Este titlul unei carti proaspat lansate si care poarta semnatura Crengutei-Gabriela Pâslaru, o distinsa doamna, fosta profesoara, in momentul de fata pensionara. De altfel, cititorii nostri isi pot aminti faptul ca in urma cu mai bine de un an, un articol din ziarul nostru ne facea cunostinta cu Crenguta Pâslaru.

La vremea respectiva, doamna profesoara a dat un anunt la mica publicitate prin care cauta un sponsor pentru editarea unei carti. Astfel, povestea Crengutei Pâslaru a fost cunoscuta de toata lumea si nu a ramas fara ecou.

La evenimentul prilejuit de lansarea cartii „Parfumul nostalgiei, in umor amar”, care a avut loc sâmbata, 17 septembrie, la Colegiul Pedagogic din Bacau, autoarea si-a amintit si a multumit cotidianului nostru pentru sprijinul acordat:

„In urma acelui articol, doamna profesoara Constanta Dumitriu mi-a oferit o suma de bani. O fosta eleva de a mea care este stabilita in S.U.A. mi-a trimis niste bani. Si uita asa am reusit sa bat la calculator manuscrisul”, a povestit Crenguta-Gabriela Pâslaru.

Dupa corectura, lucrarea a vazut lumina tiparului si a aparut la editura „Egal”.

„Parfumul nostalgiei, in umor amar” este structurata pe trei parti. In prima dintre ele, Crenguta Pâslaru aduce cititorului intâmplari din viata ei din perioada scolii si a facultatii.

A doua parte este dedicata unui articol vestimentar care i-a marcat existenta, palaria, si care a fost subiectul unor intâmplari fabuloase.

„Versificari” este titlul partii a III-a, care, evident, aduna laolalta o parte din versurile autoarei. Asa cum spune si titlul cartii, toate intâmplarile impartasite cititorului au o doza de „umor amar”, care vin dintr-o alta epoca, intâmplari care pot stârni nostalgii pentru cei care au trait acele vremuri sau care pot aduce la lumina cititorului tânar modul de viata de alta data.

Prezent la lansare a fost si renumitul profesor Ioan Danila, cel care de altfel a semnat si postfata cartii. „Genul, specia in care ar trebui incadrata cartea este, dupa mine, memorialistica si pedagogie. Nu pot decât sa invit la lectura, o lectura agreabila, care se adreseaza atât discipolilor cât si magistrilor, o lectura care ne face sa vedem altfel viata”, a precizat prof. Ioan Danila.

Odata cu „Parfumul nostalgiei, in umor amar”, Crenguta-Gabriela Pâslaru a lansat si „De urat am mai ura…”, o colectie de plugusoare-satira, cronici ale anilor trecuti.

Fondurile strânse din vânzarea celor doua lucrari vor fi donate unei eleve din clasa a XII-a de la Colegiul National Pedagogic „Stefan cel Mare” Bacau, o eleva foarte buna dar cu o situatie financiara delicata.

Am o simpatie aparte pentru filosoful Henri-Louis Bergson. El ne spune ca inteligenta, intâlnita in natura in cel mai inalt grad la om, nu reprezinta garantia unei cunoasteri profunde a lucrurilor, intrucât ea nu functioneaza niciodata dezinteresat.

Din acest motiv, fiind… complicea intereselor noastre, inteligenta ne-ar oferi rezultate gravide de subiectivitate. Bergson ne propune apelul la intuitie, pentru a ajunge in preajma cunoasterii absolute. O himera, desigur, din multe perspective, dar una frumoasa. Conceptul de intuitie nu le este strain unor cugetatori precum Camus sau Kierkegaard. Primul crede ca intuitia ne conduce la stabilirea adevarului absolut, in vreme ce Kierkegaard este convins ca intuitia ne ofera transpunerea în credinta fata de un Dumnezeu paradoxal. Prietenii cei mari ai filosofiei ma vor ierta, desigur, pentru schitarea fugara, cu intentii de asigurare a accesibilitatii problematicii, cu atât mai mult cu cât vreau sa cobor, fara centura de siguranta, din turnul de fildes al filosofilor direct in agora populata de o concretete pamânteana strivitoare, uneori. Mai ca uiti si de filosofie, stropul divin de roua al sufletului nostru…

Acum, dupa ce emotiile trecerii in eternitate a Reginei Ana au inceput sa se cicatrizeze, data fiind starea de sanatate precara a Regelui Mihai I, intuitia (nu cea bergsoniana, superioara, desigur, ci una mai terestra, ferculiana) imi spune ca vom asista, nu peste mult timp, la o explozie a informatiilor care vizeaza familia regala. Pe scurt, Mihai I, dupa ce-a fost nevoit sa plece din România, a poposit cu familia sa prin Atena, Lusanne, prin Anglia si Versoix ( un exil elvetian de 45 de ani….), pentru ca din 2004, cu stiutele mici popasuri românesti (Savârsin, Palatul Elisabeta…), sa locuiasca, precum un Robinson al unei civilizatii ticnite care i-a furat busola, in discreta localitate elvetiana Aubonne.

Intuitia mea imi spune ca stau la cotitura dezvaluirile despre viata privata a familiei regale, despre urmarirea, pas cu pas, ceas de ceas, de catre Securitate, a pasilor acesteia. Se va gasi cel putin un securist care – ademenit de bani sau inghesuit de zvârcolirile constiintei – ne va spune la câti metri de locuintele regale a locuit mereu, ce informari a transmis, ce spaime locuiau in Dej, Ceausescu sau Iliescu (in ultimul caz vorbesc despre un securist intârziat) din perspectiva posibilitatilor revenirii Regelui pe tron. Cunoscuta fiind foamea de cancan mioritica, ma si mira faptul ca pâna acum nu a izbucnit o asemenea voce. Sa fi fost trimise, cu strategie, unele dintre aceste voci in lumea lui Hades? Nu exclud o asemenea posibilitate. Dar este imposibil, imi spune intuitia, ca toate vocile sa fi fost, intr-un fel sau altul, reduse la tacere. In lume, Intâmplarea (o alta poveste filosofica tulburatoare) isi face inca mendrele.

Presupunând ca supraveghetorii (eufemism, desigur) foarte zelosi ai familiei regale au trecut in vesnicie, nu excludem, bazându-ne si pe o umbra de intuitie bergsoniana, ca secretele arhive mioritice, bolnave de oftat, sa ne spuna OFICIAL cum a fost supravegheata familia regala atâta amar de vreme. Fireste, am putea afla, in sfârsit, care au fost amenintarile cotidiene pe care le primeau mihaistii. Pentru mine n-ar fi o surpriza daca, din informarile securistilor am afla câte secunde dura pisatul regal al lui Mihai I, cât de scofâlciti erau condurii Reginei, ce prezervative erau la chioscurile din Versoix si care era viteza plecarii fecalelor regale catre canalizarea comunitatii, de unde securistii luau, probabil, probe pentru analize medicale, cu speranta descoperirii unei boli incurabile.

M-ar interesa si un cancan istoric (desi istoria este – nu-i asa? – ne-a spus-o si Marx, o stiinta): cum de-l pupau democratiile occidentale de-a dreptul in fund pe Ceausescu, in vreme ce pe Regele Mihai il invitau pe la tot felul de receptii? Si poate ca vom afla si despre istoria atentatelor pe care Dej si Ceausescu le-au clocit impotriva lui Mihai I. Nu cred ca infierbântatele lor creiere n-au zamislit si asa ceva. Intuitia, Cetitori buni, nu este ruda sarmana a adevarului. Cel putin asa cred eu, cel imbogatit si cu un avertisment minunat pe care ni l-a daruit Bergson: ,,Ochii vad numai ceea ce mintea este pregatita sa înteleaga”…

”Nu exista film fara public”, a afirmat actorul Marian Rilea sambata seara, 17 septembrie, in fata a sute de bacauani veniti in Parcul Catedralei din municipiu pentru a urmari in aer liber filmul de lung metraj Sieranevada, cea mai recenta productie cinematografica in regia lui Cristi Puiu. Evenimentul a fost posibil prin implicarea nici mai mult, nici mai putin a unor tineri adolescenti care, iata, a, reusesc sa demonstreze, tocmai prin succesul inregistrat prin actiunile lor, ca Bacaul POATE si are nevoie de astfel de manifestari, daca este lasat si incurajat.

Sub deviza „Filmul de arta se vede in Bacau sub cerul Liber”, sambata seara, Parcul Catedralei Ortodoxe din Bacau a forfotit pana spre miezul noptii. Si a avut un suflu nou, dat de liceeni si proaspat absolventi de liceu, organizatori ai evenimentului, unul parte din proiectul Eye Film implementat prin Asociatia Ingenious Drama, cu finantare de la Primaria Bacau.

Dupa prima editie de primavara a proiectului Eye Film Festival, evenimentul de sambata, septembrie, a avut, astfel, rolul de a asigura continuitatea acestuia, de a starni curiozitati, de a deschide apetitul bacauanilor pentru film si pentru vizionarea de film in spatiu deschis, de a incuraja, totodata, comunitatea la participare si implicare activa in gasirea de solutii pentru probleme aparent fara, precum soarta Cinematografului Central. Astfel, voluntarii liceeni, pe tot parcursul serii, au solicitat ajutorul comunitatii prin strangerea de semnaturi pentru redeschiderea Cinematografului Central si tot despre implicare si „deschidere a mintii”, in fond, a fost vorba si la finalul proiectiei, atunci cand trei dintre protagonistii filmului, respectiv actorii Marian Rilea, Ioana Craciunescu si Marin Grigore si-au aratat disponibilitatea de a raspunde provocarilor venite din partea publicului.

Nu au lipsit din organizarea evenimentului – foarte buna organizare, desi, potrivit unor voci din public „prea putin mediatizat evenimentul”, „totusi vizibil, spre deosebire de alte evenimente cu specific cultural finantate tot cu bani publici”, a venit raspunsul -, nu au lipsit, spuneam, limonada si Cinemobilul – un stand frumos amenajat unde doritorii s-au putut fotografia.
Accesul la Eye Film Festival a fost liber, organizatorii punand la dispozitia publicului chiar si scaune si pernute. Bugetul evenimentului, estimat de organizatori, a fost de 12.681 ron, din care 10.000 ron, finantare din partea Primariei Bacau.

Obiectivul general al proiectului Eye Film Festival este, spun initiatorii, „redeschiderea Cinematografului Central, pentru a readuce comunitatii bacauane un loc plin de povesti, unde sa ramana in contact cu lumea vibranta si diversa a filmului”.

Bacauanii au un motiv in plus sa nu-si dedice seara de miercuri, 21 septembrie, pentru altceva decat concertul extraordinar pe care marele dirijor si solist Adrian Petrescu il va sustine impreuna cu orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” la Sala Ateneu din Bacau: prezenta actorului Vlad Radescu. Acesta a preluat rolul de „ghid” al evenimentului, marele actor urmand nu doar sa prezinte concertul, ci sa si insoteasca publicul, alaturi de Adrian Petrescu si orchestra simfonica a Filarmonicii „Mihai Jora”, intr-o aventuroasa calatorie muzicala prin genuri diferite, de la clasic la modern, de la muzica de film la muzica de inspiratie pop, rock si jazz.

Bacauanii vor putea, astfel, audia compozitii celebre ale timpurilor, precum G.Bizet – Farandole din L’Arlesienne, P.I.Ceaikovski – Panorama si Vals din baletul Frumoasa din Padurea adormita, J.J.Goldman – La mémoire d’Abraham, Celine Dion – That’s the way it is, G.Rossini Uvertura din opera Wilhelm Tell – Finale, D.Sostakovici – Vals din Suita de jazz nr. 2, Klaus Badelt – „Piratii din Caraibe”, John Lennon –Yesterday, A.Haciaturian – Dansul sabiilor, J.Strauss Orpheus-Quadrille, G.Gimenez – La Boda de Luis Alonso, Rodgers & Hammerstein – „The Sound Of Music”.

Concertul-calatorie va incepe la ora 19.00 si va dura peste 70 de minute, timp in care Adrian Petrescu va darui publicului din talentul, pasiunea si munca sa, atat in calitate de dirijor cat si de solist alaturi de orchestra Filarmonicii bacauane.

Prim oboist al Filarmonicii „George Enescu”, dirijor permanent al Filarmonicii din Iasi si initiator al formatiei camerale „Romanian Brass”, formata din cei mai buni instrumentisti suflatori la instrumente de alama din cadrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „George Enescu”, cu un bogat palmares artistic national si international, Adrian Petrescu a primit distinctia cu Ordinul „Meritul Cultural” Clasa I din partea Presedintelui Romaniei.

Evenimentul face parte din proiectul Turneul national ARTfel, organizat de „ARTfel acf”, companie ce sustine tanara generatie de artisti.