Apropierea sarbatorilor de iarna aglomereaza agenda tuturor. Acest lucru este valabil si pentru cei care vor sa petreaca sau sa vizioneze un spectacol ori un film. Asadar, se anunta un week-end plin. Face mai intâi referire la ziua de vineri, atunci când, de la ora 18.30, la sala Ateneu, Corul Academic al Universitatii de Arte „George Enescu” din Iasi va sustine concertu „Iata, vin colindatori”.

Cei care vor sa petreaca, o pot face la Pub S,de la ora 21.00, unde se organizeaza un „Party cu de toate”, iar in Club 33 are loc „Friday Night Party” cu karaoke. Sâmbata va fi o zi si mai incarcata. Club 33 prezinta „Double impact” stand-up comedy & iluzinonism si magie cu TREIDETREFLA si VRACIU. De la ora 19.00, in Pub S, are loc concertul caritabil Driftwood & Friends. The Stage are programat de la ora 20.00, un super concert cu „Show a la KREM”, iar Zebra Events prezinta de la ora 22.00, Sit-Cristi Cons & Vlad Caia @Club Zebra Bacau. Duminica seara aduce o intâlnire de exceptie in The Stage acolo unde, de la ora 20.00, vor concerta cei de la trupa PACT by Leo Iorga & Adi Ordean.

Iubitorii de teatru fac pauza week-end-ul acesta, scena Teatrului Municipal Bacovia fiind plina de spectacole de sarbatori de iarna. Dintre aceste evenimente amintim spectacolele Academiei de Dans Adamas care vor avea loc duminica de la orele 10.00 si 19.00.
Cinefilii au din nou partea lor de glorie, pentru ca Cinema City vine cu noi surprize.

Asteptat inca de saptamâna trecuta, „Hobbitul : Batalia celor cinci ostiri 3 D” va rula din plin pentru fanii acestui gen de film. „Alt Love Building” este o comedie româneasca ce va rula in premiera in acest week-end la Cinema City. Regia filmului este semnata de Iulia Rugina, iar din distributie fac parte actorii Dorian Boguta, Dragos Bucur si Alexandru Papadopol.

Actiunea filmuli este amplasata la munte, in plina iarna, cu câteva zile inainte de Revelion, la sase luni de la prima editie a taberei de reparat relatii, Love Building. Acum intâlnim noua cupluri cu probleme si mai mari, care atunci când nu se sicaneaza se lupta cu demonii interiori si problemele trecutului.

Acum nu mai este atât de simplu sa alerge catre mult râvnitul „si au trait fericiti pâna la adânci batrâneti”. Chiar daca au ajuns din nou intr-un Love Building, de data aceasta va fi altfel.

Mos Craciun este licarul de inocenta care mai palpâie in noi. Uneori, acest palpâit dispare chiar din frageda pruncie. Celebra Shirley Temple spune: ,,Am incetat sa mai cred in Mos Craciun când aveam sase ani. Mama m-a luat sa-l vad intr-un magazin si el mi-a cerut un autograf”. Vraja s-a destramat brusc… Altii, din alte motive decât cele religioase, n-au crezut niciodata in Mos Craciun. Americanul de culoare Richard Claxton ,,Dik” Gregory, artist de comedie, activist social incomod, marturiseste amar: ,,Niciodata nu am crezut in Mos Craciun, deoarece stiam ca niciun tip alb nu ar veni in cartierul meu dupa ce se insereaza“.

Carol Nelson, artist plastic american, mi-a spus cele mai frumoase cuvinte despre Craciun: ,,Craciunul este o perioada când ai dor de casa, chiar daca esti acasa”. Actorul Columbian Rizzo Hernandez Wilmark, fondatorul Academiei de Dansuri Latino-Americane: ,,Am crezut in existenta lui Mos Craciun când eram foarte mic, dar, de fapt, nu am incetat niciodata sa cred ca in noaptea magica a Craciunului. Acest batrânel marinimos face cadouri tuturor celor care au fost cuminti. Cred ca este important sa credem, pentru ca este important sa avem niste repere spirituale pâna ajungem la o vârsta la care sa intelegem lumea”.

The New York Times citeaza opinia unui specialist, Alison Gopnik, profesor de psihologie la Universitatea Berkely din California:,,In pofida a ceea ce stim, chiar si cel mai mic dintre copii poate sa distinga intre imaginatie si realitate. Copiii par confuzi in acest domeniu doar pentru ca sunt niste finte emotionale si pline de viata. Dar psihologii au descoperit ca cei mici stiu ca imaginatia este diferita de realitate, ca nu poti sa scrii cu un stilou imaginar sau sa manânci un sandvis visat si ca nimeni nu poate vedea monstrii sau zânele. Atunci apare intrebarea: de ce-l mai iubesc copiii pe Mos Craciun? (…) Pentru ca le place sa se prefaca, sa se joace. Iar atunci când copiii se prefac, de fapt exerseaza abilitatea umana prin care putem sa gasim cai alternative pentru a vedea lumea. Pentru adulti, aceasta abilitate este centrul capacitatii prin care putem inventa si inova (…) Sfatul meu este ca parintii sa si-l imagineze pe Mos Craciun alaturi de copiii lor, iar atunci când se ajunge la dezvaluirea adevarului sa le explice copiilor ca Mosul este doar o inventie a mintii umane. Intr-un final, Craciunul este despre povesti, speranta, sarbatorire, care sunt toate inventii umane”.

Daca vrei sa sporesti bucuria Craciunului Tau, bucuria alor Tai, aduna-i pe copiii/nepotii/ prietenii care n-au fost inca jefuiti de inocenta si le citeste ,,Povesti de Craciun”(Editura Corint Junior), o carte minunata si fericit ilustrata. Aici, Hans Christian Andersen ne deapana povestea ,,Postalionului cu doisprezece pasageri”, Fratii Grimm ne incânta cu ,,Spiridusii si pantofarul”, Selma Lagerlof ne cucereste cu ,,Sfânta Noapte de Craciun”, Lev Tolstoi ne vorbeste despre ,,Mos Panov si minunile Craciunului”, iar Mark Twain ne citeste o fermecatoare ,,Scrisoare de Craciun”.

Mos Craciun este ultima reduta care apara inocenta noastra. In unii dintre noi, credinta in El este ultima noastra farâma de inocenta. Într-o lume otravita de mercantilismul din noi, de acel vorace homo homini lupus, macar din când în când, prin Mos Craciun ne amintim de rosturile cele profunde ale esentei umane.

Să continui joaca de-a zodiile şi de-a darul potrivit. În cărţi, aşa cum am convenit deja. Va trebui să comprim însă, pentru că m-am cam lungit cu povestea data trecută. Oricum, ce scriu e pentru cei care au imaginaţie şi umor, nu sunt aici lucruri pretenţioase, cu ştaif. E weekend şi avem nevoie şi de relaxare, de distracţie. Ajunsesem la Rac, să vedem deci cum e cu zodia aceasta, în câteva cuvinte.

Sentimental (verbul lui este „a simţi”), precaut, conservator, predispus la depresii, contradictoriu, intrând uşor în pasă neagră, raţional, genul de „cap pătrat”, uneori, dar cu inimă caldă, în fond, Racul este mare iubitor de istorie, de lecţiile morale din istorie, apreciind cărţile cu acest subiect. Cu Leul e clar. Nimeni nu-l poate concura în materie de orgoliu, de infatuare, de determinare. O mare voinţă îl caracterizează, „a voi” este motoraşul său permanent. Cum face des crize de vanitate, e bine să nu te pui cu el, şi să-i cânţi în strună. Dar Leul poate fi şi foarte generos, că doar stă sub semnul Soarelui, şi printre calităţile lui se numără aceea că este un bun organizator. Luaţi-i cărţi despre destine ilustre dominate de ambiţie, şi nu veţi greşi cu alegerea. Ei, Fecioara este o zodie interesantă, pentru că marea ei plăcere este de a analiza. Se spune că are o minte clară, precisă, ca un ceasornic elveţian. E calmă, rezervată, cu un puternic simţ al datoriei.

Îi place ordinea, e meticuloasă, vede tot, nu-i scapă nimic, având şi un ascuţit spirit critic. Este o perfecţionistă înnăscută, iar despre femeile din această zodie circulă un paradox potrivit căruia ele pot fi „mortal de practice şi divin de romantice în acelaşi timp”. Balanţa, aşa cum îi spune şi numele, oscilează, desigur. E delicată (detestă exagerările, extravaganţele), meditativă, are suflet de artist. Preţuieşte tot ce e bun, curat şi frumos. O atrag biografiile, balansul dintre viaţă şi operă, prozele memorialistice.

Cu Scorpionul, povestea se complică, pentru că el trăieşte sub semnul dorinţei. Este calm, vorbeşte puţin, având un autocontrol perfect. Nu uită nici serviiciile pe care i le faci, dar nici ofensele, fiind foarte răzbunător. Are mereu alte dorinţe, aspiraţii, ambiţii.Vrea să reuşească în viaţă cu orice preţ, şi va înfrunta totul pentru asta. Citeşte cu interes cărţi animate de ambiţia reuşitei, poveşti despre iubiri imposibile. Darul Săgetătorului este acela de a a vedea. Este o zodie puternică, de învingători. Faceţi-i cadou cărţi în care să existe miracole de lumini şi transparenţe, istorii captivante, cu final imprevizibil.

Pentru gustul meu, Capricornul este prea terestru şi tern. E cumpătat, practic, ştiind să folosească bine orice şi să organizeze ceva fără cusur. Nu prea au imaginaţie, şi nici simţul umorului. Vor fi atraşi de cărţi documentare, bazate pe experienţe trăite. Peştii, în schimb, sunt extrem de senzitivi, imaginativi, poetici. Verbul lor este a crede. Le plac lucrurile rafinate, subtile, ceţoase, misterioase.

Citesc poezie, religie, romane cu suspens. Am vrut să închei cu Vărsătorul, pentru că, fiind zodia mea, o cunosc cel mai bine şi pot s-o concentrez la maximum. Vărsătorul este un uranian care vrea să ştie totul. A cunoaşte e imperativul existenţei sale. E nonconformist prin definiţie, original, altruist, excentric. N-are spirit practic, e aiurit şi distrat, ţinând cel mai mult la libertatea sa. Are un spirit independent şi trăieşte numai după propriul sistem de valori. Pasionat de cunoaştere, iubeşte toate cărţile bune, indiferent de gen.

Succes la shopping prin librării !

De câte ori rostesc numele cotidianului băcăuan, gândul mă duce spre poemul care a mobilizat energiile înaintaşilor noştri în momente de înaltă trăire patriotică: „Deşteptarea României“. Nu ştiu dacă în agitatele ore şi zile din decembrie 1989 naşii ziarului au avut în minte episodul de istorie literară/naţională, dar numele ales este bine-venit.

Mi-ar face plăcere să aflu că memoria culturală l-a aşezat în prim-plan pe Vasile Alecsandri, autorul poeziei care iniţial avea titlul „Cătră români“, şi că, indirect, este un omagiu adus ilustrului nostru concitadin. Să deschidem poezia-manifest şi să extragem o egalitate semantică: „a lumei deşteptare“, din versul al treilea, enunţând virtuala trezire la realitate, apare drept certitudine când, în strofa a treia, atributul genitival devine subiect, iar infinitivul lung îşi asumă rolul de predicat: „Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!“

În acelaşi perimetru băcăuan, al Prefecturii, unde s-au preparat noi coordonate acum 25 de ani, este gravată în piatră ultima strofă a aceleiaşi poezii: „Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!/Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind./Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare/Pentru Patria sa moare,/Nemurire moştenind“. În 1971, un grup de intelectuali băcăuani a ţinut să aşeze pe laterala Casei de Cultură o placă de marmură cu înscrisul de mai înainte. Spre dreapta, la câteva zeci de metri, între blocuri, era Casa de Sfat şi Cetire „Vasile Alecsandri“, întemeiată de generalul Dragomir Badiu în perioada interbelică. După cum se vede, totul respiră entuziasm patriotic şi poartă amprenta personalităţii celui mai mare scriitor român de până la Mihai Eminescu.

Ca publicaţie literară, „Deşteptarea“ a existat încă din secolul al XIX-lea. În 1879, la 25 decembrie, apărea la Lugoj acest „jurnal beletristic, ştiinţific, economic şi umoristic“, în care era retipărită poezia „Hora de la Plevna“ a lui Vasile Alecsandri. La Cernăuţi, o altă „Deşteptare“ (1893-1904) ţine să-i publice şi ea un text – „Ştefan şi codrul“ – şi tot la Cernăuţi o „gazetă pentru popor“ va purta acelaşi nume. În urmă cu o sută de ani, Federaţia Socialiştilor Români din America îşi editează o foaie săptămânală, iar la Chişinău, în iulie 1989, Frontul Popular din Moldova îşi tipăreşte un buletin cu acelaşi titlu. „Deşteptarea“ se va numi şi revista macedo-română apărută la Bucureşti în 1990 şi tot atunci şi în acelaşi loc Partidul Socialist Liberal îşi scoate propriul organ de presă.

„Enciclopedia României“ a lui Lucian Predescu (1940) enumeră localităţile unde au apărut ziare cu acest titlu: Huşi (1879), Vaslui (1876), Focşani (1871; 1904), Iaşi (1882; 1917), Piatra-Neamţ (1891; 1914), Braşov (1905), Soroca (1918), Bucureşti (1932), Galaţi (1934). „Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică“ (coord., Marian Petcu, 2012) aduce, firesc, noutăţi. „Deşteptarea“ mai apărea la Bucureşti (1874), Salonic (1908), Craiova (1911), Roman (1912; 1913), Râmnicul Sărat (1927), Constanţa (1931), Brăila (1932), Timişoara (1934), Arad (1946) şi, mai aproape de noi, Bacău (1989), Constanţa (1990), Brăila (1991), Slatina (1997).

Nu cunoaştem biografia acestor periodice, dar ştim că „Deşteptarea“ băcăuană se distinge prin longevitate şi – spun cititorii – calitate jurnalistică.

Sfânta Biserică Ortodoxă sărbătoreşte în Duminica dinaintea Naşterii Mântuitorului pe toţi Sfinţii Părinţi după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos, pe toţi cei care au făcut în parte posibil misterul Întrupării lui Dumnezeu. Aceşti Părinţi nu doar au aşteptat venirea lui Mesia, ci au şi prezis-o prin profeţii şi prin diverse semne.

Sfântul Evanghelist Matei, cel de la care se citeşte în această duminică genealogia Mântuitorului, scoate în evidenţă încă din primul verset al Evangheliei sale faptul că Iisus era din familia lui David: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.” (Matei 1, 1). Folosindu-se de o expunere ascendentă, Matei enumeră genealogia de la Avraam până la Iosif, logodnicul Mariei, dovedind că acesta nu doar că se trăgea din tribul lui Iuda, dar îl avea strămoş direct pe David.

În expunerea genealogiei strămoşilor lui Iisus, Matei sare uneori peste câteva generaţii, astfel încât „neamurile de la Avraam până la David [să fie] paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon [să fie] paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos [să fie] paisprezece neamuri” (Matei 1, 17). Înţelegem de aici că Matei a ales cu foarte mare grijă numele pe care le-a inclus în această genealogie. Cu toate acestea, atunci când le citim, observăm că pe lângă persoanele credincioase şi ascultătoare de Dumnezeu, Matei a inclus în genealogia lui Iisus şi regi necredincioşi şi răi, neascultători faţă de Dumnezeu şi faţă de nevoile poporului, sau femei care au conceput în păcat.

Explicaţia pentru această alegere o putem găsi la Sf. Apostol Pavel, care afirma că Iisus „s-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2, 7) pentru a ne mântui. Iisus s-a făcut asemenea nouă nu doar în privinţa aspectului fizic. S-a făcut asemenea nouă şi în ceea ce priveşte bagajul de probleme pe care fiecare persoană îl moşteneşte din familie.

Tot haosul adus în lume de păcatul neascultării lui Adam şi Eva îl găsim în genealogia prezentată de Matei la începutul Evangheliei sale. Lupta continuă dintre bine şi rău, dintre persoane care îl urmează pe Dumnezeu şi persoane care I se împotrivesc, o găsim în genealogia lui Isus.

În tot acest haos însă, Iisus vine să aducă pacea. Iar această „venire” a avut loc pentru că două persoane, Iosif şi Maria, au acceptat voinţa lui Dumnezeu atât în viaţa lor personală, cât şi în cea de familie.

Încărcătura şi haosul din istoria noastră personală sau familială, parinţii, copiii sau rudeniile pe care le avem, ne-ar putea face să credem că nu suntem vrednici de a primi îndurarea lui Dumnezeu. Genealogia lui Iisus pe linie paternă, prin Iosif, însă, arată contrariul. Indiferent de „bagajul” cu care venim din familie, în momentul în care, la nivel personal, acceptăm să ne supunem voinţei Domnului, Iisus va veni din nou în lume prin noi. În primul rând va veni în viaţa noastră personală, apoi în viaţa familiei noastre, iar de acolo în viaţa societăţii intregi.

Acum, cu câteva zile înainte de a sărbători Naşterea Mântuitorului, venirea Sa în lume, fiecare creştin trebuie să înţeleagă că prin decizia sa personală de a-şi mărturisi credinţa în Iisus prin fapte bune, prin respectarea voinţei Lui, poate face ca această mare taină a Întrupării să fie un eveniment continuu în viaţa sa şi a lumii şi astfel să păşească în mod neabătut pe calea mântuirii.

Crăciun Fericit şi un An Nou plin de binecuvântări de la Domnul nostru Iisus Hristos !

Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău

Într-o şcoală, nişte călugăriţe pregăteau copiii pentru piesa de Crăciun. Micuţei Lidia nu îi plăcea însă rolul care i s-a dat şi dorea să schimbe replicile cu cele ale prietenei sale, Monica. Atunci când a fost întrebată de ce, ea a răspuns: „Este mai uşor să fii un înger decât să fii mama lui Cristos”. Fetiţa avea mare dreptate. Să fii mama lui Cristos nu este o misiune uşoară. Însă oricât de dificilă ar fi, este tocmai ceea ce ni se cere să fim! Deşi Isus s-a născut la Betleem, dorinţa sa reală este să se nască mereu în inimile credincioşilor.

Mama lui Cristos este un titlu rezervat în mod normal Mariei. Însă Maria este mama lui Cristos în două sensuri. Ea este mama lui Cristos în sens fizic, pentru că ea l-a purtat în sânul ei pe Isus şi l-a născut. Dar ea este, de asemenea, mama lui Cristos în chip spiritual. În sens spiritual, rolul de a fi mamă a lui Cristos este un rol pentru toţi creştinii. Noi toţi, putem şi trebuie să devenim mame ale lui Cristos. Această chemare a creştinilor este foarte comună între misticii creştini. Preotul dominican Meister Eckhart spunea că Dumnezeu a făcut sufletul omului pentru a-l purta în el pe Fiul dumnezeiesc şi că, atunci când această naştere are loc, Dumnezeu este mai bucuros decât de crearea cerurilor şi a pământului.

Ce este maternitatea spirituală a lui Cristos şi cum are loc aceasta? Pentru a găsi răspunsul trebuie să ne întoarcem chiar la Cristos. „Pe când sIsust mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară, căutând să-i vorbească. Atunci i-a spus cineva: «Iată, mama şi fraţii tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească». Dar el i-a răspuns celui care îi vorbise: «Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?» Şi, întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: «Iată mama mea şi fraţii mei! Căci oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri acela îmi este şi frate şi soră şi mamă»” (Mt 12,46-50).

Aceasta ne arată că Isus aşteaptă de la cei care îl urmează să îi fie nu doar fraţi şi surori, ci şi mame, iar modalitatea de a fi mamă a lui Isus este să facem voinţa lui Dumnezeu. Devii mamă a lui Cristos spunând „da” lui Dumnezeu, chiar dacă se pare că ne cere ceea ce omeneşte este imposibil, precum i-a cerut Mariei să fie o mamă fecioară. Pentru a deveni mame ale lui Cristos trebuie să ne însuşim rugăciunea Mariei: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38).

Aceasta este rugăciunea care l-a adus pe Dumnezeu jos din ceruri pentru a sălăşlui cu trup şi suflet într-o umilă tânără. Este rugăciunea care a provocat cel mai important eveniment din istoria omenirii: Dumnezeu s-a întrupat ca Isus. Este rugăciunea care a schimbat pe veci cursul istoriei.

Nu este uşor să fii mamă a lui Cristos, însă Maria ne arată cum să acţionăm. Să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, să-i spunem „da” lui Dumnezeu, chiar şi când pare a fi împotriva planurilor noastre, împotriva oricăror speranţe ale noastre.

Crăciunul fiind aproape, fie ca Maria să ne amintească aceasta: adevăratul Crăciun este, de fapt, acela în care Cristos se naşte nu în micul Betleem, ci în sanctuarul interior al inimilor noastre.

Pr. Silviu-Cristian Salca, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău