a culorilor, mă trimite nu doar către un nou început care s-ar putea ivi din acest apus… nietzschean al reevaluării tuturor valorilor sau către acel infern din ,,Demonii” în care au dat în clocot toate zvârcolirile lumii. Unii văd în ,,Țipătul” o natură devenită un spațiu al nemărginirii, un preaplin deopotrivă dorit și înspăimântător, în care omul dorește să se integreze, dar eșuează. Eu văd și speranța lui Nietzsche, dar și oftatul uman dostoievskian pe care-l mărturisește starețul Zosima. Când privești tabloul, nu ți se pare că țipătul său începe să fie însoțit și de strigătul spontan născut din suferințele singurătăților și destrămărilor tale? Recent, cercetătorii, apelând la scanările cu infraroșu, au concluzionat că înscrisul realizat cu un creion de pe una dintre cele patru variante ale ,,Strigătului” – „Nu a putut fi pictat decât de un nebun” – îl are ca autor, neîndoielnic pe Edvard Munch, cel care obișnuia să spună că va picta mereu oameni care trăiesc și simt, suferă și iubesc. Nu întâmplător, una dintre picturile sale a fost numită ,,Dragoste și suferință”, în vreme ce un alt tablou, ,,Femeie îndrăgostită”, este perceput ca Madona suferinței.
Am și neliniști mari raportate la Dostoievski, Nietzsche și la perspectiva religioasă etc., privind suferința. Admitem că suferința copiilor trebuie acceptată fără rezerve în toate situațiile? Când Kolea, din „Fraţii Karamazov”, cuvântă ca un crucificat – „Vreau să sufăr pentru omenire!” („Frații Karamazov”, vol. I, București, Editura Cartea Românească, 1982, p. 623) – mă curtează mari îngrijorări, ca și atunci când unii dintre eroii dostoevskieni îmi spun că suferința trebuie mereu sporită. Cu o rară subtilitate, am văzut, Bartolomeu Valeriu Anania argumentează că ,,nenorocirile lui Iov nu sunt opera directă a lui Dumnezeu, ci doar îngăduite de El, pentru ca prin ele să se demonstreze ceva, anume ca devoțiunea omului fata de Creatorul sau, chiar subțiată până la limita de jos, poate fi expresia unei relaţii directe și dezinteresate, independența de orice factor contingent” (,,Introducere la Iov”, în ,,Biblia sau Sfânta Scriptură”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București – 2001, p. 553). Chiar și în contextul demonstrării devoțiunii lui Iov față de Dumnezeu, faptul că nenorocirile lui Iov ,,sunt doar îngăduite de El” îmi destramă mult confortul terestru al supraviețuirii.

 

Amenzi de peste 200.000 lei în construcții, pentru încălcarea normelor de sănătate și securitate în muncă

În decembrie, Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Bacău a finalizat încă o campanie de control, desfășurată timp de 9 luni, în sfera construcțiilor civile și industriale. Acțiunea a fost dispusă la nivelul întregii țări de Inspecția Muncii și a avut ca obiectiv verificarea modului de respectare a cerințelor minime de securitate și sănătate în muncă (SSM).

Concret, inspectorii de specialitate ai ITM Bacău au verificat, la agenții economici din domeniul vizat, organizarea activității de SSM pe șantierele temporare sau mobile, instruirea lucrătorilor, lucrul la înălțime și acordarea echipamentului individual de protecție, corespunzător sarcinii de muncă, utilizarea instalațiilor de ridicat și protecția împotriva electrocutării, precum și cerințele minime de securitate și sănătate la lucrările de săpături.

Toate aceste aspecte au fost controlate de către inspectorii SSM la un număr de 56 angajatori de profil, dintre care numai unul a scăpat de sancțiune. Mai exact, 24 operatori economici au fost amendați, iar alți 31 au primit avertisment.

Valoarea totală a amenzilor aplicate se ridică la nu mai puțin de 204.000 lei. Dintre angajatorii sancționați, 2 au fost amendați, în total, cu 20.000 lei, pentru că nu au dus la îndeplinire măsurile dispuse de către inspectorii SSM la controlul anterior. Alții au fost amendați pentru că salariații lor nu utilizau echipamentul individual de protecție din dotare ori deoarece nu au adoptat tehnologii de fabricație, respectiv soluții conforme cu prevederile legale.

Restul angajatorilor amendați au fost nevoiți să cotizeze la bugetul statului pentru că nu le-au pus la dispoziție salariaților echipamente de lucru care să aibă sisteme de protecție colectivă.

 

S-a pensionat preotul militar Ion Roncea de la Baza 95 Aeriană

    FOTO: Baza 95 Aeriană

    Baza 95 Aeriană „Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu” din Bacău a fost martora unei ceremonii impresionante miercuri, când mai mulți membri ai personalului militar au trecut în rezervă. Printre aceștia s-a numărat și preotul militar Ion Roncea, care a rostit un discurs emoționant, marcat de recunoștință și dedicare.

    În cadrul ceremoniei, preotul Ion Roncea și-a exprimat gratitudinea față de colegii săi de la Baza 95 Aeriană, evidențiind conexiunea specială pe care a dezvoltat-o cu această familie militară. Cu cuvinte pline de sensibilitate, el a mărturisit: „Am vrut să fiu un frate pentru dumneavoastră și un slujitor în același timp. Pentru mine, așa cum în familie, pe toți frații îi văd la fel, provin dintr-o familie cu zece copii, așa v-am privit și pe dumneavoastră.”

    Cu o carieră impresionantă de 22 de ani în calitate de preot militar, Ion Roncea a subliniat implicarea sa în toate aspectele vieții de la Baza 95 Aeriană. A participat activ la activitățile specifice, inclusiv sărituri cu parașuta și misiuni naționale și internaționale, pentru a cunoaște mai bine experiențele personalului navigant.

    „Mă bucur și dau slavă lui Dumnezeu pentru că am avut onoarea ca, timp de 22 de ani, să port această reverendă albastră și să fiu prezent în toate activitățile specifice Bazei 95 Aeriană. Am încercat să vă înțeleg și să vă fiu alături de fiecare dată”, a declarat preotul militar în fața celor prezenți.

    Discursul său a atins apoi corzi mai profunde, vorbind despre viața duhovnicească și conexiunea cu Dumnezeu. „Viața duhovnicească și experiența pe care o poți avea cu Dumnezeu este una pe care nu o poți descrie în cuvinte și pe aceasta v-o doresc, să zburați mai sus de stratosferă, până spre împărăția lui Dumnezeu și atunci veți înțelege acest adevăr pe care mă străduiesc să vi-l transmit”, a împărtășit el cu sinceritate.

    La finalul discursului său emoționant, preotul militar Ion Roncea și-a exprimat recunoștința față de cei 40 de ani de carieră, primind „Emblema de onoare” a Statului Major al Apărării la finele anului trecut, cea mai înaltă distincție pe care o oferă instituția.

    De asemenea, în cadrul Bazei 95 Aeriană slujește și sublocotenent-inginerul Ciprian Roncea, fiul preotului militar Ion Roncea, care și-a exprimat speranța de a-l face mândru pe tatăl său în continuare. Cu aceste momente pline de emoție și recunoștință, Baza 95 Aeriană din Bacău a sărbătorit nu doar retragerea unor membri ai personalului, ci și legăturile puternice și valorile umane care definesc această comunitate militară.

    Măgura: Cei care și-au montat panouri fotovoltaice din fonduri proprii primesc scutire de 50% la impozit

       

      Începând cu anul acesta, locuitorii din comuna Măgura care și-au montat panouri fotovoltaice pe cheltuiala proprie vor beneficia de o reducere semnificativă a impozitului, conform Hotărârii Consiliului Local 94/2023. Această măsură are scopul de a încuraja adoptarea surselor de energie regenerabilă și de a sprijini inițiativele de dezvoltare durabilă la nivel local.

      Cu această decizie, Primăria Magura dorește să încurajeze instalarea panourilor fotovoltaice pe cheltuiala proprietarilor, contribuind astfel la reducerea amprentei de carbon și la protejarea mediului înconjurător.

      Pentru a beneficia de această scutire fiscală, cei interesați trebuie să întreprindă câțiva pași simpli. În primul rând, proprietarii de panouri fotovoltaice trebuie să redacteze o cerere către Primăria Magura, în care să solicite recunoașterea investiției lor și să furnizeze toate documentele necesare.

      Printre aceste documente, este esențial să includă dovezi clare că instalarea panourilor fotovoltaice a fost realizată din bugetul personal și nu cu ajutorul finanțării din programe naționale precum Casa Verde. Această clarificare este necesară pentru a se asigura că beneficiarii scutirii fiscale au contribuit la proiect din resursele proprii și nu au primit sprijin financiar suplimentar.

      Cererea trebuie redactată în mod clar și concis, conținând informații complete despre investiție, inclusiv factura sau documentele de achiziție a echipamentului.

      Această măsură vine în întâmpinarea eforturilor individuale de a contribui la protejarea mediului înconjurător și la dezvoltarea unui parc energetic durabil la nivel local. Reducerea impozitului pentru posesorii de panouri fotovoltaice reprezintă un pas semnificativ către o comunitate mai verde și mai responsabilă din punct de vedere ecologic.

      10 tone de gunoi lăsate în urmă de șoferii ucraineni

        FOTO: DRDP Iași

        În ultima perioadă, acostamentele și zona drumului pe DN 2, tronsonul Dărmănești – Siret, județul Suceava, au devenit martorele unui adevărat dezastru ecologic, generat de șoferii ucraineni care tranzitează această rută. Cu toate eforturile depuse de lucrătorii Secției Drumuri Naționale Suceava, sprijiniți de Primăria orașului Siret, situația rămâne una alarmantă.

        Acțiuni de igienizare în desfășurare

        Echipele de intervenție lucrează intens la igienizarea acostamentelor și a zonei adiacente drumului, afectate semnificativ de staționarea prelungită a coloanelor de TIR-uri, majoritatea înmatriculate în Ucraina. Această situație a generat nu doar o problemă estetică, ci și consecințe grave asupra mediului înconjurător.

        Sprijin din partea autorităților locale

        Primăria orașului Siret a devenit un partener esențial în demersul de redresare a situației, furnizând un sprijin semnificativ pentru acțiunile de igienizare și refacere a acostamentelor afectate. Cu toate acestea, eforturile comune nu au reușit încă să stăvilească valul de deșeuri abandonate.

        10 tone de gunoaie colectate până în prezent

        Până în acest moment, au fost colectate aproximativ 10 tone de deșeuri, subliniind amploarea problemei. Cu toate acestea, imaginile surprinse pe teren reflectă doar în mică măsură dezastrul vizual și olfactiv cu care se confruntă mediul înconjurător.

        Apel la comportament civilizat și sancțiuni eficiente

        Organizatorii acțiunii de igienizare reiterează apelul la un comportament responsabil din partea șoferilor și autorităților competente. Este esențial ca șoferii să conștientizeze că drumul nu este un tomberon de gunoi, iar autoritățile să ia măsuri ferme în privința celor care încalcă normele de mediu. Atenționările și sancțiunile aplicate în mod consecvent pot contribui semnificativ la prevenirea și descurajarea unor astfel de comportamente iresponsabile.

        Continuarea acțiunilor de igienizare

        Acțiunea de igienizare va continua până la finele săptămânii viitoare, în funcție de condițiile meteorologice. Este imperativ ca astfel de inițiative să fie menținute pe termen lung pentru a proteja mediul și a asigura o infrastructură rutieră durabilă.

         

         

         

        Denis Voicu, o nouă voce de senzație a Bacăului

        Pe tânărul Denis Voicu, elev al Colegiului Național de Artă „George Apostu” Bacău îl urmăresc de ceva ani și chiar am scris de câteva ori despre faptul că are un potențial fantastic. Iar așteptările nu ne-au înșelat. Denis a avut un an 2023 cu o ascensiune considerabilă, fiind remarcat de foarte multă lume și invitat la diferite evenimente. De altfel, și finalul anului 2023 l-a găsit pe Denis Voicu tot în „acțiune” la diferite evenimente dar și la…colindat. Pentru că pentru el, datina e foarte importantă. Mentorul lui Denis este pr. Ichim-Radu Gabriel. Dar cred că este mai potrivit să îl lăsăm pe Denis Voicu să ne răspundă la câteva întrebări: 

        -Când ai descoperit că îți place să cânți?

        -Am descoperit că îmi place să cânt pe la vârsta de 7 ani, mergând la biserică, și eram foarte fascinat de vocea preotului și a dascălului.

        -Care a fost primul concurs la care ai participat și care a fost primul premiu câștigat?

        -Primul concurs la care am participat a fost la începutul clasei a VI-a, Toamna Artelor, unde am interpretat piesa lui Aurelian Andreescu – „Merit eu”, și am primit premiul II. Atunci luam lecții de canto de doar două luni. Acel premiu m-a ambiționat foarte mult pentru că îmi doream să ajung să câștig cele mai multe trofee.

        -Câte premii ai câștigat până acum și care este cel mai important?

        În toți acești ani, de când studiez canto, am participat la foarte multe concursuri unde am obținut 50 de trofee și 70 de diplome, dintre care 9 sunt trofee de festival, obținute în perioada 2020-2023. Anul trecut am mai obținut un trofeu de festival la Festivalul Moldovenesc și premiul 1 la Concursul Național de Canto clasic George Elenescu care a avut loc în luna decembrie 2023 la Piatra Neamț. Pentru mine toate premiile sunt importante pentru că am muncit foarte mult, am avut repetiții…emoții…

        -Ce alte apariții scenice ai mai avut până acum?

        Apariții scenice am avut foarte multe, la diferite evenimente, dar în mod special am fost invitat și onorat de către Federația Română de Gimnastică să intonez Imnul de Stat la Cupa României la gimnastică ce s-a desfășurat la Cluj-Napoca în luna decembrie 2022. Am mai fost invitat să cânt la Gala Învățământului, Gala Sportului, Zilele orașului și la Ziua Unirii Principatelor.

        -Care sunt profesorii cu care te-ai pregătit și dacă vrei să le transmiți un mesaj

        -Din clasa a VI-a și până la începutul clasei a VIII-a am fost îndrumat de doamna prof. Andra Gabriela Lungu, iar din ianuarie 2022 studiez cu doamna prof. Claudia Vasilache, care mă îndrumă și în prezent în canto clasic. Ce să le spun profesorilor mei? Le promit că voi munci să ajung pe cele mai înalte culmi și că o să îi fac mândri de mine.

        -Cine sunt cei care te-au susținut și care ți-au fost alături?

        -Părinții sunt cei care m-au susținut mereu, în mod special mama mea care mă însoțește la fiecare concurs sau eveniment, fratele meu care mă impulsionează mereu, profesoara de canto…

        -Ce urmează? Ce concursuri ai în plan pentru 2024? Unde te vezi peste câțiva ani?

        -Urmează un an plin de evenimente, voi participa la Olimpiada de canto clasic, apoi la Primăvara Artelor și la tot ce urmează. Vreau să particip și să demonstrez că am muncit și că sunt bine pregătit. Pentru viitor…îmi doresc ca după liceu să studiez la Conservator dar și teologia. Vreau să cânt muzică clasică și muzică psaltică alături de pr. Mihail Bucă, dirijorul corului Tronos al Patriarhiei Române, pe care îl admir foarte mult. Vreau să duc numele orașului meu cât mai departe, și nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc pentru tot sprijinul acordat profesoarei mele de canto, doamna Claudia Vasilache, conducerii Colegiului de Arte, doamnei director Dana Bîrzu, părintelui Ichim-Radu Gabriel și nu în ultimul rând părinților.

        La final, am dorit să obținem și un punct de vedere despre tânărul Denis Voicu, chiar de la profesoara lui de canto, prof. Claudia Vasilache:

        „Lucrez cu Denis de doi ani. În tot acest timp s-a arătat interesat și preocupat de arta cântului clasic demonstrând abilități remarcabile pentru aceasta. Este ca un „burete” care absoarbe orice informație în ceea ce privește tehnica de cânt fiind motivat și de participarea în numeroase spectacole și concursuri de gen la care a obținut numeroase premii și trofee. Sper ca parcursul lui să fie unul încununat cu multe succese pe toate planurile și, după cum îmi doresc, să ajungă un mare solist de operă.”

         

        + Trofee muzicale și planuri mărețe pentru tânărul băcăuan Denis Voicu 

        + Star în devenire: Denis Voicu din Bacău a câștigat titlul de „Colindătorul Anului”

         

         

        Avionul care n-a mai fost. IAR 90, proiectul uzinei din Bacău

        În anul 1967, un grup de ingineri de la Uzina de Reparații Avioane (URA) Bacău (actuala Aerostar), a elaborat un studiu preliminar pentru un avion de transport cu reacție, cunoscut sub numele de IAR 90. Cu o masă maximă la decolare de 4 tone, acest avion trebuia să servească diverse scopuri, inclusiv ca avion de legătură, transport de materiale parașutate, misiuni medicale, aerofotogrametrie, aerotaxi pentru turism și școală de antrenament, scrie site-ul IAR93.ro.

        Proiectul a inclus un dosar detaliat, prezentând domeniile de utilizare, principalele caracteristici tehnice și un studiu tehnico-economic privind costurile de proiectare și fabricare.

        IAR 90 ar fi avut aripa sus, cu două motoare montate în gondole și trenul de aterizare retractabil în aceste gondole, permitându-i să opereze de pe terenuri neamenajate. Avionul propus urma să fie echipat cu motoare turboreactoare cu dublu flux, cum ar fi Turbomeca Au bisque 1A cu tracțiune de 742 kgf sau Bristol-Siddeley BS-358 cu tracțiune de 907 kgf. Pentru economie, echipamentele de bord urmau să fie preluate de la avioane militare sovietice reparate la Bacău.

        Inginerul Ion Cincă, entuziasmat de proiect, a lucrat la proiectarea ampenajelor și a suprafețelor de comandă ale IAR 90. Cu 8+2 locuri, acest avion era conceput, în termeni moderni, ca un avion „de business”.

        Într-un interviu publicat în lucrarea „Povestea mea printre avioane” (Nicoleta Bichescu, Ionuţ Tomescu), Ion Cincă împărtășește detalii despre IAR 90, avionul cu un design gândit pentru 8+2 locuri, asemănător cu un avion „de business” modern. Contribuția lui Ion Cincă la proiectare s-a concentrat pe ampenaje și suprafețe de comandă, iar visul său extraordinar de a vedea acest avion „zburând” părea aproape de realizare.

        Cu acceptul de principiu primit de la generalul Ispas, șeful Centralei, visul începea să prindă viață. Cu toate acestea, evenimentele politice din Cehoslovacia au adus armata în uzină, schimbând drastic cursul istoriei. Într-o noapte, secția de proiectare a fost transferată în actuala cantină, marcând un punct de cotitură în evoluția proiectului. Cu tristețe, Ion Cincă relatează că, în ciuda stadiului avansat al proiectului, acesta a fost abandonat printr-o decizie venită din București.

        „Avionul nostru era în stadiul de proiect tehnic, era desenat complet, știam cum trebuie să arate piesele, era gata cam în proporție de 20-30%.” În urma înființării institutului la București, mulți membri cheie ai echipei, inclusiv Teodor Zanfirescu, Dumitru Badea și Carol Bencze, au părăsit proiectul. Cei rămași au continuat să lucreze la proiectarea IAR 90 până la jumătatea anului 1969. Cu toate că proiectul a fost prezentat la institut, Constantin Teodorescu-Țintea s-a opus continuării lui, subliniind interesul predominant pentru avioanele militare.

        Colectivul dedicat proiectului s-a dizolvat, iar noul șef al Proiectării a devenit inginerul Victor Anghel. Deși unii ingineri au fost transferați în 1968 la noul Institut de Proiectare I.C.P.A.S., formând nucleul de specialiști care a demarat proiectul IAR 93, IAR 90 a fost uitat. Propunerea de proiectare și fabricație a acestuia nu a fost aprobată, iar prioritatea a fost acordată avioanelor de luptă.

        IAR 90 rămâne astfel o poveste a unui proiect inovator și promițător care, din păcate, nu a avut ocazia să se concretizeze în realitate. Cu toate acestea, memoria sa persistă în istoria industriei aeronautice românești.

        IAR-90 – date tehnice:

        Lungimea: 12,95 m

        Înălțimea: 3,775 m

        Anvergura: 10,4 m

        Suprafața portantă: 18 metri pătrați

        Sarcina alară (încărcătura): 225 kg/m2

        Greutatea avionului (gol): 2390 kg

        Greutatea utilă: 1610 kg

        Greutatea utilă comercială (normală): 540 kg

        Greutatea utilă comercială (maximă): 1000 kg

        Greutatea avionului la decolare și la aterizare: 4 tone

        Capacitatea totală a rezervoarelor de combustibil: 1600 litri

        Ecartamentul trenului de aterizare: 1,92 m (2,43 m cu motoarele britanice montate)

        Ampatamentul trenului de aterizare: 5,2 m (6,7 m în cazul instalării propulsoarelor britanice)

        Distanța de decolare, cu două motoare în funcțiune: 980 m

        Distanța de aterizare: 695 m

         

        Aripa trapezoidală, amplasată sus, și ampenajul în formă de literă T au fost elemente distinctive ale acestui avion. Fuselajul circular, cu un diametru de 2,06 m, era prevăzut cu trei ferestre pe partea stângă și patru pe partea dreaptă, fiecare având dimensiunea de 28×40 cm. În cabina pasagerilor se montau șase fotolii în dreptul ferestrelor, dispuse pe două coloane. Aceste detalii tehnice reflectau atenția acordată confortului și eficienței în proiectarea avionului IAR-90.

        Clipa visează să ajungă primăriță

        Talentata actriță păpușar Mihaela Murafa, înzestrată și cu darul scrisului, revine în atenția publicului cu o nouă carte apărută spre finalul anului trecut la Editura Babel. „Clipa și ațele-ncurcate” este titlul unei noi piese de teatru de animație, ea fiind pusă în scenă, în cadrul unui proiect, cu o trupă de teatru a elevilor de la Colegiul „N. V. Karpen” din Bacău, autoarea semnând regia, scenografia, construcția de păpuși. Un spectacol de autor în toată regula, așadar.

        La debutul ei în dramaturgie, cu „Vise pe hârtii pentru suflete zglobii” (carte publicată la aceeași editură băcăuană, în 2018), remarcam imaginația, sensibilitatea, vioiciunea, umorul din piesele ei de teatru, care au o mare priză la actualitate, conținând ironice trimiteri spre acele realități care ne strică, ne urâțesc viața. Cu simțul ei ascuțit de observație și cu bogata experiență de teatru, Mihaela Murafa reușește să surprindă în construcțiile ei dramatice, făcute cu meșteșug, aspecte din viață, situații, comportamente, caractere, totul pe înțelesul acelor spectatori speciali, pretențioși, care sunt copiii. Față de care trebuie să fii sincer, convingător, spunându-le povești care să-i prindă în joc, punându-le imaginația la treabă.

        În noua ei piesă, personajul principal este o fetiță năstrușnică, numită Clipa, al cărei vis este să ajungă primăriță. Recunoaștem aici o tendință și o temă de actualitate, Women in power. Clipa e foarte ancorată în realitate, fiind mereu de partea acțiunii. Având alături un prieten isteț și săritor la nevoie, pe motanul Tic-Tac, ea va veni în ajutorul unor personaje care-și ignorau puterea interioară, încredere în sine, căzând pradă modei, falsității, sclipiciurilor, precum Glamour (un soi de influenceriță fandosită, superficială), sau agresivității celor din imediata lor apropiere. Este vorba despre copii victime ale bullyingului de la școală sau ale indiferenței celor din familie (abuz emoțional).

        Un băiat din piesă, Algol, are nevoie de ajutor pentru rezolvarea unui exercițiu de matematică, dar tatăl lui vorbește încontinuu la telefon, mama e nedezlipită de laptop, iar fratele mai mare e acaparat total de un joc pe calculator. Este interesant tipul de experiență traversat de Clipa, care alunecă într-o scorbură, căutând zmeul de hârtie pe care-l pierduse, sugestia fiind cea a unei lumi de subsol, aflată într-o urâtă, nocivă neorânduială, cu „ațe-ncurcate”, așadar.

        Dar, ca în orice poveste și piesă de teatru pentru copii, mai mici sau mai mari, adolescenți, binele învinge răul și finalul va fi unul senin, fericit. Clipa, căreia îi place zborul și visarea, își va găsi zmeul, acesta ridicându-i, pe ea și pe motanul Tic-Tac, în văzduh.
        Avem nevoie de prieteni buni, adevărați (nu din aceia de pe rețele), de scopuri și motivații temeinice, de visuri mărețe, de idealuri care să ne înalțe, mesajul e clar, pentru că orice lucrare care se adresează copiilor trebuie să aibă valențe educative .

        Volumașul, cu o copertă veselă, pe fond galben, lustrația fiind semnată de Adrian Amalanci, conține și fotografii din timpul spectacolului de pe scena Teatrului „Bacovia” și are, în deschidere, poezia „Mărturisire de o clipă” (interpretarea autoarei poate fi audiată prin scanarea codului QR atașat), care dezvăluie procesul de creație al piesei.

        Prefixul unui an de excepție. 366 de zile care vor schimba lumea

        Anul 2024 se profilează a fi nu doar un interval temporal extins, ci și un capitol definitoriu pentru harta geopolitică mondială.

        În centrul atenției se află Statele Unite, unde alegerile devin epicentrele unei schimbări politice iminente. În același timp, teatrele de război din Ucraina și Orientul Mijlociu se pregătesc să-și scrie noi capitole, schimbând cursul evenimentelor cu implicații globale.

        În Asia, tensiunile se adună în Marea Chinei de Sud, oferind un cadru tumultuos pentru evoluțiile regionale. Pe de altă parte, economia occidentală traversează o criză profundă, sub presiunea relațiilor dificile cu Rusia și sub impactul schimbărilor generate de așa-zisa adaptare la schimbările climatice.

        În acest context de incertitudini, anul ce se deschide promite să redefinească nu doar politica, ci și echilibrul economic și securitar mondial. (Răzvan Bibire)

        Incertitudini românești

        Economie: vulnerabilitatea la evenimente externe

        Economia României în 2024 se confruntă cu provocări majore, iar dependența excesivă de economia europeană o expune la riscuri semnificative. Consecințele economice ale conflictului din Ucraina și măsurile impuse de Rusia ar putea provoca o contractare a economiei europene, afectând direct România. Aceasta se datorează în parte lipsei unei economii autosustenabile și dependenței accentuate de importurile de alimente și produse industriale. În contextul unei posibile crize economice, Romania ar trebui să exploreze opțiuni pentru a-și diversifica și consolida economia.

        Politica Internă: alegeri cu impact, dar limitat

        Anul 2024 aduce o serie de alegeri în România, cu un impact semnificativ asupra scenei politice, dar fără a schimba fundamental echilibrul de putere. Totuși, se observă o posibilă presiune din partea factorilor politici externi, în special din SUA, pentru a lua anumite măsuri care să servească intereselor lor în regiune. Implicarea în Ucraina, chiar și în absența unui conflict militar direct, ar putea afecta bugetul național și ar trebui gestionată cu precauție.

        Educație și Tehnologie: accelerarea digitalizării

        Sectorul educațional se îndreaptă către o accelerare a digitalizării în 2024. Tehnologiile educaționale și platformele online devin din ce în ce mai esențiale pentru procesul de învățământ. Investițiile guvernamentale și private în infrastructura digitală și programele de formare sunt necesare pentru a asigura o adaptare eficientă la societatea bazată pe cunoștințe.

        Mediu: presiuni europene și reglementări stricte

        Politica europeană privind mediu ar putea afecta negativ economia României. Presiunile pentru alinierea la standardele europene pot duce la scăderea producției de energie și la creșterea prețurilor. Proiectele legislative cu privire la protecția mediului ar putea impune restricții asupra drepturilor cetățenilor, generând dezbateri privind echilibrul dintre conservarea mediului și drepturile individuale.

        Digitalizare și Inovație: evoluție rapidă, dar riscuri de eșec

        Sectorul tehnologic continuă să evolueze rapid în 2024, sprijinit de investiții guvernamentale și private. Cu toate acestea, încercarea de digitalizare fiscală pentru combaterea evaziunii ar putea să se confrunte cu provocări semnificative și să devină un posibil eșec. Adaptarea eficientă și transparentă a noilor tehnologii va fi crucială pentru a evita potențialele consecințe negative.

        În ansamblu, anul 2024 aduce cu sine atât oportunități, cât și amenințări pentru România. Abordarea strategică și gestionarea adecvată a acestor provocări pot contribui la construirea unei baze solide pentru dezvoltarea durabilă și prosperitatea țării în viitor.

        Prognoze pentru 2024: Anticipări publicate de Foreign Policy

        Într-o lume plină de provocări și incertitudini, revista Foreign Policy a făcut unele prognoze îndrăznețe pentru anul următor. Iată câteva dintre acestea:

        1. Foreign Policy anticipează că Joe Biden va câștiga alegerile din SUA, însă cu o marjă minimă. Republicanii ar putea recâștiga controlul Senatului, având o majoritate de două sau trei locuri, în timp ce democrații ar obține controlul limitat asupra Camerei.

        2. Se preconizează că Coreea de Nord va efectua cel de-al șaptelea test nuclear, adăugând o nouă dimensiune la provocările regionale și globale.

        3. Zona africană cunoscută sub numele de „Centura de Lovitură” ar putea deveni martora unor noi lovituri de stat, iar Ciad este identificat ca principalul candidat pentru astfel de evenimente.

        4. Se prognozează că Sudanul va fi teatrul unei lovituri de stat, marcând schimbări semnificative în dinamica internă a țării.

        5. Ucraina ar rămâne într-un impas, cu o situație asemănătoare cu cea din Primul Război Mondial, caracterizată de bătălii statice pe tot parcursul anului.

        6. O prognoză îndrăzneață sugerează că se va găsi o modalitate de a transfera active rusești în Ucraina, un eveniment care ar putea schimba echilibrul de putere în regiune.

        7. Conform prognozelor, conflictul dintre Israel și Hamas nu ar evolua într-un război pe două fronturi, inclusiv cu gruparea Hezbollah.

        8. Se anticipă creșterea tensiunilor în Marea Chinei de Sud, subliniind importanța strategică a acestei regiuni.

        9. Foreign Policy prognozează că Suedia va adera în sfârșit la NATO, reflectând schimbări în abordarea securității în regiunea nordică.

        10. O previziune încurajatoare indică faptul că comunitatea mondială va intra într-o ofensivă amplă împotriva malariei, abordând o problemă vitală de sănătate globală și principala cauză a mortalității infantile.

        China în anul dragonului

        Potrivit analizei făcute de către expertul rus Constantin Dvinski, anul 2023, conform calendarului chinezesc, a fost marcat de semnul Iepurelui, iar anul ce urmează, 2024, va fi anul Dragonului, aducând cu sine simbolism și schimbări semnificative.

        Un moment crucial în evoluția Chinei în ultimele 12 luni a fost implementarea Novei Constituții a Republicii Populare Chineze, o mișcare care a inclus alegerea lui Xi Jinping pentru al treilea mandat. Această decizie a marcat o schimbare majoră, deoarece, înainte de aceasta, mandatul pentru funcțiile de conducere era limitat la două termene. Dvinski subliniază că această acțiune a consolidat poziția lui Xi Jinping și a eliminat consensul anterior cu privire la schimbarea puterii.

        Analiza lui Dvinski evidențiază schimbări semnificative în politica de personal, asemănătoare cu agitația din perioada Revoluției Culturale. Xi Jinping a adoptat o abordare de a pune în umbră pe cei trimiși „la odihnă”, înlocuind oficiali importanți precum ministrul de externe Qin Gang și ministrul Apărării Li Shanfu, acesta din urmă demisionând în urma informațiilor despre scurgerea de informații către SUA despre arsenalul nuclear chinez.

        Alte schimbări au vizat poziții cheie în domeniul financiar, științei, culturii și administrației civile, iar ministrul Sănătății, Ma Xiaowei, a fost demis. În al treilea rând, se remarcă decesul lui Li Keqiang, premierul de lungă durată și un adept al cooperării pașnice cu Statele Unite. Acest eveniment, speculează Dvinski, ar putea fi rezultatul manevrelor politice ale lui Xi Jinping.

        Analistul subliniază că, odată cu înfrângerea liberalilor la cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist din China, Xi Jinping a consolidat incredibil puterea imperiului chinez. În al patrulea rând, Dvinski aduce în discuție pregătirile Chinei pentru confruntarea cu Statele Unite.

        Alegerea amiralului Dong Jun în funcția de șef al departamentului de apărare indică direcția strategiei chineze de a forma cea mai puternică flotă din lume, capabilă să facă față unei coaliții conduse de SUA. Întâlnirea tensionată dintre Xi Jinping și Joe Biden la San Francisco, care nu a reușit să amelioreze relațiile, subliniază tensiunile existente între cele două superputeri.

        Concluzia lui Constantin Dvinski este că anul 2023 a marcat schimbări adânci în politica internă și externă a Chinei, cu implicații majore asupra relațiilor globale și a echilibrului de putere.

        Tendințe la nivel global

        Economie Globală

        Într-o lume în plină renaștere după impactul devastator al pandemiei de COVID-19, ochii economiștilor sunt ațintiți asupra direcției pe care o va lua redresarea în 2024. Se preconizează că majoritatea țărilor vor înregistra o creștere economică, dar ritmul acesteia poate varia semnificativ între regiuni. Cu toate eforturile de stimulare economică depuse pentru a contracara efectele pandemiei, riscul inflației ridicate este o umbra care planează asupra piețelor globale.

        Politica Globală

        Anul 2024 aduce cu sine potențiale schimbări majore în peisajul politic global. Alegerile și rotația liderilor în Statele Unite, Uniunea Europeană și China vor contura relațiile internaționale. De asemenea, tensiunile geopolitice persistente și conflictele regionale, precum cele din Orientul Mijlociu și Peninsula Coreeană, vor influența stabilitatea globală. În același timp, problema climatică își consolidează poziția pe agenda politică, cu lideri ai lumii împingând pentru acțiuni concrete în lupta împotriva schimbărilor climatice.

        Tehnologie și Inovație

        În 2024, inovația tehnologică continuă să redefinească lumea în care trăim. De la inteligența artificială la tehnologia cuantică și biotehnologie, progresele tehnologice au un impact semnificativ asupra societății. În contextul acestor schimbări rapide, crește și presiunea pentru reglementări tehnologice mai stricte, cu un accent deosebit pe securitatea cibernetică și protejarea datelor personale.

        Sustenabilitate și Schimbări Climatice

        Un alt element cheie în 2024 este conflictul tot mai profund în legătură cu „lupta contra schimbărilor climatice”. Dezindustrializarea forțată nu este privita cu ochi buni de toata lumea, unele țări încercând să iasă din capcana în care au fost împinse în numele climei. Pe de alta parte, de întreaga campanie pentru climă profită China, care a reușit să scoată pe piață produse mai ieftine, de la panouri fotovoltaice, la mașini electrice.

        The Economist: Bătălia pentru Marea Neagră se va desfășura în 2024

        Într-un interviu de Anul Nou acordat publicației britanice The Economist, președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a clarificat intențiile Occidentului în privința relației cu Rusia. Potrivit lui Zelensky, campania militară din 2024 va avea la bază obiectivul de a provoca o înfrângere strategică Rusiei, iar centrul de greutate al acestui conflict se va concentra în jurul Crimeei și a bătăliei asociate din Marea Neagră. Președintele ucrainean consideră că izolarea Crimeei și diminuarea capacităților militare ale Rusiei în regiune sunt esențiale pentru securitatea Ucrainei.

        În încercarea de a atinge aceste obiective, Zelensky a solicitat public achiziționarea rachetelor de croazieră lansate cu aer germane Taurus, menționând capacitatea acestora de a penetra adânc în țintă. El a subliniat că astfel de arme ar putea fi cruciale pentru distrugerea Podului Kerci, contribuind la reducerea amenințărilor din regiune. Pe măsură ce evoluează conflictul, devin tot mai evidente obiectivele principale ale Ucrainei.

        Se conturează că războiul din Ucraina este, în esență, un război pentru controlul strategic al Mării Negre, iar peninsula Crimeea reprezintă premiul geopolitic major dorit atât de Statele Unite, cât și de Marea Britanie. Generalul american în retragere Ben Hodges a denumit Crimeea „teritoriu decisiv” în acest context, subliniind importanța crucială a acestei regiuni în actuala confruntare geopolitică.

        Transformări și Consecințe: Cum Reducerea Consumului de Gaze Naturale a schimbat Peisajul Economic al Europei

        Anul trecut a marcat o schimbare semnificativă în consumul de gaze naturale în Europa, cu o reducere notabilă de 15%. Inițial, această decizie a fost văzută ca o măsură temporară pentru sezonul de încălzire 2022/23. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul a trecut, a devenit evident că această mișcare a fost necesară pentru a gestiona cererea și pentru a influența prețurile. Așa s-a ajuns ca Europa să vadă o scădere a prețurilor de gaze de la niveluri „mai mari cu un ordin de mărime” la niveluri „mai mari de câteva ori”.

        Este remarcabil faptul că nu toate țările europene au beneficiat în mod egal de această schimbare de paradigmă. Austria, Slovacia, Ungaria și Spania, deși au redus consumul, au înregistrat o scădere mai mică, în jur de 10%. Intrigant, toate aceste țări au continuat să importe gaze din Rusia, iar Spania, în particular, a rămas cel mai mare cumpărător de GNL din Europa. Cu toate acestea, liderii neașteptați ai acestei transformări au fost țările baltice. Estonia a redus consumul cu 47%, Letonia cu 43%, iar Lituania cu 40% (în perioada septembrie 2023 comparativ cu media din 2019-21). Aceste cifre reprezintă nu doar atingerea, ci chiar depășirea obiectivelor stabilite de Comisia Europeană.

        În termeni absoluti, cererea de gaze pentru aceste trei țări a scăzut de la aproximativ 4 la puțin peste 2 miliarde de metri cubi pe an. Nu a existat o miraculoasă creștere a eficienței energetice, ci mai degrabă o schimbare în paradigma economică, cu accent pe reducerea dependenței de gaze. Lituania a suferit cel mai mult din punct de vedere industrial, având în vedere închiderea producătorului de îngrășăminte cu fosfat, Lifosa. Achema, cel mai mare producător de îngrășăminte cu azot din regiune, a cedat și el în fața crizei. Aceste închideri au avut un impact semnificativ, întrucât producția de îngrășăminte nu doar consumă energie, ci și gaze naturale ca materie primă. În Letonia, problema a fost legată de infrastructura de transport. Calea ferată letonă, cândva profitabilă, acum se confruntă cu o posibilă închidere, cu traficul de mărfuri în scădere cu 30,2%, iar traficul de tranzit în scădere cu 62,4%.

        Această tendință descrescătoare nu este doar un rezultat al pandemiei, ci și al sancțiunilor anti-ruse care au împiedicat redresarea. Porturile baltice au avut, de asemenea, de suferit, cu un declin de 28,9% în transportul de mărfuri în 2023. Aici, pierderile sunt resimțite și în domeniul îngrășămintelor, întrucât Rusia a redirecționat tranzitul lor către noi facilități în Ust-Luga. Astfel, transformările în industrie și infrastructură au fost semnificative, cu implicații economice și sociale majore. Cu toate acestea, este important de subliniat că aceste schimbări nu sunt doar consecințe ale reducerii consumului de gaze, ci și rezultatul unor decizii economice și geopolitice la nivel global. Europa se confruntă cu provocări și oportunități, iar echilibrul delicat dintre independență energetică și interesele economice externe continuă să fie un subiect fierbinte.

         

        Cum a fost Revelionul în Bacău acum 50 de ani

        Salbe strălucitoare pe umerii celei mai frumoase nopţi…

        Am admirat dintotdeauna tinereţea. Ne place exuberanţa și frumuseţea ei, cutezanţa și poezia rostită de buzele ce învaţă să pronunţe cât mai corect alfabetul vieţii. E vârsta de aur, vârsta visului îngăripiat, a aspiraţiilor și zborului spre înălţimi. În tot ceea ce fac ei, tinerii, ne regăsim pe noi înşine, și-i admirăm, și-i preţuim. I-am privit o noapte întreagă, înlănţuiţi de fericirea pe care doar sărbătoarea Revelionului ţi-o poate procura. Câteva sute de tineri băcăuani — muncitori și intelectuali, pînă și studenți, și-au dat întîlnire spre a se desfăta la izvorul bunei dispoziţii. Revelion ’74. Ce a însemnat, pentru ei, anul a cărui ultimă filă a fost ruptă cu mîini copleşite de emoţie? Un bilanţ al hărniciei și entuziasmului creator pe ogorul fertil al muncii; un an în care și-au demonstrat lor înşile că știu și pot să se autodepășească, că sunt părtași activi la un proces pe care l-am definit dezvoltare. Urare de An nou: să ne strîngem mîinile, cu putere și încredere, căci al nostru este viitorul. Legământ sacru ce reunește tot ce este mai bun, mai nobil. Iar din această înlănţuire de muzică și dans, de veselie molipsitoare — salbă strălucitoare pe umerii celei mai frumoase nopţi a anului ce a fost, a anului ce este… Câteva sute de tineri băcăuani au sărbătorit Revelionul — comuniune a trăirii unor sentimente din cele mai puternice.

        Lucrătorii ogoarelor, la confluenta dintre secole 

        Până când fila din calendar n-a indicat 31 decembrie, ultima zi a anului ’73, mecanizatorii ogoarelor n-au încetat să lucreze în câmp ori în atelierele de reparații. În ziua ce-a precedat noaptea noului an însă, pretutindeni s-au făcut pregătiri intense, îneît sărbătorirea marelui eveniment — confluența dintre ’73 și ’74 — să-i găsească bine dispuși, în fața meselor cu cele mai alese bucate și, bineînțeles, cu paharele pline cu tradiționala licoare de struguri. Cu justificate argumente, cea mai mare parte dintre mecanizatori au hotărât să petreacă noaptea Revelionului în sânul familiei, lângă cei dragi — părinți, soții, copii, rude sau prieteni. Dacă în cele 4 anotimpuri lucrările agricole i-au determinat să nu părăsească ogorul — muncind din zori și până în noapte, chiar dacă vremea nu întodeauna a fost cea mai prielnică lucrului în câmp — atunci Anul Nou se cuvenea a-l întâmpina în cu totul alte împrejurări. Așa au petrecut Revelionul mecanizatorii din Traian și Hemeiuși, Podu Turcului și Dealu Morii, Izvoru și Odobești, Răcăciunî și Filipești. Pentru lucrătorii Stațiunii pentru mecanizarea agriculturii din Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, ultima seară a anului 1973 a constituit pragul anului 1975. Da. Nu este nicio eroare, mecanizatorii de aici lucrează deja în contul ultimului an al actualului cincinal, succes care se datorează hărniciei întregului colectiv de muncă. De fapt, seara noului an a constituit încă un prilej de manifestare a unității între mecanizatori și cooperatori, prin urările pe care și le-au făcut reciproc. În cântec de fluier și clinchete de zurgălăii, în sunete de tobe, urătorii satelor noastre — cooperatori, au dat glas propriilor gânduri și realizări, angajându-se ca în viitor să obțină rezultate și mai bune, pe măsura hărniciei și priceperii lor. Anul 1973 a marcat încă o etapă importantă în construirea noii societăți — România socialistă — așa cum și-o dorește fiecare dintre noi. Învigând capriciile vremii, harnicii cooperatori au reușit să obțină importante succese. Lucrate la timp și bine, viile au produs mai mult ca oricând: la C.A.P. Blaga — aproape 10.000 kg de struguri la hectarul de viță nobilă. Recolte bogate au adunat și cooperatori din Căbești, Dealu Morii și Slobozia. Cooperatori din Hemeiuși și Berești Bistrița se mândresc cu producțiile realizate în cultura mare, iar cei din Găiceana sau Faraoani cu rezultatele înregistrate în sectorul zootehnic. În aceeași atmosferă sărbătorească, plină de farmec și veselie, ridicând pahare, lucrătorii din fermele de stat au închinat pentru sporirea celor 20 milioane lei realizate peste plan la producția globală de către Trustul județean al I.A.S. Bacău, pentru sănătatea tuturor muncitorilor din acest sector de activitate al agriculturii, pentru succese și mai de seamă în noul an — 1974.

        La casa cu cei mai mulți copii

        Într-o zi ca aceea care încheie un an, colindătorii sunt cei dintâi și cei mai așteptați oaspeți. Copiii gazdei, apoi ai vecinilor, vin să aducă prin cântecul lor încrederea, și speranța, și dorul pentru anul care vine. Tot așa și la casa cu nr. 68 din Calea Republicii, acolo unde cresc și învață laolaltă aproximativ 400 de fete. Prima urare a fost adresată directoarei Elena Verdeanu, celorlalte cadre didactice care se ocupă de educația și supravegherea unor preșcolari și elevi, întregului colectiv de salariați al Casei de copii școlari. Grupul de urători a făcut popasuri, în continuare, în ograda colegilor de școală, a învățătorilor și profesorilor din cartier. Aceasta până când s-a lăsat seara și a început dansul, până când Anul Nou și anul vechi, cu chipul a două fetițe din sutele de participante la Revelionul organizat în sala de mese a Casei de copii, s-au întâlnit pentru o clipă. Toasturile au cuprins cuvinte de recunoștință la adresa partidului și statului nostru pentru grija ce o poartă tinerelor vlăstare. Și, ca în orice familie, veselia a domnit până la ziuă când sorcoveții au prins să-și rostească urarea lor veșnic tânără: „Să trăiți, să înfloriți, ca merii, ca perii în mijlocul verii!”

        O seară de neuitat

        După Revelion rămâne doar o impresie: a fost frumos, a fost plăcut sau dimpotrivă, mâncarea a fost servită rece, vinul avea iz de butoi, ospătarii erau pe lângă tine când nu aveai nevoie și lipseau tocmai la o adică, într-un cuvânt, a fost o seară ratată. Deci, cum a fost Revelionul la restaurantul „Decebal“? Nu că acolo se afla (desigur, în afara exercițiului funcțiunii) însuși directorul O.J.T. Bacău, tovarășul Petrică Moldoveanu, dar a fost o petrecere — o spun cu mâna pe inimă! — deosebit de reușită. A fost un Revelion elevat. Fără stridențe, cu o servire ireproșabilă, cu consumatori veseli, simpatici și ponderați. Mesele ne-au întâmpinat într-un decor cvasihibernal, cu fulgi de nea animați de perdele vișinii și cu căldură de la calorifere, cu tacâmuri sclipitoare, cu fețe de mese albe ca zăpada, cu ferigi și garoafe roșii în glastre de cristal. Orchestra a cântat frumos, soliștii, ca și momentele vesele ale lui Nicolae Driu, au plăcut, iar de mare succes s-a bucurat în urechile unora stația de amplificare, care era bună, puternică, chiar foarte puternică. Am spus „în urechile unora“ pentru că ne-am gândit la cei care au fost ceva mai aproape de ringul de dans (care n-a rămas gol în nici o clipă a nopții). Dar nu-i poți mulțumi chiar pe toți. Cei care au stat ceva mai departe s-au simțit și ei, totuși, bine. Programul artistic variat a fost receptat de cei mai mulți. Atmosfera s-a încălzit curând, femeile au strălucit, rochiile de seară au fost puse în valoare, ne-am gândit puțin și la croitoresele noastre, cele care ne fac soțiile fericite, a fost dans, antren, am glumit, am schimbat o vorbă, două, o privire, două și, uite așa pe nesimțite, după un cocteil, niște icre, o gustare cu salam de Sibiu, pastramă, măsline, pate de ficat în aspic și piftie de pasăre, după un șpriț, două, a venit și clipa când s-au stins luminile, când am cântat „Mulți ani, trăiască!“, clipa când am refuzat, cu tot dinadinsul, să ne gândim la cele rele, considerându-ne mai buni, mai drepți, mai înțelepți, mai curați. Ne-am gândit atunci, desigur, la tot ce e frumos pe lume, ne-am gândit cu încredere că ’74, va fi un an plin de satisfacții, de bucurii, de succese. Și prima treabă importantă pe care am făcut-o în acest an, dacă nu luăm în considerare dansul și muzica, este aceea că am băut un pahar de șampanie și n-am dat uitării mâncarea. Trebuie să spunem că bucatele au fost excelent gătite. Ne gândim atât la șalăul cu sos special, la cotletul de porc, la friptura de curcan, la tortul de ciocolată, la ciorba de potroace, la toate cele care s-au servit la masă. Fără îndoială, se cuvine un cuvânt de laudă bucătarului șef, Eugenia State, ale cărei calități profesionale merită toate aprecierile. Ospătarii, deși erau permanent lângă noi, au fost atenți, îndatoritori. O servire de acest gen am observat, printre alții, și la ospătarul Târâș Nicolae. Dar meritul esențial al unei serviri de înaltă ținută, de care toată lumea a fost mulțumită, este, în primul rând, al șefilor de restaurant Gheorghe Dracea și Ion Apetrei. Amândoi au depus eforturi deosebite pentru reușita serii de revelion. Gheorghe Dracea a dirijat, seara, cu deosebită iscusință, tot personalul, făcând și el ca O.J.T.-ul să câștige în prestigiu în fața consumatorilor. A fost un revelion de neuitat.

         

         

        Steagul roșu – 3 ianuarie 1974

         

         

         

        A crescut punctul de amendă. Cât trebuie să plătească șoferii care fac greșeli în trafic

          De la 1 ianuarie a crescut punctul de amendă la 165 de lei față de 145 de lei cât a fost până acum. Și modul de calcul s-a schimbat.

          La data de 15.12.2023, a fost publicată în Monitorul oficial nr 1139, partea I, Ordonanță de Urgență nr 115 din 14 decembrie 2023. Un punct amendă reprezinta valoric 5 % din salariul de baza minim brut pe țară garantat în plată, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

          Este prima modificare a punctului de amendă după 6 ani, deși salariul minim a crescut.

          De la 1 ianuarie valoarea punctului de amendă a crescut la 165 de lei – de la 145 de lei. Suma reprezintă 5% din salariul minim brut pe țară, față de 10% cât a fost în ultimii șase ani. Clasele de sancțiuni rămân însă aceleași, în funcție de gravitate faptei.

          Pentru lipsa centurii de siguranță, amenda va fi acum cuprinsă între 330 de lei și 495 de lei. Iar șoferii care nu respectă culoarea roșie a semaforului vor plăti între 660 de lei și 825 de lei, pe lângă faptul că vor rămâne 30 de zile fără permis.

          Pentru depășiri neregulamentare, neacordarea de prioritate altor șoferi alflați în trafic ori pentru șoferii agresivi implicați și într-o tamponare – amenzile cresc până la 990 de lei și pot ajunge până la 1.320 de lei. În plus, puteți rămâne fără permis pentru 60 de zile. Pentru alcool sau viteză mai mare de 50 de kilometri peste limita legală, amenzile pot fi între 1.485 de lei și 3.300 de lei – aceasta fiind și amenda maximă. În aceste cazuri, șoferii vor rămâne fără permis 90 de zile.

          Punctul de amendă s-ar putea să crească din nou din luna iulie când Guvernul a propus o nouă creștere salarială, de la 3.300 de lei cât este în prezent la 3.700 de lei, doar că, deocamdată nu s-a ajuns la un accord cu angajatorii.

          La Slănic-Moldova va avea loc unul dintre cele mai importante evenimente culturale de la începutul acestui an

            În Sala ,,Amfiteatru” a Complexului ,,Panoramic” din stațiunea Slănic-Moldova, va avea loc, în zilele de 14 și 15 ianuarie 2024, cea de-a doua ediție a evenimentului cultural-artistic omagial, ,,Zilele Culturii Naționale”, care celebrează în fiecare an Ziua Culturii Naționale și ziua lui Mihai Eminescu, poetul nepereche al neamului românesc.

            Programul manifestărilor din cele două zile va cuprinde, printre altele, Simpozionul ,,Dor de Eminescu”, activitatea ,,Lecția de Poezie”, festivitatea de premiere a Festivalului Internațional de Creație Literară ,,Freamăt de Codru și Ape”, expoziții de pictură și medalioane, momente poetice și artistice, la care se vor adăuga și alte surprize oferite de organizatorii evenimentului.

            După ce la ediția de anul trecut s-au înregistrat câteva premiere naționale, noua ediție din acest an va fi marcată de cel puțin alte două premiere, respectiv, lansarea antologiei de poezie ,,Freamăt de Codru și Ape”, ediția a I-a, precum și lansarea volumelor de poezii ale câștigătorilor primei ediții a concursului literar.

            Evenimentul este organizat de Primăria Slănic-Moldova, sub coordonarea poetei și artistei plastice, Ionica Bandrabur, iar printre participanți se vor număra poeți, scriitori, critici literari și memorialiști, jurnaliști, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Societății Culturale ,,Apollon – România”, cadre didactice și elevi.

            Vom reveni cu alte detalii în săptâmâna premergătoare evenimentului.

            Romulus-Dan BUSNEA

             

             

            Ștefan Vuza, mai tare ca Malaxa

              „Azi îmi închei un ciclu, un vis, pentru că am ajuns ceea ce mi-am dorit: să devin cel mai mare industriaș al României, depășindu-l chiar și pe marele Malaxa din perioada interbelică! Și vă întreb: cui predau ștafeta? Voi ce visuri aveți?” – a scris, recent, pe pagina sa de LinkedIn, cunoscutul om de afaceri Ștefan Vuza, cel care controlează Compania Română de Chimie, din care fac parte și cele două combinate Chimcomplex, din Borzești și din Râmnicu Vâlcea.

               

              Ștefan Vuza este antreprenor și coordonează un Grup compus din 19 companii, are în subordine 127 de manageri care, la rândul lor, coordonează activitatea a peste 3.100 de angajați.

              Conform unui top al revistei Forbes International, România va avea 7 miliardari în dolari. Dar, din cei 2.700 de miliardari ai lumii, doar 7% mai provin din industrie, într-o scădere dramatică față de 65% cât erau acum 30 de ani, atunci când și-a început cariera și industriașul român.

              Ștefan Vuza opinează că a ajuns aici doar prin propriile sale forțe și eforturi. „Sunt, așa cum se intitula Henry Kissinger – spune industriașul –«Self-Made Man» (Om al cărui succes îi aparține), iar aceasta induce o emoție «irespirabilă» (la fel cum am trăit «fără aer» în ascensiunea de pe Aconcagua, pe 1 decembrie, când am arborat tricolorul și steagul Chimcomplex la aproape 7.000 m)! Mi-aș dori să fiu un model pentru noua generație de antreprenori români, un model care arată că se poate, chiar dacă întreaga lume e debusolată.”

              Ștefan Vuza crede că în România o astfel de realizare este de neconceput de 99% dintre concetățenii care cred că este imposibil fără să aii avut pile, informații sau pe cineva în spate. Iar omul de afaceri nu le dă dreptate, ba chiar mulțumesc celei care i-a ținut mereu spatele – soția sa.

              „Puterea unui antreprenor – mai spune antreprenorul – nu constă în cifrele din conturi, proprietăți sau în clasamentul Forbes, ci în abilitatea de a transforma visurile în realitate, chiar și atunci când acestea par a fi imposibile! Și mai constă în a fi normal, iar prin normal înțeleg ceea ce mă diferențiază de majoritatea celor din acest top: nu am și nu am avut șofer sau bodyguard niciodată, nu am avion și nici iaht, am stat în chirie până la 48 de ani, nu am case de vacanțe nici în țară și nici în străinătate și am o familie mare, cu opt copii. Iar familia nu este o chestiune de resurse, ci de asumare!”

              Ștefan Vuza: „Vreau să fac industria chimică românească să vibreze în Europa și sper să pot convinge cât mai mulți tineri că munca este cea mai bună metodă de a savura viața!”

              32 de bebeluși au venit pe lume la Maternitatea Arcadia în ultima săptămână din anul 2023

              Sărbătorile de iarnă aduc cu ele bucuria unui nou început, a unor noi povești de viață. La finalul lunii decembrie, 32 de bebeluși s-au născut la Maternitatea Arcadia, cea mai mare maternitate privată din regiunea de Nord-Est. 

              Mihaela, mămică Arcadia: „Când am aflat că sunt însărcinată am transmis cu nerăbdare vestea cea mare soțului meu, apoi familiei și prietenilor. După calculele noastre, știam deja că bebelușul nostru va veni pe lume în perioada sărbătorilor de iarnă. Și iată că s-a întâmplat chiar de Crăciun, pe 25 decembrie. Mă bucur că am putut să-mi împlinesc visul de a naște natural și că medicul care mi-a urmărit întreaga sarcină a asistat la naștere. Cu adevărat, au fost momente unice, pe care ni le vom aminti toată viața.” 

              În ultima săptămână din anul 2023, 13 băieței și 19 fetițe au primit prima îmbrățișare și primul sărut al mamei lor și au pășit în viață înconjurați de bucurie și dragoste, într-un mediu sigur, în Maternitatea Arcadia. 

              Vladimir, tătic Arcadia: „Ne-am dorit ca experiența nașterii lui Mihai să ne implice, într-un fel pe amândoi – pe mine și pe soția mea. A fost unul dintre motivele pentru care am ales Maternitatea Arcadia. Am făcut toate testele necesare, pentru siguranța mămicilor și bebelușilor, și m-am internat și eu alături de soția mea, Daniela. A contat foarte mult și faptul că aici ne simțim în siguranță și faptul că medicul pe care l-am ales a fost alături de noi mereu. Va fi primul revelion în trei și suntem foarte fericiți.” 

              Maternitatea Arcadia este locul unde visele prind contur în siguranță. Medici și familii, cu toții primesc cu emoție și bucurie fiecare nou-născut și trăiesc la aceeași intensitate fiecare început de viață și de poveste. Echipă medicală complexă, spitalizare premium și îngrijire personalizată, proceduri foarte stricte de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor asociate asistenței medicale, plan de naștere, ora magică, toate pentru ca fiecare nouă familie să fie în siguranță. 

              Sărbătorim împreună fiecare început de drum! Creăm experiențe și amintiri plăcute! 

              www.arcadiamami.ro

               

              Poate primi medicul donații de la pacienți? (III)

              Cu privire la particularitatea cauzei penale în care a fost sesizată Înalta Curte (calitatea de militar a medicului), se mai reţin următoarele:

                Conform Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare:

                „Art. 1. – Prin cadre militare, în sensul prezentei legi, se înţelege cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege.

                Cadrele militare sunt în serviciul naţiunii.”;

                „Art. 6. – În exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit legii şi prevederilor regulamentelor militare, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice, bucurându-se de protecţie potrivit legii penale. […];

                Art. 7. – Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituţia României, de legile ţării şi de prezentul statut.

                Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii.”;

                „Art. 9. – Cadrele militare în activitate au dreptul la:

                a) solda lunară, compusă din solda de grad, solda de funcţie, gradaţii şi indemnizaţii, precum şi la prime, premii, sporuri şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului;

                b) echipament, hrană, asistenţă medicală, medicamente, locuinţă de serviciu, gratuite, concedii şi scutiri medicale plătite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

                c) reduceri sau scutiri de impozit pe venit şi ale cuantumului chiriei, ajutoare şi alte drepturi, potrivit reglementărilor în vigoare;

                d) documente de transport gratuit pentru efectuarea concediului de odihnă sau în cazul mutării dintr-o garnizoană în alta, potrivit reglementărilor în vigoare;

                e) suportarea de către Ministerul Apărării Naţionale a sumelor necesare pentru asigurarea asistenţei juridice a cadrelor militare pentru fapte săvârşite de către acestea în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.”

                În măsura în care prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26/HP din data de 3 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015, s-a statuat că „medicul (angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal”), se deduce consecinţa juridică că medicul care are calitatea de funcţionar public (angajat al unei unităţi spitaliceşti din sistemul public de sănătate) nu poate primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în condiţiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003.

                O concluzie contrară ar fi de natură, pe de o parte, să aducă atingere celor statuate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26/HP din data de 3 decembrie 2014, iar, pe de altă parte, să instituie o excepţie de la obligaţiile impuse prin lege oricărui funcţionar public, indiferent de semnificaţia/înţelesul noţiunii de „funcţionar public” din dreptul administrativ sau din dreptul penal, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 2/2014 a Curţii Constituţionale a României.

                Pentru considerentele expuse, se va admite sesizarea formulată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 34/753/2013, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă fapta medicului, care are calitatea de funcţionar public, de a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în condiţiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, constituie sau nu o exercitare a unui drept recunoscut de lege, având ca urmare incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal.”

               

               

              Materialul informativ are la bază decizia nr. 19/04.06.2015 a Î.C.C.J. – COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT, publicată în Monitorul Oficial nr. 590/05.08.2023 și a fost realizat de avocat Blăjuț Dragoș – Tiberiu din cadrul Cabinetului de Avocat Dan Nițu.

              Interviu / Mădălina Rotaru: ”Ceea ce trăiesc mă inspiră în tot ceea ce scriu”

              Unul dintre cele mai frumoase întâlniri care li s-au întâmplat iubitorilor de teatru și de literatură din Bacău, în anul care tocmai s-a încheiat, a fost spectacolul de animație „Poveste de sertar”, realizat de către liceenii din trupa “In the Spot”, după un text semnat de Mădălina Rotaru, scriitoare și jurnalistă. Alexandra Maria Șuștac, elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, i-a luat un interviu autoarei, la prezentarea spectacolului în cadrul Festivalului Național “George Bacovia” – Bac – Fest, organizat de Biblioteca Județeană “Costache Sturdza”.

              Alexandra Maria Șuștac: Ce te-a inspirat să scrii „Poveste de sertar”?

              Mădălina Rotaru: Ceea ce m-a inspirat și mă inspiră în tot ceea ce scriu: lumea, ceea ce trăiesc. Poveste de sertar”, ca și celelalte povești, este o poveste cât se poate de reală și cred că ne întâlnim cu ea la tot pasul, atât în stricto sensu, exact în stilul acesta – ne abandonăm păpușa pe care am iubit-o atunci când credem că ne-am făcut mari, după care ne aducem aminte de ea și ne pare rău, dar uneori e prea târziu – asta este în limbajul copiilor.

                            În limbajul oamenilor mari, se întâmplă acest lucru cu cei dragi nouă, pe care uităm să îi sunăm, uităm să le spunem că îi iubim, uităm să … și ne aducem aminte, tot așa, poate când e prea târziu.

               

              Alexandra Maria Șuștac: Cum a pornit și a decurs colaborarea cu trupa de teatru „In the Spot”?

              Mădălina Rotaru: Foarte frumos. Cred că universul lucrează într-un fel anume pentru că trupa „In the Spot”, încă de la nașterea ei, mi-a fost foarte, foarte dragă și vorbesc de acum mulți, mulți ani, de la prima ediție „In the Spot”. Am colaborat cu ei și uite că, după atâția ani, universul ne-a adus din nou împreună, bineînțeles în formula actuală a „In the Spot”.

              Pur și simplu ei au venit aici la Teatru Fain”, unde eu activam în acel moment, respectiv anul trecut în vară, ei făceau recrutări pentru noii colegi și voiau să se pună repede în mișcare, evident să scoată o piesă de teatru. Eu m-am dus la Vlad Constandache, regizorul trupei, care acum este și student, cu media cea mai mare, la București, la Animație, și-a împlinit visul, și i-am propus acest text. Ei au spus ”DA!”, ceea ce pe mine m-a mirat din partea unor copii, pentru că la toate festivalurile lor, adolescenții vin cu tematici specifice vârstei, cu subiecte grele, ori ei au acceptat această poveste, pentru că nu au citit-o doar în limbajul copiilor, ci și în limbajul adolescenților și al adulților, și uite-așa s-a născut spectacolul.

              Ei l-au creat în totalitate, au obținut și două premii mari și frumoase, Premiul pentru cel mai bun spectacol la „Victory of Art”, la București, festivalul (de teatru n.r) pentru tineret, și la I.D.Fest   – Premiul special al juriului pentru inovație, în cadrul unui altfel de festival al tinerilor, pentru că a fost prima dată în istoria I.D.Fest când niște tineri au venit cu un spectacol de animație.

              Alexandra Maria Șuștac: Care este morala poveștii, ce ai vrut să transmiți prin ea?

              Mădălina Rotaru: Cred că morala poveștii este evidentă și cred că o înțeleg și cei mici, cred că o înțeleg și cei mari, exact așa cum a vrut ea să fie transmisă: viața este mult mai frumoasă din punctul meu de vedere și întotdeauna va fi un „happy end”, dacă știm să ne poziționăm și să vedem partea bună a lucrurilor.


              Alexandra Maria Șuștac: Ai vreo parte preferată din poveste? Dacă da, care e?

              Mădălina Rotaru: Nu, nu am o parte preferată din poveste și din tot ce am scris nu am o poveste preferată, pe toate le iubesc, pentru că sunt copiii mei. Și atunci când ai mai mulți copii și dacă ai unul, nu poți să faci diferență de iubire între ei, pe toți îi iubești la fel.

               

              „Sertarul reprezintă acel colț al inimii în care păstrăm neîntinate niște amintiri”

              Alexandra Maria Șuștac: De ce titlul „Poveste de sertar”?

              Mădălina Rotaru: Pentru că o dată, fizic, acțiunea are loc într-un sertar, al croitorașului, iar în limbajul oamenilor mari sertarul reprezintă acel colț al inimii în care, spun eu, păstrăm mereu neîntinate niște amintiri, este sertarul acela în care avem voie din când în când să ne retragem fără să ne temem că ne întreabă cineva: Cine ești, De ce ești așa?, De ce gândești așa?.

              Acolo avem voie să facem orice, e un sertar al sufletului și tot în sertarul acesta este și familia mea, care a contribuit, la propriu, la apariția volumului „Poveste de sertar”, până a fi pus în scenă, pentru că sora mea i-a făcut ilustrația, iar părinții mei, la final, au contribuit cu un rebus pentru copii, să-l facă cu întrebări din poveste.

               

              Alexandra Maria Șuștac: Ce ți-ai dori să rămână în sufletul spectatorilor după ce ai urmărit povestea?

              Mădălina Rotaru: Vă mulțumesc, vă iubesc.

               

                Alexandra Maria Șuștac: Crezi că „Poveste de sertar” este dedicată unei anumite categorii de vârstă?

              Mădălina Rotaru: Cred că am răspuns anterior, nu. Pentru mine literatura, în general, nu are vârstă, literatura pentru copii, specific, nu are vârstă, la orice vârstă ai citi-o, o vei citi altfel.

               

              Alexandra Maria Șuștac: Cum crezi că a primit publicul povestea? Ai primit un feedback pozitiv?

              Mădălina Rotaru: Da, având în vedere că acest spectacol are nu doar două premii extrem de importante, dar a fost, cred, în istoria trupelor de teatru de liceeni, cel mai jucat spectacol dintotdeauna. De obicei, aceste trupe fac un spectacol – două pe an și cu acelea defilează o dată sau de două ori. „Poveste de sertar” nu doar că a avut două mari premii la două festivaluri și o prezență extrem de importantă la unul din cele mai mari și frumoase festivaluri din Bacău, #BacFest 2023, dar a fost și jucat cred că de peste zece ori la cererea publicului, ceea ce mie mi se pare incredibil, cred că asta spune mai mult decât spun eu, e părerea celor din sală. Faptul că s-a jucat de cel puțin zece ori și de fiecare dată se credea că asta e ultima oară și uite că se tot cere.

               

               Interviu realizat de Alexandra Maria ȘUȘTAC (clasa a VI-a), elevă la Școala nr. 10 și la Cercul de jurnlism al Palatuui Copiilor Bacău

              Foto credits: Alexandra Vaman (clasa a IX-a), elevă la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

              Prof. coord. Laura Huiban

              Dincolo de iluzii și dincoace de realitate

              Romanul lui Erich Maria Remarque, „Pe frontul de Vest nimic nou,” servește nu doar ca mărturie cutremurătoare a ororilor Primului Război Mondial, ci și ca un avertisment atemporal cu privire la discrepanța brutală dintre așteptări și realitate în timpul conflictelor armate. Cu ochii ațintiți către prezent, paralela cu zilele noastre devine și mai alarmantă, în special în contextul opinilor ușor formate și al solicitărilor de acțiune în domeniul geopolitic fără înțelegere profundă.

              Remarque povestește despre liceenii entuziaști, care, motivați de patriotism și romantism, se înscriu în forțele armate cu speranța că vor lupta pentru o cauză nobilă într-un război care se va sfârși rapid. Cu toate acestea, doi ani mai târziu, doar câțiva supraviețuitori rămân, iar entuziasmul inițial s-a transformat într-un amestec de trauma, disperare și pierdere. În fiecare linie a scrierilor sale, Remarque subliniază cruda realitate a războiului, oferind o privire nemiloasă în sufletele celor afectați de ororile conflictului.

              Astăzi, în secolul XXI, asistăm la o altă formă de discrepanță între percepție și realitate în ceea ce privește războiul. În era informației, mulți se simt detașați de orice urmări ale conflictelor, percepând războiul ca pe o entitate abstractă, ruptă de viețile lor cotidiene. Această percepție, uneori naivă și superficială, poate duce la susținerea fără rezerve a acțiunilor militare sau a solicitărilor de intervenție, fără a înțelege pe deplin consecințele devastatoare.

              O analiză a conflictelor actuale, cum ar fi criza din Ucraina sau masacrul din Gaza, ilustrează această discrepanță. Oamenii pot să ceară măsuri severe împotriva unor state precum Rusia, fără să aibă o înțelegere detaliată a capacităților militare sau a contextului politic complex. De asemenea, interpretările superficiale ale conflictelor, precum considerarea tuturor civililor ca vinovați într-un teatru de război, ignoră realitățile complexe ale situațiilor.

              E necesar să recunoaștem că percepțiile noastre asupra războiului pot fi distorsionate și să ne străduim să dobândim o înțelegere mai profundă înainte de a susține sau respinge acțiuni specifice. Educația și informarea sunt instrumente esențiale pentru a evita căderea în capcana iluziilor despre război și pentru a promova dialogul în locul judecăților superficiale.

              Desigur, ne este cât se poate de clar că exact aceia care cer, astăzi, măsuri, război sau alte pedepse vor fi cei dintâi care vor spăla puțina. Este un fenomen des întâlnit și destul de bine documentat. Teama și furia, adesea alimentate de informații incomplete sau de narative partizane, pot distorsiona percepțiile și pot genera cereri urgente de acțiuni radicale. Această tendință de a susține măsuri extreme într-un context de conflict poate fi alimentată și de dorința de a găsi soluții simple pentru probleme complexe, o iluzie periculoasă care poate amplifica suferința și distrugerea în loc să ofere rezolvări durabile.

              4 ianuarie 2024

                Inutila taxă de protecție

                Laser mobil rus, Zadira

                Echivalentul sintagmei de ,,stat paralel” se regăsește în SUA sub denumirea de ,,deep state” . Cine credea înainte de pseudo-pandemie, înainte de războiul NATO –Ucraina versus Rusia și Israel-SUA versus Gaza, că aceste structuri ascunse ale statului profund există? Puțini, foarte puțini, și aceștia erau, conform definițiilor succesive, conspiraționiștii, cu subclasificarea de antivacciniști, putiniști și mai nou, antisemiți, dacă nu aprobă măcelul din Gaza și politicile premierului israelian. A trecut încă un an și alte teorii conspiraționiste se confirmă. ,,Templul” de unde România își ia lumina, Washington DC, este cutremurat de ultimile sondaje care arată că fostul președinte Trump (care s-a pronunțat în favoarea încheierii ostilităților din Ucraina) îl devansează cu mult în opțiunile alegătorilor pe războinicul președinte Biden. Conspiraționiștii prognozaseră că ,,deep state” va face ceva în privința împiedicării participării lui Trump la alegeri și asta s-a întâmplat. Joia trecută Secretarul de stat din Maine, democratul Shenna Bellows, a anunțat decizia de a-l elimina pe Trump de pe buletinele de vot, în acest stat, pentru alegerile SUA în 2024. Anterior, Curtea Supremă din Colorado luase o decizie similară. Judecătorii au invocat un amendament constituțional care îi exclude de la funcții publice pe cei implicați în insurecții, cu referire la evenimentele din 6 ianuarie 2021. Trump nu a fost acuzat în mod formal de insurecție, sau ceva legat de aceasta, pentru a se putea apăra în fața acestei acuzații. Dacă evenimentele vor curge în același sens abia atunci o adevărată insurecție ar putea scinda SUA. Evenimentul i-a trezit pe unii alegători americani care au început să-și pună unele întrebări privind propria democrație. De asemenea, au realizat că i-au convins pe ucraineni că vor învinge Rusia cu armament occidental și vitejie ucraineană și… au trimis o generație în mormânt. Au început apoi să observe că armata rusă- total neprofesionistă și statul rus slab- lovit de sancțiuni și fără tehnologie, ai cărui soldați, să ne amintim, furau cipuri din mașinile de spălat ucrainene pentru industria lor militară, rezistă cu succes unei alianțe formată din 50 de state. Mai mult, au ,,ronțăit” peste 20% din teritoriul ucrainean și nu se opresc. Urmare a ,,autosancționării” impuse Rusiei, Europa, devenită dependentă de gazul SUA, de patru ori mai scump decât gazul rusesc, abia supraviețuiește economic. Cetățenii americani care condamnau genocidul rus din Ucraina iau act acum de ceea ce se întâmplă în Gaza și realizează uriașa diferență dintre noțiunile de ,,operațiune specială” rusă și războiul de tip occidental (instrumentat de moderna armată israeliană sub protecția SUA, împotriva unei națiuni fără aviație, flotă, artilerie, sateliți de spionaj, radare, armată, etc.) La rândul lor, europenii se trezesc la realitate și observă că au fost jefuiți și îndobitociți de narațiuni false cum ar fi vaccinarea pentru libertate de mișcare și pentru sănătate. Românii, în siajul curentului general, iau act de realitățile conspiraționiste și rumegă fără să se revolte noul adevăr. Constatând docilitatea turmei ,,arhitecții oligarhiei globale” ne servesc o nouă narațiune, care intră în coliziune fontală cu prima. Președintele SUA a avertizat, la începutul lunii decembrie, că dacă Putin va câștiga războiul din Ucraina, atunci Rusia va ataca o țară NATO. Președintele Biden și-a regurgitat povestea inițială privind victoria Ucrainei și a devenit brusc- conspiraționist; rușii bețivi și ignoranți, cu armata și economia ,,moluz”, au devenit puternici foarte și ar putea ataca o țară NATO. Eventual, la micul dejun ar invada Europa. Consecința noii ipoteze e că va trebui să ne înnarmăm. Se înțelege că nu pentru prosperitatea furnizorilor de armament, ci pentru siguranță. O întrebare timidă subzistă. Ce avem noi și nu are Rusia și ar vrea de la noi ? …Poate datoriile de peste 160 miliarde de euro ? După ce Ministerul Sănătății ne-a găurit bugetul în pandemie, acum e rândul Ministerului Apărării Naționale care ne-a anunțat la sfârșitul anului că urmează să cumpere 1.059 blindate americane 4×4, cu o sumă estimată la 923 milioane de euro fără TVA. Asta, pe lângă cheltuielile deja antamate pentru avioanele, tancurile și transportoarele blindate, tot americane. Acestei intenții, i se adaugă alta, după care România va plăti peste un miliard de euro pentru achiziționarea a 200 de rachete pentru sistemul Patriot. O rachetă americană Patriot costă în jur de patru milioane de dolari iar o baterie Patriot peste un miliard. Asta, fără mentenanță. O dronă chinezească, operată de ruși (menită să păcălească sistemul Patriot) costă patru sute de dolari, iar un imput electronic nici atât. Yuri Ignat, purtătorul de cuvânt al Forțelor Aeriene Ucrainene, citat de publicația greacă https://warnews247.gr/ekprosopos-oukranikis-aeroporias-oi-rosoi-dimiourgoun-ilektromagnitikous-palmous-paraplanontas-ta-rantar/ spunea la jumătatea lunii trecute; ,, Inamicul folosește atât rachete reale, cât și ținte false…… adică impulsuri electromagnetice pe care sistemele noastre radar le văd ca ținte, similare cu –Kinzhal- în funcție de parametrii de zbor, adică în ceea ce privește viteza și așa mai departe…, ”  O țară cu nici zece milioane de locuitori, Israelul, a dezvoltat o armă laser numită Iron Beam, o tehnologie demnă de filmele SF. Problema e că și rușii dețin această tehnologie. Pe 25 septembrie 2023, https://numidia-liberum.blogspot.com/2023/09/armes-laser-russes-testees-avec-succes.html publica un material privind declarația președintelui rus Vladimir Putin în cadrul Forumului Economic de Est , și anume că Rusia lucrează la „ arme bazate pe noi principii fizice ” care „vor asigura securitatea oricărei țări dintr-o perspectivă apropiată a istoriei”. Conform sursei amintite, Peresvet este o platformă laser strategică rusă, concepută pentru a dezactiva navele spațiale inamice la altitudini de până la 1.500 de kilometri. Un laser cu energie suficientă pentru a orbi sateliții ar trebui să poată, de asemenea, să lovească aeronavele. În timp ce Peresvet „orbește” sistemele inamicului, un alt sistem laser, Zadira, le arde. https://sputnikglobe.com/20230912/what-does-putin-mean-by-weapons-based-on-new-physical-principles-1113316548.html ne dezvăluie existența în panoplia rușilor a unor tehnologii militare care vizează arme geofizice (seismică, climă, ozon, mediu) ….. Aceste arme sunt concepute pentru a provoca cutremure, erupții vulcanice, inundații și alte catastrofe, precum și modificarea vremii sau a climei, secete, inundații, furtuni etc. Sigur că da, trebuie să ne apărăm. Dar, în proximitatea acestor tipuri de arme, asta se poate face în primul și în primul rând prin diplomație. Asta e cea mai importantă ,,armă” ce poate fi utilizată de o țară mică în relația cu o țară continent, al cărui arsenal nuclear, pe lângă celelalte, poate distruge nu o țară, ci o planetă. România a renunțat la această formă pașnică de apărare și nu a avut inteligența minimală să se poziționeze într-o neutralitate politicoasă, ci a adoptat o retorică belicoasă, provocatoare, total nepotrivită, față de un vecin cu această statură. Provocare- fără nici o miză pentru noi, cu efecte distrugătoare pe termen lung asupra calității vieții cetățenilor, asupra economiei dar și a relațiilor de vecinătate. Politicienii noștri au angajat România în cheltuieli cu arme și locare de trupe străine, dovedit ineficiente în Ucraina și pe care ,,performanțele” economiei românești nu și le permit. Publicația britanică https://www.telegraph.co.uk/news/2023/12/27/russia-electronic-warfare-turn-tide-war-ukraine/?li_source=LI&li_medium=liftigniter-onward-journey , vorbind despre eficacitatea armelor furnizate Ucrainei, spunea săptamâna trecută.; ,, Un scut de impulsuri electromagnetice de-a lungul liniilor frontului oferă trupelor o protecție crucială pentru a contracara atacurile cu rachete și drone de la Kiev….  rachete trase cu Himars , despre care Kievul s-a lăudat cândva că aveau o precizie -asemănătoare cu un bisturiu-, au început să-și rateze ținta. În unele zone, aproape întotdeauna au ratat. La fel s-a întâmplat și cu bombele ghidate JDAM, furnizate forțelor aeriene ucrainene de către Statele Unite…. O rețea elaborată de semnale radio, infraroșu și radar, aruncate din cer deasupra câmpului de luptă, oferă forțelor ruse protecție fără precedent în unele zone….” Practic, plătim o inutilă taxă de protecție, uitând că de SUA ne desparte un continent și un ocean, iar americanii, funcție de conjunctură, își abandonează proiectele dacă acestea nu mai corespund interesului lor. Ucraina e un exemplul tragic. O țară devastată de război, rămasă cu datorii ce vor fi achitate, poate, într-o sută de ani … Război ce putea fi încheiat în aprilie/mai 2022 dacă nu se opuneau ,,binevoitorii” creditori occidentali. „…. Recuperarea terenurilor (ucrainene n.n.) este o modalitate greșită de a ne imagina cel mai bun rezultat. Adevărata victorie a Ucrainei este să se ridice din iadul războiului ca un stat puternic, independent, prosper și sigur, ferm ancorat în Occident” , relata de curând New York Times, citat de https://warnews247.gr/ta-amerikanika-mme-etoimazoun-tin-itta-tis-oukranias-den-chreiazontai-ola-ta-edafi-gia-na-nikisoun/ . Opinia publică a SUA începe să fie pregătită pentru pierderea definitivă a teritoriilor Ucrainei, pierdere ce va fi prezentată ca un triumf al elitelor care au patronat strategia militară a Ucrainei și care, în ciuda eșecului, previzibil de altfel, patronează și strategia pe termen lung a României.

                Jr. Adrian M. Ionescu