Drumul Violetei Savu de la vis la realitate a trecut prin teoremele lui Pitagora si ritmurile lirice ale Euterpei. Nici astazi nu poate stabili o ierarhie, ce a fost mai important: fascinatia numerelor sau frumusetea cuvintelor ingemanate in versuri. Prima poezie a scris-o in clasa a V-a, insa nimeni nu a incurajat-o, iar matematica a imbratisat-o in liceu, la sugestia tatalui, un stralucit profesor de matematica.
De altfel, liceul a fost o permanenta lupta intre catedrele profesorilor de Româna, Matematica si Fizica, Ioan Lazar, Dumitru Cârciu si Saul Ficher, de la Liceul “Vrânceanu”. Visul ei a fost sa urmeze Filologia, atrasa de magia câmpurilor si padurilor nesfârsite ale imaginatiei, insa a ales, pentru inceput, jocul logicii si al preciziei: “In orice triunghi dreptunghic, suma patratelor catetelor este egala cu patratul ipotenuzei”.
A urmat Facultatea de Matematica de la Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacau, iar in pauze citea poezie. A debutat, in 1992, in revista Ateneu, pasii fiindu-i îndrumaţi de catre Sergiu Adam si Victor Mitocaru, care i-au facut un portret liric incurajator. “Am continuat sa scriu poezie, chiar si dupa ce, in anii de facultate am distrus si aruncat tot ce scrisesem pâna atunci, nu erau texte formidabile, n-a aveau cum sa fie, insa acum imi pare rau”, spune Violeta. De la profesorul de limba româna a invatat sa gândeasca liber, dincolo de oprelisti formale, diferente de vârsta si grade.
Dupa licenta devine profesor de…matematica la Nanesti – Parincea, cunoaste viata navetistului, insa dupa un an se transfera la “Dimitrie Ghica”, in Comanesti. Acolo a predat si la doua clase de elevi de la Casa de copii. “A fost o experienta rascolitoare, care m-a marcat. Am invatat insa un lucru extrem de important, ca viata este frumoasa, cerul e senin si soarele straluceste la fel, peste tot, chiar si la o Casa de copii”, isi aminteste Violeta din acei ani.
Câstiga un concurs la Biblioteca Judeteana Bacau si cinci ani, din 2002 pâna in 2007, traieste in imparatia cartilor, sta aproape de dramaturgul, romancierul si poetul Viorel Savin, director al Bibliotecii, de Ioan Enache, gazetar si poet, insa mai avea mult pâna a lucra la o revista literara. Norocul si sansa ei a fost Carmen Mihalache, redactorul sef al revistei ATENEU. “Am fost foarte fericita.
Când am intrat in redactie, imi tremurau picioarele, aveam niste emotii ce nu le pot descrie. Eram coplesita, la fiecare pas, la fiecare fraza, din fiecare pagina te priveau, parca, fondatorii revistei, nume cu renume in literatura româna. Sunt foarte mândra si bucuroasa, mi-am indeplinit un vis, pentru care am muncit multi ani. Eu nu am abandonat niciodata, obstacolele nu le-am ocolit, ci le-am depasit”, spune cu emotie Violeta Savu.
Debutul in volum se petrece in 2004, cu cartea “Refugii in liric”, bine primita de critica, urmeaza, in 2006, al doilea volum: Atocmiri, unul inedit, care are ca punct de plecare un dictionar de arhaisme, folosite de Violeta in poezie pentru muzicalitatea lor, dupa cum scrie in prefata intocmita de criticul Constantin Calin.
In 2011, publica a treia sa carte, „Din departare el ma vedea frumoasa”, un volum de poezii de dragoste.
“Primavara./ Lumina implozeaza înserarile./ Te cuprind/
cu brate de mandorla.// Neacoperita, pielea ta/
are gust de miere alba.// Prin usa întredeschisa,/ privesc în oglinda./
Esti chipes.”
(“Monolog”, din vol. „Din departare el ma vedea frumoasa”)
Pitagora, “cavalerul teoremelor”, nu s-a simtit tradat, insa s-a inclinat in fata frumusetii poeziei, visului, luminii si optimismului unei poete, pe numele ei Violeta Savu.
