Acasă Blog Pagina 3986

Fotbal, Liga a III-a. Bacauanii, in deplasare

de
Dan Sion
-

Petrotub Roman – Aerostar. „Aviatorii” se prezinta la reluarea campionatului in formula remaniata. Cu un nou antrenor in persoana lui Cornel Elisei si cu o serie de achizitii (portarul George Bordeanu, fundasul Andrei Popa, mijlocasii Apostu si Furtuna si atacantul Artenie) menite sa intareasca un lot care ii are ca sefi de coloana pe Dobârceanu, Dobos si Gabi Boghian. „S-a lucrat bine din punct de vedere fizic si tehnico-tactic in aceasta iarna, insa factorul psihologic va fi determinant in partea a doua a sezonului. Baietii trebuie sa inteleaga ca locul lor este mult mai sus”, a declarat Cornel Elisei, care s-a aratat increzator in privinta debutului: „Romanul e o echipa buna, dar de care nu trebuie sa ne speriem”.

Ceahlaul II – CSM Moinesti. Spre deosebire Aerostar, care s-a intarit serios, cealalta reprezentanta a judetului in Liga a III-a, CSM Moinesti a pierdut piese importante in inter-sezon. Bordeanu si Apostu au plecat la Aerostar, Rares Marin a semnat cu Petrotub, Abuzatoaie a ales Mioveniul, in timp ce golgheterul Gabi Darie va rata sezonul de primavara din cauza unei accidentari la cap. In plus, antrenorul-jucator al moinestenilor nu va putea conta in prima etapa nici pe Braescu si Lupu, ambii suspendati. „Chiar si in aceste conditii, sunt increzator ca vom face o figura frumoasa si ca vom putea pune pe picioare o noua echipa”, a afirmat Sorin Trofin inaintea jocului de la Piatra Neamt

Programul complet al etapei a 16-a (vineri, 28 februarie): Kosarom Pascani – FCM Dorohoi, Ceahlaul II – CSM Moinesti, Petrotub Roman – Aerostar, Bucovina Radauti – Sporting Suceava. Meciul Stiinta Miroslava – Bucovina Pojorâta se joaca sâmbata, de la ora 15.00. Cetatea Târgu-Neamt sta.

Clasamentul Seriei I

1 FCM Dorohoi 14 7 4 3 28-16 25p.
2 Petrotub Roman 13 7 4 2 20-10 25p.
3 Stiinta Miroslava 14 8 1 5 22-13 25p.
4 CSM Moinesti 14 8 1 5 28-21 25p.
5 Kosarom Pascani 13 7 3 3 26-12 24p.
6 Cetatea 13 7 3 4 21-16 24p.
7 Bucov. Pojorâta 14 5 4 5 15-23 19p.
8 Ceahlaul II 14 3 3 8 15-26 12p.
9 Sporting Suceava 13 3 3 7 17-29 12p.
10 Aerostar Bacau 14 3 1 10 9-19 10p.
11 Bucov. Radauti 13 1 5 7 10-26 8p.
Dan S.

Handbal feminin/ Divizia A: Cu prima sansa

de
Dan Sion
-

Stiinta Bacau – Dunarea Giurgiu (sâmbata, ora 13.00, Sala Sporturilor)

De Martisor, handbalistele Stiintei Bacau vor evolua in fata propriului public, intr-un joc in care pornesc cu prima sansa. Simbata, de la ora 13.00, echipa antrenata de Costel Oprea si Giani Hornea, ocupanta locului 5 in Seria A, va primi vizita penultimei clasate, Dunarea Giurgiu, in etapa a 17-a a Diviziei A de handbal feminin.

In ultima runda, studentele au cedat la limita, 32-30, partida sustinuta pe terenul gruparii de pe locul secund, ACS Scoala 181 Bucuresti, dupa ce la pauza scorul era egal, 13-13. Adversara de sâmbata a Stiintei, Dunarea Giurgiu a pierdut toate confruntarile din retur.

Merita, insa, semnalat faptul ca, exceptind esecul categoric suferit contra Scolii 181 Bucuresti, celelalte infrângeri ale Dunarii au consemnat diferente de scor rezonabile, la doua, trei sau patru goluri diferenta.

30% Stefan. Legatura cu apa

    de
    Ioan Bîșcă
    -

    Stefan Ionescu este actor la Teatrul Municipal „Bacovia” de 15 ani. Când am stabilit sa vorbim despre pasiunea lui… pescuitul, am descoperit ca are, predestinat, legatura cu acest mediu, apa.

    Nu ma gândeam ca o sa gasesc conexiuni cu pictura lui Ingres, Izvorul. Abstractizez ulciorul, nu vad chipul candid care se voia a fi a lui Venus (nascuta din ape), vad doar mâna care desparte suvoiul, generând metamorfoze. Fluidul magic si difuz se reincarneaza. Stefan poarta in el o apa spirituala.

    “Pescuiesc de când ma stiu. Tata, bunicul, neamurile, toti prindeau peste.”
    Pentru cei care nu au timp sa rasfoiasca albume de pictura exista abordarea neaosa a tabloului distibuitor de H2O. Functioneaza in marime aproape naturala, la intrarea in Buhusi. Lui Ingres i-au trebuit 36 de ani sa-l termine, pe la 1856.

    Nascut in fenomen

    Stefan Ionescu a implinit pe 9 februarie, 38 de ani. O vârsta apropiata. E, cum se putea altfel, Varsator. “Parintii m-au inscris la inot de la gradinita. N-am o data fixa pentru momentul când am pus mâna pe undita. M-am nascut in fenomen. Tata era pescar. Prietenii tatalui, la fel ca si bunicul. Nu stiu cum e sa nu fii pescar la mine. Mi-amintesc ca undita era cam greuta. Am inceput cu bete din trestie de zahar, mai usurele.

    Aveam si una din piper. Veneau ambalate tronson in tronson cu vârf rosu. Pescuiam cu priponul si cu sticla de coniac. Imi placea ca avea gâtul lung si o puteam tine bine când mulinam guta. Bine… puneam piulite in sticla, legate de fir, si astupam cu dop cât sa le tina. In caz ca trage si nu esti atent, sa zornaie. Ca senzorii de astazi. Câte sticle fugeau pe apa…!

    Inotam bine. Ma trimitea tata cu pripoanele sa le plantez. Tineam intr-o mâna o punga de un leu umpluta cu doi pumni de boabe de porumb. Bagam in ea si montura cu plumbul si cârligul de care era prinsa momeala. Mergeam inot pâna la locul stiut de el, pe care mi-l arata, tragând guta dupa mine. Varsam punga acolo. Veneam si luam alta. Ce crap se prindea!

    OLYMPUS DIGITAL CAMERA

    Momeala clasica era râma. Dadeam la caras pe lacurile din jurul Bucurestiului. Locuiam in Rahova. Ma ducea tata la Poieni, Maracineanu, la Mihailesti pe Arges. Noroc de cursele orasenesti. Tin bine minte traseul 407. Biletul era cu «iama nene», banii la sofer. Asta prin ’80. Am crescut de mic la bloc. Apareau in jurul nostru alte blocuri.

    Bunica statea in cartierul poreclit «Macarale». Totul era un santier. Asa mai vedeam si eu cum arata o vaca, un porc, un cal. Pe vremea aceea se mai pescuia de placere si eram mult mai putini pescari. Se facea si o protectie involuntara a pestelui. Daca-l vedeai mai mic ii dadeai drumul, nu ca acuma când il ia si cu icra pe coada.“

    Pescarul adolescent

    “Prima lanseta a fost o Germina cu mulineta Neptun, cumparata din economii când aveam 12 ani. Dupa aia a aparut Cibinul, de 2.4 metri, din doua bucati. Avea mâner din pluta. Sunt firme care au disparut. Le amintesc pentru nostalgici. Era perioada când aparusera ochiurile ceramice (inele pentru lanseta). Am invatat sa le schimb, sa le matisez. Faceam si la prieteni reparatii. Lacul era ala normal, pentru usi. Pensoanele, de la desen. Foloseam plute facute din vârful tulpinii de porumb. Dupa câteva ore se imbibau de apa si se duceau la fund.”

    Educatia si familia

    “Scoala, normal, tot in Bucuresti. Liceul la «Bolintineanu», clasa sportiva de polo. Am facut sport de performanta pâna in ultimul an. Bine… am inceput-o din clasa a a II-a. Au fost vreo 12 ani de inot si polo pâna am intrat la facultate. Toata copilaria mea e legata de apa. Am renuntat la performanta, când am intrat la teatru.

    Facultatea «Hyperion», actorie, clasa Virgil Ogasanu. Acolo am cunoscut-o pe Nina. Eram in anul II. Mergeam la pescuit si in acea perioada. Nina e o pescarita de guvizi nascuta in Constanta. O ducea tatal ei de mica la stabilopozi, pe plaja de la Modern. Ne-am casatorit la doi ani dupa ce am venit in Bacau, in 2001. Stii cum e, intâi iei hotarârea si apoi… o iei. La 5 zile dupa ce ne-am instalat, colegii de la teatru ne-au luat la pescuit. Am avut sansa ca o vecina din Bucuresti, care avea fratele in Bacau, sa ne spuna ca-l viziteaza chiar inainte de a ne muta noi. Si cum nu avea bagaje… sculele ne asteptau.

    IMG_20131013_083447

    Prima experienta? N-am cum s-o uit. A fost pe lacul de la Racaciuni, in Porti. Se pescuia la caras. Am schimbat lanseta pentru rapitor. O namila de stiuca s-a plimbat dupa lingurita mea pâna la mal, s-o vada toti. A refuzat-o politicos. Era ceva nou. S-a intors si-a plecat. Dadea delicat din coada. Am luat-o ca un semn de bun venit. De când ne-au luminat viata copii am mers mai rar la peste. Dar recuperam. Ilinca are 12 ani, iar Mircea 8. Fiecare are undita lui. Ultimul pescuit de noapte, in familie, a fost la Corbu (Constanta), vara trecuta, pe pista campionatului mondial.”

    Boala sau pasiune? Nu. Profesionism.

    Cum se transforma pescuitul din hobby, o joaca, in pasiune apoi in “boala”? Unii fac pasii fara sa-si dea seama. Sunt priviti ciudat de cei care prefera sa stea si sa critice. Intelesi de cei care cauta si practica o alternativa profesiei, chiar daca sedentara. “Acum, datorita vârstei, mergem mai mult cu masina. A fost o problema de acomodare la inceput, in ghilimele vorbind. Colegii din teatru mergeau cu unditele. Se duceau de colo-colo. Vedeau ca nu merge… schimbau locul. Dar eu, care aveam trei lansete? Pâna le intindeam… dar si când scoteam!

    Imi place orice gen de pescuit si merg sa prind orice fel de peste, de la beldita primavara, la stiuca toamna. Iarna, la copca. In colectivul teatrului suntem 15-20 pasionati de pescuit si inca 2-3 carora a inceput sa le placa. N-am participat la competitii. Nu permite programul. Suntem liberi când toata lumea munceste si invers. Avem si dezavantaj… nu da nimeni pe balta când mergem noi.” Suguieste.

    “Pe lacurile din jur este interzisa nadirea la distanta cu navomodele. Barcuta cu telecomanda pe care o am o tin mai mult de amuzament. Am tot ce presupune scule pentru pescuitul la crap. Setul de lansete, suportul, scaunul. Vreau sa construiesc o catapulta pentru nada, sa pot arunca la 100-120 metri. Da! Pasiunea e… contagioasa. Boala? Hai sa nu le spunem bolnavi celor dedicati. Sunt profesionisti. Traiesc din asta. Participa la competitii. Am stat si eu pe balta… 50 de ore. Doua nopti si trei zile. In delta… o saptamâna. Cu Nicu Pascu, regizorul tehnic, am zis ca punem de-o afacere in toamna.

    Am cumparat impreuna o freza pentru copca. Rugineste. N-am mai apucat iarna asta. Vânatoarea nu m-a interesat. Mi-e mila. La peste e simplu, il prinzi si-i dai drumul. Dar sa te duci la vânatoare cu veterinarul dupa tine? Cum suna?! Sa nu inteleaga vânatorii ca am ceva cu ei.”

    „Inoata” si pe scena

    Trecem de la apa, transpiratia poloistului sau a pescarului, chinuit de un dril fara finalitate, la transpiratia personajului care “inoata” pe scena, in fata publicului. “Ca actor nu s-au intâlnit pasiunile pâna acum. Cred ca mi-ar fi placut sa joc intr-un film gen Operatiunea Monstrul. Dar e bine pentru ca ma transpun in viata altor personaje. S-a dus timpul meu de pescuit.

    Incep repetitiile la un spectacol regizat de Alexandru Dabija, adaptare dupa Alecsandri. Nu intru in amanunte, comedie. Premiera va fi prin aprilie, exact când incepe prohibitia.” Intrebare pentru actor. Cine crezi ca e mai mincinos? Un pescar sau un politician? La inceput era meteorologul, apoi pescarul. “Categoric politicianul” De ce? Nu elibereaza pestele sau il tine pentru consum? “Pe un pescar il prinzi mai usor. Stii balta, stii cu ce a dat si cu ce ar putea sa prinda. Un politician vrea sa te convinga ca zapada e mov, roz, visinie… Si când dai la copca te convingi ca pestele e … la rece.”

    Asa ca trecem la o reteta. “Preparatul meu preferat e carasul prajit. Mai bun pregatit pe balta ca-l facem la disc. Prinde oleaca gustul ala de fum. Merge si la tigaie. Carasul are multe oase. Bun la saramura… de gust, ca are gust. In reteta mea nu se pune cu solzi. Il cureti bine si-l crestezi cu cutitul, din doi in doi milimetri, adica foarte des, cât sa nu-i atingi oasele. Manânci carnea de ramâne sira ca la Tom si Jerry. La disc trebuie si ulei. La tigaie… depinde de tigaie. Garnitura? Macar mujdei.”

    Organismul uman contine 70% apa. Unde sa-l regasesc, in intreg, pe Omul, Pescarul, Actorul Stefan Ionescu? Lui Ingres i-au trebuit 36 de ani s-o picteze pe Venus cu picioarele in apa!

    Bricolaje / O uluitoare şi cumplită tandreţe

    de
    Carmen Mihalache
    -

    De Dragobete, pe HBO, a fost un film despre iubire, dar nu unul obişnuit. Dimpotrivă, filmul regizorului austriac Michael Haneke, intitulat simplu „Iubire” (Amour, în original, fiind o coproducţie Franţa / Austria / Germania) este o poveste tristă, tristă de tot, răvăşitoare. Pentru că este vorba despre sfârşitul unei frumoase iubiri, învinse de bătrâneţe, de boală, şi în final, de moarte. În primele scene facem cunoştinţă cu un distins cuplu de octogenari parizieni, îi vedem ieşind de la spectacol de operă, şi aflăm că au fost ei înşişi muzicieni.

    Aparent se ţin bine pentru vârsta lor, ea e încă frumoasă, elegantă, plăcută, de o feminitate delicată. M-am bucurat să o revăd, în rolul lui Anne, pe Emmanuelle Riva, una dintre actriţele mele preferate, foarte specială, de neuitat după ce am văzut „Hiroşima, mon amour” şi „Thérèse Desqueyroux”.

    În filmul lui Alain Resnais, Hiroşima…, cu un scenariu de Marguerite Duras, Riva era tânără şi de o tulburătoare senzualitate, iar vocea ei, uşor tărăgănată, cu un timbru învăluitor, te urmărea obsesiv. Actriţă de teatru, comediană, după cum îi place să i se spună, Emmanuelle Riva are şi o filmografie impresionantă, dar atitudinea şi dicţia impecabilă se datorează scenei. Tot din teatru vin şi profunzimea şi subtilitatea interpretărilor ei. În „Amour” are un partener pe măsura marelui ei talent, pe Jean-Louis Trintignat, cunoscut publicului larg din filmul „Un bărbat şi o femeie” a lui Claude Lelouche.

    Amândoi actorii sunt excepţionali în filmul lui Haneke, încununat cu o ploaie de lauri – nu mai puţin de cinci César-uri, Palme d’Or, Bafta, Oscarul pentru cel mai bun film străin- distincţii luate atât de interpreţi, cât şi de regizor. Un film atroce, tulburător în extrem, bulversant, ba chiar sadic. De fapt, aproape insuportabil. Aşa că mi s-a părut un fel de cinism să-l programezi de veselul Dragobete. Pentru că, doar titlul atrage, capitulezi uşor în faţa lui, e ca un magnet. Dar după câteva secvenţe îţi dai seama că te afli în faţa unui oratoriu funebru, şi a unor probleme profunde, cu fior metafizic. Pe scurt, este vorba despre o dragoste împinsă la ultima limită, de un devotament sublim. Soţul lui Anne, Georges, suferă îngrozitor atunci când o vede degradându-se pe zi ce trece în urma unui accident vascular şi a unei operaţii nereuşite.

    Femeia ajunge neputincioasă, depinzând cu totul de soţul ei, care i se dedică total, cu o imensă tandreţe reţinută. Scenele sunt copleşitoare, dar ferite de sentimentalisme. Uneori par nişte observaţii de pe o foaie clinică. Georges ştie că nu are rost să-şi facă nicio iluzie, că iubita lui Anne nu are nicio scăpare. „Nu mai e nimic de făcut, va fi din ce în ce mai rău şi apoi totul se va sfârşi” îi spune el fiicei (rol în care e distribuită expresiva Isabelle Huppert). Ceva rămâne totuşi de făcut.

    Georges o ajută pe Anne să treacă dincolo, înnăbuşind-o cu o pernă. Asta după ce i-a povestit o istorioară din copilărie, cu o imensă afecţiune. În dragostea lui, înnobilată de cultul pentru artă, pentru frumos, bărbatul nu a suportat să o vadă pe femeia iubită supusă umilinţelor decrepitudinii, lipsită de demnitate, şi a eliberat-o de mizeriile trupului. Gest sublim, de o uluitoare, cumplită tandreţe. De o iubire fără margini.

    Unde evadam in week-end?

    de
    Deșteptarea
    -

    Vineri:

    „Caffe White” dedica aceasta seara fumatorilor. Petrecerea „Cigarette Night” incepe de la ora 22.00.

    Amatorii de filme „Horror” sunt asteptati, de la ora 20.00, la Filarmonica „Mihail Jora” Bacau. Pretul unui bilet este 10 lei. Acestea pot fi achizitionate sunând la numarul: 0747295787. Organizatorii Leo Alpha Young si Smart Club vor folosi banii strânsi in scopuri caritabile.

    „Matteo Cafe” ne propune sa evadam intr-un viitor in care aceeasi Dj Cip, Dj Sergio Moratti si Dj Clauss se ocupa cu intretinerea bunei dispozitii. Portile catre „Tomorrowland” se deschid la ora 21.00.

    „The Stage” ne pregateste o noua seara marca „Discoteque”, de la ora 21.00.

    In „Pub S”, de la ora 21.00, ii puteti asculta live pe Roadkillsoda, Focuri si Third Eye. Intrarea este libera.

    De la ora 18.00, bacauanii pot viziona in avanpremiera, pe scena „Teatrului Bacovia”, spectacolul mut „Calin (povestea moderna)”, in regia lui Horia Suru. Piesa, scrisa de Hannah Wolf si Horia Suru, poate fi revazuta si duminica, de la aceeasi ora.

    Sâmbata:

    „The Stage” incepe seria petrecerilor de primavara cu „1st Of March Party!”. Pe fete le asteapta o bautura din partea casei, de la ora 21.00.

    „Pub S” organizeaza „Trinket Bass Party”, de la ora 21.00. Threepex si Mateo vor intretine atmosfera, iar domnisoarelor li se pregatesc surprize la bar.

    „Club LM” sarbatoreste venirea primaverii, de la ora 22.00. Domnisoarele au intrarea libera.
    „Zebra Club” va propune sa va petreceti seara alaturi de Onur Ozeg, Gescu si Dave, de la ora 22.00. Un bilet costa 25 de lei.

    La „Khemia Club” primavara este intâmpinata cu petrecerea „Springfield Nights”, care incepe de la ora 23.00.

    Duminica:

    Sectia de animatie a „Teatrului Bacovia” prezinta, de la ora 11.00, spectacolul „Scufita Rosie”, in regia lui Radu Popovici.

    Cinefilii pot viziona, in acest sfârsit de saptamâna, la „Cinema City”, in premiera, urmatoarele productii:

    Acel moment penibil
    Regia: Tom Gormican Gen: Comedie, Romantic
    Cu: Imogen Poots, Michael B. Jordan, Miles Teller, Zac Efron
    Jason (Zac Efron) si Daniel (Miles Teller) se afla la New Zork City, unde duc o viata usoara de burlaci, atunci când cel mai bun prieten al lor, Mikey (Michael B. Jordan) afla ca sotia lui vrea sa divorteze. Pentru a-l sustine moral, cei trei vechi prieteni jura ca nu se vor mai implica sentimental niciodata si ca vor ramâne împreuna, dar burlaci. Planurile lor însa sunt aruncate în aer când Mikey începe pe nepusa masa sa se întâlneasca cu “fosta”, iar Jason si Daniel se îndragostesc subit.

    Non-Stop
    Regia: Jaume Collet-Serra Gen: Actiune, Thriller
    Cu: Liam Neeson, Julianne Moore
    În timpul unui zbor transatlantic New York – Londra, ofiterul de zbor Bill Marks (Neeson) primeste mai multe mesaje criptate prin care este instruit sa convinga linia aeriana sa transfere 150 de milioane de dolari într-un cont secret. În caz contrar, un pasager din avion va fi omorât la fiecare 20 de minute.Cu un spatiu de desfasurare limitat, un inamic necunoscut si multe dovezi care îl incrimineaza, Marks trebuie sa salveze atât pasagerii din avion, cât si propria reputatie.

    Dallas Buyers Club
    Regia: Jean-Marc Vallée Gen: Biografic, Drama
    Cu: Matthew McConaughey, Jared Leto, Jennifer Garner
    Filmul prezinta povestea unui electrician texan, lupta lui cu institutiile medicale si cu companiile farmaceutice dupa ce a fost depistat HIV-pozitiv în 1986. El cauta medicamente alternative care ar putea sa-l ajute si la care si alte persoane cu acest virus vor putea avea acces.

    Madalina Gheta

    „Trandafirul” – pasiune pentru excelenta, in slujba folclorului

      de
      Deșteptarea
      -

      Grupul Folcloric „Trandafirul”, al Colegiului National „Vasile Alecsandri”, coordonat de prof. Negrea Irina si compus din Karina Luncanu (VII A), Codruta Sandu (X F), Corina Cozma (X F), Alina Oatu (XII A) si Diana Cojocaru (XII A), a obtinut in noiembrie 2013, Trofeul de Excelenta al Expozitiei Internationale – Concurs „Invingator prin arta” Iasi. Pentru a afla mai multe despre aceasta performanta, dar si despre activitatea generala a grupului, am discutat mai intâi cu prof. Irina Negrea.

      Reporterul: Mai întâi, felicitari pentru trofeul obținut alaturi de Grupul folcloric „Trandafirul”! Ce puteți sa ne spuneți despre experiența echipei la concursul unde, pentru merite deosebite, ați urcat pe podium?

      Prof. Irina Negrea: Concursul acesta este organizat de câțiva ani de Asociația Cultural-Științifica „Vasile Pogor” din Iași, în colaborare cu Universitatea de Arte „George Enescu” Iași. Juriul concursului este format din profesori specialiști ai Universitații de Arte, ei fiind cei care ne-au evaluat în competiție. La aceasta ediție au fost peste 3000 de participanți, iar elevele colegiului au concurat la Secțiunea Muzica, facând parte din Grupul folcloric „Trandafirul”, o combinație fericita formata din 5 fete talentate.

      R.: Cu siguranța grupul pe care îl coordonați și pe care l-ați inițiat reprezinta un indice cultural al spiritului bacauan. Cum ați pornit în aceasta calatorie?

      I.N.: Ideea de a promova valorile din zona noastra mi-a venit de mult, mai ales ca avem copii talentați în școala și ar fi fost pacat sa nu-i ajutam sa iasa pe scena în fața publicului și sa fie cunoscuți de iubitorii de muzica populara. Karina a participat anul trecut într-un proiect internațional, a fost în Turcia, în cadrul acestui proiect și a cântat folclor acolo pentru prima data, fiind foarte apreciata. De asemenea, Codruța are deja experiența cu ansamblul folcloric „Dorulețul”. Alina a început înca de anul trecut sa lucreze cu ansamblul „Stejarelul”, iar Diana este cea mai experimentata dintre toate interpretele noastre și ne ajuta cu idei valoroase de fiecare data. Din punctul de vedere al folclorului, Corina ar fi debutanta grupului, însa toate fetele au facut parte, pâna sa alcatuiasca acest grup, din formația corala a colegiului, pe care eu o dirijez de aproximativ 10 ani și care nu ar fi existat fara sprijinul fostului director al colegiului, prof. Vasile Cautiș. În prezent, activitatea noastra este susținuta, de asemenea, de direcțiunea actuala a colegiului, prof. Liliana Aflorei și prof. Loredana Ghelasa. Și, pentru ca le-am descoperit aptitudinile muzicale și dragostea pentru folclor, am considerat ca ar fi fost pacat sa nu fie valorificate și valorizate cum se cuvine.

      R.: Obținând aceasta distincție alaturi de echipa dvs, ce alte proiecte aveți în pregatire?

      I.N.: Eu doresc sa continuam acest grup și activitațile realizate cu el. În luna noiembrie am fost invitați sa participam la sarbatorirea Zilei Bucovinei, organizata de Societatea pentru Cultura și Literatura Româna în Bucovina, organizația Bacau. Faptul ca publicul a apreciat interpretarea fetelor și repertoriul moldovenesc autentic, a condus la înnoirea invitației, de catre președintele filialei, prof. Elena Bostan, și pentru anul acesta. Deci deja avem proiecte stabilite pentru toamna urmatoare și am fost, de asemenea, invitați sa participam la un festival internațional pentru care muncim sa obținem fonduri, deoarece festivalul se desfașoara în Franța, iar deplasarea noastra pâna acolo este destul de costisitoare.

      În continuare, despre concurs, dar și despre muzica și folclor, ne-au povestit membrele Grupului folcloric „Trandafirul”, într-o conversație calda, care a decurs firesc, demonstrându-ne omogenitatea echipei.

      R.: Care consideri ca este elementul-cheie care v-a ajutat sa fiți remarcate în cadrul concursului?
      Diana Cojocaru: Cred ca principalul subiect care ne-a facut sa fim remarcate a fost piesa aleasa, anume „Cine sta posomorâta”, o melodie din repertoriul Angelei Moldovan, dar și faptul ca am purtat costume autentice din zona, unele dintre ele fiind realizate chiar de parinții noștri, iar unele luate din colecțiile bunicilor. Totuși, cred ca a fost și norocul, Dumnezeu.

      R.: Cum vedeți relația existenta în prezent între tânara generație și folclor?

      Alina Oatu: Folclorul începe sa se piarda și cred ca prin astfel de concursuri îl readucem în atenția publicului, îl promovam.

      Codruța Sandu: Eu cred ca tânara generație este doritoare de cunoaștere și folclorul este pe mâini bune, deoarece înca mai exista oameni care promoveaza tradiția.

      R.: Traim timpuri în care lumea este mereu pe fuga. Se impune muzica într-un mod pozitiv în viața voastra, în ciuda acestui maraton continuu?

      C.S.: Muzica face parte din viața noastra, și fara muzica nu putem trai. Avem nevoie de muzica în fiecare moment din viața.

      D.C.: De exemplu, eu, când am un moment mai greu, încep sa cânt. Și parca în momentul acela, lucrurile devin mai ușoare. Iar atunci când ești pe scena – și trebuie sa spun ca nu se poate compara nimic cu acea experiența – simți emoțiile pâna în vârfurile calcâielor și îți tremura vocea, dar ai un sentiment cu totul aparte. În momentul acela, fara doar și poate, te detașezi de orice.

      Karina Luncanu: Eu am fost la multe festivaluri și am vazut parinți care își obligau copiii sa participe la anumite concursuri, dar am vazut și varianta cealalta: de exemplu, mama mea, care ma duce pentru ca a vazut ca mie îmi place. Îmi place foarte mult sa fiu pe scena, nu doar pentru ca pot lua un premiu, ci pur și simplu pentru ca în acel moment, în cele 3 minute cât dureaza melodia, simți o emoție diferita, speciala.

      R.: Este, deci, important sa fii susținut?

      K.L.: Da, foarte important. Degeaba ai un talent, daca nu te ajuta nimeni sa îl valorifici.
      D.C.: Sa îți valorifici talentul e ceva, dar sa fii ajutat sa îl valorifici e foarte important. Sunt mulți care cânta fara sa aiba un sprijin, dar tot cei care cânta și au parte de sprijin reușesc sa participe la concursuri, sa devina cunoscuți, pentru ca fiecare competiție presupune o investiție, iar daca nu dispui de ajutorul financiar necesar, atunci nu faci decât sa risipești talentul, pentru ca nu ai ocazia sa arați ce poți și nu afla nimeni de tine.

      R.: Întorcându-ne la folclor, reușește muzica sa fie o axa a timpului?

      C.S.: Eu zic ca folclorul poate sa uneasca generațiile, dar asta ține și de educația din familie.

      D.C.: Așa cum ne-am nascut noi cu folclor, așa fiecare are legaturi cu tradițiile. Nu ai cum sa nu fii legat de folclor, de neamul tau, de ceea ce ești. Iar așa cum ne-am nascut noi înconjurați de folclor, așa se vor naște și cei care vor veni pe urmele noastre. E ceea ce ne definește ca neam.

      R.: Totuși sunt oameni care nu vad lucrurile așa. Adolescenții par ca fug exact în direcția opusa. Credeți ca munca voastra ajunge pâna la ei?

      D.C.: Poate ajunge, dar nu ca ei sa se gândeasca cu nostalgie la folclor. Dar poate ajunge astfel încât ei sa-și puna un semn de întrebare, sa se informeze.

      A.O.: Ar trebui sa stârneasca un sâmbure de curiozitate.

      C.S.: Noi încercam sa le aratam calea catre sufletul românesc, sa promovam țara, sa nu ramâna uitat tot ceea ce au iubit stramoșii noștri. Și daca ești român, nu ai cum sa nu simți pâna în maduva oaselor muzica populara.

      R.: Este diferit sa cânți muzica populara?

      D.C.: Foarte diferit! Parerea mea e ca atunci când interpretezi o piesa rock sau alt gen, nu poți sa simți fiorul pe care îl ai când cânti o doina sau o balada, care te face sa simți muzica din toate unghiurile. Și când se face liniște în sala, daca tu știi cu adevarat sa o cânți din toata inima, ai sa vezi ca toata lumea este emoționata. Toate sunt frumoase, dar ca folclorul nu-i niciuna.

      K.L.: Și pe deasupra, versurile cântecelor folclorice transmit mesaje cu adevarat pline de substanța și de înțelepciune, fara nicio trivialitate.

      D.C.: Asta, pentru ca sunt cuvinte de povața, cuvinte spuse de batrâni, care nu sunt lasate la nimereala, ci tocmai ca sa avem ce învața din ele.

      C.S.: Iar diferența dintre muzica populara și cea din zilele noastre e ca muzica populara nu moare niciodata, fața de melodiile care apar astazi și dispar dupa o luna.

      R.: Ce a însemnat, pentru fiecare, acest concurs și ce reprezinta în momentul de fața Grupul folcloric „Trandafirul”, la nivel personal?

      C.S.: Când am aflat de acest concurs, a fost o provocare pentru noi, pentru ca ne-am format acest grup în foarte puțin timp, o zi chiar. Acum, acest grup înseamna foarte mult pentru mine, pentru ca suntem ca o familie și atunci când cântam, vocile noastre se armonizeaza, degaja o energie pozitiva și se poate vedea ca ne place ceea ce facem.

      K.L.: În plus, fiecare dintre noi transmite emoții și ne-am implicat toate, completându-ne ca un puzzle, ca sa traim melodia, iar asta a observat și juriul.

      C.S.: Concursul acesta ne-a dat încredere și ne-a aratat ca emoțiile au ajuns la public, ca noi am reușit sa transmitem ceea ce am intenționat.

      A.O.: La început, eram toate emoționate, și, eu cel puțin, nu m-am așteptat pâna în ultima clipa ca o sa câștigam trofeul. Sunt foarte bucuroasa ca fac parte din acest grup, pentru ca reușim sa ne completam foarte bine. Important a fost mai ales sprijinul doamnei profesoare, care ne face mereu sa ne dorim mai mult.

      D.C.: Așa e! Doamna profesoara e sufletul echipei, nu are limite. Dumneaei ne anunța ca mergem și ca totul se rezolva, noi îi spunem ca nu se poate chiar așa, iar în final ne dovedește ca avem cum, ca se poate.

      Raluca Ciubotariu, clasa a XI-a F

      Limba ce-o vorbim şi-o scriem. Portofolii… pentru elevi

      de
      Ioan Dănilă
      -

      Sunt ani buni de când un cuvânt precum portofoliu şi-a îmbogăţit zestrea de înţelesuri cu unul din sfera didacticii. Discipline umaniste (limba şi literatura română în primul rând) sau exacte (biologia, fizica, chimia, până şi matematica) cunosc prelungiri ale demersurilor corespunzătoare modulelor de ore planificate. Mai precis, elevul îşi alcătuieşte – la sugestia învăţătorului sau a profesorului – o mapă specială, în care aşază imagini, sinteze, informaţii suplimentare temei respective.

      Niciun dicţionar general al limbii române nu înregistrează acest relativ nou sens. MDA (2003) ne atenţionează că este un termen livresc şi că este urmat de determinări din sfera administrativă (se referă la un titlu/o funcţie de ministru sau chiar la un minister). Cuvântul mai desemnează acel obiect în care se păstrează acte personale sau hârtii de valoare şi, a treia grupă de înţelesuri, „efecte, valori, acţiuni bancare sau comerciale“ ori „totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidenţa unei edituri pentru publicare“. DEX-ul (2012) nu aduce nimic nou faţă de MDA, ci restrânge etimologia la italianul portafoglio (dicţionarul-martor trimite către un termen din neogreacă). Este întâlnit în „Curierul românesc“ (1829) al lui Ion Heliade Rădulescu din 1846.

      Tot mai răspândită este sintagma „portofoliu didactic“. A pătruns prin filiera şcolii americane, apoi canadiene şi în sfârşit europene, mai întâi în ciclul primar, pentru că la acest nivel şcolarul are nevoie de un supliment informativ concret, coordonat îndeaproape de învăţător. Pedagogii au identificat trei categorii de portofolii didactice: cele tip colecţie, urmate de portofoliile-vitrină şi încheiate cu portofoliile destinate evaluării. Acestea din urmă au devenit o practică şi în învăţământul superior.

      Elena Ciosu, profesoară de limba şi literatura română într-un sat de lângă Moineşti, a publicat la Editura PIM o lucrare care, deşi se intitulează „Portofoliul didactic“, este oarecum altceva decât oricare dintre cele trei tipuri enunţate. Structurată pe 11 compartimente corespunzătoare modelelor de portofolii propuse, lucrarea este o culegere de creaţii ale elevilor din domeniul poeziei, prozei şi chiar al ziaristicii, realizate în completarea orei de română (am cuprins aici şi limba, şi literatura). Paşii ilustrează relaţia simplu-complex: tema pentru acasă devine material pentru portofoliul personal, de aici trece în revista şcolară (pe care tot Elena Ciosu o gospodăreşte) şi îşi încheie parcursul cu răsfăţul într-o carte. Un exemplu de temă, „Şi eu vreau să scriu…“, a provocat combinaţii de imagini fermecătoare pentru o elevă din clasa a V-a, Ana-Maria Buburuz: „Două aripi trandafirii,/Ţesute în borangic,/Străbat munţi şi câmpii“ (Fluturaşul); „Floare albă prea curată,/Maicii Domnului surată“ (Luna); „În fiecare zi şi noapte,/Mereu la capul meu,/Veghează-o zână bună –/Din cer, un înger sfânt“ (Mama).

      Alteori elevii podureni se antrenează în captivante jocuri de rol. Un băiat dintr-a VI-a este crainicul sportiv la competiţii imaginate cu pricepere: „Bună seara. Mă numesc Adrian-Ionuţ Gavriluţă şi vă prezint Campionatele Mondiale pe echipe din Belgia. În prima rotaţie au evoluat reprezentantele Olandei la paralele, ale României la sărituri“ etc.

      Respectul faţă de cuvânt se traduce prin declaraţii ca aceasta: „Iubirea este lucrul cel mai de preţ şi, dacă nu iubeşti sau nu visezi, nu eşti OM pe acest pământ“ (Ioana Dascălu). Luminiţa Săndulache, semnatara prefeţei, are dreptate: cu astfel de dascăli, dragostea (pentru semeni, dar şi pentru limba română, am adăuga noi) nu moare niciodată.

      Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Adevăratul Post.

      de
      Deșteptarea
      -

      Ne apropiem cu paşi repezi de începutul Postului Sfintelor Paşti, perioadă de mare importanţă pentru toţi creştinii ortodocşi, care au în răstimpul acestor 40 de zile şansa curăţirii de păcate şi a creşterii duhovniceşti, prin iertare reciprocă, rugăciune, post şi milostenie, prin practicarea adevăratei pocăinţe şi smerenii, aşa cum ne-a îndemnat în mod deosebit Sfânta Biserică prin Evangheliile ultimelor trei Duminici. Cea din urmă Duminică înaintea intrării în Post, numită şi Duminica lăsatului sec de brânză sau Duminica izgonirii lui Adam din Rai, aduce prin Evanghelia ce se citeşte la Sfânta Liturghie o lumină în plus în sufletele credincioşilor cu privire la modul în care trebuie să se comporte în această perioadă pentru a putea cu adevărat să îşi însuşească roadele Postului şi să se împărtăşească aşa cum se cuvine de Lumina Învierii, bucuria cea mare ce ne aşteaptă pe toţi la capătul acestui urcuş duhovnicesc.

      Aflăm astfel, chiar din cuvintele Mântuitorului, că cea dintâi condiţie pentru a putea străbate cu folos calea postului o reprezintă iertarea: „Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre.” (Matei VI, 14-15). Fără iertarea semenilor, fără o atitudine de deschidere a omului către ceilalţi, nu este posibilă nici deschiderea către Dumnezeu, deoarece modul cel mai direct de a intra în relaţie cu Dumnezeu este tocmai prin ceilalţi oameni, aceştia fiind, fiecare în parte, purtători ai chipului lui Dumnezeu. Nu putem să începem lupta cu păcatul, nu putem să ne curăţim de cele rele prin post şi înfrânare, nu putem să ne întărim duhovniceşte, în timp ce urâm sau ignorăm pe semenii noştri, pentru că măsura dragostei de Dumnezeu este dragostea pe care o purtăm aproapelui nostru, dragoste care se vădeşte prin iertarea ce o acordăm celor ce ne-au greşit şi prin ajutorul dăruit celor în nevoie.

      Cea de a doua condiţie pe care trebuie să o respectăm pentru a ne însuşi roadele postului este ca, pe parcursul întregii aceste perioade, să trăim bucuria jertfei pe care o aducem lui Dumnezeu prin abţinerea de la anumite mâncăruri, fără a ne lăuda cu aceasta şi fără a afişa în mod ostentativ semnele exterioare ale postului nostru trupesc. Pentru că postul nu este o simplă dietă medicală, nu priveşte doar trupul, ci este un act de cult, este rezultatul deciziei libere a omului de a îl preamări pe Dumnezeu prin înfrânare, iar această jertfă are în primul rând semnificaţie pentru suflet, care se înalţă către Dumnezeu, şi abia apoi pentru trup. Postul făcut doar pentru trup, neînsoţit de rugăciune şi de fapte de milostenie, nu are nici o valoare duhovnicească, şi împotriva acestui tip de post avertizează Mântuitorul când zice: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii;” (Matei VI, 16). Nu postim pentru a fi văzuţi şi lăudaţi de ceilalţi. Postul adevărat înseamnă o primenire lăuntrică, întoarcerea către Dumnezeu prin rugăciune, fapte bune, şi prin respectarea tuturor poruncilor.

      Renunţând la anumite mâncăruri facem bine trupului, dar în primul rând lucrăm la mântuirea sufletului nostru, demonstrând că suntem capabili să renunţăm la propriile noastre pofte, să ne depăşim egoismul şi să ne îndreptăm atenţia şi lucrarea către Dumnezeu şi către aproapele, desăvârşindu-ne astfel duhovniceşte şi pregătindu-ne pentru bucuria întâlnirii cu Hristos cel Înviat. Dacă Adam a fost alungat din Rai pentru că nu a respectat porunca postului şi a mâncat din fructul oprit, noi, aducând drept jertfă lui Dumnezeu postul nostru, înfrânarea noastră, însoţită de milostenie şi fapte bune, putem să ne însuşim roadele jertfei pe cruce a Mântuitorului, Cel care a venit în lume tocmai pentru a răscumpăra păcatul lui Adam, pentru a restabili legătura dragostei între om şi Dumnezeu, pentru a ne oferi tuturor şansa vieţii cereşti, care este tocmai împărtăşirea veşnică de dragostea cea nesfârşită a lui Dumnezeu. Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu. Amin!

      Pr. dr. Marius Popescu,
      Parohia „Sfântul Ioan” Bacău

      Radicalismul creştin

      de
      Deșteptarea
      -

      Duminica a VIII-a din timpul de peste an ne invită să alegem bine, pentru că este experienţa pe care o trăim încontinuu, suntem ca nişte persoane trase în două direcţii, mereu într-o dispută între bine şi rău, şi de aceea ne avertizează: „Nu puteţi sluji la doi stăpâni”. Este propunerea care este cerută de radicalismul creştin. Radicalismul în sensul a ceva ce merge la rădăcina omului şi a vieţii, şi pentru care se merită să-ţi rişti existenţa. Cu alte cuvinte este alegerea radicală pentru Dumnezeu, pe care o facem ca fii ai săi şi ca fraţi între noi. Pe scurt, Dumnezeu considerat de noi ca primă valoare absolută, unicul scop al vieţii.

      Fragmentul din predica de pe munte pe care ni-l propune Biserica pentru duminica a VIII-a de peste an este alcătuit din mai multe învăţături ale lui Isus, pe care evanghelistul Matei le-a adunat şi le-a armonizat foarte bine între ele. Ele descriu diferite tipuri de preocupări de-ale noastre. De exemplu, noi ne străduim şi ne chinuim de multe ori prea tare pentru ceea ce vom mânca sau bea, cu ce ne vom îmbrăca (fie poate pentru că nu le avem, sau poate pentru că avem prea multe şi trebuie să alegem), sau suntem preocupaţi de viitor, sau ne chinuie ideea că nu vom reuşi să trăim destul şi bine etc. Iar seara, ca să putem adormi, ne trebuie tot felul de sedative. Toate aceste se întâmplă pentru că nu ne punem încrederea în Dumnezeu, care totuşi are grijă chiar şi de păsările cerului şi florile câmpului.

      Reflectând asupra acestor sugestive învăţături ale Domnului, putem trece urmând logica propunerii iniţiale de a alege între doi stăpâni, la îndemnul final: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu”. În această căutare a împărăţiei constă alegerea radicalismului creştin.

      Cum putem să ne orientăm viaţa în această privinţă? Iată, unii psihologi personalişti ne îndreaptă atenţia spre aşa-numita scară a valorilor. Ei arată că fiecare dintre noi îşi construieşte o scară de valori, plasând în sus spre vârful scării, treaptă cu treaptă, în ordinea valorică realităţile în care noi credem mai mult, pe care le considerăm mai importante, în jurul cărora şi de care depinde existenţa noastră, iar apoi, încetul cu încetul, în jos urmează alte valori, aici înţelegându-se cele mai puţin valoroase şi importante, pe care chiar suntem dispuşi să le sacrificăm. Iar pentru noi, creştinii, Isus ne spune că treapta cea mai de sus este împărăţia cerurilor, este Dumnezeu.

      Şi dacă Dumnezeu nu este pus mai presus de toate? Mulţi trăiesc fără el. Aceştia îşi organizează existenţa în jurul altor valori, cum ar fi cele enumerate de Isus. De exemplu, bunăstarea fizică, banul plăcerea, puterea politică, un hobby, cariera, lumea starurilor, a cântecului, a sportului. Aşadar, dacă aceste lucruri pun stăpânire pe noi, devin stăpânii noştri şi ne fac sclavii lor. De aceea, Isus avertizează: „Nu puteţi sluji la doi stăpâni”. Se termină prin a uita de Dumnezeu. Iar viaţa este rău orientată.

      Aşadar, să revizuim scara valorică personală şi să vedem care valoare este pusă în vârf şi să analizăm care este orientarea vieţii noastre. Dacă am ales bine, conform sfatului lui Isus, atunci seara vom putea dormi liniştiţi… şi fără sedative.

      Pr. Cristi Hodea, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

      Inca 280 de posturi de inspector antifrauda fiscala vacante

      de
      Florentin Radu
      -

      Noi sanse pentru cei care aspira la statutul de inspector antifrauda fiscala. Astfel, Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) a anuntat un nou concurs pentru ocuparea a 280 de posturi posturi de inspector la Directia Generala de Antifrauda Fiscala (DGAF). Examenul scris va avea loc in data de data de 29 martie.

      Reamintim ca deja ANAF anuntase un prim concurs (proba scrisa) ce va avea loc sâmbata,1 martie, pentru alte 300 de posturi, insa la Directia de combatere a fraudelor, precum si in cadrul celorlalte structuri ale DGAF. De retinut ca, la concursul din 29 martie, sunt vacante posturi din cadrul structurilor DGAF, nu si de la Directia de combatere a fraudelor. Pentru Directia Regionala Antifrauda Fiscala (DRAF) Suceava, careia ii sunt subordonati si inspectorii antifrauda din Bacau, sunt disponibile 61 de locuri.

      “Am sa-i informez pe colegii mei care ar putea fi interesati de aceste posturi, in special pe cei care nu s-au mai regasit in schema dupa reorganizarea, in toamna trecuta, a ANAF. Dar, la concurs poate participa orice persoana care indeplineste conditiile prevazute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, respectiv cu studii prevazute de lege pentru functia publica”.
      Iulian Cerbu, presedintele sindicatului Sed Lex Bacau

      In plus, candidatii trebuie sa nu fi fost condamnati pentru savârsirea unei infractiuni si nici destituiti dintr-o functie publica. Totodata, sa le fi fost incetate contractele individuale de munca pentru motive disciplinare in ultimii 7 ani. Pentru functia de inspector antifrauda clasa I gradul profesional superior, candidatii trebuie sa aiba o vechime de 9 ani, 5 ani pentru inspector antifrauda clasa I gradul profesional principal si 1 an pentru functia inspector antifrauda clasa I gradul profesional asistent.

      Nu este necesara vechime pentru inspectorii antifrauda debutanti. De asemenea, se mai cere un examen psihologic la unul dintre cabinetele de specialitate, autorizate in conditiile legii. Dosarele se pot depune in perioada 26 februarie – 12 martie, de luni pâna vineri, la sediul ANAF din Bucuresti. Dupa selectia dosarelor, va urma examenul, in doua etape – scris si interviu. Proba scrisa se va desfasura in 29 martie si va consta in rezolvarea unor teste-grila. Punctajul este de maximum 100 de puncte.

      Sunt declarati admisi candidatii care au obtinut minimum 50 de puncte, in cazul concursurilor organizate pentru ocuparea functiilor publice de executie si cel putin 70 de puncte, in cazul functiilor publice de conducere. La interviu se vor prezenta doar candidatii declaratii admisi la proba scrisa.

      Fost preot vizitat de executor pentru recuperarea unor obiecte de cult

        de
        Deșteptarea
        -

        S-a intâmplat joi, la Beresti, comuna Sascut. Un executor judecatoresc, insotit de mai multi jandarmi, a batut la poarta unui fost preot, caterisit de biserica ortodoxa, pentru a recupera din casa acestuia o Evanghelie, vesminte preotesti si mai multe obiecte de cult cu care ar fi plecat din biserica.

        Episcopia Romanului si Bacaului si-a cerut in instanta aceste bunuri sI, cum i s-a dat câstig de cauza, s-a apelat la executor. La Beresti, povestea este veche, iar localnicii sunt impartiti in doua tabere. Unii care tin cu acesta si altii care ii sustin pe actualii preoti ai bisericii. Descinderea de vineri a aprins din nou spiritele in sat.

        „El este preotul nostru. Pe ceilalti nici sa nu-i vedem. Ce bunuri sa le dea. Vesmintele preotesti sunt ale noastre, ca noi am pus bani sa le cumparam, la fel tot ce e acolo. Sa-l lase in pace. Noi tot la el la slujba mergem duminica, aici, in constructia asta facuta in fata casei”, declara o localnica.

        Preotul si-a pierdut dreptul de a mai sluji pentru biserica ortodoxa dupa ce a divortat de sotie si s-a casatorit cu o alta femeie. Cu toate acestea, a refuzat sa paraseasca parohia si a mai slujit câtiva ani pâna ce s-a apelat la instanta. „Acum ar trebui fiecare sa-si vada de treaba lui. A fost preot, nu mai este. In sat, sunt acum alti preoti si noi de aceia tinem”, spunea la rândul sau un barbat.

        Incendiu la o tipografie din Bacau

          de
          Geta Panaite
          -

          Joi dupa amiaza, la o tipografie situata la parterul unui bloc de pe strada Energiei, din Bacau, a izbucnit un incendiu.

          S-a aprins unul dintre utilaje, iar de aici flacarile s-au extins si la cernelurile si hârtia aflate in apropiere. Pompierii de la Detasamentul Bacau au fost solicitati si au intervenit pentru lichidarea focului.

          Nu s-au inregistrat victime si nici nu a fost nevoie de evacuarea locatarilor din bloc, pentru ca fumul nu a ajuns pe casa scarii. Militarii au stabilit ca incendiul a izbucnit cel mai probabil de la efectul termic produs de un aparat lasat sub tensiune.

          Ordinul Arhitectilor s-a imbogatit cu noi membri

          de
          Gheorghe Bălțătescu
          -

          Ordinul Arhitectilor din România, Filiala Bacau-Neamt si-a intarit rândurile cu inca 14 noi membri. Joi, 27 februarie 2014, la Centrul Cultural “George Apostu”, a fost organizata ceremonia de inmânare a diplomelor prin care se atesta Dreptul de semnatura, astfel ca, de acum inainte, tinerii arhitecti intra cu drepturi depline in lumea selecta a arhitectilor profesionisti si vor fi inscrisi in Tabloul national al arhitectilor.

          Dupa sase ani de studii universitare si doi ani de stagiu pe lânga arhitecti cu experienta, cu semnaturi pe proiecte de anvergura in Bacau, Neamt sau in alte localitati ale tarii, multi adevarati maestri in aceasta nobila meserie. Meserie liberala, posesorii de diplome si drept individual de semnatura pe proiecte, noii arhitecti isi pot deschide birouri individuale de arhitectura, pot sa se incadreze la alte birouri sau se pot incadra in alte domenii de activitate.

          “Este un moment foarte important pe care noi il organizam in fiecare an si dorim sa ii acordam importanta si solemnitatea cuvenite. Cei 14 tineri arhitecti au sustinut un examen la Bucuresti, iar noua ne revine onoarea de le inmâna aceste diplome. Este o sarbatoare a filialei noastre, prin intrarea lor in clubul nostru select, dar, mai ales un moment important, foarte important in viata si in activitatea lor de arhitecti, o meserie care incumba o pregatire complexa. Trebuie sa fii arhitect, proiectant, constructor, artist, fizician, chimist, chiar poet, atunci când te asezi la planseta, insa nu trebuie sa uite sa invete permanent.”
          Constantin Amâiei, presedintele Filialei Bacau-Neamt a Ordinului Arhitectilor

          Tot in traditia filialei, tinerii arhitecti organizeaza o expozitie cu lucrarile executate in cei doi ani de stagiu, cu cele prezentate la examen, care poate fi vizitata timp de 10 zile la Centrul “George Apostu”. Cei prezenti au apreciat lucrarile din expozitie, manifestându-si admiratia si increderea ca toti cei 14 tineri vor face cinste meseriei de arhitect.

          “Ma bucur foarte mult ca am ajuns in aceasta etapa, a fost greu, a fost frumos, iar de acum port raspunderea semnaturii pe toate proiectele mele. Multumesc celor care m-au ajutat si sprijinit”, ne-a spus Adriana Comanici. Este meritorie implicarea arhitectilor tineri in proiecte de interes major din Bacau si Neamt, cum ar fi Casa Vasile Alecsandri, Palatul Stirbei de la Darmanesti sau Hotelul Central din Bacau, iar lista ramâne deschisa. Filiala teritoriala Bacau – Neamt a Ordinului Arhitectilor al carui presedinte este arh. Constantin Amâiei, numara 132 membri, din care 90 arhitecti, 31 conductori arhitecti, 9 arhitecti stagiari si 2 conductori arhitecti stagiari.

          Ajutor pentru o familie cu 7 membri

            de
            Roxana Neagu
            -

            Echipa Crucii Rosii Bacau s-a deplasat zilele trecute la o garsoniera confort III de pe strada Pictor Aman pentru a efectua o ancheta sociala si pentru a ajuta, in masura posibilitatilor, o familie aflata intr-o situatie disperata.

            „Familia este formata din sapte membri – o batrâna imobilizata la pat, având diagnosticul de paraplezie luxatie congenitala, ce locuieste impreuna cu fiul, nora si cei patru nepoti, cu vârste cuprinse intre 7 si 17 ani.

            Conditiile in care locuiesc cei sapte sunt dificil de imaginat, peretii sunt impregnati de mucegai, iar mirosul este greu de suportat. Mai mult, având in vedere spatiul mic al garsonierei, membrii familiei sunt obligati sa doarma pe rând in cele doua paturi existente”, a explicat Raluca Diaconu.

            Voluntarii Crucii Rosii Bacau au dus in locuinta batrânei alimente: ulei, faina, zahar, paste, orez, conserve, biscuiti, dulciuri pentru copii. Daca sunt persoane interesate sa doneze pentru acest caz o pot face la sediul Crucii Rosii Bacau din str. Oituz, nr. 61, tel. 0234.523.733.

            Viceprimarul buhusean a demisionat din functie

              de
              Ion Fercu
              -

              In sedinta de joi a Consiliului Local Buhusi, ing. Vasile Zaharia, viceprimar al orasului, si-a prezentat demisia din aceasta functie.

              „Aceasta demisie este un act de vointa proprie, un act unilateral. Imi dau demisia din motive personale. De pe data de 1 martie nu voi mai fi viceprimar”, ne-a spus ing. Vasile Zaharia, care indeplinea aceasta functie de 10 ani.

              Nu este vorba doar despre demisia unui membru P.S.D., ci despre demisia celui care este preşedintele organizatiei buhuşene a P.S.D., cea care, de peste cincisprezece ani, are victorii electorale zdrobitoare.

              Primarul Ionel Turcea ne-a spus: „Am lucrat 10 ani de zile cu viceprimarul Vasile Zaharia. Este un profesionist adevarat. Imi pare rau pentru decizia sa. M-a lasat fara cuvinte. Nu stiu daca vom putea gasi un viceprimar de calitatea sa.

              Decizia sa este irevocabila. In consecinta, vom declansa procedurile legale pentru alegerea unui alt viceprimar. Trebuie insa retinut ca domnul ing. Vasile Zaharia va ramâne liderul local al P.S.D.”

              Sedinta maraton a Colegiului Prefectural si Comisiei de Dialog Social

                de
                Gheorghe Bălțătescu
                -

                Colegiul Prefectural si Comisia de Dialog Social s-au reunit joi, intr-o sedinta comuna, la care au participat sefii institutiilor deconcentrate, ai altor institutii care, prin lege, fac parte din Comisia de Dialog Social. A fost o sedinta operativa, fara prea mult entuziasm, daca avem in vedere situatia politica din tara care, evident, are reverberatii si in teritoriu.

                De la inceput, prefectul judetului, Claudiu Octavian Serban, cât si subprefectul Dorian Constantin Pocovnicu au facut un apel catre toti cei prezenti ca, in perioada urmatoare, fiecare sa-si indeplineasca in mod corespunzator sarcinile de serviciu, punând accent pe rezolvarea problemelor cetatenilor.

                In Comisia de Dialog Social, la primul punct, Alin George Nastasa, comisar sef adjunct al Comisariatului Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bacau a prezentat un raport de activitate pe anul 2013, din care s-a desprins activitatea de control si sanctionare, cât si aceea de informare, educare si acordarea de consultatii consumatorilor si operatorilor economici.

                Astfel, au fost intreprinse peste 3.000 de actiuni de control, finalizate cu 811 PV de constatare si 2.286 PV de constatare a contraventiei, in urma carora s-au aplicat 1.332 de amenzi, in valoare de 2.426.350 lei si 1408 avertismente, toti indicatorii fiind in crestere fata de anul 2012.

                A urmat o informare privind principalele modificari la Codul Fiscal si la Codul de procedura Fiscala, care au intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2014, iar altele vor intra din aprilie, prezentata de Dragos Badioiu, sef Administratie adjunct-colectare, al AJFP. Fiind un raport strict tehnic, modificarile de la CF si CPF deja publicate in MO si comunicate agentilor economici, in scris cât si prin presa, cei prezenti au luat la cunostinta de principalele modificari, cât si de noile impozite si taxe care au intrat deja in vigoare, raportorul atentionând asupra studierii si insusirii acestora in spiritul si litera lor.

                Prefectul Claudiu Serban a recomandat continuarea informarii agentilor economici cu noile modificari, astfel vor fi eliminate situatiile de necunoastere si de neaplicare, ceea ce ar avea consecinte grave in sistemul de colectare. Sedinta Colegiului Prefectural a fost dominata de Raportul privind realizarea planului de actiuni privind obiectivele derivate din Programul de guvernare pe anul 2013, pe toate domeniile de activitate si competenta a Prefecturii Bacau, economic, aparare, mediu, buget, sanatate, cultura, educatie, energie, finante, fonduri europene, transporturi, justitie, munca, turism si tineret.

                Raportul a fost apreciat pozitiv, fiind supus votului. In acelasi cadru si pe aceleasi domenii, seful Serviciului Strategii si Programe, Elena Volcescu, a prezentat si Progrmul strategic pe anul 2014. Vom reveni cu detalii, in editiile urmatoare ale cotidianului Desteptarea.

                Primavara sperantelor

                de
                Florentin Radu
                -

                In conditii normale, venirea primaverii ar fi trebuit sa reprezinte un lucru extrem de pozitiv. Pentru toti. E momentul din an când natura se dezmorteste, apar ghioceii, in aer pluteste mirosul brazdei prospat intoarse de plugurile taranilor nerabdatori sa infrunte vântul aspru al câmpului. Revine pofta de viata.

                Imaginea poetica, insa, dispare imediat ce-ti amintesti de „surprizele” anuntate din timp de bravii nostri guvernanti. Carburantii n-au mai asteptat eurotaxa de 7 centi si deja s-au mai incarcat cu câtiva bani la fiecare litru. Gazele si energia electrica s-au scumpit primele. Si se vor mai scumpi.

                Intre timp, continua sI razboiul declaratiilor belicoase presedinte-premier. El n-a luat vacanta. N-a intrat in hibernare. Stiu, pentru multi dintre noi e neplacut sa le suporti hachitele. Cum la fel de agasant e comportamentul dintotdeauna al politicienilor nostri. Stânga s-a bestelit cu dreapta, puterea cu opozitia, ungurii cu românii si tot asa. Nu stiu de ce fac asta. De fapt, nici nu ma pasioneaza sa aflu.

                Cred, insa, ca elegant ar fi sa se opreasca din duelul asta inutil si sa puna fiecare osul la treaba. Nu de alta, dar cred ca, pâna la urma, nu folosesc nimanui ambitiile personale ale unuia sau altuia. Poporul, caci pentru el s-au dus acolo, la Bucurestiul indestulat si aproape fara griji, ar avea nevoie de camine pentru batrânii bolnavi si parasiti, spitale pentru spinarile rupte ale parintilor nostri, hrana si un pat cald pentru micutii abandonati prin gari, in maternitati sau in orfelinate.

                Nu s-astepte de la ONG-uri sau de la filantropii de pe oriunde sa le aduca oarece, pentru ca nu e treaba organizatiilor non-profit sa-i hraneasca, sa-i oblojeasca si sa-i imbrace pe cei slabi. Eventual, generosii nostri o fac din compasiune, din dragoste pentru semeni. Pentru ca asa au fost educati, sa ajute dezintersati, sa incerce macar sa le aduca sarmanilor de tot felul primavara in case si in suflete. Sa se bucure si cei mai putin norocosi de câte zile va voi Dumnezeu sa le dea. In tihna, dar mai ales in demnitate.

                VIDEO: Partidul Miscarea Populara isi stabileste candidatii la Europarlamentare

                  de
                  Ovidiu Pauliuc
                  -
                  Valerian Vreme

                  Partidul Miscarea Populara s-a aliniat la startul alegerilor europarlamentare, iar debutul a fost facut odata cu inscrierea in Registrul partidelor politice din România. Fiecare organizatie judeteana a facut si nomnalizarile pentru candidaturi, din totalul carora urmeaza sa fie stabilita lista finala.

                  Din Bacau, candidati sunt Valerian Vreme, presedintele organizatiei judetene PMP, Marius Berila, secretarul general al organizatiei municipale Bacau si Vasile Gherasim, vicepresedintele organizatiei judetene. Gabriel Berca, fost consilier prezidential, candideaza din partea Sectorului 4 Bucuresti, inclusiv cu sprijinul organizatiei bacauane a PMP.

                  „Am observat la Bucuresti ca multe partide au furat deja startul campaniei si au afisat sloganuri electorale. Noi suntem in grafic cu toate formalitatile, suntem in plina campanie de strângere de semnaturi si am facut nominalizarile, in urma discutiilor de la nivel judetean.

                  Toate propunerile facute la nivel national urmeaza sa fie supuse unei trieri la o comisie din Bucuresti, inclusiv cu participarea Fundatiei Miscarea Populara, iar pe baza unor criterii si a punctajelor obtinute se vor alege candidatii de pe lista finala. Aceasta va fi gata probabil spre finele saptamânii viitoare”, a declarat Valerian Vreme, presedintele PMP Bacau.

                  Printre criteriile de care se va tine cont la trierea candidatilor va fi cunoasterea a doua limbi straine, a legislatiei europene, experienta in activitati diplomatice sau experienta in administratie. Valerian Vreme spune ca PMP este centrul opozitiei de dreapta, in jurul caruia spera sa vina si celelalte forte politice cu aceeasi orientare doctrinara. Despre PNL, presedintele Vreme a spus ca il considera cu greu un partid de dreapta, dat fiind ca a fost aliat cu PSD si ca a girat politici de stânga.

                  “Eu n-as lasa aceasta zi fara nod pe ata anului…”

                  de
                  Gheorghe Bălțătescu
                  -

                  interviu cu Iulian Bucur, muzeograf, sef sectie Etnografie, Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” Bacau

                  A darui un Martisor inseamna a darui o farâma de soare

                  – România este tara cu cele mai multe traditii, obiceiuri, mituri si legende. Nu o sa vorbim astazi decât despre câteva, in special de cele legate de primavara. Peste câteva zile, tara se va imbraca in alb si rosu, culorile Martisorului, simbol al acestui anotimp, cu o vechime in exprimare de peste 8000 de ani. De unde vine obiceiul impletirii celor doua culori si de a darui celor dragi un martisor?

                  – Obiceiul martisorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de innoire a timpului in pragul primaverii, este legat, conform traditiei, de momentul mortii si nasterii simbolice a unei zeitati feminine autohtone – Baba Dochia, asa ca sa citam din dictionare… In credinta populara martisorul simbolizeaza funia anului care aduna, prin impletirea celor doua fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb si rosu reprezinta cele doua anotimpuri opuse, iarna si vara, in vechile societati traditionale fiind cunoscute doar aceste doua anotimpuri de baza. Traditia Martisorului mai vine din vremea când copiii erau mai frumosi daca erau albi la fata si fetele erau mai frumoase daca erau balaie si era credinta ca soarele care incepe sa straluceasca mai tare din luna martie, le face pe aceste fete sa nu mai fie atât de balaie si n-o sa mai fie iubite de baieti. De intâi martie, inainte de rasaritul soarelui, mamele legau copiilor o moneda la incheietura bratului, legata cu un firisor rasucit. Moneda reflecta razele care veneau pe chipul lor. Se credea ca, in felul acesta, copiii erau aparati de rele si de boli si ca aveau sa fie sanatosi, precum argintul, si rosii la fata, precum culoarea rosie din snur. Fetele isi atarnau firul impletit la gât, la care adaugau la snurul bicolor, impletit din fire de lâna, câte o moneda de argint sau chiar de aur, pentru a le apara de soare.

                  – George Cosbuc scrie intr-un studiu: “Scopul pastrarii Martisorului este sa-ti apropii soarele, purtându-i cu tine chipul, iti da putere, frumusete, veselie, sanatate, iubire si curatie de suflet. V-ati gândit vreodata, ca a darui un Martisor inseamna a darui o farâma de soare?”, se intreaba poetul.

                  – Foarte adevarat si frumos spus. Obiceiul mai vine si din vremea când taranii sarbatoreau schimbarea anului pe 1 martie, atunci era Anul Nou, schimbarea anilor nu se petrecea pe 1 ianuarie. Vedeti si acum, copiii spun ca primul anotimp era primavara, este o oarecare contradictie, prima luna a anului este ianuarie, care este luna de iarna. Mai sunt si alte credinte, de exemplu, in Bucovina, martisorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile pe munte, asemanator firului vietii omului tors la nastere de catre ursitoare. Culoarea alba reprezinta frigul iernii ce se incheia iar cea rosie caldura verii ce urma in mod firesc in calendar.

                  cel mai vechi martisor din Expozitia de etnografie de la Complexul Iulian Antonescu

                  Sa daruim martisoare celor mici, sa le protejam inocenta si puritatea

                  – Si la noi, dar si in alte zone, fetele, femeile, mamele, invatatoarea primesc martisoare, barbatii nu. Mai ales copiii ofera martisoare.

                  – Au fost mai multe etape. Este foarte probabil ca la inceput, demult, foarte de demult, sa fi fost altfel. Mamele daruiau martisoare copiilor. Mai apoi, in vreamea comunismului, aici in Moldova, barbatii si baietii primeau martisoare de la femei si fete, iar de 8 Martie barbatii si baietii daruiau femeilor si fetelor. Si este foarte posibil ca acest schimb aproape ritual sa fie o mostenire a Dragobetului care tocmai disparuse, “se ascunsese”. Mie mi-ar placea ca in scoli, de 1 Martie, profesorii sa ofere martisoare elevilor, noi, adultii, sa daruim martisoare copiilor, asa ar fi frumos, asa ar fi firesc, noi, oamenii care avem puterea sa daruim copiilor care sunt neajutorati martisoare pe 1 martie si nu ei noua, care, intr-un fel ne “cumpara” simpatia cu un martisor. In mod normal, firesc, asa ar trebui sa se intâmple, sa le daruim martisoare celor mici, sa le protejam inocenta, puritatea.

                  – Exista credinta ca dupa 12 sau 30 de zile, depinde de obicei, martisorul sa fie agatat de crengile unui pom frunctifer. Ce semnificatie are aceasta traditie?

                  – Martisorul era purtat, in unele zone timp de 12 zile sau pâna la anumite sarbatori de primavara, pâna la inflorirea pomilor fructiferi sau a unor arbusti precum macesul. Exista un studiu serios, facut sub egida Academiei Române, in care sunt consemnate aceste particularitati. Cel mai frumos fel de a te desparti de martisor se intâmpla intr-o comuna din judetul Bacau, cred ca Beresti Tazlau, unde martisorul se poarta pâna la 1 mai, dupa care se lega de un maces, iar tinerii beau vin din sita, vin rosu, cum este firul rosu de la martisor, cel putin asa au marturisit batrânii satului etnografilor. In alte parti se considera ca agatatul simbolului primaverii intr-un pom care da roade, aduce belsug in gospodarie, curatenie sufleteasca si noroc in anul agricol care a inceput. Vedeti, in toate miturile, traditiile este vorba de fir, fie el alb sau rosu, uitati-va si la bisericile noastre, le inconjuram cu o funie rasucita, are aceeasi functie, acelasi sens primar ca si firul de la martisor, fir pe care il legam de mâna ca sa ne inconjoare, sa ne protejeze, sa ne tina inauntru, pentru ca de afara, din exterior, sa nu intre lucrurile rele. Aceste este sensul firului, si nu l-am inventat noi. Martisorul clasic, cum il stim, a suferit in timp mari modificari si nu toate in bine, daca ne uitam in locurile unde se vând astazi martisoare, martisoare!, vedem tot felul de combinatii, martisoarele sunt confectionate din materiale care nu mai nimic in comun cu ideea traditionala de martisor: cauciuc, lemn, pânza, plastic, sticla.

                  Magia darului

                  – Am ajuns unde ne doare. Martisorul, de la puritatea lui, de la rolul lui ancestral s-a ajuns la ceva comercial, la kitsch, doar in mintea noastra mai staruie ideea aceea de martisor.

                  – Martisorul, astazi, nu mai este un dar, ci este un cadou, s-au schimbat lucrurile, asa se intâmpla si la Craciun, si la Anul Nou, de 8 martie, nu mai dam daruri, nu mai daruim, care avea un alt sens, acum facem cadouri. Darurile se dadeau deschis si exista un schimb de priviri, un schimb frumos de gesturi, astazi cadoul este ascuns, legat, si surpriza va fi ce este inauntru, gestul este strain de dar. Vedeti, Martisorul astazi este ca o pastila de la farmacie, aseptic, nici nu-l mai atingi pe om, este intr-un tub de plastic pe care nici nu-l mai pui in piept, il arunci in geanta alaturi de alte lucruri, alaturi de alte “martisoare” pe care le faci cadou sau le ai pregatite pentru cadou. Darul are magia lui, cadoul este altceva, ceva inchis, nu ne mai atingem, nu ne mai privim in ochi. Darul inseamna legaturi vechi care se sedimenteaza in timp.

                  In ultimele zile de facultate, impreuna cu Mari

                  – Mergeti, prin natura profesiei, la sate, acolo unde ar trebui sa se mai pastreze aceste obiceiuri, traditii, curate, cu semnificatia lor de inceput. Se mai pastreaza, mai exista acele ritualuri?

                  – Este posibil, se mai pastreaza, insa mascat, mai supravietuiesc subteran. Profesoara mea de etnografie, Irina Nicolau, o mare profesoara si o mare doamna, ne spunea ca rolul nostru tocmai acesta este, sa reusim sa gasim, sa cautam in gospodarii, in mintea taranului, unde trebuie sa fi supravietuit povestile, traditiile, obiceiurile. Satul nu mai este asa cum a fost descris de Scoala lui Gusti, de nenumaratele cercetari care au aratat satul arhaic, viata si obiceiurile lui.

                  – Când eram copil, mama imi dadea câteva martisoare sa le daruiesc la scoala, invatatoarei, unor colege, dar si unul, cel mai frumos, pe care invatatorul il punea la un fel de expozitie, in clasa, pe hol, alteori la Caminul Cultural. Le vedea toata scoala, parintii.

                  – Sigur, in lumea satului existau diferite momente când oamenii se aratau pe sine, hora era un priliej de a se arata pe sine, hora era un loc unde deveneai, te aratai, erai deja matur. Mersul la biserica nu era numai o intâlnire cu Dumnezeu, la biserica oamenii mergeau si sa se vada, sa comunice, sa schimbe priviri. Asa si cu martisorul mamei, cu gândul invatatorului. Am vazut in multe muzee din scoli asemenea expozitii, cum, fapt imbucurator, se amenajeaza tot mai multe muzee in care localnicii aduna obiecte folosite de strabunii lor. Este o modalitate impotriva uitarii, de pastrare peste timp a traditiilor, a culturii traditionale.

                  – Venirea primaverii, vestita de martisor, este marcata si de alte obiceiuri, traditii, este inceputul anului agricol, al vinului, al pestelui…

                  – Iata, se apropie Sfântul Gheorghe, incepe Anul pastoral, oile sunt scoase la pascut, este si o vorba, la Sfâtul Gheorghe se cearta câinii, la Sf. Dumitru se cearta stapânii. Este si anotimpul reinnoirii naturii. Este si o zi miraculoasa, Bunavestire. Astazi ne este greu ca in aceasta zi sa facem ce faceau batrânii nostri, calendarul lor era pe stil vechi. De Bunavestire mergem si ascultam cucul, el ne spune tot ce ni se va intâmpla in acest an, numai ca pe 25 martie nu cânta cucul, doar de pe la 7 aprilie incepe timid sa ne raspunda la intrebari. Cucul este o pasare importanta in economia taraneasca, este meteorolog, oracol, vestitor. Noi l-am inlocuit cu Google.

                  Fara traditii suntem mai saraci si lipsiti de aparare

                  – Obiceiurile, traditiile, miturile ne-au insotit mii de ani, acum suntem mai saraci, mai lipsiti parca de aparare. Timpurile au evoluat, vechile obiceiuri sunt inlocuite astazi de altele care nu au reusit inca sa convinga, sunt, nu-i asa, in tranzitie. Mai sunt sanse pentru a le scoate iar la lumina, la viata?

                  – Undeva s-au ascuns, iar noi, etnografii, cercetatorii, avem si aceasta menire, sa le gasim. Insa nu trebuie sa ne facem iluzii, nu putem intoarce roata istoriei, ar fi un nonsens. Ar fi o fortare artificiala. Uitati-va si in magazinele satesti, o sa gasiti martisoare, sau ceea ce se numeste astazi martisor, ceea ce nu mi se pare firesc. Am vazut ca s-a pierdut un simbol extrem de important. Cele doua fire, alb si rosu, erau innodate intr-un nod simbolic, ceea ce insemna ca trebuia sa inchizi locul, sa protejezi, se forma acea fundita inconfundabila, acum nodul lipseste, firele sunt lipite, masina care face firele nu stie sa faca si noduri!

                  – Poate ca ar trebui sa organizam cursuri, sa mergem la sate, dar si in orase, in scoli pentru a redescoperi martisorul traditional.

                  iulian bucur

                  – M-am pronuntat asupra mersului timpului, cu toate avantajele si dezavantajele lui. Da, am sa va dau un exemplu: colega mea, Lidia Enescu, impreuna cu Otilia Horoiu, tocmai se afla acum intr-o gradinita din Bacau unde ii invata pe copii sa confectioneze martisoare traditionale, autentice. Noi suntem câtiva oameni, insa eu cred ca mai sunt resurse, mai ales in rural, invatatori, profesori, educatori, batrâni ai satului care pot sa mai faca ceva in acest sens, insa va fi ca un incubator, ceea ce nu vine din inima, din suflet, din credinta, are putine sanse da dainuie. Discutia este mai ampla, sunt specialisti din alte domenii care spun ca o data disparute, un animal, o specie, nu mai avem nicicum sa le mai reintoarcem de la pieire. Asa se intâmpla in natura, in viata, sunt alte vremuri, suntem alti oameni, multe traditii si obiceiuri le mai traim doar simbolic. Este bine sa ne amintim, sunt obiceiurile noastre, zestrea noastra.

                  Nu putem aduce tot satul in muzeu

                  – Muzeele nu sunt doar cladiri, adaposturi pentru ceea ce vrem sa conservam, sa pastram, el, prin specialistii de aici, are si rolul de cercetare. Sunteti muzeograf, etnograf, sef de sectie, in ce se materializeaza aceasta activitate?

                  – Da, pe cartea mea de munca scrie muzeograf, termnul de etnograf este putin pretentios, marii etnografi ii putem numara pe degete. Lucurile se intâmpla normal, firesc, ai informatii, cercetezi, alteori vin oameni cu diferite obiecte la muzeu, iar daca este pretios, valoros, unicat, atunci poti sa iei decizia de achizitie sau de donatie. Cântarim bine, deoarece depozitele noastre sunt pline, arhipline. Peste câteva generatii, etnografii nu vor mai merge pe teren, ei vor sapa aici, sub muzeu, in depozite. Trebuie sa fim cumpatati, nu putem aduce tot satul in muzeu. Sectia de Etnografie de aici a luat fiinta pe un nucleu format din zestrea primita de la parintele Heisu de la Racaciuni. Cu pasiune, cu devotament, cu pasi normali, treptat, Dorinel Ichim si apoi Fedosia Rotaru au constituit ceea ce avem noi aici.

                  – Aveti martisoare in muzeu?

                  – Avem, sunt foarte vechi si sunt intr-un depozit, le scoatem doar la ocazii, cum ar de exemplu 1 martie. Le pastram cu grija, fac parte din comorile noastre.

                  – Iulian Bucur are competente si in istoria artei, il vad destul de des in public, este critic, prezinta expozitii de arta plastica, de etnografie.

                  Cu Mara, asteptand autobuzul

                  – Am terminat Istoria si teoria artei, la Universitatea din Bucuresti. Dupa un stagiu intr-o galerie de arta si o incercare de a ma descurca pe cont propriu, am ajuns la muzeu. Când eram in liceu m-am gândit prima data ca as vrea sa lucrez la un muzeu. Am vizitat muzeul de istorie din Bacau, eram singurul vizitator, era foarte frig, insa exponatele erau atât de frumoase, incât m-au cucerit. Si visul mi s-a implinit. Câtiva oameni au avut incredere in mine, nu am sa-i numesc aici, oferindu-mi posibilitatea de a lucra la muzeu. Imi place ceea ce fac, sotia este pictor, lucreaza la Centrul de Cultura “George Apostu”, aveam doi copii. Locuim la Nicolae Balcescu, facem toti patru naveta in Bacau, venim dimineata impreuna, plecam seara la fel, cu autobuzul. Sunt solicitat uneori, de muzeu sau de artisti, ca inainte de deschiderea unei expozitii, asa se obisnuieste, este o traditie in Bacau si nu numai, sa spun câte ceva despre autor, despre opera lui. Criticul de arta nu este purtatorul de cuvânt al artistului, este purtatorul de cuvânt al propriilor sale gânduri. Opera este mai frumoasa decât gândurile artistului, el a daruit-o publicului si, sigur, isi va urma drumul ei, independent de creator, ea nu-i mai apartine, chiar daca este legat pecuniar de ea. In aceste conditii, criticul nu poate decât sa invite publicul sa judece, sa priveasca singur opera.

                  – Domnule Bucur, ce facem de 1 Martie, ne ducem la taraba si cumparm un asa-zis martisor sau inceram sa confectionam noi unul autentic, simplu?

                  – Eu mai intâi as incerca sa fac dupa propriile puteri, apoi m-as duce la tarabe, oricum n-as lasa aceasta zi fara nod pe ata anului…

                  Ar trebui sa se adapteze religiile la vremuri?

                  de
                  Răzvan Bibire
                  -

                  Musulmanii n-au voie carne de porc, hindusii nu pun in gura carne de vaca, la evanghelisti femeile n-au voie cu fusta scurta, alt cult le cere sa poarte tot timpul un batic pe cap.
                  Lumea e plina de religii si fiecare are câteva conditii, care, daca nu sunt indeplinite, interzic accesul credinciosului in Rai.

                  Exemplele de mai sus sunt cuminti. Pot fi acceptate fara greutate chiar si de credinciosii altor religii. Ce te faci, insa, când religia iti spune ca n-ai voie sa chemi doctorul daca ti se imbolnaveste copilul, când refuzi transfuzia de sânge pe motiv ca este instrumentul Diavolului si, când, in general, refuzi orice tratament medical pentru ca ar fi “necurat” si decretezi ca, daca vrea Domnul sa-ti moara familia, aia e, nu te poti impotrivi?

                  Cine ne garanteaza ca preceptele care ne sunt prezentate ca venind direct din Ceruri nu au fost inventate de niste habotnici in urma cu câteva secole?

                  Un exemplu simplu: in bisericile ortodoxe din România, femeile maritate sunt obligate sa intre cu capul acoperit. Ca asa este traditia si asta ar fi o regula bine stabilita. La Meteora, in Grecia, insa, toata lumea, atât barbatii cât si femeile sunt obligati sa intre in biserici cu capul descoperit. Ca asa e regula.

                  Asadar, religia trebuie sa se adapteze sau noi trebuie sa ne adaptam la religie, indiferent care ar fi consecintele?

                  1...3.9853.9863.987...5.868Pagina 3.986 din 5.868

                  ULTIMELE ȘTIRI