Cercetarea vocabularului limbii române pare o îndeletnicire la îndemâna oricui, ceea ce face ca studiile din acest domeniu să fie foarte numeroase. Unele dintre ele aparţin unor conaţionali bine intenţionaţi, dar cu experienţă şi pregătire de specialitate îndoielnice; or în ştiinţă nu se poate intra decât cu autoritatea câştigată prin informare solidă şi instrumentar adecvat.

Când vine vorba despre tema păstoritului, numele care se cere imediat citat este cel al lui Ion Popescu-Sireteanu (n. 13 sept. 1934), care a dedicat studierii limbii române, din 1980 până azi, douăzeci de lucrări, de care filologia românească ţine seama.

În afară de componenta ştiinţifică a personalităţii sale, sunt de semnalat activităţile din sfera editorială culturală, ca autor sau coordonator de antologii (11 la număr), ediţii (pentru 5 scriitori) şi monografii (tot 5 la număr). La acestea se adaugă lucrările de beletristică (versuri, proză, memorialistică; în total, 31 de titluri).

Cea mai recentă apariţie (2014, Iaşi, Ed. PRINTIS) este un studiu lingvistic – „Termeni pentru adăposturile păstoreşti din limba română“ – aflat la graniţa dintre lexicologie etnologică şi dialectologie. Este de fapt primul volum al lucrării „Termeni păstoreşti în limba română“ (îl aşteptăm şi pe al doilea) – teza sa de doctorat din 1976 -, organizat într-o manieră bipolară: primele 60 de pagini sunt alocate cuvântului casă şi familiei acestuia, iar următoarele (până la 213), termenilor desemnând adăposturi: sălaş, selişte, sat, cătun, Cotnari, colibă, comarnic ş.a. Lucrarea are toate datele unui instrument de lucru pentru cercetători: lista abrevierilor lexicale (p. 6), indice de cuvinte (pp. 214-236), bibliografia şi siglele uzuale (pp. 237-258).

„Concluzii”-le au nu mai mult de 12 rânduri, în trei alineate, dar spun totul despre originalitatea lucrării: „O mare parte dintre aceşti termeni nu sunt înregistraţi în dicţionarele academice (DLR, MDA). De asemenea, unele sensuri”, cu explicaţii: „Noi prezentăm numeroase informaţii şi contexte extrase din lucrări necuprinse în bibliografia Dicţionarului Academiei şi din anchete proprii sau din unele teze de licenţă pregătite sub îndrumarea noastră” (p. 213).

Procedând metodic, autorul clasifică adăposturile păstoreşti (după materialul de construcţii, „după zone, forme, orientare, scop, durată”), fixând patru destinaţii: pentru oameni, animale, produse şi, respectiv, unelte. Cei mai mulţi termeni sunt moşteniţi sau creaţi în limba română: adăpost, bordei, casă, cătun, colibă, stână, strungă, târlă, ţarc. Puţini dintre noi facem legătura dintre casă şi căsătorie. Ion Popescu-Sireteanu leagă vârstele cuvintelor şi ale derivatelor sale, săpând adânc în scrisul predecesorilor şi scoţând la suprafaţă verbul dispărut a căsa „a face o casă“.

De aici avem a se căsători „a-şi întemeia o casă“ (apud căsătoriu< casă + - tor(iu), cf. Tetraevangheliarul din 1574), după cum a călători provine de la cale. Urmează o impresionantă biografie a termenului şi a familiei sale, cu trimiteri şi interpretări care dau credibilitate totală demersului ştiinţific. Extrasele sunt din lucrări religioase foarte vechi, din atlasele lingvistice, din dicţionare şi studii, dar şi - după cum mărturiseşte autorul – din cercetările proprii. Astfel, despre cuvântul bordei avansează ideea că s-a format pe teren românesc, de la bord, cu sufixul diminutival -el: bordel „piatră mică, bolovan“, cu pluralul bordeli.După cum bojdeucă este în opoziţie cu palat, tot aşa borde(l)iul „adăpost din pietre“ i s-a opus lui casă „construcţie din lemn“. Interesantă este „povestea“ cuvântului cocioabă: de la coci/coce (etimologie necunoscută; probabil autohtonă – cf. Cocea Lupu, numele lui Vasile Lupu, român fârşerot – p. 102), cu sufixul feminin -oabă, în opoziţie cu -ob.Întreaga lucrare este nu o naraţiune ştiinţifică, ci o descriere extrem de laborioasă a unor „Cuvinte româneşti fundamentale“ (titlul cărţii sale din 1995/2007), care îl statorniceşte pe Ion Popescu-Sireteanu ca specialistul inegalabil în terminologia păstoritului din vocabularul autohton.Ioan Dănilă

De aceasta data se anunta un week-end greu, si asta pentru ca ne aflam inaintea inceperii unui nou an scolar.

Daca va pregatiti pentru scoala si aveti nevoie de lucruri noi in garderoba, e bine sa stiti ca pâna duminica este in plina desfasurare la Central Plaza, Târgul de imbracaminte si incaltaminte. Daca timpul va permite si aveti chef de un drive-test cu o masina nemteasca cum ar fi Wolkswagen sau Audi, o puteti face in parcarea de la Arena Mall, intr-o actiune a celor de la Cybernet Auto Center.

Pentru iubitorii de petrecere a timpului liber in natura, recomandam „Zilele Parcului Gheraiesti” care se vor derula in parcul amintit sâmbata si duminica intre orele 10.00 si 21.00.

Sigur ca si petrecerile de week-end se tin lant. Vineri seara se da startul petrecerilor marca Vertigo din clubul cu acelasi nume, invitatul serii fiind Dj Pitch. Si tot pentru vineri seara trecem in revista petrecerea „Back to Scool” din „Créme Caffé”, unde vor fi prezenti Minim Raul si Young Feftee. Sâmbata de la ora 21.00 puteti savura un concert G3 (Tribut Satriani) & Thunder (Tribut Pink Floyd).

Sau poti sa cânti si sa dansezi cu Daniela Gyorfi intr-un super-party in Club LM, sâmbata de la ora 22.00. Si evident nu in cele din urma, notam o noapte de sâmbata de pomina, in Club Marinarul, la petrecerea Ace Parade si Miss Marinarul.

Duminica de la ora 21.00 Pub S si Teatrul de Kartier prezinta spectacolul „London Escort” , one man show cu Valentin Braniste.

Teatrul Municipal „Bacovia” isi deschide duminica portile pentru iubitorii de gen. De la ora 11.00, cei mici sunt invitati de sectiunea de animatie la spectacolul „Prâslea cel voinic… la minte” dupa Petre Ispirescu, intr-o adaptare de Cornelius Pavaloi. De la ora 19.00, publicul adult este invitat la spectacolul cu piesa „Valentine’s Day în familie”, de Sergiu Vâlcu, în regia lui Adrian Gazdaru. Distributia: Viorel Baltag, Marlene Duduman, Bogdan Buzdugan, Valentin Braniste, Nela Zare, Dumitru Rusu, Alina Simionescu, Corina Goranda, Bogdan Matei. Regia artistica: Adrian Gazdaru. Scenografia: Gelu Rîsca. Ilustratia muzicala: Mirel Vrînceanu. Regizor tehnic: Nicu Pascu.

Cinefilii au si ei partea lor, Cinema City oferindu-le in acest week-end nu mai putin de trei premiere. „Daca as ramâne”, titlul original- „If I Stay”, este o drama americana in regia lui R.J.Cutler. In rolurile principale: Chloë Grace Moretz, Mireille Enos, Liana Liberato, Lauren Lee Smith, Jamie Blackley, Aisha Hinds, Joshua Leonard.

„In mijlocul furtunii”, titlu original- „In the storm”, este un film de actiune in regia lui Steven Quale, iar in rolurile principale au fost distribuiti: Richard Armitage, Sarah Wayne Callies, Jeremy Sumpter, Matt Walsh, Nathan Kress, Arlen Escarpeta, Ron Causey.

„Precum in iad, asa si pe pamânt”, titlu origina- „As Above, So Below”, horror american in regia lui John Erick Dowdle, ii are in rolurile principale pe: Ben Feldman, Edwin Hodge, Perdita Weeks si Théo Cholbi. Pe sub strazile Parisului se întind kilometri întregi de catacombe unde își gasesc odihna eterna prea multe suflete ca sa mai poata fi numarate. O echipa de exploratori se aventureaza într-un labirint secret al oaselor și descopera secretul existentei acestui oraș al morților.PRECUM ÎN IAD, AȘA ȘI PE PĂMÂNT este o calatorie în lumea terorii și a nebuniei, o explorare a profunzimilor sufletului omenesc care scoate la suprafața adevarul de care ne temem cu toții: demonii personali sunt întotdeauna pregatiți sa se întoarca pentru a ne bântui.

Sfânta Biserică Ortodoxă a rânduit ca în prima lună a anului bisericesc, ce începe pe data de 1 septembrie, să fie sărbătorite două dintre cele douăsprezece praznice împărăteşti ce împodobesc cununa anului. Astfel, pe 8 septembrie am prăznuit Naşterea Sfintei Fecioare Maria, iar duminica, 14 septembrie, marele praznic al Înălţării Sfintei Cruci. Acest praznic aminteşte tuturor un fapt istoric petrecut în anul 326, atunci când Sfânta Împărăteasă Elena, după ce a descoperit în Ierusalim Crucea Mântuitorului, a înălţat-o împreună cu patriarhul Macarie înaintea poporului spre a fi slăvită de toţi, dar aminteşte totodată de importanţa duhovnicească a Crucii, drept altar pe care s-a adus Jertfa împăcării noastre cu Dumnezeu, drept armă nebiruită ce le-a fost dată creştinilor în lupta cu diavolul şi cu ispitele ce vin de la el, spre mântuirea sufletelor.
Tocmai pentru a întări acest înţeles duhovnicesc, Sfânta Biserică a rânduit ca atât duminica ce precede, cât şi aceea ce urmează acestui mare praznic al Înălţării Sfintei Cruci, să se afle în directă legătură cu el, atât prin denumirile ce le poartă în calendar, cât şi prin pericopele evanghelice ce sunt citite la Sfânta Liturghie. Textele liturgice care se citesc în toate aceste zile de sărbătoare sunt printre cele mai dense şi mai pline de înţelesuri cu privire la rostul Crucii în viaţa creştinilor, în cadrul lor, printr-o înşiruire de sentinţe scurte, fiind trasată calea şi stabilite condiţiile ce trebuie respectate de toţi cei ce vor să se mântuiască, să-şi însuşească roadele jertfei de pe Cruce a Mântuitorului.
Aflăm astfel că pentru a păşi pe calea mântuirii, pentru a-I urma lui Hristos, este necesar în primul rând să alegem, pe deplin conştient şi în deplină libertate, să urmăm acest drum, această cale: “Cel ce voieşte să vină după Mine…”. Libertatea este darul cel mai de preţ pe care L-a dat Dumnezeu oamenilor şi noi putem alege să credem sau să nu credem în Hristos, pentru că suntem liberi. Dumnezeu ne indică totuşi, fără să ne oblige să o urmăm, calea cea bună, rămânând astfel noi pe deplin responsabili de alegerea făcută şi de urmările ei.
Odată ce am ales în deplină libertate să urmăm calea lui Hristos, aflăm că o primă condiţie pentru a păşi pe aceasta este lepădarea de sine: “…să se lepede de sine…”. A renunţa la sine nu înseamnă a renunţa la propria personalitate, la propria identitate, căci omul tocmai ca fiinţă personală, înzestrată cu libertate, intră în legătură de iubire cu celelalte persoane umane şi cu Dumnezeu, ci înseamnă a renunţa la tot ceea ce este rău în noi, la tot ceea ce ne îndepărtează şi ne izolează de ceilalţi şi de Dumnezeu, menţinându-ne în robia păcatului şi în limitele propriului egoism.
Cea de a doua condiţie pusă de Iisus celor ce vor să-l urmeze este “…să-şi ia crucea…”. Toţi trebuie să purtăm pe umeri, asemeni lui Hristos, o cruce, pentru că viaţa în lumea aceasta este o luptă permanentă cu păcatele, cu ispitele, necazurile, bolile şi moartea, dar lupta aceasta trebuie purtată cu nădejde şi credinţă în Dumnezeu, care toate le rânduieşte spre mântuirea noastră.
Acceptând în mod liber să renunţăm la interesele noastre egoiste, acceptând să ne purtăm crucea şi să lucrăm la propria mântuire, cu toate sacrificiile şi suferinţele pe care această lucrare le presupune, nu facem altceva decât să împlinim şi cea de a treia condiţie pusă de Iisus celor ce vor să se mântuiască: îi urmăm Lui. Viaţa lui Iisus a fost una plină de dragoste şi fapte bune pentru aproapele, de jertfă, şi totodată de slujire a lui Dumnezeu, drumul lui Iisus fiind de fapt drumul crucii. Dacă modelul vieţii noastre este Iisus, dacă în tot ceea ce credem şi în tot ceea ce facem îi urmăm Lui, cu siguranţă suntem angajaţi pe calea cea bună, calea crucii care ne conduce la mântuire.

Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău

„În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: «Nimeni nu s-a suit la cer, decât cel care s-a coborât din cer, adică Fiul Omului, care este în cer. După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă prin el viaţă veşnică. Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Căci Dumnezeu a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el»” (In 3,13-17).
Dincolo de modul în care lemnul crucii preasfinte a fost descoperit şi pus în mare cinste de către sfânta Elena, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (numită de unii sfinţi părinţi Paştele de toamnă) ne invită să reconsiderăm semnificaţia pătimirii mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Accentele pe care le privilegiază Evanghelia acestei sărbători sunt următoarele:
– Cel care ne poate revela semnificaţia jertfei de pe cruce nu este altul decât cel care s-a coborât din cer, adică Fiul Omului;
– Apropierea evenimentului crucii de cel al înălţării şarpelui în pustiu (cf. Num 21,8-9) este menită să scoată în evidenţă în jertfa care se consumă pe acest „altar” sursa de viaţă, de viaţă veşnică pentru oricine crede în Fiul Omului;
– Jertfa care s-a consumat pe cruce este rodul unei asemenea iubiri a lui Dumnezeu care a mers până acolo încât l-a dat pe Fiul său unul-născut. Iar amploarea iubirii divine se dovedeşte a fi cu atât mai mare cu cât jertfa Fiului avea ca scop mântuirea lumii.
Aşadar, pentru nimeni nu există mântuire dacă, prin credinţă, nu asimilează în propria existenţă logica crucii aşa cum Cristos a revelat-o şi a trăit-o.
„Fraţilor, Isus Cristos rămânând Dumnezeu, nu a ţinut cu orice preţ să apară egal cu Dumnezeu, dar s-a înjosit pe sine luând firea sclavului şi devenind asemenea oamenilor. După înfăţişare era considerat un om ca toţi ceilalţi. S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce. De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume, care este mai presus decât orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus, toată făptura în cer, pe pământ şi în adâncuri să-şi plece genunchiul şi orice limbă să proclame spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl: Isus Cristos este Domnul!” (Fil 2,6-11). Aceste cuvinte ale sfântului apostol Paul sunt menite să ne arate nu doar nivelul de percepţie a misterului crucii de către comunitatea primară, cât mai ales conţinutul lui, pe care să ni-l însuşim noi, creştinii. În esenţă, acest imn cristologic pune în lumină procesul prin care întreaga făptură, în cer, pe pământ şi în adâncuri ajunge la acea glorie de adoratoare şi de proclamatoare a lui Cristos ca Domn. Acest proces presupune ca, în prealabil, Cristos să fi „renunţat” la egalitatea sa cu Dumnezeu şi să fi luat firea sclavului; să se fi umilit prin ascultare faţă de voinţa Tatălui până la a accepta moartea pe cruce. Doar o astfel de umilinţă a putut genera transfigurarea şi glorificarea lui Isus Cristos şi a întregii făpturi împreună cu el.

Pr. Silviu-Cristian Salca, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

Film documentar despre Emil Brumaru. Noaptea Albă a Poeziei, însoţită în acest an de trupa KUMM

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT), ce se va desfăşura în perioada 1-5 octombrie, va avea anul acesta o nouă secţiune: „Casa Poeziei”. 20 dintre cei mai importanţi poeţi români se vor întâlni cu publicul în fiecare zi de festival la Casa Dosoftei, locul-emblemă în care a funcţionat în secolul al XVII-lea prima tiparniţă din Moldova. De asemenea, în urma succesului de anul trecut, va fi continuat proiectul „Noaptea Albă a Poeziei” (NAP 2).

Cei 20 de invitaţi vor susţine lecturi în Casa Poeziei. Este vorba despre unele dintre cele mai importante voci ale poeziei contemporane româneşti – de la autori care au debutat în anii ’60 şi au devenit apoi nume mari ale literaturii noastre, până la tineri scriitori care s-au afirmat în ultimii ani.

Poeţii care vor citi în acest an la FILIT sunt: Constantin Acosmei, Radu Andriescu, Liviu Antonesei, Michael Astner, Svetlana Cârstean, Mariana Codruţ, Emilian Galaicu-Păun, Bogdan Ghiu, Adela Greceanu, Nora Iuga, Florin Dan Prodan, Nicolae Prelipceanu, Dan Sociu, Octavian Soviany, Aleksandar Stoicovici, Krista Szöcs, Robert Șerban, Radu Vancu, Elena Vlădăreanu, Răzvan Țupa.

„Lecturile autorilor, proiecţiile video, audio şi documentarele vor însemna în acelaşi timp şi modalităţi de a pune faţă în faţă diverse stiluri şi limbaje literare şi tocmai din acest motiv poeţii invitaţi vor fi la rândul lor moderatori”, afirmă Corina Bernic, coordonatorul Casei Poeziei şi a Nopţii Albe a Poeziei.

În debutul evenimentelor de la „Casa Poeziei”, miercuri, 1 octombrie, va fi prezentat şi documentarul realizat de artistul vizual ieşean Matei Benejaru, care îl surprinde pe poetul Emil Brumaru reîntors în Dolhasca, loc în care a profesat ca medic şi a scris poezie între anii 1963 şi 1975. Apoi s-a stabilit la Iaşi şi nu a mai revenit la Dolhasca până în momentul filmărilor. Intitulat Zidul lui J.O., filmul este o producţie a Centrului de Fotografie Contemporană şi a Muzeului Literaturii Române Iaşi, cu o temă muzicală compusă şi interpretată de Bogdan Chiroşcă. Consultantul literar ar filmului este Doris Mironescu.

„Dat fiind succesul îmbucurător al nopţii de poezie din ediţia precedentă, alături de Casa FILIT am clădit şi o Casă a Poeziei, dedicată lecturilor zilnice de poezie şi socializării literare. Suntem tot mai îndreptăţiţi să spunem că FILIT este un festival profesionist, puternic, cu identitate bine conturată, care s-a bucurat de recunoaştere internaţională încă de la prima ediţie şi care pune Iaţul pe harta culturală a Europei. Un festival pe care trecutul literar al urbei şi cititorii actuali îl merită din plin”, a declarat Dan Lungu, Managerul FILIT şi Directorul Muzeului Literaturii Române Iaşi.

A doua ediţie a „Nopţii Albe a Poeziei” (NAP 2) va avea loc sâmbătă, 4 octombrie, în Casa FILIT, începând cu ora 22.00 şi îi va avea ca moderatori pe scriitorii Corina Bernic, iniţiatoarea şi coordonatoarea proiectului, şi Silviu Dancu. NAP2 este gândit ca un maraton de poezie la care vor participa toţi autorii invitaţi şi care se va încheia cu un concert special al trupei KUMM.

Urmăriţi programul complet al FILIT pe site-ul festivalului, www.filit-iasi.ro. De asemenea, pe acelaşi site puteţi consulta biografiile tuturor invitaţilor, precum şi informaţii la zi privind ediţia a II-a a FILIT. Urmăriţi-ne şi pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/filit.iasi.

În total, ediţia 2014 a FILIT va reuni anul acesta peste 300 de invitaţi de seamă ai literaturii mondiale şi române, precum şi traducători, manageri culturali, critici şi jurnalişti culturali.

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi este un eveniment finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi prin Muzeul Literaturii Române Iaşi. FILIT 2014 se desfăşoară sub patronajul Reprezentanţei Comisiei Europene în România şi beneficiază de parteneriatul Băncii Naţionale a României.