Acasă Blog Pagina 2869

Mireasma deșeurilor

Modul în care sunt gestionate deșeurile spune multe despre gradul de civilizație al unei comunități. Iar noi trebuie să recunoaștem că avem o problemă serioasă la acest capitol. S-a dezbătut problema pe toate fețele, s-au perindat pe la televizor specialiști care să ne școlească, s-a investit în utilaje și gropi ecologice de gunoi.

Și cu toate acestea, nu reușim să urcăm pe o treaptă superioară, să evoluăm la acest capitol. Nu am reușit să facem nici acum colectare selectivă, UE ne trage de urechi din cauza asta, ba am reușit performanța să plantăm gropi de gunoi în cele mai neașteptate locuri, cum a fost cea din vârful muntelui, într-o zonă naturală de o rară frumusețe. Ne dăm cu stângul în dreptul în problema gunoaielor și, cum bine remarca un cititor, nu e vorba doar despre lipsa de civilizație, dar și de birocrație sau tarife exagerate.

E simplu să umpli portbagajul cu gunoi și să îl arunci pe gârlă; e ușor să bagi gunoiul sub preș, e și gratis. Mulți dintre noi procedează astfel și aparent o fac chiar cu multă plăcere, în ideea că sigur se găsește cineva să și adune în urmă. Sună pompos formularea „management integrat al deșeurilor”, dar nu pare să fie decât o vorbă goală, din moment ce avem probleme în a deschide gropi ecologice conforme din toate punctele de vedere. În plus, când vine vorba despre pus mâna la treabă în această problemă, autoritățile, în buna noastră tradiție, își pasează răspunderea, ca să își facă viața cât mai ușoară.

Despre cât de mult ne preocupă problema deșeurilor se poate lesne observa pe malurile râurilor, lacurilor, la marginea orașului, ba chiar și în buricul târgului, cum ar fi pe strada Nicu Enea. Și în timp ce munții de gunoaie se adună, noi ne vedem în continuare de manifestări și simpozioane despre deșeuri, să dea bine la televizor.

Acțiuni ale unui proiect Erasmus Plus la Onești

    Școala Gimnazială Nr. 1 din municipiul Onești a fost gazda unui grup format din 17 profesori și 18 elevi din Polonia, Italia, Turcia și Suedia. Ei s-au aflat în municipiul Onești pentru desfășurarea celei de-a cincea mobilități cuprinse în cadrul Proiectului Erasmus Plus “Made by Two Hands” (“Făcut de două mâini”) și au avut bucuria de a participa la numeroase activități dintre cele mai interesante și atractive.

    Cu multă căldură oaspeții au fost întâmpinați la Școala Gimnazială Nr. 1 de către prof. Cristina Chirculescu (coordonator al acestui proiect) alături de celelalte cadre didactice ale școlii și de elevi în frumoase costume naționale.

    Gazdele au oferit celor sosiți la Onești din țări îndepărtate și un frumos spectacol, cu reușite momente artistice, elevii fiind felicitați pentru faptul că deopotrivă iubesc învățătura dar și dansul și muzica. Bucuriile și “provocările” cele mai mari cu care participanții la acest proiect s-au întâlnit la Onești au fost date de vizitele făcute la o cunoscută fabrică de biscuiți și la un laborator de patiserie din municipiu. Aici, profesori și elevi, s-au străduit ca să afle cât mai multe secrete pentru realizarea unor delicioase produse alimentare.” Oaspeții noștri au experimentat istoria, mitul și magia unui loc minunat, cum este Castelul Bran.

    Locurile vizitate și întâlnirile cu meșteșugari autentici au contribuit la familiarizarea cu meșteșugurile tradiționale românești . ~n cadrul acestei mobilități s-au desfășurat vizite și la alte obiective din municipiu Deosebit de atractiv a fost Atelierul de quilling, desfășurat în scoală, care alături de cercurile de cusături tradiționale, origami și de decorațiuni au pus în valoare creativitatea, imaginația și îndemânarea atât a profesorilor, cât și a elevilor. Momentul de rămas-bun a fost și cel mai greu, mai ales pentru elevii care au legat prietenii pe parcursul acestui proiect”, ne-a declarat prof. Cristina Chirculescu, de la Școala Gimnazială Nr. 1 Onești.

    Activitățile proiectului s-au derulat foarte bine prin implicarea cadrelor didactice: Zaharia Dan și Orîndaru Maria – directori ai Școlii Gimnaziale Nr. 1, Melinte Mihaela, Călin Gabriela, Nădejde Delia, Colimiș Maricica, Ursachi Carmen, Aivănesei Cristina, Abaza Irina, Bolocan Mihaela, Vlăduț Elena, Munteanu Iulian, Sburlan Corneliu, Sbîrcea Gheorghe – profesori ai acestei școli și Ionescu Mirela-bibliotecar la aceeași instituție școlară. Prof. Cristina Chirculescu, coordonatoare a proiectului, a mai declarat:” Reușita acestei întâlniri de la Onești a arătat că dorința de a construi împreună, de a pătrunde pe noi teritorii ale culturii și civilizației europene a învins!”

    Fotbal/ Liga a V-a: Gazdele, neiertătoare

    Etapa a treia a play-off-ului Ligii a V-a la fotbal, derulată duminica trecută, a aparținut în întregime gazdelor. Lidera CSȘM Bacău a surclasat-o cu 4-0 pe Viitorul Urechești, același rezultat înregistrându-se și în partida dintre Bradul Mânăstirea Cașin- Viitorul Gioseni. A doua clasată, UZU Dărmănești s-a dovedit mai cu moț, impunându-se cu 5-0 contra Bârsăneștiului.

    Clasament play-off

    1. CSȘM Bacău 2 2 0 0 11-1 44p.
    2. UZU Dărmănești 2 1 0 1 5-2 41p.
    3. AS Bârsănești 2 0 0 2 4-10 31p.
    4. Viitorul Urechești 2 1 0 1 2-4 30p.
    5. Bradul M. Cașin 2 2 0 0 9-4 21p.
    6. Viitorul Gioseni 2 0 0 2 1-11 21p.

    Programul etapei a patra (14 mai, ora 11.00): AS Bârsănești- CSȘM Bacău, Viitorul Urechești- Viitorul Gioseni, UZU Dărmănești- Bradul M. Cașin.

    În play-out-ul Ligii a V-a, duminica trecută s-a disputat jocul Lumina Itești- Speranța Coțofănești, gazdele câștigând cu 5-2. Runda de pe 14 mai are în program confruntarea dintre Zorile Faraoani și Speranța Coțofănești.

    Clasament play-out

    1. Zorile Faraoani 1 1 0 0 5-1 16p.
    2. Lumina Itești 2 1 0 1 6-7 15p.
    3. Sper. Coțofănești 1 0 0 1 2-5 8p.

    Mihai Ceucă, medalie de aur pentru istoria poştală băcăuană

    Încă o remarcabilă performanţă filatelică pentru cunoscutul inginer băcăuan Mihai Ceucă (foto). Astfel, la expoziţia filatelică naţională „Virtus Romana Rediviva” desfăşurată la începutul lunii mai a.c., în municipiul Bistriţa, cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la proclamarea independenţei României, exponatul concitadinului nostru, purtând titlul „Oficiul poştal Bacău – istorie poştală 1858-1948”, a fost premiat cu o nouă medalie de aur.

    Remarcabila performanţă este rodul unei îndelungate perioade de documentare, de acumulare şi de cercetare a pieselor filatelice care demonstrează existenţa şi activitatea serviciului poştal pe teritoriul oraşului nostru.

    „Scrisorile, cărţile poştale, mandatele poştale şi telegramele expediate din Bacău sau tranzitate prin oraşul nostru, purtând toate ştampilele de epocă utilizate de oficianţii poştei, constituie documente incontestabile ale istoriei poştale locale. Prezente pe piesele filatelice, ştampilele oficiului poştal din Bacău confirmă existenţa continuă a acestui oficiu, iar chitanţa de transport cu diligenţa plecată din Bacău către Iaşi, în 1858, atestă multiseculara existenţă a serviciilor poştale”, a declarat ing. Mihai Ceucă.

    El mai spune că toate cercetările în istoria poştală veche arată că urbea Bacău, poziţionată avantajos la intersecţia drumurilor comerciale din centrul şi vestul Moldovei către Ţara Românească şi Transilvania, a fost din vechi timpuri şi un important nod poştal.

    „O primă dezvoltare semnificativă a fost sesizată în timpul lui Ştefan cel Mare, perioadă în care dezvoltarea economică a Moldovei, dublată de o intensă activitate diplomatică internaţională a impus organizarea şi dezvoltarea „serviciului de poştă” al Domnitorului.

    De altfel, primele documente care atestă existenţa nodului poştal de la Bacău sunt consemnate a fi fost emise în anii 1741 şi 1872 şi confirmă existenţa „menzilului” (oficiu poştal) la Bacău!”, a subliniat Mihai Ceucă. Domnitorul Ioniţă Sandu Sturza, printr-un hrisov semnat în iulie 1823, a oferit o parcelă din ţarina de nord a târgului pentru stabilirea sediului poştei din Bacău. Prezenţa poştei pe malul stâng al pârâului Negel s-a păstrat în timp, o stradă din nordul cartierului „calicimii” numindu-se, mult timp, „Uliţa poştei”.

    Cu timpul, chiar cartierul a primit denumirea de „Mahalaua poştei”, apoi, chiar şi până astăzi, „Câmpul poştei”. Extinderea continuă a teritoriului ocupat de urbe, dezvoltarea economică, favorizată şi de introducerea transportului pe calea ferată, au determinat consolidarea unui puternic oficiu poştal în Bacău. Numărul oficianţilor şi al factorilor poştali din schema oficiului creştea permanent, precum şi cel al serviciilor poştale puse la dispoziţia cetăţenilor.

    „Toată această metamorfoză a sistemului de organizare şi de deservire este prezentată în exponat, materializată fiind de interesantele piese poştale care prezintă toate tipurile de ştampile utilizate de oficianţi”, încheie ing. Mihai Ceucă, medaliat cu aur, anul acesta, la expoziţia filatelică naţională „Virtus Romana Rediviva” din Bistriţa. Exponatul ing. Mihai Ceucă, la care se adaugă şi cel de istorie a oficiilor poştale din judeţ, realizat de filatelistul Ioan Catană, ilustrează cu succes ansamblul organizatoric şi de activitate al serviciilor poştale pe teritoriul cuprins între Bistriţa şi Trotuş.

    Este o premieră filatelică naţională remarcată şi apreciată de cercetătorii filateliei româneşti, prilej de satifacţie pentru filateliştii consacraţi şi sursă de inspiraţie pentru tinerii tentaţi de studiul istoriei poştale.
    Florentin Radu

    Jandarm băcăuan, medaliat la Campionatul European de Karate

    În perioada 05 – 07 mai a.c., în localitatea Subotica, Serbia s-a desfăşurat Campionatul European de Karate SKDUN, competiţie la care a participat şi tânărul sublocotenent Babei Robert, ofiţer în cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Bacău.

    La startul acestei competiţii s-au aliniat 833 de luptători din 20 de ţări care s-au întrecut în probele de kata şi kumite pentru a obţine un loc pe podium. Robert s-a clasat pe un meritoriu loc III , obţinând astfel medalia de bronz la categoria de seniori – 87 de kilograme, categorie în cadrul căreia au luptat cei mai buni 16 sportivi din toate ţările participante.

    „Nu au fost meciuri uşoare, dar am reuşit să mă impun până în semifinală, când am pierdut în favoarea campionului de la această categorie, reprezentantul Republicii Moldova.” după cum ne-a relatat tânărul ofiţer.

    Sportivul are centură neagră în karate Shotokan, iar în prezent se antrenează la Clubul Sportiv „Dan Botezatu” sub îndrumarea antrenorului Ionuţ Căşeru.

    Nicolae Bălcescu: O fată de 12 ani a fost accidentată pe trecerea de pietoni

      Astăzi, în interiorul localităţii Nicolae Bălcescu, pe DN-2, un şofer de 73 de ani, din Bacău, în timp ce se deplasa cu un autoturism pe sensul de mers către Adjud a surprins şi accidentat o minoră de 12 ani, din localitate, care se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.

      În urma impactului, adolescenta a fost rănită şi transportată la spital unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

      Poliţiştii de la Serviciul Rutier au făcut cercetări la faţa locului şi l-au testat pe conducătorul auto cu etilotestul, rezultatul fiind negativ. În continuare a fost demarată o anchetă pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă.

      Dedeman este Partener Global FIELD al Harvard Business School

        În calitate de Partener Global, Dedeman a găzduit 6 studenți ai Harvard Business School în cadrul cursului FIELD Global Immersion care are ca scop dezvoltarea abilităților manageriale în diferite culturi și contexte de business.

        În perioada 1-8 mai cei 6 studenți au urmărit procesele de lucru și de interacțiune cu clienții din magazinul Dedeman din București, Șoseaua Colentina, iar la final au oferit și o serie de recomandări pentru eficientizarea acestora.

        „A fost o experiență inedită pentru noi să participăm în acest proiect. Ne bucurăm că informațiile pe care studenții le-au cules în contextul activității zilnice dintr-un magazin Dedeman i-au ajutat să ajungă la concluzii la care nu ar fi ajuns doar din discuțiile de la cursuri. Și propunerile pe care le-am primit de la ei au fost interesante, sunt lucruri văzute dintr-o perspectivă nouă”, Dragoș Pavăl, Președinte Dedeman.

        Studenții au analizat structura organizațională și design-ul magazinului precum și procedurile interne și au dezvoltat chestionare pe baza cărora au realizat interviuri cu angajați și clienți. Rezultatele acestora precum și propunerile au fost prezentate conducerii companiei care va analiza oportunitatea implementării lor.

        „Suntem recunoscători companiei Dedeman și tuturor angajaților implicați pentru felul în care au colaborat cu noi, dincolo de responsabilitățile lor normale de muncă. Studenții beneficiază incomensurabil de această experiență și avem încredere că la fel se întâmplă și cu partenerii noștri”, profesor Juan Alcacer, coordonator FIELD.

        Este primul an în care studenții care urmează cursul FIELD Global Immersion de la Harvard Business School vin în România iar Dedeman este una din cele 9 companii din țară care au fost selectate ca parteneri.

        Dedeman în cifre

        – 45 magazine, două centre logistice, parc auto propriu;
        – peste 45.000 de produse ce acoperă 11 domenii;
        – peste 9400 de angajaţi;
        – între 7.500 – 18.000 mp suprafaţa unui magazin;

        Dedeman este afacerea de succes a doi antreprenori români. Începând cu 1992, pe parcursul celor 25 de ani de activitate, au dezvoltat o companie care a înregistrat un succes constant, datorat unei strategii de business desfăşurată în jurul clientului, cerinţele acestuia şi satisfacerea acestora fiind prioritare.

        Activităţi preventiv educative în rândul elevilor din mediul rural

          Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bacău a desfăşurat activităţi preventiv-educative în cadrul micrograntului „Spune NU violenţei”.

          În ziua de 09.05 a.c, jandarmii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău s-au întâlnit cu elevii Şcolii Gimnaziale Ungureni- Structura Gârla Anei, în cadrul unei activităţi de prevenire şi informare.

          Jandarmii au discutat cu elevii şi cadrele didactice, le-au prezentat materiale informative referitoare la riscurile şi situaţiile care pot apărea, anumite fapte cu caracter contravenţional sau penal la care pot fi expuşi în activităţile cotidiene.
          De asemenea, au fost prezentate situaţii cu care jandarmii s-au întâlnit pe timpul desfăşurării misiunilor specifice de ordine şi siguranţă publică, în scopul evitării acestora precum şi conştientizării faptului că, de foarte multe ori, cunoaşterea lor poate evita apariţia sau efectul nedorit pe care îl au.

          Scopul acestor activităţi îl constituie prevenirea comportamentelor de risc la vârsta adolescenţei, prin oferirea de informaţii care să permită creşterea nivelului de educare şi conştientizare a tinerilor în vederea prevenirii consumului de alcool sau substanţe stupefiante, săvârşirii unor fapte ilegale, abordării unui comportament adecvat la şcoală şi în societate.

          La finalul activităţii elevilor le-au fost prezentate câteva materiale cu privire la locul şi rolul unităţii în domeniul menţinerii şi asigurării climatului de ordine şi securitate publică, prevenire şi combatere a faptelor antisociale, precum şi exercitii de dresaj cu câinii de serviciu.

          Ziua Europei sărbătorită la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

            Ziua Europei a fost sărbătorită, la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, printr-un seminar internaţional dedicat programului Erasmus+ la care au participat: Prof. Rotaru Ana-Maria, Inspector şcolar pentru proiecte europene, Directorul Casei Corpului Didactic Prof.univ.dr. Gabriel Leahu, Prorector Conf. univ. dr. Cristina Cîrtiţă-Buzoianu, Responsabil relaţii internaţionale UBc Roxana Popescu, directori de la colegiile şi şcolile băcăuane, cadre didactice, elevi, studenţi, reprezentanţi din mass-media. Şcoala Gimnazialǎ „Dr. Al. Şafran Bacău”, în parteneriat cu Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, a reunit elevi şi studenţi care au împărtăşit din experienţa acumulată prin intermediul a 10 poveşti de succes, punctând oportunităţile oferite de programul Erasmus +.

            Dintre studentele Erasmus ai Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău au prezentat propria experienţă: Mihaela Malai, fostă studentă Erasmus la Universitatea din Parma, studentă la Facultatea de Ştiinţe Economice şi coordonator ESN (Erasmus Student Network, filiala Bacău): Once Erasmus, Always Erasmus; Iulia-Daria Chiriluș şi Dumitrița Bejan, foste studente Erasmus la Universitatea Nicolaus Copernicus din Torun, studente la Traducere și Interpretare la Facultatea de Litere: Erasmus, cinci luni – o experiența marcantă, i-au încurajat pe toţi doritorii să aplice pentru un grant Erasmus+.

            De asemenea, a fost prezentat proiectul ERASMUS KA2 ,,Knowing me, knowing zou”, coordonat de prof. Mihaela Cojocaru, format din membri din mai multe ţări, care au dezvăluit celor prezenţi beneficiile pe care un astfel de proiect le oferă.

            Două zile pline de istorie la Școala ”Alecu Russo”

              Atmosfera de la Școala Gimnazială ”Alecu Russo” din Bacău a fost, preț de două zile, mai curând una de sărbătoare decât ”pur didactică”, profesori împreună cu elevii lor reușind să îmbine utilul cu plăcutul pentru un act de asumare a cunoștințelor în afara catedrei sau a băncilor de clase.

              Astfel, luni și marți, 8 și 9 mai, elevii claselor a V-a B, a VI-a și a VIII-a, sub coordonarea profesorilor Luminița Moroșanu, Alina Camil, Roxana Stan, Mădălina Stoica și Iuliana Iordache, au sărbătorit, prin activități în afara sălilor de clasă, dar tot în incinta unității de învățământ, respectiv în sala de sport, tripla semnificaţie a zilei de 9 Mai.

              Astfel, prin vizionarea de filme, prin realizarea de eseuri și alte materiale-documentar, elevii au participat bucuroși și activ la asimilarea de informații despre obţinerea independenţei de stat a România în anul 1877, victoria aliaţilor şi sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial pe data de 8-9 mai 1945 şi Ziua Europei, împlinirea a 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma. La finalul activității, elevii împreună cu profesorii au fost realizat și trei mozaicuri din capace de peturi, pentru marcarea celor trei evenimente istorice.

              Referendumul din Slănic Moldova se anunță ca o certitudine

                Acțiunea de strângere de semnături pentru organizarea unui referendum pentru schimbarea primarului din Slănic Moldova, Gheorghe Baciu, se apropie de final. În fapt, numărul minim de semnături de care un grup de oameni de afaceri care au inițiat această acțiune au nevoie este 1.100. El a fost atins, dar inițiatorii vor să ajungă la 1.300 de semnături – echivalentul numărului de slăniceni care acum aproape un an l-au votat pe actualul primar. O solicitare pentru organizarea referendumului și demiterea primarului a și fost depusă la Prefectură – mai spun inițiatorii acțiunii.

                Pe această temă și mai ales pe tema motivelor care stau la baza inițiativei strângerii de semnături și organizarea referendumului am stat de vorbă cu nouă dintre întreprinzătorii nemulțumiți de actualul primar. Între ei s-a aflat și fostul primar al orașului Slănic Moldova, Andrei Șerban. „Am decis să intervin motivat de ceea ce se întâmplă în Slănic, pentru că tot ceea ce spune Gheorghe Baciu sunt numai minciuni – spune fostul primar. Prin tot ceea ce face cu echipa lui, care în urmă cu un an se declarau salvatorii Slănicului (deși eu consider că sunt terminatorii orașului și stațiunii), eu nu pot accepta ca oameni de aici să fie mințiți și să fie bătaia de joc a acestui individ”.

                Circa 40 de capete de acuzare la adresa edilului

                Am căutat, după circa două ore de discuții cu interlocutorii mei, dar și cu primarul Gheorghe Baciu, să „inventariez” pe scurt acuzațiile care se aduc primarului. Numai din aceste discuții au rezultat vreo 40. Dar principalul „of” este că, pentru firmele pe care le patronează sau le administrează, unii întreprinzători nu mai primesc autorizații de funcționare. Primarul motivează că aceste firme au fie datorii la bugetul local, fie nu au în regulă documentele privind proprietatea unor terenuri, a unor construcții. „Noi – spune edilul – avem moștenită o datorie istorică pentru care ne-ar trebui 7,8 bugete anuale din venituri proprii să o acoperim. Ar trebui să stăm aproape opt ani să plătim datoriile lăsate de fosta conducere. Numai Hotelul Perla, de exemplu, are datorii curente de circa 200 de mii de lei. Dar vine din grupul de firme Perla Moldovei, care în total au datorii de 2.470.000 de lei la bugetul local. Majoritatea dintre ele sunt în faliment sau în insolvență și este puțin probabil că vom recupera acești bani”.

                Primarul mai spune că a primit și o dispoziție a Curții de Conturi prin care trebuie să-i urmărească pe rău-platnici și să recupereze datoriile. „Și este obligatoriu, dar și moral să facem asta, pentru că este moral să avem grijă ca toți să plătească, nu unii da și alții nu. Numai datoria de la Perla Moldovei reprezintă 8% din bugetul Slănicului” – a precizat Gheorghe Baciu. Primăria – mai spune edilul – are conturile blocate din cauza datoriilor istorice, deci se descurcă greu cu orice activitate.

                „Pentru unii mumă, pentru alții ciumă”

                Așa se exprimă întreprinzătorii supărați din Slănic Moldova atunci când vorbesc de primar. Ei susțin, cu mâna pe inimă, că nu au datorii la bugetul local, că sunt în regulă cu toate actele, dar cu toate acestea nu mai primesc autorizațiile de funcționare.

                Dana Durdunescu este administrator al Hotelului Coroana Moldovei (cotat la patru stele). „Primarul nostru – spune proprietara – se crede un fel de Dumnezeu. Hotelurile nu mai au autorizații de funcționare. Face un abuz. Eu am plătit pe un an taxele cerute și am primit o autorizație de funcționare prelungită pe câteva luni, nu pe un an. Noi suntem doar oameni de afaceri și am venit să ne desfășurăm activitatea, nu să deschidem litigii. Am înființat, însă, Asociația Oamenilor de Afaceri, din care fac parte hotelurile Coroana Moldovei, Perla și Nemira și vom continua lupta și pe această cale”.

                Investitorii mai spun că numai unora li se opune vehement primarul, pentru că pentru alții nu procedează așa. „Cu unii e mumă, cu alții ciumă – spune administratorul Restaurantului Cascada, Gabriel Dospinescu, și dă, ca și ceilalți interlocutori, exemplul unor comercianți de la pârtia de schi sau din zona Parcului, pentru care nu au mai fost cerute documente și autorizații. „Pe partea activității noastre de comercianți, am fost avertizați că în această săptămână vom avea control de la Inspectoratul de Stat în Construcții și de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (pentru că noi reparăm sediile de la Cascada și Crama Domnească). Am fost amenințați că nu vom mai primi autorizații de funcționare, deși noi suntem singurele restaurante care mai funcționăm în Slănic Moldova, dar pe care primarul dorește să le închidă”.

                Simbolurile orașului, motiv de acuzații între părți

                Simbolurile mari ale stațiunii Slănic Moldova sunt, dintotdeauna, Cazinoul (acum privatizat), Parcul, zona izvoarelor și Hotelul Perla. Inițiatorii referendumului cred că primarul actual nu are soluții pentru promovarea sau îngrijirea acestora, pentru libertatea lor de dezvoltare etc. Parcul a devenit ținta acuzațiilor, pentru că acum ar arăta jalnic, chiar mizerabil față de anii precedenți, pentru că acolo nu mai îngrijește nimeni, pentru că s-a permis unor comercianți să vândă tot felul de produse alimentare, pentru că vara e o inundație de manele etc. Primarul ar fi ordonat scoaterea trandafirilor din parc, donați de Mănăstirea Ștefan cel Mare și Sfânt, iar o statuie din grupul celor care îi întruchipează pe marii noștri scriitori ar fi pe cale să fie dărâmată pentru a face loc unui nou chioșc. La rândul lui, Gheorghe Baciu dă replica și spune că nu e nici vorbă de așa ceva, că doar 10-15 trandafiri au fost mutați pentru a face loc în jurul Foișorului muzical, să aibă lumea acces la spectacole, iar statuia va fi eventual mutată, nu distrusă. „Parcul este locul în care turiștii trebuie să aibă și posibilitatea de a cumpăra un suc, o înghețată etc. – a precizat primarul. Trebuie să le creăm unele facilități”.

                Despre izvoarele din Slănic am mai scris în ziarul nostru. Problema reală este că în prezent acestea sunt din nou oprite, iar hotelierii reclamă că le-a scăzut cu o treime deverul de clienți. Și Sanatoriul balnear este încă în suferință după ce i-a fost oprită apa de la Izvorul 3, prin ordinul primăriei, dar și întârzierea peste termene a autorizației de funcționare îi pune multe semne de întrebare.
                Numai dacă enumeram succint cele circa 40 de nemulțumiri concrete ale inițiatorilor referendumului din Slănic Moldova, ocupam o jumătate de pagină. Toți interlocutorii au venit cu exemple concrete, însă, și susțin că au dreptate. La rândul lui, primarul Gheorghe Baciu a demontat fiecare acuzație și susține că nu va înceta lupta pentru un mediu de afaceri sănătos în Slănic Moldova, pentru ordine și corectitudine. „Ce fac ei – spune Gheorghe Baciu – este o acțiune de intimidare a primarului. Dar, eu nu mă las să mă intimideze cineva, oricine ar fi el. Ei încearcă să controleze Slănicul, dar acest mod de acțiune este distructiv”.

                Prin urmare, asupra acestui caz vom reveni cu amănunte.

                „Am auzit că au făcut o strategie de dezvoltare pentru perioada 2016 – 2020. În urmă cu opt ani, aceeași firmă din Iași a făcut pentru orașul Slănic strategia de dezvoltare, pe fonduri europene. Acum, practic s-a copiat pentru perioada 2016 – 2020 o parte din acea strategie, dar chiar în aceste condiții Primăria a plătit circa 450 de milioane de lei (vechi – n.n.) și am informația de la oameni din primărie. Aș vrea ca actuala echipă de la primărie să-și amintească faptul că în 2004 eu am preluat în Slănic o groapă de gunoi: parcul. La vremea aceea nu aveam nici sediu de primărie, aveam o Dacia veche din 1990, dar orașul condus de mine și echipa pe care am format-o a fost declarată în anul 2015 localitatea cu cele mai multe fonduri atrase pe cap de locuitor”.
                Andrei Șerban, fostul primar al orașului Slănic Moldova

                „Sunt timorat! Am dat share la un articol din ziarul Deșteptarea în care se vorbea despre starea Slănicului, în special despre starea izvoarelor minerale, despre întreruperea conductei de apă minerală către Sanatoriul balnear.

                Am fost amenințat că de ce fac propagandă împotriva primăriei, pentru că eu sunt plătit de ei, că știu ei ce fac eu în propriul cabinet medical, că fac politică acolo și că vor aduce un doctor mai competent”.
                Dorel Rapi, medic de familie

                „Cei din Primărie mi-au reproșat că multe dintre proiectele lor nu s-au realizat datorită Hotelului Perla. Dar, domnul economist Baciu dă dovadă că nu știe să identifice un cod fiscal. Noi, ca cel mai puternic investitor din zonă și ca cel mai mare angajator, am solicitat primăriei să discutăm asupra taxelor locale. Răspunsul primarului a fost că nu poate avea o discuție cu cei de la Hotel Perla, pentru că societățile Perla Moldovei, Perla Turism și Perla Construct au adus primăria Slănic Moldova într-un impas financiar având o datorie de peste 2,327 de milioane de lei. Domnul primar trebuie să înțeleagă că noi suntem Hotel Perla SRL și avem CUI RO 16774512, deci nu are nimic comun cu societățile amintite”.
                Mihai Gospodin, managerul Hotelului Perla

                „Problema este că marea majoritate a celor din primărie au fost în detrimentul stațiunii. Taxa de parcare aici este de trei lei pe oră sau zece lei pe zi, adică foarte, foarte mult. În Iași, în București e doi lei pe oră, în parcări amenajate, etajate, cu toate dotările. La noi, cine nu plătește se trezește cu roțile mașinii blocate. Au luat o mașină a primăriei, o Nubira, i-au pus numere roșii de Iași și au parcat-o lângă parc, cu roțile blocate în week-end. Chipurile, ca exemplu pentru cetățeni. Culmea e că acolo, la parc, parcarea este a Drumurilor Naționale nu a primăriei”.
                Mihai Crețu, proprietarul Vilei Moldavia Best

                „Primarul știe totul, nu are nevoie de părerea nimănui, face ce vrea. În campanie, la alegeri, m-a întrebat ce așteptări am de la viitorul primar. Am răspuns că îmi doresc un lider cu o echipă de strategie, nu un vătaf. După ce am pornit strângerea de semnături pentru referendum, toți agenții economici și oamenii lor au primit telefoane de amenințare, că nu le mai dă autorizații, că îi închide, că le trimite controale. Lumea e timorată, îi este frică. Primarul nu are o relație bună cu agenții economici, cu care trebuia de fapt să înceapă dialogul. În primărie amenință funcționarii că dacă au semnat pentru referendum vor fi dați afară”.
                Valentin Bucur, administratorul Restaurantului Crama Domnească

                 

                „Vrem să facem cât putem ca Slănicul să nu moară. Dacă mergem pe viziunea unora care își subevaluează clădirile (un hotel cu 24 de camere a venit cu o evaluare de numai circa 30.000 de euro și este o clădire modernizată!). Nu vrem să mai fim păcăliți de niște oameni care sunt șmecheri. De aceea, cât voi fi eu aici primar vreau să fie corectitudine, disciplină. Dacă nu, îmi voi depune mandatul. Eu am venit aici să fac lucruri sănătoase. Da, avem conturile blocate și pot arăta oricui că ne-am înscris la arierate și am făcut solicitări la primul ministru, la miniștrii Finanțelor și Dezvoltării să ni se acorde un suport financiar, un ajutor de stat chiar și rambursabil, să primim oxigen pentru dezvoltarea proiectelor noastre”.
                Gheorghe Baciu, primarul orașului Slănic Moldova

                Ce n-a fost și astăzi este. Cea mai mare orgă din Bacău (I)

                Padurea de fluiere la Bacau

                Explicația succintă oferită de dicționar: „Orga este un instrument muzical complex, al cărui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse în acțiune cu ajutorul unor pedale, al unei claviaturi și al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de niște foale.” Și totuși…!? După ce am întâlnit un meșter dedicat creării unei astfel de minuni inginerești și artistice, am simțit altceva. Că sunetul este sufletul materialului din care este confecționat un instrument muzical, înălțat la cer datorită măiestriei celui care îl creează și a celui care îl folosește. Ioan Bejan a învățat să aprofundeze ambele forme.

                Fotografie din articolul apărut în ziarul Neueste Nachrichten, regiunea Badische, Germania, 23 mai 2014

                Cea de constructor și aceea de organist. De la un simplu instrument folosit de păstori, până la orga unei catedrale, sunt sute de registre și mii de fluiere. Având dimensiuni mari, orga are un statut aparte. Este construită special pentru încăperea în care se află, fiind cunoscută mai ales ca instrument de cult. O regăsim totuși și în marile săli de concerte.

                Artistul

                Pe organistul Ioan Bejan l-am cunoscut în atelierul amenajat la demisolul bisericii „Sfinții Petru și Paul” din Bacău. Aflasem de la un prieten comun cu ce se ocupă. De statură medie, deschis și jovial, a devenit reticient când l-am rugat să-mi spună mai multe despre pasiunea lui, devenită meserie. A zis să o lăsăm pe altădată, să se mai găndească. Abia la a treia întâlnire și-a făcut timp, fapt pentru care îi mulțumesc, introducându-mă într-o lume fascinantă a creării sunetelor, deosebită total de ceea ce știam despre muzică.

                Ca să înțeleg mai bine cum funcționează o orgă, m-a invitat să îl urmăresc efectiv… la „muncă”. Mărește și montează orga adusă acum trei ani din Germania, adaptând-o ca sonoritate la acustica bisericii Romano-Catolică „Sfinţii Petru şi Paul” din Bacău. Pășesc cu atenție în urma lui, până sus-sus, sub cupola bisericii. Urcă și coboară scările de patru-cinci ori pe zi, uneori mai mult, până la nivelul a nouă etaje, ridicănd și montând componentele. O face de mai bine de doi ani. Aici bate „inima” sunetelor. Ne strecurăm printr-o ușiță mică.

                Tuburile, cunoscute sub denumirea de fluiere, au diemensiuni diferite. Îmi apar ca un lăstăriș de pădure, retezat de o coasă uriașă, nevăzută. Se strecoară agil printre ele. Mă opresc la capătul scării din lemn, de teamă să nu produc vre-o stricăciune. Îmi par foarte fragile. Fluierele pornesc de la diametre mai mici decât degetul unui copil, ajungând ca abia să poată fi cuprinse de palmele unui adult. Aflu de la el că de lungimea lor diferă și înălțimea sunetelor. Pot avea de la câțiva centimetri până la câțiva metri. Timbrul este stabilit mai ales de forma tubului și mai puțin de materialul din care acesta este confecționat, în general din staniu, aliaje staniu- plumb, zinc dar și din lemn.

                Unde apeși… și unde cântă!

                Sunt curios să aflu de unde și cum a apărut această pasiune. Se spune că instrumentul își caută și așteaptă artistul. Este de loc din comuna Faraoani, satul Valea Mare, Bacău. A bătut la porțile lumii de Sf. Nicolae, anul 1967. Cu toate acestea, părinții, Elena și Anton, l-au botezat Ioan, așa cum era datina, să poarte numele bunicului. „De unde pasiunea? Cred că primul instrument a fost de vină acordeonul.

                Am început să cânt la el de mic. Tata a făcut și el Școala Populară de Artă la Bacău. Cânta la acordeon într-o formație, într-o trupă cum spuneau ei. Erau invitați la diferite evenimente. Văzând cum stau lângă el, urmărndu-l mereu cum cântă, și-a dat seama probabil că îmi place, așă că m-a dat și pe mine la școală. Eram în clasa a șasea. Am făcut trei ani cu tovarășa profesoară, cum se spunea pe atuncea, Elidia Soroagă. Era nemțoaică. Cânta la acordeon dumnezeiește.

                Începea cu polcile și marșurile alea ale lor, de săreau tălpile. După nouăzeci a plecat înapoi în Germania. Pe la 12-13 ani, era așa ca o competiție între noi băieții, cine să tragă foalele la orga de la biserica din sat. Nu erau pe atunci suflante cu motoare electrice. Mulți băieți erau mai vânjoși ca mine, asa că nu prea apucam. Mă mutam și eu și stăteam mai aproape de organist.

                Urmăream ce face. Atunci am descoperit un lucru care m-a minunat pe vremea aceea. Claviatura este orizontală. Cum se întâmpla de apasa clapele într-un loc și sunetul se auzea în altul, orga fiind în spatele organistului? Și mai avea niște butoane pe care le acționa, de suna ba într-un fel, ba în altul.

                Acest lucru a devenit fascinant pentru mine. Intâmplarea a făcut ca tot pe atunci preotul parohiei, Blaj Ciril, să dorească să pună o suflantă electrică la orgă. Tata lucrând la Letea, fiind un bun sudor, un bun meseriaș, a fost chemat să ajute.

                M-a luat și pe mine. Lucrând ei acolo, pentru că totul era improvizat, adaptat, aveau nevoie de cineva să apese pe clape, să testeze dacă suflanta face față consumului de vânt al orgii. Când m-am văzut la orgă pentru prima dată, atunci, și am apăsat toate butoanele și am auzit ce sunete ies, mi-am zis: acordeonul e depășit.

                A rămas și acum, doar de suflet. Și din acel moment… tot am stat pe lângă cantor. Întâmplarea a făcut ca în 1984, să treacă la cele veșnice. Atunci i-am spus tatei că eu aș vrea să cânt la orgă, în locul lui. Tata a venit la Bacău, la cel care avea să-mi devină mentor, Anton Soare, în vara lui 1985.

                Acesta m-a luat la el în timpul Postului Paștelui, și într-o vară m-a pregătit pentru cântatul liturgic. În toamnă, de hramul parohiei noastre, la Valea Mare, pe 29 septembrie, am cântat toată slujba. Și n-am terminat nici toate studiile cu domnul Soare, pentru că n-am mai putut să vin. Cântam la slujbe toată ziua, toată seara. Fiind toată ziua acolo nu am putu să stau numai la clape și să nu caut răspuns întrebării, de ce apeși într-un loc și cântă în altul? Și am intrat prin ușa din spate, unde am descoperit o pădure de fluiere. Am rămas fascinat. De acolo a început dorința de a descifra această taină a meșteșugului orgii.”

                În 1991 a plecat la București. A ajuns organist la Catedrala Sf. Iosif. Acolo a început, cu domnul Gheorghe Șchiopescu, care avea în întreținere instrumentele de la Sala Radio, de la Ateneul Român, de la catedrala unde cănta. A mers cu el tot timpul, să-l ajute să facă mentenanța tehnico-muzicală. Nu s-a mulțumit cu atât. A tradus din germană, nu în totalitate, pentru că volumul are o mie de pagini „Arta construcției de orgi”.

                Pentru a înțelege noțiunile de fizică, acustică, muzică, matematică, ajungând astfel să-și utilize un atelier cu cu mașinile necesare, pentru a experimenta, învăța, compara și construi. Au durat câțiva ani. S-a căsătorit în 1995, cu Tereza, asistentă medicală. Au împreună doi băieți de 18 și 20 de ani, Marian și Sebastian, care momentan au alte pasiuni.

                Asta e… continuare în numărul viitor!

                Explicație foto 01
                Fotografie din articolul apărut în ziarul Neueste Nachrichten, regiunea Badische, Germania, 23 mai 2014.
                02 Ioan Bejan și „pădurea de fluiere” la Bacău
                03 Dupa coborârea consolei, în biserica din orașul Kuppenheim.

                Civilizația molozului

                  E primăvară, vremea e tot mai frumoasă și îmbie nu doar la relaxare, dar și la curățenie generală în locuințe. Mai ales curățenie generală, care se lasă de multe ori cu zugrăveli, modificări interioare, care produc multe deșeuri. Și aici nu discutăm despre gunoaie pur și simplu, ci despre moloz, tocuri de uși, uneori mobilier vechi. Și unde se poate scăpa de astfel de deșeuri, care sunt tratate altfel decât banalul gunoi? Asta este o problemă care indică multă lipsă de civilizație din partea multor băcăuani, precum și multe bătăi de cap pentru autorități.

                  Molozul are un regim special. Pentru a scăpa de el este nevoie uneori chiar de autorizații și avize de depozitare și transport, dar poate fi cerut și sprijinul societății SOMA, operatorul băcăuan de salubritate. Iar dacă nu se respectă regulile, amenzile sunt usturătoare. Însă respectarea legii, inclusiv în acest domeniu, pare facultativă. Autoritățile spun că este un fenomen de amploare, un fel de “sport național”.

                  Autoritățile

                  Principala atribuțiune în ridicarea molozului, dacă acesta este depozitat corespunzător, în punctele de colectare, revine societății SOMA. „Firma noastră, prin contractul de salubritate, efectuează operațiunea aceasta, de ridicare a deșeurilor. În momentul în care generatorul de deșeuri de construcții ne anunță, punem la dispoziție un container pentru materiale de construcții. Avem solicitări și de la instituții, și de la cetățeni și oricând suntem în măsură să punem la dispoziție containere de 7 mc sau de 10 mc, mașină specială, avem toată dotarea necesară. Dar evident că sunt și cetățeni care duc molozul la platforma de gunoi, îl lasă acolo și pe aici ți-e drumul. Noi acționăm și în aceste cazuri, dar trebuie știut că oricine are nevoie să ducă molozul ne poate apela”, a declarat Gheorghe Maftei, director în cadrul societății SOMA.

                  În problemă este implicată și Direcția de Salubritate din cadrul Primăriei, mai ales că multe deșeuri din construcții sunt abandonate pe spațiul public al orașului.

                  „În stilul caracteristic, unii dintre noi decid cu de la sine putere cum și când să își demoleze pereții și produc moloz pe care de obicei îl aruncă pe domeniul public, ceea ce este interzis. Ca să demolezi ceva îți trebuie însă autorizație, iar în autorizație există obligativitatea de a lua un aviz de salubritate. În avizul de salubritate, pe care îl emite SOMA, i se impune cetățeanului să aibă un contract de transport deșeuri. Așadar, totul s-ar reduce la respectarea și aplicarea legii. Din păcare, aruncarea molozului la întâmplare a devenit sport național, lucru dovedit de starea multor zone din oraș”, spune Daniel Roșu, șef servicii salubrizare în cadrul Primăriei Bacău.

                  Pe întuneric, la periferie

                  De identificarea și sancționarea celor care atuncă molozul „din mersul mașinii” se ocupă Poliția Locală, care pare să aibă mult de furcă. „Prin Ordonanța 195/2015 privind protecția mediului, amenda este de la 3000 la 6000 de lei, conform Legii 211/2011 amenda este de la 1000 la 2000 de lei, iar conform HCL 223/2001 amenda este de la 100 la 300 de lei. Cetățenii ar trebui să pună toate aceste deșeuri din construcții în saci, pe care să îi depoziteze în locurile speciale de colectare, iar operatorul de salubritate trebuie să îi ridice separat.

                  Noi am dat de foarte multe ori amenzi pentru aruncarea la întâmplare a deșeurilor din construcții, celor pe care i-am prins în flagrant. Problema este că mulți aruncă deșeurile noaptea, pe proprietăți private, la periferia orașului. Așadar, toți cei care sunt găsiți în fapt sunt sancționați fără discuție. Fenomenul este de amploare nu numai în Bacău”, spune Mihai Genes, din cadrul Poliției Locale Bacău.

                  În oraș abundă zonele care demonstrează că, într-adevăr, lipsa de civilizație a unor băcăuani ia aspect de „sport național” și este un fenomen de amploare. Pe lângă căile ferate, pe malurile luciurilor de apă, pe strada Nicu Enea, prin spatele Autogării și lista poate continua.

                  Stănişeşti: O familie cu patru copii riscă să ajungă pe drumuri. Apa din sol le inundă casa

                    – proprietarul crede că sub locuinţa sa ar fi un izvor – problemele au apărut în urmă cu doi ani, dar după ploile din ultima perioadă situaţia s-a agravat şi de frică să nu se prăbuşească casa peste ei au plecat să doarmă la rude

                    Sorin Bâcu (36 ani), din satul Slobozia Nouă, comuna Stănişeşti, şi-a ridicat, împreună cu soţia sa, în urmă cu şapte ani, o casă modestă din chirpici, pe un teren din apropierea locuinţei mamei sale. Câţiva ani nu au avut niciun fel de probleme, însă în 2015 au constatat că, după fiecare ploaie, una dintre camere se tot inundă. Umezeala a tot avansat şi a ajuns şi în încăperea alăturată iar de câteva zile nu mai pot locui deloc în casă.

                    „Într-o dimineaţă când m-am trezit să ies afară să dau drumul la păsări am văzut că pe jos este apă. Nu ştiam ce s-a întâmplat. Am scos covoarele, le-am uscat, dar pământul de pe jos tot ud a rămas. A ajuns şi în camera cealaltă şi acum se mai poate sta doar în bucătărie, dar ne este frică să mai dormim noaptea aici că de la atâta umezeală poate să cadă peste noi. Am făcut casa asta ca să avem unde sta, să nu aşteptăm să ne dea altcineva ceva, dar apa iese înăutru tot timpul”, ne-a mărturisit Alina Bâcu, proprietara locuinţei.

                    Cei doi soţi au împreună patru copii de 4, 7, 8 şi 9 ani, iar ea este acum însărcinată în nouă luni cu al cincilea copil. De câteva seri dorm cu toţii la mama lui Sorin, dar ştiu că nu pot sta acolo la nesfârşit.

                    „Ne este teamă să nu se prăbuşească noaptea şi să cadă aici peste noi. De doi ani ne chinuim aşa. Am fost la primărie şi am cerut ajutor şi abia acum a trimis un excavator, a făcut nişte şanţuri în jurul casei şi cică o să pună nişte furturnuri de dren. Dar cine ştie dacă o să funcţioneze. Eu cred că aici dedesubt este un izvor, că e prea multă apă. Acum mă tem să nu se dărâme casa”, ne-a spus Sorin Bâcu. „Este foarte greu. Eu îi ajut cu ce pot, dar şi noi suntem mulţi şi ei sunt şase persoane şi nu prea avem loc. Nu pot să-i dau nici afară. Au copii mici şi în casa lor este apă. Se supără că sunt în situaţia asta şi mă tem peste băiatul meu că este şi bolnav cu inima”, spunea şi Maria Bâcu, mama proprietarului. Autorităţile locale au trimis la locuinţa lor un utilaj, care a început să sape un şanţ prin care să se scurgă apa ce ar urma să se dreneze prin furtunurile ce vor fi amplasate în subsolul casei. În prezent, într-una din camere, unde proprietarul a sapat şi el un şanţ adânc de 20 -30 de centimetri, apa este foarte sus, şi practic poate fi scoasă cu găleata. „Apa este în casă, aşa cum se vede. Să vedem dacă o să meargă cu furtunul sau ce vor să facă aici”, mai spunea Sorin.

                    Potrivit primarului, probleme similare ar mai fi la câteva locuinţe din comună, dar în toate cazurile ar fi vorba de nivelul pânzei freatice, care creşte atunci când sunt precipitaţii însemnate.

                    „Destine coregrafice în zbor”, un spectacol – atestat al elevilor de la „Artă”

                      Elevii de clasa a XII-a, de la Colegiul Național de Artă „George Apostu” Bacău au susținut luni seara, pe scena Teatrului Municipal „Bacovia”, examenul de atestat de la secția Coregrafie. Un atestat – spectacol, un bal solemn, dedicat tuturor celor prezenți – părinți, profesori, colegi, prieteni care au fost, sunt și le vor fi alături în cariera lor.

                      „Anii s-au scurs prea repede ca să ne dăm seama când am început împreună să ne dedicăm acestei arte, în clasa a V-a sau a IX-a? Iată-ne acum alături de o promoție de elită a colegiului nostru. O promoție care a adus an de an premii în Bacău, cu care am realizat spectacole, am reprezentat cu mândrie orașul în București, Cluj, Galați, Brașov, Timișoara, Constanța, Mangalia, Iași, dar și în Croația, Germania, Italia. An de an am descoperit în această specialitate un limbaj inedit prin care ne-am putut exprima sentimentele, visele, trăirile, întruchipând personaje pe care le-am creionat cu multă migală pe scenă în momente de dans clasic, contemporan, caracter, popular”, s-a adresat publicului prof. Simona Baicu, cea care le-a îndrumat an de an pașii acestor artiști.

                      Au susținut probele de atestat elevii Elena Boboc, Severin Brunhuber, Andreea Burghelea, Cristian Crețu, Radu Munteanu, Alexandru Radu, Georgiana Silitră și Raluca Spita.

                      Spectacolul a cuprins și alte momente oferite de elevii colegiului: baletul Giselle, un pas de trois din Spărgătorul de nuci de Ceaikovski, Esmeralda din baletul cu același nume de Cezar Pugni, după romanul Cocoșatul de la Notre Dame de V. Hugo, a fost și Jerome din Flăcările Parisului, și Franz – Coppelia, L. Delibes, și pasărea albastră din Frumoasa din pădurea adormită, prințul Siegfried din Lacul lebedelor, Baletul Raymonda, muzica de Minkus, ce a propus o altă frumoasă poveste de dragoste, un charleston celebru, pe muzica de Louis Armstrong, Gopak – Soloviev, Visul unei nopți de vară, dans contemporan, La vie en rose, Edith Piaf, Ginger bread, Experience, Blestem – Celebra M. Tănase, o suită ardelenească, iar în final un Vals Prokofiev. Un spectacol plin, frumos, elegant. Și o seară de neuitat, pentru mulți dintre noi.

                      Spectacolul de atestat al elevilor Colegiului National de Arta "George Apostu" Bacau

                      Posted by Desteptarea de Bacau on Monday, May 8, 2017

                      Stephen Fry, blasfemiatorul

                      Europenii, mai ales cei din partea occidentală, fac mare tam-tam în legătură cu pericolul imigranților musulmani care nu ar înțelege valorile noastre și care aduc de acasă fel de fel de probleme, între care și cele legate de fanatismul religios. Ni se dau exemple despre cum se interpretează Islamul și despre cum sunt pedepsiți „blasfemiatorii” religiei.

                      Dar, dacă ati afla că blasfemia nu este pedepsită doar în țările musulmane, ci chiar și în democratica și seculara Uniune Europeană? De exemplu, în regiunea franceză Alsacia, articolele 166 și 167 din Codul Penal al Imperiului German, rămas în vigoare după ce regiunea a fost anexată Franței la 1918, pedepsesc blasfemia.

                      E drept, aceste articole nu au mai fost aplicate din 1954, însă, în Irlanda, o lege adoptată în 2009 spune că este ilegal să se publice sau să se discute o problemă care este „extrem de abuzivă sau insultătoare în ceea ce privește aspectele sacre ale oricărei religii, și, prin aceasta, provocându-se în mod intenționat indignarea în rândul unui număr însemnat de credincioși.“

                      Victimă a acestei legi a căzut, recent, actorul Stephen Fry, pe care-l cunoaștem din filmul „V from Vendetta”, în care a jucat rolul lui Gordon Deitrich, un comediant care este întemnițat și executat de politia secretă pentru că l-a luat la mișto pe primul ministru.

                      Stephen Fry a fost reclamat de un cetățean că într-un interviu din 2015 ar fi rostit următoarea frază:”„Cum să îndrăznești să creezi o lume în care există atâta mizerie? Nu e vina noastră? Nu e corect. E cu totul, cu totul rău. De ce ar trebui să respect un zeu capricios, meschin și absurd care a creat o lume atât de plină de nedreptate și durere?[…]Deoarece zeul care a creat acest Univers, dacă a fost creat de Dumnezeu, este destul de clar un maniac, un maniac absolut, total egoist. Iar noi trebuie să ne petrecem viața în genunchi mulțumindu-i. Ce fel de Dumnezeu ar face asta?”.

                      Reclamația a fost depusă la Garda Síochána (cunoscută și sub numele de Gardai – Poliția irlandeză) care a demarat o investigație.

                      Totuși, după câteva zile, investigația a fost închisă pe motiv că nu s-au găsit suficienți cetățeni care să se declare ultragiați de aceste afirmații, ceea ce i-a făcut pe criticii legii blasfemiei să susțină că motivul este și mai scandalos decât investigația în sine deoarece ar stimula oamenii să se declare ultragiați când văd sau aud ceva ce considera a fi o blasfemie.

                      De la intrarea în vigoare a legii, la 1 ianuarie 2010, aceasta este primul caz documentat al aplicării prevederilor sale.

                      Micuța băcăuancă Ștefania Iustina Custură, câștigătoare la San Remo Junior 2017 din Italia cu Grupul de Canto VIVOX

                        Triumf românesc la Festivalul San Remo Junior! Țara noastră a fost laureată la „Festivalul Internationale Della Musica Scolastica” San Remo Junior 2017 din Italia, competiție în care s-au luptat pentru marele premiu nu mai putin de 33 de școli din întreaga lume.

                        După un concurs extrem de strâns, după cum scrie și presa națională, Școala de Canto VIVOX, condusă de prof. coordonator Viorel Gavrilă, sub coregrafia Paulei Mittru, a câștigat aprecierea juriului, dar și inimile publicului, cu spectacolul intitulat „Diventare Stelle (Stele în devenire)” și a obținut la final „Trofeul GEF – SanRemo Junior 2017” la secțiunea dedicată școlilor de muzică de profil.

                        Din acest grup de canto, format din 18 copii talentați din șapte județe ale țării, face parte și micuța băcăuancă Ștefania Iustina Custură, de numai 10 ani, din comuna Letea Veche, elevă a Colegiului Național de Artă „George Apostu” Bacău, acum în clasa a III-a.

                        Ștefania Iustina Custură a participat și la alte festivaluri din țară și străinatate, obținând an de an, premii și trofee la competiții muzicale de valoare, printre care Festivalul Internațional „Ghiocelul de Argint”, Bârlad – premiul I ; Festivalul Spring Star, București, Festivalul „Tinere talente”, Bacău – premiul I; Festivalul „Ritmuri pe portativ”,Vaslui – premiul I; Festivalul „Florile copilăriei”, Festivalul „Best Romanian Singers”, București -premiul I; Festivalul internațional de la Galați – premiul III; Festivalul Star Melody, București – premiul I; Festivalul internațional „Crystal Star”, Iași – premiul III; Festivalul „Provocarea talentelor”, Bacău – premiul I; Festivalul „Constelația juniorilor”, Focșani, -premiul I etc, inclusiv la „Mamaia Copiilor”. Artista noastră face canto popular, este cântăreață și de muzică populară, iar muzica ușoară o studiază de trei ani.

                        De ce să schimbi primarul

                        Am crezut, un timp, prin anii 90, că Slănicul Moldovei va deveni un fel de stațiune închisă, cu barieră la poartă, unde să plătești dacă vrei să intri. Începuse privatizarea vilelor, hotelurilor și a tot ce se mai putea vinde pe acolo, iar lucrurile cam așa arătau.

                        Am simțit însă o undă de speranță când am văzut câțiva investitori interesați, cu planuri mari pe sub poalele Nemirei. Parcă răsărise soarele și deasupra Slănicului. Stațiunea părea să înflorească. Dar, s-a umplut mai mult de moldovenii de peste Prut decât de frații lor de dincoace.

                        Românii începuseră să dea de gustul meleagurilor străine chiar și când plecau în vacanță. În acest fel și Slănic Moldova a intrat în conul de umbră al tranziției la capitalism, al gusturilor occidentalizate subit. Perla Moldovei, cum era supranumită stațiunea noastră, comparabilă cu celebra Karlovy Vary, a ajuns un colț de rai căinat de toată lumea. Iar pârdalnica de criză financiară, pornită din 2008, parcă i-a pus din nou capac.

                        Cu fiecare schimbare de primar la Slănic, am sperat în mai bine pentru stațiune. Noii primari s-au luptat și ei cum au putut cu tranziția, cu schimbările politice, cu grupurile de interese.

                        Așa am sperat și pentru actualul primar: că va fi bine. Însă mă întunec iar când aud că lucrurile nu se așează pe făgaș normal, că se pune de un referendum pentru demiterea primarului abia ales de mai puțin de un an.

                        Nu sunt slănicean, nu am sentimentele unui om născut și crescut acolo. Dar tot mă doare dacă văd că ceva nu este în regulă, că armonia de care am avea atâta nevoie nu apare, că în loc să dăm înainte facem pași înapoi. Unii întreprinzători din Slănic se simt frustrați de noul primar. Care îi acuză la rândul lui. De ce n-ar fi bine pentru toți? De ce să schimbi primarul? Dar, la fel de valabilă rămâne, până la proba contrară, și varianta „De ce nu?”.

                        Stau, astfel, din nou cu ochii pe Slănic, dar și cu inima cât un purice. Pentru că tare aș vrea să fie bine și acolo. Oare de unde, din ce direcție?

                        Norvegienii vor să construiască un complex sportiv la Şcoala de agenţi de penitenciare

                          Zilele trecute, la sediul Şcolii Naţionale de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare (SNPAP) din Tg. Ocna a avut loc o primă întâlnire cu reprezentanţii Norvegiei, pentru a se stabili colaborarea în cadrul proiectelor finanţate prin Mecanismul Financiar Norvegian, domeniile în care unitatea de învăţământ va fi direct implicată şi următorii paşi în realizare.

                          La această şcoală se doreşte construirea unui complex sportiv multifunţional, dar se vor aloca fonduri şi pentru formarea profesională modernă a personalului de aici.

                          În judeţul nostru, investiţii cu bani norvegieni s-au făcut şi la Penitenciarul Bacău unde un corp de clădire a fost modernizat complet şi adus la standarde europene.

                          ULTIMELE ȘTIRI