duminică, 28 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 4013

Pieton accidentat pentru că a traversat strada neregulamentar

    Poliţiştii de la Biroul Rutierau fost sesizaţi la 21.11.2013, în jurul orei 13.30, despre faptul că pe strada Oituz, din Bacău, s-a produs un accident de circulaţie cu victimă.

    Din cercetarea efectuată la faţa locului, poliţiştii au constatat că B. Samir, de 19 ani, din Moineşti, în timp ce conducea un autoturism, a surprins şi accidentat o femeie de 57 de ani, care se angajase neregulamentar în traversarea străzii.

    Victima a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, unde a primit îngrijiri medicale.

    În urma testării cu aparatul etilotest, rezultatul a fost negativ pentru conducătorul auto.

    În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

    Campania „Elevi în siguranţă”

      Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău prin Compartimentul de Analiză şi Prevenirea Criminalităţii şi Serviciu Rutier, în parteneriat cu Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane – Centrul Regional Bacău desfăşoară în această perioada campania „Elevi în siguranţă!” .

      Campania vizează reducerea riscului de implicare a elevilor de liceu din municipiul Bacău, în mod special cei de clasa a IX a, care fac naveta, în acte de violenţă şi/sau evitarea victimizării acestora.
      Iniţiatorii campaniei au desfăşurat activităţi preventive, la care au participat aproximativ 500 elevi şi cadre didactice din cadrul Liceului Tehnologic „Petru Rareş”, Colegiului Naţional ”Gheorghe Vrânceanu”, Colegiul Tehnic de Comunicaţii „N.V.Karpen” şi Colegiul Tehnic „Henri Coandă” Bacău.

      Activităţile au vizat prevenirea tâlhăriilor, furturilor din buzunare, din locuinţă, a accidentelor rutiere în care pot fi implicaţi elevii, cât şi a prevenirii traficului de fiinţe umane.

      Întâlnirele dintre elevi şi poliţişti au avut drept scop formarea unui comportament preventiv în rândul adolescenţilor prin conştienţizarea măsurilor ce trebuie luate în vederea evităţii victimizării şi a comportamentului deviant.

      Participanţii au primit informaţii cu măsuri preventive şi au vizionat spoturi video cu tematică specifică.

      Elevii au fost îndrumaţi să sesizeze în timp util orice situaţie în care sunt în pericol în drumul lor de acasă spre şcoală sau de la şcoală spre acasă şi nu numai, la serviciul unic de urgenţă ,,112”, pentru ca poliţiştii, să intervină în cel mai scurt timp, în vederea luării măsurilor legale.

      Activităţi în cadrul campaniei se vor desfăşura şi în luna decembrie 2013.

      Copilul furnica, un Harry Potter românesc

      Libraria Glisando, ora 17, joi, 21 noiembrie 2013. Neincapatoare pentru toata lumea invitata. Pe masa multe flori si mai multe exemplare din cartea care urma sa fie prezentata publicului: Copilul Furnica, semnata de Tincuta Horonceanu – Bernevic “cea mai talentata scriitoare de literatura pentru copii din Bacau” – Violeta Savu, redactor al Revistei Ateneu.

      Amfitrion a fost Calistrat Costin, presedinte “pe viata” al Filialei Bacau a USR. Cartea Tincutei Horonceanu a aparut gratie sprijinului Asociatiei pentru Cultura, Istorie si Educatie, presedinte Oana Costandache, prezenta la lansare: “Volumul de fata, ca si alte carti ale doamnei Horonceanu Bernevic face parte di acele aparitii editoriale care ne-a impresionat, pe care o doresc sa faca parte din biblioteca fiecarui copil, nu numai ca numar, ci ca un reper si directie in viata.

      Imi doresc ca si copiii mei, dar si ai dumneavoastra sa fie, sa gândeasca si sa se comporte ca personajele din aceasta interesanta carte.” Copilul furnica este o carte de poveste, o superba poveste pentru copii. “Intr-un fel ma simt legat de scriitura Tincutei Horonceanu, eu fiind cel care a pus umarul la debutul ei ca scriitoare, ca poeta. Surpriza acestei carti – iata, la vârsta mea mai pot fi surprins – este lejeritatea cu care se misca in lumea aceasta fantastica, animal-omeneasca.

      Veti regasi intâmplari sugerate, descrieri ale unor locuri, ale unor intâmplari din orasul nostru. Si veti mai gasi ceva: sufletul frumos al Tincutei Horonceanu, care incearca sa stearga petele negre dintre oameni, din lumea copiilor. Este aproape un roman politist, de aventuri, o poveste alerta, cu situatii imprevizibile, care – nu-i asa – ca in orice poveste, Alican, eroul nostru, invinge”, a spus Viorel Savin, cunoscutul dramaturg si romancier, retras “pe viata” la Luncani.

      Surprinsi au fost si invitatii, mai ales de numele si renumele celor care citesc carti pentru copii. Printre ei a fost si profesorul universitar Ioan Danila, care a predat literatura româna pentru copii “una de foarte buna calitate”, iar cartea Tincutei Horonceanu se inscrie in aceasta linie, “fragmente din carte ar putea face parte dintr-o antologie de literatura pentru copii, este de calitate, este foarte bine scrisa, poate fi considerata un Harry Potter românesc.”

      Prefectura Bacau, verificata de Ministerul Afacerilor Interne

        Vineri dimineata, Corpul de Control al Ministerului Afacerilor Interne (MAI) a incheiat verificarea activitatii Institutiei Prefectului. Timp de cinci zile, inspectorii MAI, condusi de directorul Alexandru Busuioc, au controlat activitatea Serviciilor „Eliberare Pasapoarte”, „Permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor”, „Evidenta Populatiei” si a compartimentelor Prefecturii.

        „In 90 la suta din cazuri, s-a constatat implementarea tuturor masurilor dispuse in primavara. Câteva dintre cerinte sunt in curs de realizare, insa o parte dintre masuri nu pot fi aplicate din motive obiective, cum ar fi lipsa personalului sau a resurselor financiare”, a declarat Dorian Pocovnicu, subprefectul judetului Bacau.

        El a dat exemplul biroului „Arhivare”, unde postul este blocat, deci nu poate fi angajata o persoana, motiv pentru care fiecare serviciu isi arhiveaza singur documentele. Corpul de Control al MAI a facut un control amplu in trimestru I al anului, iar acum a efectuat „o misiune de verificare” a implementarii masurilor de remediere.

        Deficientele inregistrate atunci vizau circuitul unor documente, relatiile cu publicul si organizarea activitatii in cadrul Serviciului Financiar-Contabil, Serviciului Resurse Umane si Serviciului Juridic.

        Schimbare de garda la IJSU: Gen. Mihai Simionescu, inlocuit de col. Ioan Mihalache

          Prefectura Bacau a primit, vineri dimineata, ordinul de inlocuire a generalului de brigada Mihai Simionescu din functia de inspector sef al IJSU, acesta iesind la pensie. Cel care va fi inspector sef interimar pâna la organizarea concursului pentru ocuparea postului este col. Ioan Mohalache. Ceremonia de predare a stafetei a avut loc in biroul lui Dorian Pocovnicu, subprefectul judetului. ”

          Va multumesc pentru toata colaborarea, pentru felul in care a decurs aceasta colaborare”, a spus subprefectul, declarându-se de-a dreptul emotionat. „Consider ca sunteti un exemplu pentru orice persoana publica” a adaugat Pocovnicu, referindu-se la „amprenta pozitiva” pe care gen. Simionescu a imprimat-o IJSU Bacau, chiar si in momentele dificile.

          Subprefectul a evocat situatiile de urgenta si a marturist ca, stiindu-l pe general in fruntea IJSU, a fost intotdeauna linistit. Prin urmare, „aveti o misiune dificila in aceasta perioada de interimat”, a adaugat Dorian Pocovnicu, adresându-se col. Ioan Mihalache.

          Gen. Mihai Simionescu a primit din partea Prefecturii Bacau o diploma de onoare „pentru exceptionala colaborare profesionala si umana”, o icoana a Sf. Arhangheli Mihail si Gavril si un buchet de flori. Mihai Simionescu a lucrat in MAI timp de 37 de ani, din care 34 s-au scurs efectiv pe baricade.

          El a afirmat ca lasa in urma o echipa manageriala care va dainui: „Va dati seama ca am fost loial cetatenilor judetului, politicii guvernamentale si nu am facut decât sa ma straduiesc ca acest serviciu sa functioneze competent si profesionist.”

          „Dati-mi voie sa va ordon ca in perioada urmatoare sa identificati modalitatea prin care sa ramâneti activ pe componenta IJSU. Eu voi apela oricând la experienta si la sfatul dumneavoastra pentru a identifica cele mai bune solutii”, a spus, in final. subprefectul Dorian Pocovnicu.

          Accident in sensul giratoriu de la Colegiul Economic

            Un Logan nu a dat prioritate unui autobuz si s-a ciocnit de acesta, azi dimineata, in jurul orei 7.30, in sensul giratoriu de la Colegiul Economic din Bacau.

            Din relatarile martorilor, se pare ca nu exista victime, doar pagube materiale.

            acc2

            FOTO: Nicu Chiriac, Dan Bitire

            Amurco va renunta la alte sute de salariati

              In pragul Sarbatorilor de Iarna, de la SC Amurco SA va fi concediat un nou esalon de angajati. Potrivit ultimului proiect de concediere colectiva depus zilele trecute de catre conducerea acestei societati comerciale la Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM) Bacau, dupa data de 15 decembrie, 334 de salariati dintre cei 425, câti mai are in prezent Amurco, vor fi disponibilizati. In proiect sunt invocate dificultati economico-financiare si se promite ca angajatii care vor fi dati in somaj vor beneficia de trei salarii medii compensatorii, de la nivelul unitatii, indiferent de vechimea in munca si de postul ocupat. Când vor fi facute platile compensatorii este greu, insa, de spus.

              „Nu se precizeaza exact data. Cert este ca nici pâna acum nu le-au fost achitate cele trei salarii compensatorii celor care au fost concediati in iulie. Nemultumiti de acest lucru, peste 20 de fosti angajati de la Amurco au depus reclamatie la noi. Avem reclamatii si din martie ca nu le-au fost achitate salariile inca din decembrie anul trecut. De atunci inspectorii ITM i-au pus in vedere conducerii sa achite toate drepturile salariale. Nu a dus la indeplinire masurile dispuse de catre inspectorii de munca, astfel ca apoi a fost amendata. Dar a contestat sanctiunea in instanta si nici nu le-a dat oamenilor banii”, ne-a spus Dan Buftea, purtatorul de cuvânt al ITM Bacau.

              Amintim ca in iulie 2013 de la Amurco au fost disponibilizati alti peste 300 de angajati. In proiectul de concediere inregistrat anterior la ITM Bacau, conducerea Amurco mentiona ca platile compensatorii vor fi facute dupa 1 octombrie 2013. Dar luna octombrie a trecut, s-a dus si mai bine de jumatate din noiembrie si fostii angajati aflati in somaj nu au vazut niciun leu din salariile compensatorii. Asa ca, din acest punct de vedere, perspectiva este sumbra si pentru cei care urmeaza sa intre in somaj.

              Decernare de titlu Doctor Honoris Causa la Universitatea „Vasile Alecsandri”

                Un nou eveniment de marca la Universitatea „Vasile Alecsandri”. Joi, 21 noiembrie, incepând cu ora 11.00, la propunerea Facultatii de Inginerie, rectorul institutiei de invatamânt superior bacauana, prof. univ.dr.ing. Valentin Nedeff, a decernat titlul de Doctor Honoris Causa prof.univ.dr.ing. fizician Maricel Agop, cadru didactic la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi.

                Manifestarea s-a bucurat prezenta unei numeroase asistente – cadre didactice din lumea academica, invitati din partea institutiilor private colaboratoare, autoritati locale si judetene, studenti. Personalitatea prof.univ.dr.ing. Maricel Agop s-a remarcat printr-o bogata activitate didactica si de cercetare in domeniul fizicii, care i-a adus un prestigiu stiintific recunoscut de comunitatea academica nationala si internationala.

                Prof. univ. dr. Maricel Agop a contribuit si la dezvoltarea Universitatii „Vasile Alecsandri” Bacau, colaborând cu specialistii de la Facultatea de Inginerie, pentru recunoasterea si integrarea in circuitul valorilor nationale si internationale, prin participarea ca membru in comitetului de editori al „Journal of Engineering Studies and Research” (JESR) Bacau si sprijinirea promovarii acesteia in mediul academic national si international, participarea la mai multe editii ale Conferintei Internationale OPROTEH, organizata de Facultatea de Inginerie, implicarea in dezvoltarea Scolii Doctorale si dezvoltarea unor programe noi de studii in contextul alinierii României la standardele educationale europene.

                Pe parcurusl carierei profesionale, a obtinut numeroase distinctii printre care premiul „Honorable Mention” acordat de General Research Foundation Massachusetts – SUA, pentru o lucrare teoretica din domeniul fizicii câmpului gravitational, premiu acordat pentru prima data unui român. Activitatea didactica a prof. univ. dr. Maricel Agop s-a concretizat si prin coordonarea a peste 30 de lucrari de doctorat (dintre care 22 sunt finalizate) si numeroase colaborari internationale cu universitatile din Grecia, Franta si Islanda.

                Prof. univ. dr. Maricel Agop s-a nascut pe 5 septembrie 1955 in Bacau. A absolvit cursurile Liceului Teoretic „George Bacovia” Bacau in anul 1974, iar in 1979 a terminat ca sef de promotie, la nivel national, cursurile Facultatii de Fizica Universitatii „Al. I. Cuza” Iasi. In perioada 1979-1980 a frecventat cursurile sectiei de specializare Corp Solid pentru Institute de Cercetare la Facultatea de Fizica a institutiei de invatamânt superior.

                Cariera didactica a inceput-o in 1987, când devine asistent dr. suplinitor la Institutul Politehnic Iasi, iar din aceasta pozitie, in anul 1990 obtine titlul de lector dr. in la aceeasi unitate. Bogata activitate didactica si de cercetare face ca in numai trei ani (1990-1993) sa devina conferentiar dr. la Univ.Tehnica „Gh. Asachi” Iasi, iar din 1997 este profesor universitar la aceeasi institutie. Din 2002 devine profesor asociat si conducator de doctorat, domeniul Fizica, la Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi.

                „Sunt onorat de faptul ca Universitatea «V.Alecsandri» mi-a decernat acest titlu. Multumesc conducerii si intregii colectivitati academice. Colaborarea cu universitatea bacauana este de lunga durata, intre timp s-a permanentizat, iar la ora actuala fiind coordonator de curs la Scoala Doctorala.”
                prof.univ.dr. Maricel Agop

                „Domnul profesor Maricel Agop este o somitate in domeniul Fizicii. avem impreuna multe colaborari in temele de doctorat si in viitor acestea se vor extinde si in cercetare. Am decis acordarea acestei inalte distictii onorifice mai ales urmare a implicarii de care a dat dovada permanent in tot ceea ce am realizat impreuna aici, in Bacau.”
                prof. univ.dr.ing. Valentin Nedeff, rectorul Universitatii „Vasile Alecsandri”

                “Cei mai frumosi ani ai tineretii i-am petrecut in inchisorile comuniste”

                – interviu cu dl. Alexandru Bulai, fost detinut politic

                Experienta Americana – Marturisirile unei studente care a beneficiat de programul Work and Travel în SUA

                  Totul a inceput cu un vis. Visam sa ajung in State cu orice pret, în mod special sa vad New York-ul. Ma atragea totul la americani, stilul lor modern, arhitectura, faptul ca as fi putut vorbi limba engleza tot timpul s.a.

                  Si cum spune si motto-ul de la începutul textului, Universul a început sa lucreze în favoarea visului meu, Visul American. Asa ca m-am înscris repede într-un program ce-mi permitea plecarea în State, si cum formalitatile s-au rezolvat eficient, timpul a trecut repede si iata-ma, pe data de 21 iunie 2013, decolând din România spre New York.

                  Cu sufletul încarcat de emotii si sperante si de ceva aparte ce-mi inspira o fericire si multumire interioara, faptul ca mi se îndeplineste visul.

                  Experienta americana a început din aeroportul JFK, apoi cu metroul în drum spre Manhattan, unde, desi era în miez de noapte, orasul fremata de oameni, activitatea se derula ca pe timpul zilei, trafic, sute, mii de turisti învârtindu-se prin Times Square, Empire State Building, Brooklyn Bridge etc.

                  „Când îti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira pentru îndeplinirea visului tau.”
                  (Paulo Coelho)

                  Eu? Fericita, entuziasmata sunt cuvinte care nu ma ajuta sa descriu îndeajuns ce simteam. Nu-mi venea sa cred ca am visat atât la orasul acesta si-mi permitea sa-l vad doar în filme, iar acum, tot ce observasem de pe micul ecran era în fata ochilor mei, totul era palpabil…

                  Orasul New York are ceva ce te atrage, te molipseste. E atâta agitatie si zgomot, arhitectura impresionanta, de nu poti surprinde o cladire într-o poza, asa de înalte sunt. Nu dormisem de doua nopti si totusi nu simteam niciun fel de oboseala. Eram fascinata de tot ce vedeam si simteam…
                  Dar distractia s-a terminat cumva în momentul în care a trebuit sa ma apuc de munca. Primul angajator nu era nimic din ceea ce ma asteptam sa fie, sau cel putin din ceea ce mi se promitea de acasa. Munceam mult si eram tratati ca niste sclavi. Din fericire pentru mine si multi altii, în America poti gasi un alt loc de munca mult mai usor decât în România.

                  Fapt ce m-a determinat sa caut si sa caut pâna am gasit ceva pe placul meu. Asa s-a facut ca am început sa lucrez la un hotel de lux în trei job-uri: camerista, hostess si la spalatoria hotelului. Sincer, lucram, implicit stateam în picioare 14-15 ore pe zi, în fiecare zi, fara sa ma plâng prea mult.

                  Eram foarte obosita, dar locul acela ma facea sa ma simt mai bine ca acasa. Toti sefii te respectau si te tratau omeneste, nimeni, dar absolut nimeni, nu tipa, nu-ti vorbea urât si nu te facea sa te simti prost, iar astfel ma determinau sa dau tot ce am mai bun si sa lucrez, sa fiu cât mai buna în ceea ce fac. Asa am ajuns sa câstig din ce în ce mai bine, de la un salariu la altul.

                  Acolo am legat prietenii, am socializat, mi-am îmbunatatit limba engleza. Abia acolo am început sa iubesc America, am început sa simt ca realizez ceea ce mi-am propus si ca realitatea începe sa semene foarte mult cu ce visam eu sa fie.

                  Când esti în America intri într-o rutina destul de încarcata, nu prea ai timp de pierdut. Îmi amintesc ca niciodata nu dormeam mai mult de cinci ore, ba chiar cinci ore de somn mi se parea un lux.

                  În principiu, eram toata ziua la munca, seara veneam târziu acasa, uneori mai chiuleam de la somn pentru câte o petrecere tematica prin statiune (seara europeana, seara româneasca etc.) si a doua zi o luam de la capât cu munca.

                  Era obositor, dar frumos. America e locul unde îti testezi limitele si le întinzi la maxim. Circumstantele te preseaza sa dai tot ce ai mai bun. Eu de multe ori am exagerat putin cu nesomnul, cu munca din curiozitatea de a vedea cât de mult pot rezista.

                  Partea cea mai frumoasa, dupa tot efortul depus în munca, este ca la sfârsitul verii, orele de munca se reduc semnificativ, iar eu aveam bani si timp sa merg sa calatoresc pe unde îmi poftea inima. Asa ca am continuat cu Philadelphia si New York din nou. Mi se pare ca orasul asta are atât de multe de oferit încât nici într-un an nu le poti vedea pe toate.

                  Trecând prin toate astea, fiind obligata de circumstante sa ma descurc de una singura, m am maturizat si am capatat o anumita independenta si încredere de sine, încredere ca daca am reusit în America, voi reusi în continuare.

                  Personal as recomanda plecarea acesta în America tuturor adolescentilor, studentilor. Pentru ca te caleste si îti da sansa sa-ti cunosti limitele, nivelul, sa te conturezi ca si caracter, personalitate. Îti confera încredere, independenta si ambitie sa mergi mai departe, sa reusesti în tot ce îti propui.

                  Vara Americana a fost una extrem de intensa pentru mine cel putin, dar plina de experienta, as spune un test personal, o proba de rezistenta si în acelasi timp, o metoda de autocunostere.

                  Diana Elena Melinte, anul II, specializarea Traducere si Interpretare, Facultatea de Litere, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau

                  Povestea Alinei, o tânără poliglotă

                    Mă numesc Alina. Am 22 de ani și limba mea maternă este limba română. Am absolvit Facultatea de Litere, programul de studii „Traducere și interpretare” a Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău.

                    Am început să studiez limbile străine încă din grădiniţă, când mama m-a înscris la cursul de limbă engleză. Îmi amintesc acum, că am început să prind repede materialul predat. Mama se ocupa mereu de mine acasă, repetam cu ea poeziile şi cuvintele noi. Acum, dupa atâţia ani de studiere şi practicare, limba engleză este şi îmi va rămâne cea mai dragă limbă străină.

                    Însă limba engleză nu este tocmai prima limbă străină pe care am învăţat-o. M-am născut la răscrucea istorică a anilor ’90, la doar câteva luni după destrămarea Imperiului Sovietic. Oraşul meu natal, Chişinău, a continuat să fie rusificat şi după obţinerea independenţei Republicii Moldova. Astfel, limba rusă, vorbită în multe din instituţiile publice, a fost cu uşurinţă învăţată de noua generaţie – generaţie din care fac parte şi eu. Nici nu pot să zic că am învăţat această limbă, la rândul ei frumoasă şi versatilă, ci mai degrabă am asimilat-o în mod natural, ea făcând parte din educaţia primită în acei ani.

                    “Cine nu cunoaşte limbi străine nu are idee despre propria limbă”
                    J.W von Goethe

                    Datorită multor factori, personalitatea fiecăruia din noi, se dezvoltă întrAun anumit mod.
                    Societatea este unul din ele. Familia este, la fel, un factor important. Familia în care m-am născut a contribuit enorm la ceea ce sunt astăzi, o poliglotă.

                    Tatăl meu, s-a născut şi a crescut în orăşelul Slatina, situat in Nordul Maramureşului, regiunea Transcarpatia din Ucraina. Toate verile petrecute acolo, dar şi drumul lung până acolo, au adus in viaţa mea o nouă limbă, limba ucraineană. Fiind foarte asemănătoare cu limba rusă, mi-a trezit interes, atât pentru această asemănare, dar şi pentru diferenţele pe care le sesizam. Împreună cu tata şi bunica, după multe întrebări şi curiozităţi, am început să aflu mai multe despre această nouă limbă.

                    O altă limbă slavă a aparut în viaţa mea recent. În perioada studenției de la Facultatea de Litere, am avut minunata ocazie să plec în mobilitatea Erasmus într-o ţară total nouă pentru mine, Polonia.
                    După jumătate de an petrecut acolo, am revenit în ţară cu un bagaj de experienţe frumoase şi cu o nouă limbă străină învăţată: limba poloneză, care are multe lucruri în comun cu limba ucraineană.
                    Tot ca studentă la Litere am avut posibilitatea să învăţ şi să exersez limba franceză şi limba germană.

                    În prezent pot să enumăr şapte limbi vorbite, la diferite niveluri. Acestea sunt engleza, franceza, germana, rusa, ucraineana, poloneza şi limba maternă, limba română. În curând, dacă timpul îmi va permite, îmi propun să învăţ limbile maghiară şi turcă.

                    Experienţa personală şi cunoştinţele acumulate în calitate de studentă a Universităţii „Vasile Alecsandri”, şi anume la facultatea aleasă, au început să dea roade. Am reuşit să mă angajez în cadrul unei companii IT, cu funcţia de operator procesare de text, unde folosesc limbile engleză, franceză şi rusă. Sunt angajată de un an şi sunt mulţumită de prestaţia mea actuală.

                    Consider că orice limbă străină pe care ai ocazia să o înveţi îţi poate fi de mare folos atât în profesie, în călătorii, cât şi în viaţă, în general.

                    Alina Marina, studentă Erasmus în Wroclaw, Polonia

                    Urmariti de Fisc pentru un leu: Milioane de mici actionari SIF Moldova, datori la Sanatate

                    Mii de bacauanii s-au trezit in acest an ca sunt datori cu diferite sume la bugetul de sanatate. Potrivit Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, actualizata, sunt inclusi in aceasta categorie atât pensionarii care realizeaza venituri si din alte surse (firme, dividende, dobânzi), persoanele cu venituri din chirii, persoanele cu veniturile din activitati liberale ori persoanele cu venituri din drepturile de autor.

                    Printre acestia, s-au numarat si milioanele de mici actionari de la SIF Moldova care au devenit, unii fara sa-si aminteasca, proprietari de actiuni reziduale (rezultate in urma procesului de privatizare din anii ‘90).

                    Practic, pentru dividendele de doar câtiva lei, micii actionari s-au vazut datori la Sanatate cu zeci de lei. Enormitatea a fost sesizata din timp de reprezentantii SIF Moldova, dar si de organzatiile infiintate tocmai pentru a reprezenta vocea contribuabilului român in relatia cu autoritatile statului, cum este cazul Asociatiei pentru Reformarea Sistemului de Impozite si Taxe (ARSIT).

                    Potrivit acestora, micii actionari ai SIF-urilor au fost scosi datori la Sanatate cu o contributie de 44 de lei pentru cei 5 lei dividende (pe care, in fapt, multi nici macar nu le-au incasat). In aceasta situatie este si Crina R. din Onesti. S-a intors in aceasta primavara din Italia, dupa sate ani, si, când a avut de rezolvat o urgenta medicala, i s-a comunicat ca are de achitat o datorie la Sanatate de câteva sute de lei. “Mi-au zis ca am incasat dividende de opt lei, anul trecut, si un leu, acum doi ani, dar eu nici macar nu am fost in tara in ultimii trei ani”, explica femeia.
                    SIF Moldova a organizat pe aceasta tema chiar si un simpozion la nivel national, impreuna cu diferite organizatii, in vederea sensibilizarii reprezentantilor statului in aceasta problema.

                    “Este o problema pe care noi am sesizat-o, inclusiv Ministerului de Finante, ANAF, Casa Nationala de Sanatate. Este o pozitie publica afisata inclusiv pe site-ul nostru pe care SIF Moldova a luat-o tocmai in ideea de a sprijini acest demers pe care il au actionarii. Noi venim in intâmpinarea actionarilor si spunem ca o astfel de prevedere este un exces. De la Finante ni s-a raspuns ca asa este legea, dar, totusi, ea trebuie modificata”
                    Costel Ceocea, presedinte SIF Moldova

                    De altfel, chiar si ARSIT a trimis o scrisoare ANAF pentru “reanalizarea situatiei” si pentru o modificare legislativa. “Chiar si in cazul unui venit sub 5 lei, calculul se face, insa, la un salariu minim pe economie lunar (800 de lei, in prezent n.r.). Deciziile de impunere stabileau debite de plata, dar si dobânzi si penalitati pentru neplata acestora la timp”, se arata intr-un comunicat al ARSIT.

                    Pâna in prezent, insa, nu s-a luat nicio masura, Statul fiind mai mult concentrat pe onorarea datoriei la medicamente, presând astfel autoritatile sa colecteze bani din toate sursele. La SIF Moldova ar fi circa 5,5 milioane de actionari care au dreptul la un dividend net in valoare mai mica de cinci lei pe actionar.

                    “E ca pe vremea fanariotilor, e japca curata”

                    In aceasta situatie s-au aflat inca alte sute de mii de pensionari care au realizat, în ultimii cinci ani, venituri din alte surse. Acum, ei au de platit contributie la Sanatate care de multe ori depasesc cu mult veniturile realizate. In alte cazuri, datoria initiala este depasita, ca valoare, de penalitatile calculate.

                    Este si cazul lui Marin G. care odata iesit la pensie, dupa ce a muncit zeci de ani de munca la combinatul de ingrasaminte chimice, si-a cumparat o moara pentru porumb din care mai scotea câtiva bani in plus pe lânga pesnie.

                    “M-am trezit ca am de achitat la Sanatate inca de acum cinci ani, sute de lei. De parca n-am muncit atâtia ani in gaze, timp in care am platit la Sanatate fara ca sa beneficiez de vreun serviciu medical. E ca pe vremea fanariotilor, e japca curata”, se plânge batrânul.

                    De altfel, de când are acces la baza de date a ANAF-ului, casa de asigurari i-a luat în vizor pe toti “datornicii”, trimitându-le instiintari prin posta chiar sI celor care intre timp au trecut la cele vesnice.

                    “Sotia mea a raposat anul trecut, in vara, si primesc inca si azi, la mai bine de un an, instiintari de la Fisc”, mai spune Marin G. Din pacate, legea este lege, si batrânul va trebui, pâna la urma, sa achite contributiile la Sanatate ale sotiei datorate pâna in ziua când a decedat. Altfel, cel mai probabiul va fi executat silit de catre Fisc.

                    Legislatia privind contributia la sanatate este în vigoare din 2007, suferind zeci de modificari pâna in prezent. Cert este ca potrivit legii, contributiile catre Casa de Sanatate trebuie platite pâna la data de 25 ianuarie a anului urmator încasarii venitului. Din 26 ianuarie încep sa fie calculate penalitatile. Casa de Sanatate are acces la baza de date a ANAF, prin urmare, toti cetatenii care au un venit unic, cum sunt dividendele, au primit decizii de impunere din oficiu pentru contributia la Sanatate aferenta acestor venituri.

                    Gramatica Academiei şi utilitatea ei

                    Chiar dacă nu se vede, conţinutul manualelor de limba română de mai ieri şi de azi a avut şi are drept model tratatul de gramatică elaborat în 1963 de colectivul Institutului de Lingvistică al Academiei Române (coordonatori, Al. Graur, Mioara Avram şi Laura Vasiliu). Pe scurt, i s-a spus GA („Gramatica Academiei“), iar celei din 2005, GALR („Gramatica Academiei – limba română“). (De fapt, ediţia I a GA a fost oferită publicului în 1954, după ce în 1948, în cadrul reformei învăţământului, lingviştii bucureşteni au decis să elaboreze respectivul tratat.)

                    După trei ani, adică în 1966, a apărut „Ediţia a II-a revăzută şi adăugită“, iar în 2008, păstrând cadenţa, s-a tipărit un „Tiraj nou, revizuit“ din GALR. Pentru cei ce deţin ediţia din 2005, precizăm că tirajul din 2008 aduce câteva noutăţi, între care cea mai importantă este introducerea unui nou capitol, „Complemente.

                    Prezentare generală“ (definiţie, caracteristici, tipologie, ierarhizare). Alte diferenţe între cele două tiraje se referă la adăugarea de explicaţii, note şi exemple suplimentare, la consecvenţa în utilizarea unui termen în ambele volume, la „refacerea Indicelui de materii“, precum şi la rezolvarea inerentelor erori de corectură, „de la cele de literă până la cele care privesc interpretarea unor exemple, neclarităţi în redactare, neglijenţe în indicarea surselor şi a bibliografiei“ (GALR, I, p. VI).

                    S-a spus, încă din 2005 (an de referinţă în lingvistica românească, pentru că atunci a apărut şi DOOM2), că nu este altă ediţie a Gramaticii Academiei, ci este o nouă gramatică. Se au în vedere nu numai progresele înregistrate de limba română contemporană, ci şi „cercetările realizate în intervalul care desparte cele două descrieri“ (1963 vs 2005) (Prefaţă, p. VII). „Introducerii“ din 1963/1966 (pp. 5-28) îi corespunde un capitol mai amplu (pp. 5-36), „Unităţile limbii“, explicitat în nu mai puţin de 51 de subtitluri, în 2005/2008. Volumul I, care în 1963 se ocupă de morfologie, în 2005 se numeşte „Cuvântul“, iar „Sintaxa“ de atunci s-a preschimbat în „Enunţul“ şi are 1033 de pagini. Fragmente din această nouă gramatică sunt reproduse în unele manuale de limba şi literatura română, dar pentru ciclul gimnazial – unde limba română se predă în sistem concentric şi deci e nevoie de un fond de cunoştinţe suplu, organizat în numele logicii intrinseci a sistemului – încă se aşteaptă momentul spre a fi măcar recomandată GALR.

                    Şi totuşi, am găsit zona beneficiară total a noii gramatici – ciclul masteral -, mai ales volumul al doilea, „Enunţul“, în care organizarea sintactică este pe grupuri (verbal, nominal, adjectival, adverbial, interjecţional şi prepoziţional), iar construcţiile şi funcţiile sintactice, ca şi organizarea discursivă sunt mai degrabă ale teoriei comunicării decât ale limbii.

                    Cursul de (Bio)grafia textului literar, din anul al II-lea, este cel mai avantajat, de vreme ce prelucrarea nivelurilor limbii identificate într-un discurs artistic depăşeşte stadiul analizei directe, proiectând direcţii dinspre semiotică şi pragmatică, prezente doar în GALR. Recent, masteranzii de la Litere (programul „Cultură şi literatură română“) s-au întâlnit cu Mihaela Gheorghe, prof.univ.dr. la Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania“ din Braşov, coautoare la GALR, căreia i-au transmis bucuria utilităţii tratatului în elaborarea lucrărilor de seminar şi de disertaţie. Iar noi am alergat la Bibliotecă, am adus cele două volume, pe care cu dragoste de adevăr şi frumos oaspetele a notat: „Cele mai calde gânduri şi urări de succes Filologiei băcăuane – Mihaela Gheorghe“.

                    Unde evadam in week-end?

                    Vineri seara, la “Maya Caffe” se poarta alb si negru. “Black and white party night music” incepe de la ora 21.00 pe muzica lui Dj Clau’s. Invitatii care vor purta culorile tematice vor fi premiati la bar.

                    Tot vineri, la “Club 33”, de la ora 21.00, va avea loc confruntarea “Dj Cip vs Karaoke Party”. Concursurile si premiile vor completa seara.

                    In “Club Khemia”, vineri, 22 noiembrie, viata de club este roz. Participantilor li se pregatesc bauturi roz, lumini roz si fete imbracate in culoarea serii. Sâmbata se organizeaza „Bad Girls Wild Night”, de la ora 23.00. Intrarea este libera.

                    Tot in aceasta vineri, cei de la “Tooper” vor concerta in „Pub S4”, de la ora 22.00. Intrarea costa 10 lei.

                    Si in “Whitte Caffe”, tinerii sunt asteptati vineri la petrecerea „From Russia with love”. Distractia in stil rusesc va incepe de la ora 23.00. Invitatii de sâmbata seara sunt saxofonistul Alexandrei Stan si Alex Mica.

                    Cei care vor sa petreaca o seara cu muzica româneasca, sunt asteptati la „Business Time Caffe”, sâmbata. Silvia Bordeianu va concerta de la ora 20:30. Pretul unui bilet este 10 lei.

                    „Club LM” ne propune „Papion Night” pe 23 noiembrie. Mc Myreel si Dj Robyn se vor ocupa, ca de obicei, cu intretinerea atmosferei. Intrarea este libera pâna la ora 23:00, dar persoanele care poarta papion au intrare libera toata seara.

                    Sâmbata, in „Pub S”, bacauanii sunt asteptati la “Jack Daniel’s Party”. Distractia incepe de la ora 22.00, cu Kesar la platane si cu premii surpriza.

                    “The Stage” organizeaza o noua runda “Discoteque” tot sâmbata, de la ora 21.00.

                    „Club Kremlin” continua seria petrecerilor care promite liber la distractie, liber la bar si intrare libera si in aceasta sâmbata. Dj Ciupy se va ocupa de intretinerea atmosferei.

                    Pe 23 noiembrie ii puteti asculta pe Dubsons, Vid si Epitet in „Zebra Club”. Usile se deschid la ora 23.00. Un bilet cumparat in avans costa 10 lei, iar unul de la locul evenimentului 15 lei. Accesul se va face in limita spatiului disponibil.

                    Iubitorii de teatru pot urmari, duminica, 24 noiembrie, spectacolul „Opt femei sublime”, pe scena de la “Teatrul Bacovia”. Piesa scrisa de Robert Thomas, tradusa de Gheorghe Balint si regizata de Dumitru Lazar Fulga va fi jucata, in premiera, de la ora 18.00.

                    In acest sfârsit de saptamâna, bacauanii pot viziona in premiera, la „Cinema City”, urmatoarele filme:
                    Jocurile foamei: Sfidarea/ The Hunger Games: Catching Fire
                    Regia: Francis Lawrence Gen: Actiune, Aventuri, Thriller, SF
                    Cu: Liam Hemsworth, Jennifer Lawrence, Josh Hutcherson, Elizabeth Banks
                    Katniss si Peeta au câstigat împreuna sângeroasele Jocuri ale Foamei, sfidând pentru prima data în istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniti în Districtul 12, spera sa traiasca în pace. Dupa toate obstacolele peste care au trecut, au câstigat o viata sigura si decenta pentru familile lor. Dar în timp ce Katniss si Peeta sunt fortati sa faca Turul Învingatorilor, apar zvonuri cu privire la o revolta printre locuitorii districtelor. În ochii conducatorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Daca nu vor reusi sa convinga natiunea Panemului ca sunt în continuare îndragostiti nebuneste, consecintele ar putea fi dezastruoase.

                    Khumba
                    Regia: Anthony Silverston Gen: Animatie, Aventuri, Familie
                    Cu: Anna Sophia Robb, Catherine Tate, Steve Buscemi, Liam Neeson
                    Micul Khumba are ghinionul sa se nasca doar cu jumatate din dungile negre ce fac mândria tuturor zebrelor din jur. Când în tribul sau se naste ideea ca seceta cumplita ce afecteaza întreg tinutul este provocata de dungile lui Khumba, acesta este alungat din sânul familiei. Eroul va trebui sa faca echipa cu un gnu si un strut în incercarea de a afla ce s-a întâmplat cu dungile sale, dar si pentru rezolvarea problemei secetei.

                    Madalina Gheta

                    Lenin, un monstru încă venerat…

                    Giovanni Papini (1881 – 1956), celebrul jurnalist, eseist, critic literar, poet şi romancier italian, a fost în vizită la Lenin, într-o zi de iulie, aproape de sfârşitul acestuia. A vrut să-l vadă pe monstru în carne şi oase.

                    A cheltuit 20 000 de euro pentru a ajunge la el: cadouri pentru nevestele comisarilor, bacşişuri pentru soldaţii roşii, daruri pentru orfelinate. Răsfoind GOG, memorii de Giovanni Papini (traducere de Ileana Zara, 1990, Bucureşti), lucrare din care vom cita, aflăm amănunte cutremurătoare…

                    Prima impresie: „Găsii pe Lenin pe un mic balcon, şezând la o masă mare, acoperită cu foi vaste de desen. Îmi făcu impresia unui condamnat, căruia i se permite, în ultimele ore pe care le mai are de trăit, să-şi piardă timpul în pace, cu fleacuri”.

                    Portret: „Capul său foarte cunoscut, de tip mongol, părea tăiat din brânză veche şi uscată: ţeapăn şi totuşi molatic. între buzele lui respingătoare se vedeau două rânduri sinistre de dinţi, ca ai unui cap de mort. Craniul său, lung şi gol, făcea impresia unei urne barbare, tăiată din osul frontal al unui monstru fosil. Doi ochi vicleni şi inchizitori de pasăre de pradă stau pitulaţi îndărătul pleoapelor însângerate”.

                    Papini a îngânat, de complezenţă, o laudă despre marea operă pe care o săvârşise în Rusia. Răspunsul l-a siderat… Opera: „Dar totul era făcut, exclama Lenin, cu o însufleţire neaşteptată şi aproape crudă, totul era făcut înainte de a veni noi! Străinii şi imbecilii presupun că s-a creat ceva nou. Eroare de burghezi orbi. Bolşevicii n-au făcut altceva decât să adopte, dezvoltându-l, regimul instaurat de ţari şi care e singurul potrivit cu poporul rus”.

                    Arta guvernării leniniste: „Nu se poate guverna o sută de milioane de brute fără băţ, fără spioni, fără poliţie secretă, fără teroare şi spânzurători, fără tribunale militare, muncă silnică şi torturi. Noi am schimbat numai clasa care îşi baza guvernarea pe acest sistem. Unde erau şaizeci de mii de nobili şi patruzeci de mii de mari funcţionari, în total o sută de mii de indivizi ; azi sunt aproape două milioane de proletari şi comunişti”.

                    Marx? „…nu era decât un burghez evreu, călare pe statisticile englezeşti şi admirator în secret al industrialismului. Un creier îmbibat de bere şi de hegelianism, în care amicul Engels injecta câteodată unele idei geniale. Revoluţia rusească e o dezminţire completă a profeţiilor lui Marx”.

                    Oamenii? „Oamenii, domnule Gog, sunt nişte sălbatici fricoşi, care trebuiesc stăpâniţi de un sălbatic fără scrupule, aşa cum sunt eu. Restul nu-i decât vorbărie, literatură, filosofie şi altă muzică, pentru folosul nerozilor. Ori, sălbaticii sunt la fel de criminali, ultimul ideal al oricărui guvern trebuie să fie acela de a face în aşa fel, ca ţara să semene cu o ocnă.”

                    Visul lui Lenin: „Visul meu este de a transforma Rusia într-o imensă închisoare: şi să nu crezi că spun aceasta din egoism, căci într-un astfel de sistem cei mai sclavi şi cei mai sacrificaţi sunt tocmai paznicii şi ajutoarele lor!”

                    Tăranii, oamenii pe care-i adula în public? „Urăsc ţăranii, răspunse Vladimir Ilici, cu o strâmbătură de dezgust. Urăsc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental care era Turgheniev şi de acel faun convertit care era ipocritul de Tolstoi. Ţăranii reprezintă tot ce urăsc mai mult: trecutul, credinţa, ereziile şi maniile religioase, lucrul manual. Îi tolerez şi îi cultiv, dar îi urăsc. Aş vrea să-i văd dispărând pe toţi, până la cel din urmă”.

                    Libertatea? „Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenţie a acelor pierde-vară de greci şi a închipuiţilor de germani. Cine rezistă, va fi tăiat ca o tumoare vătămătoare. Sângele e cel mai bun îngrăşământ oferit de natură”.

                    Ocna: „Vechea «catorga» (ocnă – n.n.) ţaristă e ultimul cuvânt al înţelepciunii politice. Dacă te gândeşti bine, vei vedea că viaţa de închisoare e cea mai potrivită celor mai mulţi oameni. Nemaifiind liberi, ei sunt, în sfârşit, feriţi de riscuri şi în situaţia de a nu putea săvârşi răul. Îndată ce un om intră la închisoare, trebuie, prin forţa lucrurilor, să ducă o viaţă de nevinovat”.

                    Reprimarea? „Să nu crezi că sunt crud. Toate aceste execuţii şi spânzurători, care se fac din ordinul meu, mă plictisesc. Urăsc victimele, mai cu seamă fiindcă mă silesc să le ucid”. Un Papini descumpănit: „Mi se păru atunci că faţa descompusă şi cadaverică a lui Lenin se întindea ca să asculte o muzică înceată şi solemnă, sensibilă numai pentru el”.

                    Am fost de trei ori în Piaţa Roşie, după ce-am citit GOG… Am văzut mii de admiratori, stând la cozi de câţiva kilometri, ore în şir, pentru a intra în mausoleumul în care încă este încă găzduit Lenin. M-am uitat la acei admiratori şi m-am cutremurat. Cum e posibilă încă venerarea unui asemenea monstru?

                    Bricolaje / De-ale cititului

                    Într-un interviu dat de Umberto Eco, la împlinirea a trei decenii de la publicarea romanului său celebru „Numele trandafirului”, acesta face câteva comparaţii între vremea tinereţii sale şi timpul de acum. Vorbeşte despre diferenţa enormă dintre universitatea făcută de el şi cea de azi, de felul în care se studiau pe atunci umanioarele, dar nu este înclinat spre exagerări de genul vai, în ce deşert cultural trăim! Lui i se pare că dracul nu-i chiar aşa de negru, şi că afirmaţia potrivit căreia nimeni nu mai citeşte este foarte departe de adevăr. E o problemă de proporţie zice el.

                    Între timp, lumea a ajuns la 7 miliarde de locuitori faţă de 2, câte erau în timpul studenţiei sale, etc…. Şi când prin librării întâlneai doar câţiva oameni, în timp ce acum sunt sute de tineri care citesc, lesne de observat prin lanţurile de librării din ţările occidentale. Întrebat apoi dacă se teme de cartea electronică, Umberto Eco a răspuns că nu. Şi a dat exemplul avionului care nu a distrus trenul şi al fotografiei care nu a distrus pictura. S-a declarat de acord cu iPad-urile, argumentând că multe cărţi, începând cu manualele şi enciclopediile şcolare sunt masive, dificil de transportat.

                    În fine, a recunoscut că s-a înşelat susţinând că nu se poate citi romanul lui Tolstoi „Război şi pace” pe un ecran, şi că a fost foarte mulţumit când, după o călătorie de o lună în SUA nu s-a mai văzut nevoit să care kilograme grele de cărţi, ci doar câteva sute de grame pe iPad-ul lui. Avantajele tehnologiei de vârf şi binefacerile erei digitale, desigur. Dar orice bine are şi partea lui de rău. Cititul pe ecran nu e totuna cu acela pe hârtie, nu activează anumite părţi ale creierului.

                    Pe care, oricum, îl folosim la capacităţi foarte mici faţă de uriaşul său potenţial. Iar apelul prea des la Google, prin ceea ce se numeşte memorie exterioară, afectează buna funcţionare a memoriei normale. În urma acestei externalizări, ca să-i zicem aşa, s-a constatat că tinerii de azi, care stau cu ochii în calculatoare toată ziua şi butonează nonstop pe tot felul de device-uri, au o memorie mult mai proastă decât părinţii şi bunicii lor.

                    Aşa că, tot cititul clasic e cel mai bun, mai ales când este vorba despre literatură, despre beletristică, mai precis, pe care o citim nu ca să ne informăm, să aflăm, ci ca să simţim, să vibrăm.

                    Există o plăcere a lecturii, un ceremonial al ei, în care se stabileşte o relaţie intimă cu o carte ţinută în mâini. O plăcere pe care ne-o putem oferi singuri, de câte ori dorim asta. Şi e bine, e profitabil să o facem cât mai des cu putinţă. Nu doar într-o zi, declarată, pompos, a „cititului”, după cum am auzit că a propus, recent, o doamnă parlamentar. Ceea ce-i o bazaconie, dar nu mă miră, că de astea nu ducem defel lipsă.

                    Gala Campionilor

                    La aniversarea a 40 de ani de existenta, CSM Onesti si-a premiat campionii, in frunte cu noul presedinte de onoare al clubului, Nadia Comaneci

                    Uneori, 40 de ani se scurg ultra-rapid, in doar doua ore. Dar ce ore! Pe masura anilor; de aur! Aseara, CSM Onesti si-a aniversat existenta a 40 de ani intr-o super-gala de doua ore, poleita cu aurul campionilor de ieri si de azi.

                    „Avem atâtia campioni olimpici si mondiali alaturi de noi astazi! Sunt convinsa ca Sala Polivalenta va sti sa sustina atâta stralucire si glorie pret de doua ceasuri”, a declarat directorul CSM Onesti, Ingrid Istrate in deschiderea galei care a avut-o drept figura centrala pe „Zeita de la Montreal”, Nadia Comaneci, noul presedinte de onoare al gruparii de pe Trotus.

                    „De fiecare data, ma intorc aici cu placere si cu emotie. Onestiul este un oras atât de mic, dar cu o inima atât de mare! Astazi traim o zi cu adevarat speciala deoarece aniversam 40 de ani de succese si de glorie”, a marturisit Nadia, care a primit marele premiu al „CSM Onesti- 40 de ani”.

                    g1

                    Predare de stafeta

                    Spectacolul „CSM Onesti -40 de ani” a fost o adevarata Gala a Campionilor. Dar si o predare de stafeta intre generatia Nadiei Comaneci si cea a Mirelei Lavric. Trecutul si-a dat mâna cu prezentul in aplauzele unei pleiade de legende care au adus glorie României. De la Ilie Nastase la Nicu Vlad, de la Andreea Raducan la Monica Rosu si Simona Amânar, de la Doina Melinte la Gabi Szabo si Violeta Beclea.

                    g2

                    La festivitate a fost prezent si ministrul Tineretului si Sportului, Nicolae Banicioiu, dar si Cristian Topescu, „omul care a adus in casele noastre povestea Nadiei”, asa cum a subliniat prezentatoarea galei, la rândul sau, o comentatoare sportiva a Televiziunii Române, Alina Alexoi. N-au lipsit presedintele FR Gimnastica, Adrian Stoica, predecesorul sau, Nicolae Vieru si, bineinteles, Dorin Aradavoiacei, consilierul de imagine si, totodata, „sufletul” clubului de pe Trorus.

                    „Trecutul provoaca prezentul la Onesti” a mai spus aceeasi Alina Alexoi in momentul in care fostul presedinte al CSM Onesti de acum 40 de ani, Gheorghe Grunzu i s-a alaturat pe scena actualului director al gruparii de pe Trotus, Ingrid Istrate.

                    „Va iubesc pe toti!”

                    „Aceasta aniversarea ne ajuta sa nu-i uitam pe cei care au facut performanta la Onesti. Azi, mai mult ca oricând, ei ne apartin cu adevarat. E nevoie sa ne aducem campionii acasa”, a subliniat Ingrid Istrate.

                    g3

                    Iar campionii au revenit acasa. Acasa, la Onesti. Acolo de unde nu au plecat, de fapt, niciodata. In aplauzele publicului, zeci de campioni au urcat pe scena, fiind premiati pentru rezultatele aduse Onestiului si intregii Românii. Luminita Milea, Anca Grigoras, Georgeta Gabor, Florica Lavric, Gheorghe Maftei, Radu Gelu si Vasile Puscasu, pentru a aminti doar o parte dintre laureati, au dat timpul inapoi cu aceeasi naturalete cu care isi invingea adversarii la Campionatele Mondiale si Europene sau la Jocurile Olimpice.

                    g4

                    Luptatorul Vasile Puscasu si canotoarea Florica Lavric au primit din partea primarului Laurentiu Neghina titlul de cetateni de onoare ai municipiului Onesti, in timp ce „parintii gimnasticii onestene”, Maria Simionescu si Gheorghe Simionescu au fost recompensati cu aceasta distinctie post-mortem. „Va iubesc pe toti” le-a transmis, intr-un mesaj video venit de peste Ocean, „locotenentul” Nadiei, Teodora Ungureanu.

                    Nota Nadiei, urarea tuturor

                    „Cea mai frumoasa impresie pe care mi-a lasat-o aceasta gala a fost modestia manifestata de toti acesti mari campioni”, a punctat presedintele Consiliului Judetean, Dragos Benea. Un alt campion al modestiei, dar si al cuvântului rostit, Cristian Topescu s-a alaturat Nadiei Comaneci pentru a acorda un premiu special la gala de aseara.

                    g5

                    „Acum 37 de ani, am fost cel care a exclamat „Zece!” la executiile Nadiei de la Montreal. Atunci au fost cinci de 10. Acum, impreuna cu Nadia vom da o nota clubului onestean: nota 10″. Si pentru ca povestea trebuie sa continue, si la Rio 2016, dar si la Olimpiadele viitoare, aseara, CSM Onesti si-a adus pe scena cei mai buni sportivi si antrenori ai anului 2013: Mirela Lavric, Alexandru Terpezean, Gabriel Bitan, Cristina Zoltan, Andreea Panturoiu, Maria Iftene, Silvia Zarzu, Tiberius Blidari, George Scorbura, Octavian Tenchiu, Alexandra Bucataru, respectiv Viorica Pintilii, Cornel Grigore si Sorin Iordache.

                    Dupa ce acordurile lui „We are the Champions” s-au risipit, iar luminile Polivalentei onestene s-au stins, a mai ramas aprinsa doar tabela care amintea de numarul de echipament si de nota Nadiei de la Montreal. Scria, cu leduri rosii, „Ranking 73” si „1.00”, dar puteai citi clar, cu litere de aur: „La multi ani, CSM Onesti!”.

                    Pestisorul aurit

                      In trecere pe la Colegiul Ferdinand l-am gasit pe Remus Lupu dând mâncare la peste. Pe holul de la intrarea in camin troneaza un acvariu destul de maricel, bine ingrijit. Nu stiam ca are o noua pasiune.

                      Ei, nu chiar. Aveam rama asta, nici nu mai stiu de unde. Vine intr-o zi unul din baietii de la Clubul Veniti cu Noi si ma intreaba: ce faci mâine? Pai nu stiu, treburile obisnuite. Mâine facem acvariul. Intr-o zi a fost gata. Nu mai stiu cât a costat. Am pus mâna de la mâna si l-am populat cu plante si pesti. Uite, este si o eticheta: <>. Ei se ocupa de el. Le mai dau si eu mâncare din când in când.”

                      Prin anii 70 era o moda sa ai acvariu. Cum sa-ti inviti prietenii la un „ceai”, când parintii erau plecati de acasa, daca nu aveai o lumina difuza. Neonul inlocuia stroboscopul aparut mai târziu. Aplicat peste paralelipipedul din cornier de 20, chituit grosolan, lumina pestisorii aurii si colora in verde incaperea. Iformatii nu prea erau, pestisorii ori se mâncau intre ei ori erau gasiti dimineata cu burta in sus, asfixiati de alge. Exista atunci o piata la negru foarte diversificata si infloritoare, cu specii rare de pesti tropicali, cochilii de melci si scoici, purici de mare, traficate de marinari in Portul Constanta. Ghid aveam cartea „Acvaristica si pescuitul sportiv” a lui Kaszoni Zoltan, editata in 1964.

                      In pet shop-urile din oras gasesti astazi de toate si pentru toate buzunarele. Un acvariu pare costisitor dar odata investitia facuta este apoi usor de intretinut. Roxana Petrisor de la magazinul din Piata Mioritei iti da amabila toate detaliile. „La oferta avem acvariul de 60 litri, complet echipat, cu filtru, incalzitor, capac cu neon si plante artificiale la 269 lei dar si neechipat, doar cu capac si neon, la 125 lei.

                      Si-l face clientul cum doreste, cu plante artificiale sau naturale. La cele din urma trebuie cumparat si substratul de pietris. Oferta la cele de 100 litri este de 489 lei. La aceste preturi se adauga cheltuielile cu pestisorii, mâncarea, substantele de tratare a apei, solutiile de curatire, obtional si dispozitivul automat de hranire. In plus cam 200 – 250 lei.” Un acvariu in casa, pozitionat corect, este foarte relaxant si instructiv, mai ales pentru copii dar si pentru toata familia.

                      Dezlegare la peste

                        Daca esti pescar cu spirit de fair play si nu braconier, „dezlegatul”pestelui este obligatoriu. La toate concursurile, dupa ce este prins, cântarit, eventual pupat pe bot, pestele este eliberat. In acest fel, cel care a râvnit la saramura este absolvit de pacate si poate spune ca tine post negru.

                        Cum insa Prea Inaltii Sfinti au hotarât, spre mila pofticiosilor, ca in unele zile de post scrumbia afumata, icrele de sturion braconat sau marinata de stiuca trebuie trecute printre degete când se preling prin barbi, au hotarât ca in cele 40 de zile dinaintea Ccraciunului, sa lase mirenilor pacatul indulcirii mai dese. Nu de alta dar cum povestea si Creanga „mult peste s-ar fi stricat in elesteele mânastirilor.”

                        Creanga e vecinul meu de la trei. Altfel ma ia profesorul Danila, de unde am luat citatul. In postul trecut, pe vremea asta, se muncea la greu pe iazurile din Bacau. Crapi de 3-5 kg luau drumul magazinelor din toata moldova. Acum s-au facut doar câteva recoltari, de control, sau de cota, ca cea de la Bibiresti, unde oamenii au teren in proprietate sub luciul apei.

                        Se pare ca la clima noastra, crapul chinezesc, cu care s-au populat multe iazuri, nu prea face fata si nu creste la fel de repede ca in Asia. E drept ca nici mâncare nu prea primesc. Sa mai importam un rapitor chinezesc, sa-i mai alerge prin apa. Efectul se vede. Pestele s-a scumpit.

                        Plachie de peste

                        Platica s-a dat saptamâna trecuta cu 6 lei kg. Este usor de preparat si e gata in jumatate de ora. Se curata de solzi si se indeparteaza capul. Sunt suficiente 7-10 bucati, in functie de marime. Se pun la prajit. Curatam 3 cepe si le taiem solzisori. Se sfarâma si 3-4 catei de usturoi. Ceapa se caleste in apa.

                        Se adauga câteva rosii curatate de pielita si taiate cuburi, dar nu prea au gust. Eu folosesc suc de rosii preparat in casa asta vara. Daca nu, pasta de tomate, diluata cu apa. Adaugam piper, boia de ardei, foi de dafin si usturoiul maruntit.

                        Stingem cu 1 litru de apa clocotita, pusa dinainte separat la fiert. Se fierbe sosul 10 minute si se adauga pestele prajit. Se da la cuptor 20 minute, la temperatura moderata. Spre sfârsitul fierberii se toarna vin demisec alb, 100 ml, frunzele maruntite de patrunjel de la o legatura si se sareaza dupa gust. Poftiti la masa!

                        Bolnavii cronic, obligati sa-si intrerupa tratamentul!

                          Tot mai multi suferinzi se plâng ca pe perioada spitalizarii, pentru o anumita boala, nu au primit de la medicul de familie ori de la specialistul din ambulatoriu reteta pentru alte afectiuni cronice, asociate. Ei afirma ca si-au terminat medicatia pentru acestea exact in timpul cât erau internati iar din spital nu le-a fost asigurata, astfel ca au fost nevoiti sa-si intrerupa tratamentul pâna la externare ori sa si-l cumpere la pretul integral.

                          Ioan C., in vârsta de 80 de ani, este diabetic si face zilnic de trei ori insulina. Pe lânga aceasta, medicul diabetolog i-a prescris si thiogamma, deoarece, din cauza diabetului, are probleme cu circulatia periferica. Multa vreme reteta pentru aceasta a luat-o de la medicul de familie, dar s-a schimbat legea si a trebuit sa se programeze la diabetolog, pentru a-i prescrie thiogamma. Intre timp, insa, a ajuns la Urgente cu tensiune foarte mare si a fost internat la Cardiologie.

                          “Din aceasta cauza, nu am putut sa ma prezint la diabetolog in ziua programata, asa ca a mers fiica mea pentru reteta cu thiogamma, ne-a declarat Ioan C. Medicul diabetolog i-a spus, insa, ca nu poate sa-i dea reteta, deoarece sunt internat. Totusi, a fost amabil si i-a scris o scrisoare medicala, in baza careia medicul de familie ar fi urmat sa-mi prescrie thiogamma. Dar si medicul de familie i-a spus ca nu are voie sa elibereze reteta pe perioada spitalizarii. In spital, insa, nu am primit si thiogamma.” Si necazul bolnavului nu se opreste aici.

                          Amânat pentru urmatoarea luna

                          Cardiologul din spital i-a schimbat tratamentul pentru inima, dar, la externare, nu i-a dat decât scrisoare medicala, nu si reteta compensata. I-a spus sa mearga cu scrisoarea la medicul de familie ca sa-i prescrie tratamentul recomandat de el. De la cabinetul medicului de familie a aflat, insa, ca, si daca s-ar prezenta la consultatie, abia in decembrie i se va da reteta compensata, deoarece in noiembrie a beneficiat de una cu medicamente pentru tratarea bolii cardiace. Asa ca a fost nevoit sa-si cumpere produsele farmaceutice recomandate de cardiolog.

                          Medicii, buni de plata

                          Cele relatate de catre bolnav au fost aduse si la cunostinta Casei Judetene de Asigurari de Sanatate (CJAS) Bacau. Reprezentantul acesteia nu a fost deloc surprins si a invocat ca “asta-i legea”. “Pe perioada spitalizarii unui pacient, niciun medic specialist din ambulatoriu si nici cel de familie nu au voie sa-i elibereze reteta. Aceasta se da in urma consultatiei efectuate pacientului.

                          Deci la medicul de familie ori la specialistul din ambulatoriu trebuie sa se prezinte pacientul, nu apartinatorii. Legea prevede clar acest lucru si ca serviciile medicale acordate in ambulatoriu unui pacient, pe perioada spitalizarii lui, vor fi invalidate, deci nu ii vor fi platite medicului respectiv. Noi nu facem altceva decât sa aplicam legea. Tot legea spune ca pentru acelasi diagnostic nu se poate da intr-o luna decât o reteta. Medicii o respecta, sunt mult mai prudenti, pentru ca, in urma controlului Curtii de Conturi, li s-au imputat retetele eliberate contrar normelor”, ne-a spus Iulian Oboroceanu, sef serviciu, purtatorul de cuvânt al CJAS Bacau.

                          Pentru ca un bolnav sa nu ajunga in situatia prezentata mai sus, reprezentantul CJAS Bacau a sugerat sa ia reteta pe trei luni, legea permitând acest lucru, in cazul unei boli cronice. Dar cum marea majoritate a pensionarilor au venituri mici iar medicamentele, chiar compensate, sunt scumpe, evident ca nu vor putea sa suporte costul acestora pe trei luni odata. Nu au bani, asa cum nici spitalele nu dispun de fonduri suficiente pentru a asigura toata gama de produse farmaceutice necesare.