Interviu cu Sorin Brasoveanu, director general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Bacau
Cunoasteti sistemul de asistenta sociala de aproape 20 de ani. Ce insemna in 1996, facând o paralela cu ceea ce reprezinta acum, in 2015?
Acum nu mai seamana nimic cu ce a fost acum 20 de ani. Tocmai de aceea voi folosi ca termeni de referinta ”atunci” si ”acum”. ATUNCI era o lege din 1970, conform careia raspunsul la oricare dintre nevoile pe care le aveau copiii era institutionalizarea. ATUNCI, in judetul Bacau, erau aproximativ 5.000 de copii in institutii de ocrotire care formau un sistem centralizat, aflat in subordinea directa a ministerelor. Personalul angajat in leaganele de copii avea o singura specialitate, cea medicala, de parca toti copiii, fara exceptie, ar fi fost bolnavi. Când implineau vârsta de trei ani, in urma unei evaluari sumare, erau transferati, in functie de vârsta si problemele de sanatate, fie in case de copii prescolari, fie in camine-spital pentru copiii cu handicap sever. ATUNCI era o singura infirmiera la 20 de copii, deci nu putea fi vorba de afectiune, dragoste sau de un model cât mai aproape de cel familial, in conditiile in care intr-o singura institutie erau ocrotiti aproximativ 200 de copii cu vârsta de pâna la 3 ani. ACUM, in centrul legislatiei este copilul si familia, iar raspunsul pentru nevoile identificate este asigurarea unui mediu cât mai apropiat de ceea ce inseamna o familie normala, iar responsabilitatea cresterii si educarii revine in primul rând familiei. ACUM, in judetul Bacau, exista o retea de familii substitute – asistenti maternali profesionisti – in care sunt ocrotiti aproximativ 700 de copii. Acestea, alaturi de familiile de plasament, in care sunt ingrijiti 400 de copii, si de alternativele de tip familial – apartamente si casute in care sunt ocrotiti intre 6-12 copii – inlocuiesc centrele mamut de altadata. ACUM, de acesti copii se ocupa personal foarte bine pregatit, de diferite specialitati – lucrator social, asistent social, asistent medical, psiholog, kinetoterapeut, ergoterapeut etc. -, personal care raspunde nevoilor complexe ale familiilor, in intregul lor. ACUM, in aceeasi familie sau alternativa de tip familial se regasesc copii de toate vârstele, asa cum este normal sa fie si cum se intâmpla in familiile naturale, si nu copii selectati in linie orizontala, pe criteriul vârstei si al problemelor medicale. ACUM, in judetul Bacau, ca urmare a crearii serviciilor alternative de care vorbeam, se afla in proces de inchidere, incepând din 2014 si pâna la finele anului 2016, ultima institutie rezidentiala de tip clasic, care are, astazi, o capacitate de aproximativ 80 de locuri.
Toate aceste transformari au avut loc prin implicarea dumneavoastra directa. Dintre factorii de baza – uman, financiar si organizatoric -, care considerati ca a avut cel mai mare impact in evolutia sistemului de asistenta sociala?
Implicarea mea directa nu ar fi fost posibila fara trei coordonate, si anume increderea, continuitatea si sprijinul ce mi-au fost acordate atât de presedintele Consiliului Judetean din acea perioada, domnul Nicolae Lupu, si, de asemenea, de presedintele in exercitiu, domnul Dragos Benea, in cei 11 ani de colaborare profesionala. Am avut sansa sa-mi selectez si sa formez o echipa, prin urmare, consider ca cea mai importanta resursa este factorul uman. Sa formam o echipa, sa ne armonizam, sa gândim, sa lucram impreuna si sa consolidam aceasta echipa nu a insemnat altceva decât o temelie solida pentru proiectele viitoare. Având temelia, am putut crea si dezvolta, impletindu-se factorii financiari si organizatorici. Incepând cu anul 1999 am avut o strategie la nivel judetean in domeniul protectiei copilului, prin care ne-am stabilit obiective pe termen lung si mediu, astfel incât printr-o evaluare a DIFID (Department for International Development U.K.), Bacaul a fost judet-resursa pentru conturarea strategiilor in domeniu si pentru celelalte judete din regiunea nord-est.
Sunt acum, in 2015, problemele sociale mai multe si mai complexe decât erau in trecut?
Nu as spune ca sunt mai multe probleme decât in trecut, dimpotriva, poate sunt mai putine dar mult mai vizibile datorita gradului mare de informare a oamenilor si interesului in continua crestere acordat acestui domeniu, care este unul foarte sensibil, cu mari implicatii emotionale. Cazurile sunt, insa, mult mai complexe decât in trecut, complexitatea fiind generata de situatia socio-economica. Pentru solutionarea acestor cazuri este nevoie de implicarea unei echipe pluridisciplinare si chiar interinstitutionale. Un exemplu relevant este situatia copiilor victime ale traficului de fiinte sau situatia copiilor care, printr-un complex de imprejurari, cresc departe de dragostea mamei, de exigenta si protectia tatalui.
Plecând de la problematica sociala, care ar fi prioritatile in prezent?
Prioritatile prezentului sunt, fara o ordine anume, prevenirea separarii copiilor de parinti, crearea si dezvoltarea de servicii la nivelul comunitatilor, cât mai aproape de familiile aflate in situatii de risc, integrarea tinerilor cu dizabilitati si pregatirea lor pentru integrarea socio-profesionala. Nu pot sa nu aduc din nou in discutie gradul insuficient de accesibilizare si numarul mic de alternative existente pentru acesti tineri. S-au facut progrese, insa cu pasi mici. Imi doresc si sper ca pasii sa fie din ce in ce mai mari in privinta finantarii sistemului de asistenta sociala, revizuirii standardelor de calitate pentru fiecare tip de serviciu si corelarii acestora cu standardele de cost.
Din pacate, actele de violenta in familie, implicit abuzurile, nu-i exclud pe copii. Statistic vorbind, sunt cazuri foarte multe. Ce faceti pentru a diminua numarul acestora?
Datorita gradului crescut de informare preluam sesizari, pe lânga cele primite la Telefonul Copilului 983, din foarte multe surse: sesizari directe, mass-media, autosesizari. Daca ne referim la cauze, foarte multe persoane considera ca saracia genereaza violente si abuzuri. Cred, insa, ca principala cauza este reprezentata de lipsa de educatie, pe fondul saraciei, asociata cu consumul de alcool, uneori cu bolile psihice si neglijenta. Oferim sprijin, insa, din pacate, solutiile nu se afla numai in sistemul de asistenta sociala. Trebuie sa intelegem ca Scoala, Politia, Medicul, Biserica sunt institutii cu care noi facem echipa pentru diminuarea abuzurilor. Raspunsul este deci ca noi, toti, societatea in ansamblul ei, prin implicare, putem diminua numarul acestor cazuri. Daca vrem o schimbare, ea trebuie sa vina din fiecare dintre noi.
Cum vedeti DGASPC peste alti 20 de ani?
Cred, sper si imi doresc ca si peste 20 de ani echipa sa fie la fel de frumoasa si sudata ca acum pentru ca institutia fara echipa nu inseamna foarte mult. Peste 20 de ani vad o imbinare mult mai armonioasa intre segmentul public si segmentul privat, in favoarea sprijinirii copilului si familiei. Când spun familie ma gândesc la copil, adolescent, tânar, adult si persoana vârstnica, cu sau fara dizabilitati. Sper si imi place sa cred ca familia si copilul vor constitui punctul de referinta intr-un cadru legislativ mult simplificat si imi doresc ca societatea civila sa aiba un rol primordial, sa fie puternica pentru ca impreuna sa construim O ALTA REALITATE, sa lasam lumea asta mai buna decât am gasit-o. Sunt constient ca nu putem schimba lumea intreaga, dar putem schimba lumea cuiva.
A consemnat Silvia Patrascanu
