Acasă Blog Pagina 2975

20 de ani care au distrus o tara

Răzvan Bibire

Un popor care gandeste nu poate fi supus. O natiune sanatoasa nu poate fi invinsa. O tara care se poate hrani si imbraca din propriile resurse nu poate fi aruncata in lanturi.

Suntem sclavi. In curand nu ne vom mai putea incheia nici la sireturi fara aprobare externa. Ne facem, insa, ca nu vedem si ne ascundem in dosul cartilor de istorie.

Da, inaintasii nostri au avut curaj sa schimbe istoria, s-au sacrificat atunci cand a fost cazul si au plecat capul atunci cand nu aveau sanse sa iasa invingatori.

Astazi, insa, habar nu avem pe ce lume suntem. Nu ne dam seama nici macar ca nu mai suntem stapani peste tara asta.

In 20 de ani ne-am vandut trecutul si ne-am amanetat viitorul pentru un iluzoriu prezent poleit.

Nu faptul ca am cedat suveranitate e o problema, ci faptul ca nu constientizam ca aveam o astfel de problema.

Daca in doua decenii ne-am indobitocit, ce se va intampla intr-un secol?

Avem inca norocul de a avea resurse energetice: avem carbune, avem paduri, minereuri. Avem pamant bun de agricultura, potential hidroenergetic si eolian.

Doar ca minele le-am inchis pentru ca asa ni s-a cerut; pamantul zace necultivat pentru ca altii doresc sa-l cumpere pe nimic si ne consiliaza cum sa-l vindem pe doi lei. Padurile cad sub topoare si le vindem pe bani putini la export si le cumparam inapoi sub forma de mobila scumpa. Potentialul hidroenergetic este speculat de unii in cardasie cu politicienii, rezultatul fiind ca noi platim ca prostii curent scump iar ei isi burdusesc buzunarele.

Inchideti ochii si incercati sa va amintiti cum va imaginati acum 20 de ani ca va arata tara.

Apoi deschideti-i si uitati-va in jur!

O mașină a luat foc la Măgura

    FOTO: ISU Bacau

    În noaptea dintre ani, la ora 02:34, Garda de Intervenție din cadrul Detașamentului de Pompieri Bacău a fost solicitată să intervină în localitatea Măgura pentru lichidarea unui incendiu produs la un autoturism.

    Imediat, la fața locului s-a deplasat un echipaj care a găsit un autoturism afectat de incendiu în proporție de 90%.

    Cel mai probabil incendiul izbucnit din cauza unui scurtcircuit electric produs la instalația electrică a autoturismului.

    Accident mortal la Buhoci

      În această dimineaţă, pe DN-2F, la Buhoci, s-a produs un accident de circulaţie în urma căruia un tânăr de 29 de ani, din municipiul Bacău, şi-a pierdut viaţa.

      Se pare din cauza neadaptării vitezei la condiţiile de drum, a pierdut controlul asupra maşinii pe care o conducea, a ieşit de pe carosabil şi s-a răsturnat pe câmp.

      Poliţiştii au fost anunţaţi de eveniment de cei care treceau prin zonă şi au ajuns în scurt timp la faţa locului pentru cercetări.

      accid-dn-2f

      La accident au intervenit şi pompierii, dar şi un echipaj de ambulanţă, însă pentru cel de la volan nu s-a mai putut face nimic. În autoturism nu se mai aflau alte persoane.

      Legenda vâscului

      În mitologiile europene, vâscul are un loc cu totul aparte. Este o plantă încărcată de magie, simbol al curățeniei spirituale, al libertății și armoniei. Semn de bun augur al dragostei, apărător și protector al casei și al familiei, vâscul, căruia i se mai spune și ”creanga de aur”, este recunoscut acum drept simbol al Sărbătorilor de iarnă.

      Vâscul era considerat o plantă sacră atât de norvegieni și druizii celți, cât și de indienii nord-americani. Atârnat deasupra ușii, vâscul aduce noroc în casă, bunăstare și fericire.

      Vâscul își menține prospețimea verde și în timpul iernii, rezistând la ger și întuneric. Vechii germani credeau că această plantă provine direct din cer.

      Potrivit unei tradiții mult răspândite (în special în țările anglo-saxone) cei care se sărută de Crăciun sub o ramură de vâsc vor avea bucurie și fericire.

      Celții au fost cei care au inițiat un adevărat cult al acestei plante pe care o considerau de esență divină. În viziunea lor, cel mai prețios vâsc era cel crescut pe stejar — îl numeau ”lacrima stejarului” și însoțeau culegerea unui astfel de vâsc de ceremonii fastuoase. Druizii, preoții celți înveșmântați în alb, tăiau vâscul numai cu o seceră de aur, și-l înveleau apoi cu grijă într-o mantie albă. Cu acel prilej se adunau ofrande și se jertfeau doi tauri albi, înălțându-se rugi către zeii atotputernici, pentru a fi îndepărtate duhurile rele, potrivit volumului ”Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997.

      vasc1

      O altă legendă spune că Balder, fiul zeiței norvegiene Frigga, ar fi fost ucis de o săgeată din vâsc. Lacrimile albe ale zeiței l-au readus la viață, iar ea a binecuvântat planta.

      În alte legende medievale se spune că vâscul era atât de mult venerat, încât dacă doi dușmani se întâlneau din întâmplare sub un pom în care era vâsc, ei încetau imediat dușmănia și se împăcau spre cinstirea vâscului, a cărui putere magică o recunoșteau astfel.

      În ajunul Crăciunului, oamenii își împodobesc casele cu vâsc ca simbol al bucuriei și pentru pacea sufletească.

      Sărutul sub vâsc este asociat pentru prima oară cu festivitățile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor, iar, mai târziu, cu tradițiile primitive legate de căsătorie. Acest obicei își avea originile în mai multe credințe. Una dintre acestea era aceea că vâscul era un leac pentru fertilitate. De Crăciun, fiecare fată care stătea sub coronița de vâsc nu putea refuza sărutul. Acesta putea însemna iubire, prietenie sau noroc. Dacă fata rămânea nesărutată, avea ghinion în dragoste în anul următor și nu se căsătorea.

      Obiceiul mai spunea că de fiecare dată când un bărbat săruta o fată, trebuia să rupă și una dintre bobițele albe ale vâscului. După ce toate bobițele au fost rupte, nimeni nu se mai săruta sub coronița de vâsc.

      Chiar dacă semnificația strămoșilor a fost uitată, obiceiul sărutului sub vâsc este păstrat în multe țări. Dacă un cuplu îndrăgostit se săruta sub vâsc înseamnă că vor avea o relație lungă și fericită. În Franța, acest obicei se practică în ziua de Anul Nou.

      AGERPRES

      Sfântul Ierarh Vasile cel Mare

        Astăzi este sărbătorit Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.
        S-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândul sfinților. Sora sa Sfânta Cuvioasă Macrina este prăznuită la 19 iulie. Petru, fratele său mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic și făcător de minuni.

        Studiile le-a făcut în Cezareea, la Constantinopol și la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz.

        Din Atena, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea unde a înființat o școală de retorică. În anii următori a făcut o lungă călătorie pe la toate mănăstirile din Egipt, Palestina și Sinai, s-a închinat la Mormântul Domnului și a primit botezul în râul Iordan, după obiceiul din primele secole creștine.

        De la Sfintele Locuri s-a întors din nou în Cezareea Capadociei unde a fost hirotonit preot de episcopul Cezareei, Ermoghen, după care s-a retras la o mănăstire din Pont, unde a dus o viață de asceză și rugăciune.
        Venind din nou în Cezareea Capadociei, a fost hirotonit episcop. În această calitate a început o pastorație pe care a dedicat-o îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de reeducare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de „Vasiliade”.
        Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică: „Contra lui Eunomiu” sau „Despre Sfântul Duh”, lucrări ascetice: „Regulile vieții monahale”, „Despre judecata lui Dumnezeu”, comentarii: „Omilii la Hexameron”, numeroase cuvântări și epistole.

        A alcătuit o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele și Moliftele Sfântului Vasile cel Mare.

        „Așa era viața Sfântului Vasile, ca o făclie aprinsă în mijlocul Bisericii, spre luminarea tuturor, încât și îngerii se minunau de sfințenia vieții lui, iar diavolii și necredincioșii se cutremurau și fugeau, spune arhimandritul Ilie Cleopa (vol. „Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an”). Sfântul Vasile cel Mare a murit la 1 ianuarie 379, la 51 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii, un nume de referință în istoria creștinismului universal.

        AGERPRES

        Valoarea câștigătoare la extragerea specială de Revelion a Loteriei bonurilor fiscale

        Bonul câștigător la tragerea specială, de Revelion, a Loteriei bonurilor fiscale, organizată sâmbătă, 31 decembrie, de Ministerul Finanțelor Publice are valoarea de 187 de lei și a fost eliberat în ziua de 27 aprilie 2016.

        La această extragere au participat bonurile fiscale în valoare de la 1 la 999,999 de lei emise în perioada 17 aprilie – 15 decembrie 2016.

        Fondul de premiere este de un milion de lei, sumă din care vor fi acordate cel mult 100 de premii. Dacă numărul cererilor de revendicare depășește o sută, va fi organizată o a doua extragere, pentru desemnarea celor 100 de câștigători.

        După stabilirea celor 100 de bonuri fiscale câștigătoare, acestea vor fi centralizate și transmise în termen de două zile către ANAF, în vederea încărcării rezultatelor în „Baza de date privind Loteria bonurilor fiscale”, respectiv pentru verificarea autenticității bonurilor câștigătoare de către Direcția Generală Antifraudă Fiscală, prin direcțiile regionale.

        Româna pentru toţi / „La mulţi ani!”, cu bine!

        Pedanterie?

        Nu. Precizie, da. Par de prisos ghilimelele, semnul exclamării, virgula, când de fapt toate sunt la locul lor. De exemplu, dacă nu folosim ghilimelele de închidere, producem o coliziune între două semne de punctuaţie. O soluţie ar fi, dar numai pentru textele tipărite (inclusiv la calculator): folosirea fontului italic, ca şi cum ar fi două registre de comunicare: La mulţi ani!, cu bine! (Mesajul pe telefon ascultă de regulile scrisului de mână.)

        Putem oferi un alt exemplu?

        Desigur. Este semnat de academicianul Al. Graur, recunoscut pentru pasiunea de a propaga limba română corectă. Pe când răspundea ascultătorilor de la Radio Bucureşti (actualul Radio-România Actualităţi), în urmă cu decenii, repeta o idee: ţara noastră era printre foarte puţinele din Europa unde interesul pentru limba română vorbită sau scrisă era neobişnuit de mare. În revista „România literară” din 26 dec. 1968, ocupându-se de istoria cuvântului an, încheie urând cititorilor „tradiţionalul <>” Se înţelege că autorul textului a folosit ghilimelele rotunde, pe care noi, citându-l, le-am trecut la cele drepte sau unghiulare (în revistă: tradiţionalul „La mulţi ani!”).

        Anul, bogat în sensuri

        La început, continuă Al. Graur, anul a desemnat doar un anotimp, primăvara, când natura renaşte. Englezii i-au spus year, germanii Jahr, iar în rusă aflăm pe iarovoi „primăvăratic”. Romanii foloseau, poetic, combinaţiile annus formosissimus „anotimpul cel mai frumos” (primăvara; Vergilius), annus hibernus (iarna; Horatius), pomifer annus „anotimpul aducător de roade” (toamna; idem). Mai mult: în limbile slave, god a avut iniţial înţelesul de „timp bun, dorit; sărbătoare”. Latinescul annus „an” a dat compusul sollennis/sollemnis „care revine la fiecare an o dată; anual (despre sărbători, sacrificii)” (Gh. Guţu, Dicţionar latin-român, 2003).

        Etimologie

        Recunoaştem că nu e lesne de recompus întregul din care a fost extrasă combinaţia celor trei cuvinte. Dacă între elementele banalului bună ziua sau înaintea lor intuim un verb copulativ şi un pronume personal: „să-ţi/să vă fie”, pentru „La mulţi ani!” trebuie să ghicim o continuare de tipul „Să ne vedem…” Nu ne arătăm mulţumiţi, în primul rând de prepoziţie: ar fi fost mai nimerită „în” sau „după”. Exerciţiul devine inutil pentru că urarea este o tălmăcire ad litteram a formulei din greaca veche „Eis polla ete” (MDA, 2003), devenită în neogreacă spollati „mulţumesc”. Prepoziţia „eis” înseamnă şi „către/spre”, încât traducerea poate fi „Să trăieşti/să fie pentru mulţi ani!” (MDA, 2001). (Într-un document din 1784, se află sintagma românească „Întru mulţi ani”.) De altfel singurele elemente stabile sunt cele de după prepoziţie: „expresia (La) mulţi ani! înseamnă Să trăieşti mulţi ani! sau Să fie (pentru) mulţi ani!” (DLRLC, 1957).

        Din lumea artistică

        Arhicunoscutul refren „Mulţi ani trăiască!” este compus de Alexandru Podoleanu (1846, Podoleni, jud. Neamţ), prieten cu Mihai Eminescu.
        În 1987, a fost produsă comedia cinematografică „La mulţi ani!” (SUA).

        Putem prescurta?

        Nicidecum: „Din motive complexe (dificultăţi de decodare şi lipsă de politeţe), nu este recomandabilă abrevierea unor formule cu valoare de enunţuri sau mesaje”, ca M.p.f. (Mulţumiri pentru felicitări!), S.f. (Sărbători fericite!), L.m.a. („La mulţi ani!”) (Mioara Avram, Ortografie pentru toţi, 1990). Un ultim detaliu: oricât de importantă este urarea, nu sunt admise majusculele: *La Mulţi Ani! Solemnitatea trecerii pragului unui an impune o sobrietate pe măsură; nu în majuscule stă efectul unei urări, ci în sinceritatea gestului.

        Bricolaje / Frumusețea naturală și feminitatea fără vârstă

        Carmen Mihalache
        Carmen Mihalache

        A fost Crăciunul, a mai fost și un cutremur, nu cine știe ce (am mai scăpat o dată), și acum au trecut. Mi-e bine, mi-e rău? N-aș putea să spun. La fiecare sfârșit de an am o stare confuză, un amestec de bucurie și tristețe, de melancolie, mai curând. Deși sărbătorile sunt frumoase și așteptate, iureșul lor mă obosește.

        Iar când rămân singură cu mine, cad puțintel pe gânduri. Nu-mi fac bilanțuri, dar încerc să nu privesc înapoi cu mânie și mari regrete (că unele mici tot se strecoară pe ici pe colo, deși eu le-aș alunga pe toate, hotărât), și îmi propun să mă uit înainte fără mari neliniști, cu un fel de împăcare senină. Dar îmi pregătesc din timp și îmi aprovizionez sursele de seninătate și relaxare, așa cum am făcut și în acest Crăciun, când m-am copilărit cât cuprinde.

        Că nu degeaba e Crăciunul bucuria copiilor! Întâi i-am răsfățat însă pe cei mici din familie, făcând ce se cuvine cu astfel de prilej, pentru ca, mai apoi, să plonjez în lumea ficțiunii eliberatoare, dedulcindu-mă la uitatul la filme, fără restricții de program. Am văzut astfel o mulțime de filme de aventuri și de animație, unele încântătoare. Mi-a plăcut și m-a amuzat mult noua versiune cinematografică a basmului „Albă ca Zăpada”, sub titlul de „Oglindă, oglinjoară”. Versiune updatată are mult umor și o prezintă pe Snow, eroina principală, ca pe o luptătoare foarte determinată să-și găsească fericirea. Este prototipul tinerei femei emancipate a zilelor noastre, independentă, volițională, puternică. Rolurile sunt inversate, ea fiind cea care-l apără pe Prinț și-l salvează de vraja cea rea.

        E foarte inteligentă, deloc naivă, astfel că, într-o scenă finală, nu mai mușcă din apetisantul măr roșu oferit de regina cea rea, preschimbată într-o dizgrațioasă femeie bătrână, ci taie din fruct o felie, oferindu-i-o acesteia. Ironică răsturnare de situație, nu-i așa? În rolul lui Snow e drăgălașa fată a lui Phill Collins, Lily, proaspătă, plăcută, dar adevărata creație actoricească din film îi aparține Juliei Roberts. Ea e Regina cea rea, maștera, odioasă, criminală, lacomă, perversă, în fine, cumulând toate păcatele. Iar actrița e excelentă în exprimarea acestui infernal amestec de personaj malefic. „Oglindă, oglinjoară” îți încântă ochiul și prin decorurile și costumele absolut superbe, iar finalul este extrem de vesel, colorat, dansant, a la Bollywood, regizorul fiind de origine indiană.

        Și au mai fost două lucruri care mi-au plăcut în acest final de decembrie, și anume celebrul calendar Pirelli, care, pentru 2017, „celebrează frumusețea naturală și feminitatea”. Cunoscutul fotograf Peter Lindbergh a ales 15 mari vedete de la Hollywood, printre care Julianne Moore, Nicole Kidman, Penelope Cruz, Helen Mirren, Kate Winslet, toate trecute bine de vârsta tinereții, Mirren are chiar 71 de ani, ca să-i pozeze fără niciun pic de machiaj și nicio fărâmă de artificiu.

        Și au ieșit niște spendide poze în alb–negru, veritabile capodopere. Stai și te uiți cu admirație la doamnele respective, pe care le știi în fel și chip de pe ecrane, în fel de fel de costume și de machiaje, cât sunt de naturale, de firești în actualele ipostaze, cum își păstrează intactă grația, misterul feminității! E ca o gură de aer proaspăt acest calendar acum, când vezi atâtea fetițe schimonosite, fandosite, maimuțărindu-le pe domnișoare, pe manechine, copile chinuite de mămicile lor și târâte pe la concursuri de frumusețe.

        Ei bine, uite că a venit un fotograf deştept, cu o idee grozavă, vrând să le elibereze pe femei de „fetișul frumuseții artificiale, de mitul tinereții veșnice și al perfecțiunii”. Mit care bântuie prin societatea noastră postmodernă și face numeroase victime (vezi mutilările de după anumite operații estetice). Încântătoare, de o adorabilă, picantă dezinvoltură este și apariția pe coperta magazinului W a lui „funny girl” Barbra Streisand, la 74 de ani. Îmbrăcată doar în partea de sus cu o cămașă albă, bărbătească, și o cravată neagră, cu o haină aruncată neglijent pe umărul stâng. Și cu niște picioare la vedere, lungi, lungi… Din acelea care te ajută nu numai să mergi, ci să-ți faci un drum în viață.

        Marile sărbători religioase, ostaticele opulenței

        Mărturisesc faptul că nu-mi mai place atmosfera sărbătorilor religioase mari, decât dacă sunt rătăcit prin vreun sătuc uitat de lume. Farmecul sărbătorilor s-a topit. Nu mai există aproape nimic din misterul și inocența pe care, în copilărie, sărbătorile mi le picurau în suflet. Este prea multă zarvă, prea multă agitație. Zgomotul a devenit vedeta sărbătorilor.

        Lumea a început să se comporte de parcă fiecare mare sărbătoare ar aduce sfârșitul omenirii. Luăm cu asalt magazinele, cumpărăm cu nemiluita tot felul de provizii, benchetuim ca și cum am participa la ultimul chef al vieții, devenim prizonierii unei opulențe absurde. O mare sărbătoare presupune însă altceva: pace în suflet, regenerarea spiritului atins fericit, prin cugetare, de profunzimile esențelor morale.

        Recent, la slujba anuală de sărbători, oficiată la Vatican, Papa Francisc, un nonconformist care a pus degetul pe rana multora dintre derapajele noastre morale, ne-a spus pe șleau faptul că și Crăciunul a devenit un ostatic al poftelor noastre exacerbate, Dumnezeu fiind aruncat în plan secund. „Dacă vrem să sărbătorim Crăciunul în mod autentic, trebuie să contemplăm acest semn: simplitatea fragilă a unui mic nou-născut, blândețea locului unde se află, atingerea tandră a hainelor care îl înfașă. Dumnezeu este acolo”, a spus Papa. Umilința, simplitatea, misterul, valorile fundamentale ale Crăciunului, au fost înlocuite cu ,,valori” precum opulența, sfidarea, aroganța. ,,Astăzi, de asemenea, a continuat Papa, aceeași indiferență poate exista, atunci când Crăciunul devine o sărbătoare unde protagoniștii suntem noi, mai degrabă decât Isus; atunci când luminile comerțului aruncă lumina lui Dumnezeu în umbră; când suntem preocupați de cadouri, dar reci față de cei care sunt marginalizați”.

        M-a tulburat apropierea pe care Papa Francisc a realizat-o între inocența copilăriei și spiritul sărbătorilor religioase: „Să ne permitem să fim provocați de copiii din lumea de astăzi, care nu stau într-un pat de copii mângâiaţi cu afecțiunea unei mame şi a unui tată, ci mai degrabă suferă în <> mizere care le devorează demnitatea: în subteran pentru a scăpa de bombardamente, pe trotuarele unui oraş mare, pe fundul unei bărci încărcate cu imigranți”, a mai spus acesta. Și a continuat să insiste vorbind despre fragilitatea prunciei: „Să ne permitem să fim provocați de copiii care nu au voie să se nască, de către cei care plâng pentru că nimeni nu le potoleşte foamea, de către cei care nu au jucării în mâinile lor, ci mai degrabă arme”.

        Poate că, de la Dostoievski încoace (Vezi ,,Frații Karamazov”, Ed. Polirom, 2011, capitolul ,,Răzvrătirea”, partea a II-a, cartea a V-a, capitolul IV), nimeni n-a mai transmis un asemenea mesaj tulburător despre suferințele Copilului aflat în mare dificultate existențială: ,,Aș fi vrut să-ți vorbesc despre suferința omenească în genere, dar poate că-i mai bine să ne limităm numai la suferințele copiilor (…)Ție îți plac copiii, Alioșa? Știu că-ți plac și sunt convins că mă înțelegi de ce nu vreau să-ți vorbesc decât despre ei. Și dacă suferă atât de crunt pe lumea asta, este pentru că sunt sortiți, probabil, să ispășească păcatele săvârșite de părinții lor, atunci când au mușcat din măr; aceasta e doar o explicație metafizică, pentru care sufletul unui pământean nu poate avea nici o înțelegere. Nu se poate ca un nevinovat – un biet prunc neprihănit – să sufere pentru alții”, zice Ivan Karamazov către Alioșa, inocentul său frate.

        MELODII DE NEUITAT: Happy New Year

        Melodia ”Happy New Year”, una dintre cele mai cunoscute din repertoriul trupei ABBA, a fost compusă de Benny Andersson și Bjoern Ulvaeus și a fost înregistrată în 1980, solista principală fiind blonda Agnetha Fältskog.

        Cântecul a apărut pe al șaptelea album de studio, al grupului suedez, ”Super Trouper”. Inițial piesa fusese compusă pentru un muzical despre Anul Nou, însă după ce acest proiect nu s-a concretizat, membrii grupului au decis să înregistreze melodia pentru album.

        A fost promovată doar varianta spaniolă, „Felicidad”, în țările latino-americane, devenind un hit care a ajuns pe locul 5 în topurile din Argentina.

        Varianta în limba engleză „Happy New Year” a fost lansată ca single în 1999, urcând în topurile europene — Top 10 în Olanda, Norvegia, Suedia, precum și în Top 20 în Danemarca.

        Cântecul a fost relansat în 2008 în mai multe țări europene, ajungând în topurile din Danemarca, Norvegia, Suedia, fiind prezent în topuri și în 2009, dar și în 2011.

        AGERPRES

        Generația milenarilor, dependentă de numeroase platforme de socializare, expusă la depresii și anxietate

          Utilizarea mai multor platforme de social media este asociată cu depresia și anxietatea în cazul reprezentanților generației milenarilor, potrivit unui studiu efectuat de experți din cadrul Universității din Pittsburgh, Statele Unite. Analiza a fost recent publicată online și va apărea în numărul din aprilie al jurnalului ”Computers in Human Behavior”, informează Daily Science.

          În urma cercetării realizate în Statele Unite, oamenii de știință au descoperit că adulții tineri care au declarat că folosesc mai multe platforme de social media aveau un risc de trei ori mai mare de a dezvolta depresie și anxietate în comparație cu semenii lor care nu utilizau astfel de platforme. În plus, cercetătorii au notat că această tendință se menține chiar și în cazul reducerii timpului total petrecut pe rețelele de socializare.

          Analiza a fost realizată pe 1.787 de adulți cu vârste cuprinse între 19 și 32 de ani. În cadrul chestionarelor au fost incluse unsprezece dintre cele mai populare platforme de social media — Facebook, YouTube, Twitter, Google Plus, Instagram, Snapchat, Reddit, Tumblr, Pinterest, Vine și LinkedIn. Persoanele care utilizau între șapte și unsprezece dintre aceste rețele manifestau un risc de 3,1 mai mare de a raporta un nivel ridicat al simptomelor depresive în comparație cu semenii lor care nu foloseau aceste platforme. De asemenea, s-a constatat că pe măsură ce tinerii foloseau mai multe platforme cu atât aveau un risc mai mare de a manifesta un nivel ridicat de anxietate — de 3,3, mai accentuat în comparație cu semenii lor care nu utilizau astfel de pagini de internet.

          ”Chiar dacă în urma acestui studiu nu putem spune cu exactitate dacă persoanele care manifestă depresie sau anxietate caută să folosească mai multe platforme (de social media — n.r.) sau dacă utilizarea acestora poate conduce la astfel de stări, concluziile pot fi totuși valoroase”, susține în lucrare autorul principal al cercetării, dr. Brian A. Primack, director al Centrului pentru Cercetare în Domeniul Sănătății din cadrul Universității din Pittsburgh.

          „Această asociere este îndeajuns de solidă pentru ca specialiștii clinicieni să își întrebe pacienții care manifestă depresie și anxietate dacă utilizează mai multe platforme (de social media — n.r.) și să îi informeze că acest lucru ar putea fi o cauză a simptomelor”, a completat Primack subliniind că este nevoie de cercetări suplimentare în acest caz.

          Primack și echipa sa au avansat mai multe cauze care ar putea conduce la depresie și anxietate. Printre acestea se numără multitasking-ul (gestionarea simultană mai multe activități) — despre care se cunoaște că poate determina probleme de sănătate cognitivă și mentală — și setul distinct de reguli nescrise, ipoteze culturale și idiosincrazii specifice fiecărei platforme în parte, care pot provoca emoții și stări negative. În plus, cu cât sunt folosite mai multe astfel de platforme cu atât crește riscul de a comite mai multe greșeli sancționate din punct de vedere social, fapt ce poate conduce la amplasarea utilizatorului în situații delicate în mod repetat.

          AGERPRES

          Revelion ușor fiscal

          De la miezul nopții am trecut granița spre care ne-am grăbit timp de un an. Trecerea o facem, ca de obicei, cu speranțe de mai bine, dar și cu temeri, pentru că orice teritoriu nou înseamnă o aventură, înseamnă destule schimbări.

          Se spune, însă, că schimbările cele mai importante vor fi de ordin fiscal: reducerea cotei-standard de TVA de la 20 la 19%, eliminarea taxei pe construcţiile speciale („taxa pe stâlp”), eliminarea supraaccizei de 7 eurocenţi/litru la carburanţi, introducerea impozitului specific – forfetar – în turism şi menţinerea scutirii de impozit pe profitul reinvestit.

          Tot de la 1 ianuarie, factura la energia electrică livrată populației va scădea cu 1,9%, pentru că la nivelul distribuitorilor au fost reduse unele taxe care diminuează cu 3,8 până la 9,04% costurile specifice, potrivit unui anunț recent al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

          Populația va plăti, începând chiar cu prima lună din acest an, o taxă pentru groapa de gunoi în valoare de 80 de lei/tonă/lună, adică 80 de bani la 10 kilograme. Specialiștii din domeniul mediului au calculat că o gospodărie generează aproximativ 30 de kilograme de deșeuri menajere pe lună, ceea ce înseamnă că taxa pentru groapa de gunoi ar putea fi de 2,4 lei pe lună, adică mai puțin de 30 de lei pe an.

          Există și o serie de măsuri care trebuiau să intre la 1 ianuarie, dar, din diverse motive, au fost amânate. Printre acestea se regăsește „Legea 51%” (care prevede obligativitatea retailerilor de a comercializa produse românești în proporție de cel puțin 51%), apoi Legea insolvenței persoanelor fizice, ca și încetarea scutirilor de impozit pe profitul reinvestit. De asemenea, Guvernul a prorogat recent termenul de 1 ianuarie pentru data de 1 februarie la o serie de majorări salariale și facilități acordate bugetarilor, iar creșterea salariului minim pe economie a fost lăsată la latitudinea noului Guvern.

          Să fie, deci, un an mai bun!

          La Mulți Ani!

            Mii de bacauani s-au strans, la cumpana dintre ani, in zona centrala a orasului pentru a sarbatori impreuna Anul Nou.

            „Sa facem ca 2017 sa nu fie un an al dezbinarii, ci un an al intelegerii” a spus primarul Cosmin Necula, de pe scena amplasata in fata Catedralei Inaltarea Domnului.

            Bacauanii prezenti in strada au urmarit, apoi, focul de artificii si au ciocnit un pahar de sampanie.

            Legenda lui Cașai

            Răzvan Bibire

            99 la sută din timp, românul se plânge. De Guvern, de politicieni, de poliție, de medici, de profesori, de părinți, de nevastă sau de soț, de copii, de economie, de vreme, de frig, de facturi, de mâncare, de țară…

            Oricât ar avea, românul vrea mai mult. Oricât de bine i-ar fi, lui tot nu-i e bine.

            Dacă n-are, de ce n-are și daca are, de ce n-are mai mult?

            În vreme ce cetățenii altor nații se gândesc cum să facă să le fie bine, să se asocieze, să se dezvolte, să puna mână de la mână ca sa aiba, românii se gândesc cum să faca pentru ca ei sa aibă, dar, în același timp, ca vecinuii să nu mai aiba.

            Și când ajung în străinătate, românii la fel procedează. Sunt dezbinați, se feresc unii de alții și, în general, dacă aud vorbindu-se românește într-un loc, ei o dau pe englezește sau pe alta limbă doar ca să nu se știe că e și el tot român.

            Cum spuneam, 99 la sută din timp, românul se plânge.

            În acel 1% rămas, românul îsi amintește de tradiții, de urși, de capre, de mersul cu uratul, de sarmale, de cozonaci.

            De la Crăciun până la Anul Nou, românul e mândru de el.

            C-așa-i românul.

            Poate n-ar fi rău să se plângă mai puțin și să facă mai mult…

            La Mulți Ani!

            Urări de Anul Nou: Toma Constantin, primarul oraşului Dărmăneşti

            „Ne dorim linişte”

            „În ajunul Anului Nou gândurile mele se îndreaptă spre cei dragi şi spre toţi locuitorii oraşului Dărmăneşti, ale căror destine, cu sprijinul lor, le voi conduce multă vreme de acum încolo. Fie ca bucuria şi liniştea aduse de Sfintele Sărbători să-i însoţească pe tot parcursul anului 2017. La Mulţi Ani!”

            ing. Toma Constantin, primarul oraşului Dărmăneşti

            Urări de Anul Nou: Adrian Paliștan, primarul comunei Palanca

            Urmează un nou an cu multe proiecte

            „Anul pe care îl încheiem a fost unul bun și plin de activități, cu foarte mult de muncă, dar și cu realizări. Poate că noi am greșit pe ici pe acolo, dar ne uităm la ce am făcut, să învățăm și din eventualele greșeli.

            Gândurile noastre se îndreaptă către 2017, care se arată tot un an plin, cu multe proiecte care se continuă și pe care le vom finaliza chiar anul viitor.

            Le doresc consătenilor mei, dar și tuturor cititorilor ziarului Deșteptarea, sănătate, multe bucurii și realizări și în 2017. La mulți ani!”

            Adrian Paliștan, primarul comunei Palanca

            Urări de Anul Nou: „Rădăcinile mele sunt înfipte în pământul natal”

            „Acum, în prag de An Nou, mă cuprinde nostalgia farmecului copilăriei, când, împreună cu alţi copii, mergeam să urăm pe la casele sătenilor din Dealu Morii.

            Am plecat din satul meu când eram foarte tânăr şi m-am întors acum 14 ani, pentru că rădăcinile mele au rămas puternic înfipte în pământul natal. M-am angajat să duc mai departe realizările tatălui meu, ca primar, dar şi să contribui, în plus, la ridicarea comunităţii.

            Fără sprijinul ei nu se poate, însă. De aceea, pe lângă urările de sănătate, fericire şi belşug în toate în anul 2017, sătenilor mei le transmit şi rugămintea de a pune şi ei umărul, alături de mine, la realizarea proiectelor primăriei. La Mulţi Ani, tuturor!

            Gabriel Savin, primarul comunei Dealu Morii

            Urări de Anul Nou: Diana Albu, primarul comunei Poduri

            „Nu voi risipi încrederea podurenilor!”

            „Anul 2016 e, deja, la final. Să mulțumim Divinității că suntem ajunși și la începutul Noului An. Urez din suflet locuitorilor comunei Poduri, prietenilor și colaboratorilor mei să aibă parte de frumoase începuturi. Să vi se împlinească ceea ce credeți că este bine pentru fiecare, Dumnezeu să ne încununeze existența cu sănătate în primul rând, iar familia să rămână familie și să fie pe primul plan.

            Trebuie să mulțumesc și eu pentru încrederea pe care dragii mei podureni au avut-o în mine și pe care cred că nu o voi risipi deoarece doresc cu vivacitate și răspundere să realizez lucruri care să facă mândră comuna Poduri.

            Un an prosper vă doresc tuturor, un an în care să aveți familia aproape și realizări în toate planurile. Un «La mulți ani!» din suflet, alături de toată considerația mea!”

            Diana Albu, primarul comunei Poduri

            Urări de Anul Nou: Cristina Pal Ciuraru, primar al comunei Faraoani

            Averea noastră: tradiţiile şi obiceiurile

            Sărbătorile de iarnă sunt un motiv de bucurie şi emoţie pentru oamenii care ştiu să le facă simţite până în adâncul sufletului, dar cel mai important lucru este respectarea tradiţiilor, o parte integrantă şi preţioasă în viaţa celor care le urmează. Aceste obiceiuri sunt moştenirea culturală şi averea cea mai mare care ne-a rămas de la strămoşi, transmise din generaţie în generaţie prin viu grai, încă din cele mai vechi timpuri.
            În familia mea se pune accent pe tradiţiile şi obiceiurile de iarnă, când ne adunăm cu toţii în jurul mesei, iar sărbătorile devin pline de bucurie şi lumină cerească, momente când ne amintim de originile noastre cu care trebuie să ne mândrim şi pe care la rândul nostru le vom transmite mai departe urmaşilor noştri.
            Îmi aduc aminte cu drag de tradiţiile din casa copilăriei mele, de bucătăria aburindă, de cozonacii şi colăceii mamei, precum şi de tradiţionalele sărmăluţe. Îmi amintesc cum eu şi fraţii mei ne jucam în jurul bradului, cântând colinde, apoi ne pregăteam trăistuţa şi colindam prin sat, prin viscol şi nămeţi, de la primii vecini până la ultima casă din sat şi o luam de la capăt de Anul Nou, cu uratul. Sărbătorile de iarnă ne amintesc că este important să fim împreună cu cei dragi şi să nu uităm niciodată de moştenirea noastră culturală care este puntea de legătură cu cei care au fost înaintea noastră.
            Îmi doresc ca aceste tradiţii să rămână vii în sufletele noastre, iar anul 2017 să fie plin de realizări şi împliniri ale tuturor proiectelor noastre, să realizăm cât mai multe lucruri frumoase pentru comuna noastră.
            Acum, în preajma Anului Nou, urez tuturor românilor, mai cu seamă concetăţenilor mei, sănătate, un an bogat, cu bucurii.

            Cristina Pal Ciuraru, primar al comunei Faraoani

            Urări de Anul Nou: Bernadin Tamaş, primar al comunei Gioseni

            Primiţi cu uratul? Primim, primim…

            Sunt foarte frumoase tradiţiile şi obiceiurile de iarnă la noi, în satul Gioseni. Am crescut cu ele şi mă bucur că au rezistat până astăzi. Copil fiind, în preajma Anului Nou, abia aşteptam să mergem cu uratul. În clasele mici, însoţit de mama, mergeam doar pe la rude, având doar un clopoţel pe care mi-l dădea cu împrumut bunicul dinspre mamă.

            Când am mai crescut, formam echipă de patru băieţi şi mergeam cu doba, pe la casele cu poarta deschisă. Fiecare dintre noi avea o misiune – unul ţinea doba, rotundă, din piele de viţel, bine întinsă ca să sune bine, unul «bătea» într-un anumit ritm, unul cânta din fluier şi altul, cu vocea, ura din tot sufletul. De regulă, eu eram acela. Ca să ne sincronizăm şi să iasă ca la carte, făceam repetiţii cu 2-3 săptămâni înainte de Anul Nou, cocoţaţi pe un deal din apropierea satului ca să nu deranjam vecinii şi să se audă frumos sunetul dobei, pentru că aveam şi concurenţă. Ce ierni erau! Cu zăpadă cât gardurile, cu brazi, cu miros de cozonac.

            Ca răsplată primeam colăcei făcuţi pe vatră, prune uscate, mere şi bani, în special de la neamuri.
            Spre dimineaţă împărţeam frăţeşte câştigul realizat, întorcându-ne acasă, obosiţi dar mulţumiţi.
            Astăzi, se mai păstrează tradiţia şi în fiecare ajun de Anul Nou, primesc zeci de urători (parcă mă văd pe mine), veniţi la poarta casei cu clopoţelul, capra, ursul sau doba, dar şi la Primărie. Urările lor le iau ca pe urările tuturor locuitorilor din Gioseni şi îi asigur că ce am stabilit împreună le vom realiza în anii ce vin.

            Veniţi la Gioseni, oamenii sunt bucuroşi de musafiri şi de urători.
            Urez şi eu, prin intermediul ziarului Deşteptarea, multă sănătate şi un sincer „La mulţi ani!” giosenenilor de acasă şi celor plecaţi în lumea largă!

            Bernadin Tamaş, primar al comunei Gioseni

            ULTIMELE ȘTIRI