Catherine de Medicis ne-a spus ca ,,tradarea este abilitatea de a merge in acelasi sens cu evenimentele”. Daca e asa, atunci tradarea nu mai este o mizerie a sufletului, ci pur si simplu diplomatie, adaptare la mediul social. La celalalt pol, un intelept antic, Aeschylus, zice ca ,,nu e boala mai josnica in lume decât tradarea”. Daca e adevarat, atunci suntem o lume bolnava, bolnava, bolnava… Va invit sa rememoram câteva dintre marile tradari din istoria noastra…

Burebista, cel care a domnit in miezul secolului I i. H., a reusit sa ofere statului o maretie aparte, nu doar prin faptul ca a ajuns sa se intinda pe o suprafata cuprinsa intre Alpii nordici, muntii Balcani si Nistru, ci mai ales datorita ideii de demnitate care curgea prin venele dacilor. Zice-se ca si imparatul Cezar il privea cu respect si cu o oarecare teama. A fost tradat de apropiaţii sai, nemultumiti de autoritatea sa, speriati de prestigiul sau. Si n-a fost o tradare oarecare: pur si simplu l-au ucis. Urmarea: marele regat s-a pulverizat in patru, apoi in cinci state.

Si Vlad Tepes a patit-o. Urcând pe tron in 1456, cu sprijin maghiar, i-a nimicit pe pretendentii la tron si a refuzat plata tributului catre turci. Trimisa ca sa-l pedepseasca, armata otomana s-a pricopsit cu vreo 25.000 de morti, motiv pentru care Mahomed al II-lea a ridicat, dar fara folos, in 1462, alta oaste impotriva sa. Sultanul a apelat atunci la functia… tradarii. Cel care l-a tradat a fost chiar fratele sau bun, Radu cel Frumos, uns de sultan ca domn al Munteniei, urmat si de alti boieri speriati de firea apriga a lui Vlad Tepes. Ca Tepes va reveni pe tron, in 1476 , dupa multe peripetii ( intre care si o sedere de zece ani dupa gratii, la Buda), e adevarat, dar tradarea fratelui ramâne in istorie.

Radu de la Afumati, domnitor al Tarii Românesti intre 1522-1529 (cu mai multe intreruperi…) a fost ucis chiar de catre cei care aveau datoria sa-l apere. Constantin C. Giurescu scrie: ,,Recunoscut de turci si sprijinit de Craiovesti, Radu ar fi putut domni vreme indelungata daca nu cadea victima unui complot ticalos. Spre sfârsitul anului 1528, o suma de boieri (…) se ridica impotriva domnului. Acesta, surprins, neavând la indemâna oastea spre a li se opune, e nevoit sa fuga. Pe drum, insa, boierii il ajung la Râmnicu Valcea si, nerespectând nici lacasul dumnezeiesc in care Radu se refugiase, il ucid in bisericuta de pe dealul Cetatuii, sub ochii ingroziti ai preotului.” Ziua mizerabilei fapte: 2 ianuarie 1529.
Fiu nelegitim al lui Stefan cel Mare, Petru Rares a urcat in doua rânduri pe tronul Moldovei: 1527-1538, 1541-1546. A pierdut tronul primei domnii din cauza unui complot al boierilor, care, laloalta cu turcii, impotriva carora Petru Rares manifesta o opozitie armata ferma, l-au uns domn pe Stefan Lacusta. Revine pe tron, dupa mai multe peripetii, dupa ce ofera daruri imense otomanilor. Moare in 1546.

Ion Voda Viteazul, cel Cumplit, cum i s-a spus, stranepot al lui Stefan cel Mare, a obtinut tronul in 1572, oferind turcilor o suma uriasa. Când sultanul i-a pretins, peste doar doi ani, dublarea sumei, Ioan Voda cel Cumplit a ridicat oaste impotriva sa. Dupa o serie de victorii, a fost tradat: ,,Boierimea moldoveana, in frunte cu Ieremia Pârcalabul, pleca steagurile si, punând cusmele in vârful sulitelor si sabiilor, trecu si ea de partea dusmanului” (Constantin C. Giurescu). Ce a urmat tine de istoria ororilor: a fost injunghiat, i s-a taiat capul, in vreme ce trupul, legat de doua camile, a fost rupt in bucati.

In 1585, la doi ani dupa ce a ajuns pe tronul Munteniei, Petru Cercel a aflat ca va fi mazilit. Si-a luat averea si a pornit spre Transilvania. Escorta sa i-a furat insa bogatiile si l-a lasat de izbeliste. A fost arestat si inchis.

Si Mihai Viteazul a cunoscut gustul amar al tradarii. Dupa istoricul an 1600 era la apogeu, dar caderea a venit repede: ,,Cauzele caderii lui Mihai au fost, pe de o parte, rascoala nobililor ardeleni si intelegerea lor cu generalul imperial Basta, pe de alta parte, dusmania polonilor” (Constantin C. Giurescu). Artizanul Unirii avea sa fie ucis miseleste, in cortul sau.

Constantin Brâncoveanu a sfârsit pe esafodul sultanului, impreuna cu fiii, dupa 25 de ani de domnie, tradat de rude. Unchiul sau, Constantin Cantacuzino, a fost tradatorul cel mare.

Horea, Closca si Crisan au fost prinsi, executati, din cauza ca niste tarani au râvnit la un premiu de 300 de galbeni.

Pe Tudor Vladimirescu l-a ucis Alexandru Ipsilanti, aliatul sau… Etc. Daca doriti sa adaugati ceva pe lista acestor tradari, mai actuale.

Pe vremuri circula o butadă: „Nu ne temem de ministrul Culturii, ci de cultura ministrului”. Zicere destul de actuală, cu acoperire chiar şi în zilele noastre. În care se întâmplă atâtea lucruri ciudate, încât nu te mai miră nimic, şi se spun atâtea gogomânii, atâtea tâmpenii epocale, că nici nu ştii ce este mai bine să faci, să râzi sau să plângi.

Şi măcar de-ar fi să întâlneşti acea uluitoare confluenţă dintre umorul involuntar, imbecilitate şi geniu, despre care vorbeşte foarte aplicat, căci se pricepe, autorul unor volume de vorbe de duh ca Des MacHale. I-am citit volumele despre care aminteam, traduse de Radu Paraschivescu în colecţia „Râsul lumii”, şi am fost cucerită de hazul antologiilor cu pricina.

Mai nou, am aflat că simpaticul traducător, autor el însuşi al unor cărţi de mare succes la public (având la bază inspiraţia de sorginte britanică) pregăteşte un al patrulea volum de perle, care se va numi „Noi vorbim, nu gândim. Sunând aşa: „Bunicul meu, care a fost preot, m-a învăţat să nu fur şi să nu mint”. Fără comentarii, căci ar fi de prisos.

Pentru că „avem în faţă o rămânere în urmă” (perlă de milioane!), cred că ne va trebui o operaţiune de detoxifiere, cât mai repede posibil. Că prea multe porcării înghiţim. România de azi e mult prea pitorească, plină de stridenţe, nereguli, abuzuri, de vulgaritate şi excese.

Ceea ce nu mă împiedică să visez la chestii normale, la lucruri decente, fireşti, făcute cu bun-simţ şi cu bun-gust. Când lucrurile îşi vor reveni, când vor intra pe un făgaş al normalităţii, atunci şi noi ne vom însănătoşi, ne vom însenina. Câteodată îmi zic că am obosit aşteptând acea vreme, dar nu renunţ la speranţă. Deşi cronica vremurilor noastre mă contrazice constant, mă încăpăţânez să-mi cultiv, în continuare, visul despre o lume mai bună, mai dreaptă.

Asteptat cu sufletul la gura de toata lumea, week-end-ul vine si de aceasta data cu o oferta variata de petrecere a timpului liber. Primele gânduri zboara spre amatorii de petreceri. Pentru acestia avem câteva repere, cel putin interesante. Cea mai interesanta seara pare cea de vineri, care aduce câteva intâlniri inedite. La Bacchus Bistro Chic e seara de muzica live cu trupa Memory, in Vanity Club este Retro Night cu degustare de vinuri si muzica aleasa, iar in Mateo Cafe concereaza semifinalistul de la Vocea României & Eurovision, Cezar Dometi. Pentru sâmbata trecem in revista petrecerea Discoteque in The Stage, iar pentru duminica seara, notam prezenta lui Vali Craciunescu in Pub S4 , cu un spectacol intitulat „De la Zavaidoc la Queen”.

Ca in fiecare duminica, actorii de la Bacovia ii invita pe bacauani la spectacol. La ora 11.00, cei mici pot viziona piesa „Fata babei si fata mosneagului” dupa Ion Creanga, in regia lui Valentin Dobrescu. Scenografia: Edi si Liliana Lasoc. In distributie: Adina Iftimie, Ion Cosa, Marian Puiu Gheorghiu, Alina Neagu, Tiberiu Gabor Bitere si Mihaela Popa. De la ora 18.00, publicul adult este invitat la spectacolul „Unchiul Vanea” de Anton Pavlovici Cehov, in regia Luminitei Ticu. In distributie: Ion Goranda, Stefan Ionescu, Matei Bogdan, Bogdan Buzdugan, Adelaida Perjoiu, Eliza Noemi Judeu, Florina Gazdaru si Daniela Vrinceanu.

Fanii filmului au parte in acest week-end de doua premiere cinematografice la Cinema City. O pelicula foarte asteptata a fost comedia româneasca „Cuscrii”, in regia lui Radu Potcoava. In rolurile principale: Paul Ipate, Ioana Blaj, Mircea Diaconu, Luminita Gheorghiu, Marian Râlea. Pe scurt, povestea aduce din nou tematica deja omniprezenta in spasiul cinematografic românesc, cea a comunismului si a ramasitelor acestuia, cu o mentiune importanta, aceea ca povestea filmului trateaza intr-o cheie dulce amara drama unui ins care a fost ciomagit la Revolutie si care are surpriza vietii lui sa-l intâlneasca pe „terorist” chiar in casa cuscrilor. Mai precis, cuscrul este nimeni altul decât teroristul violent de la Revolutie.

A doua premiera, este „Boxtroli”, un film de animatie in 2D si 3D. BOXTROLI este o fabula comica amplasata intr-un oras cochet post- victorian, ai carui locuitori sunt obsedati de avere, apartenenta la clasa sociala, dar si de cea mai mirositoare dintre toate soiurile de brânza. Pe sub pietrele lustruite ale pavajului din oras salasluiesc niste monstri care se târasc afara din canalizare numai noaptea pentru a le fura orasenilor tot ce au mai scump: copii si brânza.

Se numeşte de foarte multă vreme testare iniţială sau predictivă, dar de puţin timp a fost oficializată. Se aplică la fiecare clasă la început de an şcolar şi are un rost bine definit: să scoată la iveală lacunele în pregătirea elevilor, pentru a fi stabilită strategia de predare-învăţare-evaluare pe termen scurt (eliminarea imperfecţiunilor) şi lung (adoptarea unui program adecvat realităţii din clasă).

Am cercetat – pentru limba română – revistele de specialitate, ca să găsesc, în „Limbă şi literatură“, editată de Societatea de Ştiinţe Filologice din R.S.R., pe 1987 (vol. II), un articol de mare actualitate: „Evaluarea şi autoevaluarea cunoştinţelor de limba română“, scris de Dumitru Gherghina şi Maria Gherghina, din Craiova. Profesori devotaţi unei îndeletniciri atât de dificile şi de responsabile, cei doi nu emiteau o propunere, ci făceau cunoscută o experienţă:

„În fiecare an şcolar, la clasele a IX-a, în primele săptămâni de şcoală, am aplicat teste de evaluare iniţială“, „prin care am urmărit depistarea greşelilor de ortografie şi punctuaţie, grafia, formatul literelor etc., precum şi stabilirea măsurii în care elevii stăpânesc cunoştinţele de vocabular şi gramatică“ (p. 257). Reproducem secvenţe, adaptate, din acest test, ca posibilă ofertă didactică.

1. Scrieţi după dictare:
La Târgu-Jiu m-am întâlnit cu un doljean.
Creaţiile literare înnobilează sufletele oamenilor.
Elevilor li se creează condiţii pentru studiu.
S-au luat măsuri severe cu propriii noştri copii.
Eu nu mă sfiesc să-ţi arăt defectele.
La noi în clasă, buna-cuviinţă este la loc de cinste.
Din greşeală, se aşază pe primele scaune.
– Ionele, fii cuviincios!
Te-ai dus la cizmar pentru a-ţi pingeli pantofii?

2. Scrieţi numele unităţilor de învăţământ la care ai fost/eşti preşcolar şi elev.
Construiţi fraze care să conţină 7 subordonate diferite introduse prin conjuncţia „că“.
Multe greşeli – notează cei doi dascăli – „se datorează unor lacune de ordin morfologic (structura cuvântului şi formele flexionare ale părţilor de vorbire): *Târgu Jiu/Târgul Jiu, *doljan, *creaţile, *înobilează, (el)*crează, *condiţi, *proprii noştrii copii, *sfiiesc, *bunacuviinţă, *greşală, *aşează, *fi *cuvincios ş.a.“ (p. 258).

Autorii nu insistă pe răspunsurile primite la punctele 2 şi 3. Intuim noi că nu se respectă majuscula pentru a nota numărul unei instituţii (Şcoala Gimnazială Nr. 3 Râmnicul Sărat) şi că nu se pot crea atât de multe subordonate cu aceeaşi conjuncţie. Şi totuşi: Se vede că eşti atent. (subiectivă); Problema este că unii nu-l ascultă. (predicativă); Problema că unii nu-l ascultă l-a preocupat. (atributivă); Ştie că nu ştie. (directă). S-a gândit că e mai bună varianta celuilalt. (indirectă); Numai ce îl salută pe Ion, că se şi apucă de laude. (temporală inversă); Mergem la teatru, că acolo-i de noi. (cauzală). Se pot adăuga alte trei subordonate: condiţională (C-o vrea, că n-o vrea, el tot i-o spune), concesivă (Maşina, că-i de fier, şi tot se strică) şi consecutivă („Era un senin pe ceri, şi aşa de frumos şi cald afară, că-ţi venea să te scalzi pe uscat, ca găinile“ (Ion Creangă, Amintiri din copilărie).

Articolul din anii ’80 ridică două probleme: a normativităţii profesionale (dacă toţi ne-am face datoria în conţinut şi nu formal, altfel ar arăta societatea noastră) şi a înlăturării prejudecăţii că tot ce poartă amprenta antedecembristă trebuie măcar ignorat, dacă nu aruncat.
Nihil novi sub sole.

Filiala Bacau a Uniunii Artistilor Plastici din România aduce in fata publicului o expozitie care aduna sub titlul „Trialog” trei artisti, membri UAP, cu forme diferite de exprimare.

Graficiana Aliona Sâmburic si fotograful Marius – Constantin Gheorghiu, ambii din Iasi, vor fi completati plastic de catre pictorita Elena Pruteanu – Sâmburic din Chisinau.

Vernisajul expozitiei va avea loc vineri, 24 octombrie, de la ora 17.00, la Galeriile de arta „Frunzetti” de pe Blvd. Nicolae Balcescu, prezentarea evenimentului fiind asigurata de catre pictorii Ilie Boca si Ioan Vasâi.

Printre manifestarile organizate cu ocazia sarbatoririi Zilei Armatei Române, la Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” Bacau s-a deschis o interesanta expozitie de arme, folosite in cel de-al Doilea Razboi Mondial, medalii, distinctii, brevete, drapele, fotografii, cât si documente care atesta faptele de arme ale militarilor si comandantilor români pe toate fronturile de lupta, de la Est la Vest.

De asemenea, sunt expuse documente care vorbesc de ostasi bacauani pe frontul de lupta pentru eliberarea tarii, un loc aparte fiind alocat unor realizari ale inventatorilor români, cum este pistolul mitraliera Orita, arma de mare eficacitate si siguranta, intrata in dotare in 1941.

Expozitia a fost realizata cu sprijinul nemijlocit al Muzeului Militar National „Regele Ferdinand I” – Filiala Bacau si Asociatia de Traditii Militare Românesti „Regimentul 3 Artilerie 1877”.

La vernisaj au fost prezenti si elevi din clasa a VII-a, de la Scoala Gimnaziala din Magiresti, care, dupa ce au participat la amenajarea unei expozitii dedicata Armatei Române in localitate, au dorit sa vada si expozitia de la Muzeul de Istorie din Bacau, printr-un proiect coordoant de prof. Gabriela Coman.

In incheiere, Fanfara Militara a Garnizoanei Bacau a interptretat o suita de melodii din repertoriul Muzicii Militare. Expozitia este deschisa pâna pe 30 noiembrie 2014.

[wonderplugin_gallery id=”33″]