Vineri:

Daca vreti sa va bucurati de tinerete si libertate, atunci petrecerea „Young and free”, organizata de „Caffe White”, e cea mai buna varianta.

In „Pub Republic”, de la ora 22.00, se danseaza la „J&B start a Party” pe mixurile lui Dj Rudy si Tibix.

In „Pub S”, de la ora 22.00, puteti asculta un concert marca S.E.C.N.A. Kult’ura va lansa, de asemnea, mixtape-ul „ABCDAR”.

Dj Matteo va propune sa incepeti vara mai devreme cu petrecerea „Start the Summer”, organizata de „Sara Lounge”.

„Valhalla Pub” va invita la karaoke. Razvan, de la trupa Feelings, si Cristina vor da startul petrecerii. Se acorda premii pentru „Vedeta serii” si pentru „Afonul serii”.

Sâmbata:
Fanii trupei Iris sunt asteptati la concertul din aceasta seara, de la ora 20.00, la „Pub S”. Pretul unui bilet cumparat in avans costa 25 de lei, in timp ce pretul unui bilet cumparat in seara spectacolului costa 30 de lei.

In „The Stage”, Sagage si Nimeni Altu’ lanseaza „Pilde”. Andu Toader este invitatul special care ii va sustine la tobe, de la ora 21.00. Intrarea costa 20 lei.

La „Sara Lounge”, bacauanii sunt invitati sa defileze cu ochelarii din dotare la „Glass Party”, de la ora 22.30. Intrarea este libera.

In „Bourbon Cocktails & Coffe”, incepând cu ora 23.00, Claudiu Sandulescu si Marius Cojocaru vor inalta muzica „Trance” la loc de cinste.

Duminica:
Daca va era dor de Doru Octavian Dumitru, il puteti urmari in aceasta seara, in „Pub S”, de la ora 20.00.

Pretul unui bilet cumparat in avans costa 20 de lei, iar pretul unui bilet cumparat de la intrare este 25 de lei.

Pe scena Teatrului „Bacovia”, de la ora 19.00, bacauanii pot urmari piesa „Vârciorova. Carantina, in regia lui Alexandru Dabija.

La Teatrul „Bacovia”, copiii pot urmari, de la ora 11.00, spectacolul „Fata babei si fata mosneagului”, scrisa de Ion Creanga si regizata de Valentin Dobrescu.

Cinefilii pot viziona, in acest weekend, in premiera, la „Cinema City”, urmatoarele productii:

Zona de pericol
Regia: Camille Delamarre Gen: Actiune, Crima, Drama
Cu: Paul Walker, David Belle, RZA
În Detroit casele abadonate adapostesc cei mai periculosi criminali. E cartierul cu case sociale locuite acum de cei mai rai dintre cei rai, Brick Mansions. Incapabile sa tina sub control violentele, autoritatile au închis cartierul cu un zid, sub pretextul ca ar proteja restul orasului de locuitorii din Brick Mansions, degenerati care îsi fac singuri legea. În aceasta comunitate dura din interiorul zidurilor, seful e Tremaine, baronul drogurilor, interpretat de RZA. Dupa un ultim jaf, drumurile lui se întretaie cu cele ale politistului sub acoperire Damien Collier, intrerpretat de Paul Walker.

Transcendence: Viata dupa moarte
Regia: Wally Pfister Gen: Drama, Mister, SF
Cu: Johnny Depp, Rebecca Hall, Paul Bettany
Doctorul Will Caster (Johnny Depp) este cel mai apreciat cercetator din domeniul inteligentei artificiale, cautând solutia de a reuni într-o singura masinarie constiinta colectiva, cu informatii din toate domeniile stiintei si emotia umana. Experimentele sale controversate l-au facut celebru, însa au atras în acelasi timp si antipatia extremistilor anti-tehnologie. În urma unei violente încercari de a-l opri, activistii nu au facut altceva decât sa îl aduca mai aproape de realizarea obiectivului pentru care a muncit întreaga sa cariera. Will devine astfel prima constiinta uploadata într-un sistem informatic, care cauta încontinuu sa obtina controlul si puterea suprema.

Madalina Gheta

Recent, Ştefan Agopian (cel cu „Manualul întâmplărilor” şi romanele sale de mare succes „Tache de catifea” şi „Tobit”) a publicat o carte de amintiri sub titlul ”Scriitor în comunism”. E un volumaş care se citeşte pe nerăsuflate, graţie unui stil direct şi fluent, fără inutile zorzoane. Agopian povesteşte cu umor prin câte peripeţii a trecut ca să-şi împlinească visul, acela de a deveni scriitor, trasând şi câteva portrete ale oamenilor importanţi pe care i-a cunoscut, personalităţi influente în epocă.

Şi o face fără menajamente, dezvăluind aspecte deloc flatante pentru cei portretizaţi. Îşi spune, astfel, tranşant părerea despre Alexandru Paleologu, care i-a întârziat nepermis de mult debutul, din comoditate, lene (era redactor de carte la editura unde Agopian îşi depusese manuscrisul), despre Nicolae Manolescu, criticul cel mai temut din acele vremi, care „te făcea scriitor”, despre rivalul acestuia, Eugen Simion, George Ivaşcu, Paul Georgescu, Eugen Negrici şi alţii. Apropo de rivalitatea dintre cei doi critici literari, îi place să citeze o vorbă de duh a unui mai tânăr critic, Mircea Scarlat, dispărut prematur, la doar 36 de ani.

Formula, celebră pe atunci suna aşa: ”Eugen Simion e cel mai mare critic din vremea lui Manolescu”. Genul acesta de formulări maliţioase, reflectând eterna zâzanie dintre scriitori, sunt numeroase în carte, făcând deliciul unui cititor curios să afle bârfele care circulau în mediul literar. Pentru că, o perioadă, Ştefan Agopian a lucrat, ca tehnoredactor, la revista „România literară”, toţi membrii redacţiei, dar şi cei din cercul de colaboratori sunt caracterizaţi succint, prin câteva trăsături sigure de condei.

Câteva pagini îi sunt consacrate lui Marin Preda (şi morţii acestuia), altele lui Radu Tudoran, dar cele mai consistente rânduri le scrie despre Nichita Stănescu, de care l-a legat o frumoasă prietenie. Întreţinută de lungi taclale, taifasuri şi interminabile chefuri. De altfel, în timpul dictaturii comuniste, alcoolul era un tovarăş de nedespărţit al multor scriitori, făcând destule victime în rândul acestora. Motive pentru a bea se găseau din belşug, iar scriitorii, se ştie, nu duc lipsă de imaginaţie. Alcoolul era un stimulent, dar şi un inhibitor de spaime, un partener de nepreţuit. Calma anxietatea şi groaza, dar putea fi şi un catalizator magic al fanteziei şi euforiei, după cum spunea în cartea sa „Beznă vizibilă.

Amintiri despre nebunie”, scriitorul american William Styron, devenit faimos după ce a publicat romanul „Alegerea Sofiei”. Iar Nichita, în a cărui casă era un du-te-vino, mai ceva ca în Gara de Nord, stătea cu toţi vizitatorii la nesfârşite libaţii, abuzând de acest „catalizator magic”, distructiv, în fond. Ago, aşa îi spunea Nichita lui Agopian, vorbeşte acum cu nostalgie şi multă tandreţe despre prietenia lor, neocolind însă adevărul, aşa încât portretul pe care i-l trasează poetului este unul deosebit de complex, plin de contraste, de lumini şi umbre. Dar nu-i neagă nici o clipă strălucirea intelectuală şi verbală, de neegalat.

Savuroase sunt paginile în care sunt surprinse exemplare din roiul de femei care se agitau în jurul lui Nichita, „ca nişte musculiţe beţive”. Deşi poetul, bărbat frumos dar neîngrijit, cu dinţii stricaţi şi mirosind, deseori, a usturoi, „ca o tuslama”, nu era ceea ce se cheamă un Don Juan. Nu alerga după femei, ele, în schimb, nu-i rezistau nici câteva minute, şi toate picau îndrăgostite de geniul lui. Pentru bogăţia de informaţii, sinceritatea tonului, pentru amănuntele savuroase, „Scriitor în comunism” merită citită, fiind o carte ataşantă, caldă, colcăind de viaţă, de personaje reale, care mai de care mai interesante.

Fiu al domnitorului Vasile Lupu si al Ecaterinei Doamna, Stefanita Lupu a domnit in Moldova, intre 1659 si 1661. Se zice ca pruncul domnesc a fost rasfatatul familiei si doicelor. Uneori, cei din jur il lasau sa-i incalece ca pe cai si il plimbau de parca ar fi fost pe hipodrom. La 12 ani, coconul domnesc s-a trezit vaduvit de rasfat.

Cei care gestionau pe atunci virtutile democratiei din zona, turcii, l-au intemnitat in fortareata Buciulesti-Bistrita, impreuna cu mama si sora Ruxandra, dupa ce logofatul Gheorghe Stefan l-a detronat pe tatal sau. Dupa mai multi ani de captivitate, Poarta Otomana l-a eliberat si l-a numit domnitor. Fireste, Vasile Lupu, tatal, aflat la Constantinopol, a tras binisor sforile pentru urcarea pe tron a vlastarului sau. Vasile Lupu, care se bucura de ospitalitatea turcilor in inchisoarea Edi Kule, a trimis marelui vizir 300 de pungi doldora cu reali, dar si multe giuvaiere si blanuri scumpe. Pentru a nu-si dezminti statutul de gazde ospitaliere, turcii, acesti mari iubitori ai moldovenilor din acele vremuri, l-au pastrat pe Vasile Lupu, ca zalog, tot dupa gratii.

Avea 16 ani Sefanita, atunci când a urcat pe tron. Istoricii spun ca era firav la trup, dar avea o minte agera. Bântuita de o mare seceta, de foame, Moldova avea nevoie de o strategie a evadarii din impas. Facând haz de necaz, unii spun ca in Moldova era, pe la 1660, atâta foamete si degringolada a firii, incât chiar si un genocid ar fi trecut neobservat. Un cronicar zice ca, nemaifiind nimic de mâncat prin tara, oamenii mâncau papură uscată în loc de pâine, măcinând-o uscată. ,,Şi de aceia foamete porecliia şi pre Ştefăniţă Vodă, de-i dziceau Papură Vodă“, citim în cronica.

E drept ca nu doar seceta a fost de vina. Colacul peste toate pupezele l-au pus pradaciunile tatarilor, alţi iubitori de moldoveni, si o invazie de lacuste, dar si pohta lui Constantin Serban, din Tara Româneasca, pofticios care, sprijinit de turci si tatari, ii tot infiltra pretendenti la tron. Apoi, Moldova a fost vizitata si de ciuma. Mai zice un alt cronicar ca Stefanita Voda si-a dat obstescul sfârsit, la doar 20 de ani, in urma campaniei de la Nistru, in 1661, pe când s-a imbolnavit de tifos. Altii spun ca si boierii, in cunoscutul stil mioritic, i-ar fi grabit sfârsitul. Unii vorbesc despre folosirea jungherului, altii fac trimitere la otrava, un medicament celebru folosit în doză necorespunzătoare. Cert este ca lui Stefanita nu prea i-au mâncat câinii din traista. Spatarul Nicolae Milescu, de pilda, nu prea-l avea la inima, intrucât, alaturându-se rivalului la tron, Gheorghe Stefan, a fost lasat fara nas de catre milostivul Stefanita Voda.

Stefanita poarta totusi pe nedrept eticheta de Papura Voda, punându-i-se in cârca domniei mai ales niste nenorociri pe care le-a gasit in viata, atunci când ploconul l-a adus pe tron. El s-a dovedit a fi un bun gospodar, a aparat interesele Moldovei, a intarit relatiile cu vecinii – mai ales cu Tara Româneasca – a dezvoltat comertul si i-a scutit pe tarani de biruri. Când a fost urcat pe tron, zice-se ca mamele isi vindeau pruncii, ca sa nu moara de foame in batatura lor. Preturile la alimente o luasera razna, ca pe vremea lui PontaCrinBocBase.

Boierii, profitând ca si pontacrinbocbasistii, au cumparat mosii imense la preturi de Nana. Altfel spus, Stefanita a gasit dezastru atunci când a fost inscaunat. Imediat dupa ce a preluat sceptrul gestionat de turci, domnitorul a inceput sa puna ordine in tara. Se pare ca, de dupa gratii, Vasile Lupu ii mai soptea câte ceva din strategie. Primul pas: i-a rechemat acasa pe cei bejeniti de fostul domnitor. Pentru ca unele sate erau depopulate, pamânturile ramânând de izbeliste, le-a repopulat cu straini. Dusmanii familiei sale s-au bucurat de toleranta, fiind reprimiti in Divan. Asta nu inseamna ca toleranta a fost zero, pentru ca boierul Vasile Gealaul, care in 1661 a trecut de partea lui Constantin Serban, rivalul lui Stefanita, a fost iute descapatânat.

Daca stam strâmb si judecam fara patima, Stefanita Voda este un nedreptatit al istoriei noastre. Etichetând vremurile pontacrinbocbasisteetc, zicem mereu ca acestea sunt trase la indigo dupa vremea lui Papura Voda, sugerând dezmatul foamei unei mari parţi a populatiei, dezmatul coruptiei si preturilor, dar si haosul din tara. E drept ca Stefanita Voda a gasit asa ceva la urcarea pe tron, dar pâna la intâlnirea cu jungherul/otrava/tifosul a avut onestitatea de a le haitui pe toate acestea. Ceea ce nu e cazul cu… Stiti dumneavoastra ce vreau sa spun…

Editia a XIX – a „Zilelor Centrului de Cultura «George Apostu»”, care au debutat miercuri, 23 aprilie, si se desfasoara in acest an sub genericul “Apostu 80. Centrul Apostu si invitatii sai de onoare”, eveniment cultural prilejuit de praznuirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe – purtatorul de Biruinta.

A fost o adevarata sarbatoare a culturii nationale, la care a participat un numeros si select public din municipiul si judetul Bacau, cât si din alte orase ale tarii, dar si din diaspora. “Incercam, incepând cu acest an, sa recream un pod de legatura intre România si diaspora, sa recream drumul reintoarcerii catre tara a lui George Apostu prin aceste personalitati, care vor fi prezente la centrul nostru pe tot parcursul anului. O premiera este ca aceste zile se desfasoara pe parcursul unei saptamâni, reinventând programul „Spectacolul cartii – lecturi publice”, impreuna cu invitatul nostru de onoare la aceasta deschidere a Zilelor, prozatorul Catalin Dorian Florescu, scriitor de origine româna si de expresie germana, unul dintre cei mai importanti exponenti ai romanului european in momentul de fata”, ne-a spus Geo Popa, director al Centrului de Cultura „George Apostu”.

Programul a fost extrem de dens si divers, la Muzeul de Arta Contemporana s-a vernisat o inedita expozitie de sculptura si desene – Trepte, semnata de artistul bacauan Gheorghe Zarnescu, despre care a vorbit, in termeni specifici si elogiosi criticul Pavel Susara. “La Gheorghe Zarnescu vedem un tip de expozitie care trebuie privita dinauntru si nu dinafara, obiectele, unele de o mare incarcatura ideatica, nu trebuie privite doar trecând pe lânga ele, ci intrând in labirintul lor, in asezarea lor in spatiu, extragându-le din functionarea lor singulara si asezându-le in mecanismul dorit de autor. Sunt lucrari care descopera un destin artistic, o cariera, nu sunt lucruri, ci opere de arta.”

A fost lansat si prezentat Albumul TREPTE al sculptorului, de introducerea lui in memoria publicului ocupându-se poetul Val Manescu. Partea a doua a manifestarilor s-au desfasurat in sala de marmura sub genericul „Spectacolul cartii. Lecturi publice”, care i-a avut ca protagonisti de Pavel Susara, al carui volum de poezii „Zizi” a fost prezentat de profesorul Gheorghi Iorga, Geo Popa oferind asistentei o apreciata interpretare artistica a unei poezii din volum.

Momentul cel mai asteptat, decernarea Diplomei de Excelenta al Centrului „George Apostu”, a fost prefatat de Adrian Jicu, redactor al revistei ATENEU, care a adus in fata publicului biografia literara a romancierului de origine româna si expresie germana Catalin Dorian Florescu, cel care, a spus criticul, “merita din plin Diploma de Excelenta, pentru prodigioasa activitate literara si promovarea culturii si imaginii României in lume”. Cinci dintre cele mai cunoscute romane ale scriitorului: „Jacob se hotaraste sa iubeasca”, Drumul scurt spre casa”, „Vremea minunilor”, „Maseurul orb” si „Zaira”, au stat la dispozitia celor care vor sa intre in universul literar, poematic si ideatic al celui mai titrat scriitor european al momentului.

“Nu este de ajuns talentul pentru a povesti asa cum o face Catalin Dorian Florescu, trebuie, de asemenea, sa fie crescut printre povestitori, intr-un spatiu unde istoriile de tot felul, credibile sau fantastice, sunt transmise din om in om.”
Frankfurter Allegemeine Zeitung.

Organizatorii si autorii au oferit cartile si albumele lor unui grup de elevi de la Colegiul National „Costache Negri” Tg. Ocna, prezenti la Zilele Centrului, profesorilor indrumatori, cât si invitatilor speciali din Botosani, Sângeorz Bai, Bucuresti, Iasi si Bacau, un gest care se inscrie in „Spectacolul Cartii”, care continua in zilele urmatoare la Tg. Ocna, Monesti – cu ocazia Zilelor DADA, Bârlad si Piatra Neamt. In incheierea primei zile de manifestari, Corul Barbatesc „Laudamus” al Liceului Teologic Ortodox „Episcop Melchisedec” din Roman, condus de prof. Gheorghe Gozar, a sustinut un recital specific sarbatorilor de Paste.