În sezonul estival, comisarii băcăuani au „vizitat” şi spălătoriile și curățătoriile de rufe, de covoare și auto. Ca și în alte sectoare, nici aici, lucrurile nu erau în regulă, 3 din 5 operatori economici fiind găsiţi cu abateri.
În cazul lor, a fost aplicată o amendă de 2.000 de lei, iar restul s-au ales cu avertismente, opridu-se, totodată, definitiv şi 25 litri și 50 kilograme de produse folosite la operaţiunile de spălare şi curăţare. „De exemplu, s-a constatat că spuma de curățat, ceara, soluția anti-insecte sau soluția de curățat cauciucuri aveau depășită data durabilității minimale înscrisă pe etichete.
În plus, la un operator economic, s-a depistat lipsa informării privind durata/timp de prestare a serviciului”, a spus Alin Năstasă, şeful Protecţiei Consumatorilor Bacău. Nici comercianţii de biciclete, trotinete și scutere electrice nu au fost mai breji.
Astfel, aproape toţi cei verificaţi au fost găsiţi în neregulă, aceştia fie vindeau produse fără a avea certificate de garanție, fie lipseau elemente de identificare și caracterizare, instrucțiunile de utilizare sau avertizările specifice etc. Din aceste motive, pe lângă sancţiunile cu amendă – 9.000 lei, s-a decis oprirea temporară a 48 de biciclete. Şi cum la modă sunt jucăriile Spinner, comisarii Protecţiei Consumatorilor i-au luat la bani mărunţi şi pe comercianţii care aveau în portofoliu şi astfel de bunuri.
Interesant e că toţi au fost găsiţi în neregulă. Aceştia fie vindeau produse care nu aveau marcaje CE – cel mai probabil fiind produse în China -, fie de pe produse lipseau date privind producătorul/importatorul sau avertizările specifice. Prin urmare, pe lângă sancţiunile cu amendă aplicate – 6.000 de lei, s-a decis şi oprirea temporară a 58 jucării.
Câteva sute de bacauani au petrecut seara de vineri, 25 august, în compania celor de la Direcția 5 și Alinka, într-un concert susținut la restaurantul Green Park.
Dacă terasa restaurantului s-a dovedit a fi neîncăpătoare, mulți bacauani au ales să savureze spectacolul de pe băncile din imediata apropiere a localului. Hit-urile celor de la Direcția 5 au fost ca un balsam de suflet pentru cei prezenți la eveniment, indiferent de unde au ascultat piesele favorite: de pe banca din parc sau de la o masă îmbelșugată.
Una peste alta, atmosfera a fost încântătoare. Pe băncile din parc s-a ascultat în liniște, cu privirile ațintite spre cerul senin, iar pe terasa restaurantului, cu paharele pline sau chiar în ritm de…dans, în față scenei.
Asta dacă se poate spune că muzica celor de la Direcția 5 este dansantă. Dar asta chiar nu are niciun fel de importantă. Seara a fost magică iar bacauanii fericiți. Și cred că asta este cel mai relevant.
Strada Centrală din BuhusiAm consemnat cândva, pe când (vise, vise, vise…) intenționam să devin un fel de artist al fotografiei, un gând al seducătoarei Brigitte Bardot, despre care am crezut mereu că este posesoare și de inteligență: „O fotografie poate fi un instantaneu al vieţii, capturat pentru eternitate, care nu va înceta niciodată să privească înapoi, să se uite la tine”.
Apoi m-a cucerit un gând al lui Ronald Reagan, cel care, fiind și actor, știa să prețuiască o fotografie: „O fotografie valorează cât o mie de dezmințiri”… Brigitte Bardot m-a cucerit cu acel „să se uite la tine” (nu un instantaneu la care să te uiți tu…), iar Reagan cu trimiterea la valoarea de document care nu știe ce este minciuna (dacă nu este trucat…). Fotografia este acea clipă a eternității în jurul căreia pot fi recreate istorii de care, uneori, ne este dor.
Nu vi se pare că fotografiile care vă sunt apropiate de suflet au viață? Nu stați uneori de vorbă cu ele? În „Ninotchka”, filmul artistic realizat 1939 pentru Metro- Goldwyn-Mayer, după o poveste scrisă de Melchior Lengyel, eroina, întruchipată de Greta Garbo, zice: „Ah, Leon, să nu cumva să-mi ceri vreo poză cu mine! Nu aş suporta gândul de a fi închisă într-un sertar. N-aş putea respira!”…
În încercarea de a rescrie povestea (o parte a poveștii…) târgului Buhuși, cei care trudesc de câțiva ani la realizarea monografiei așezării au căutat și fotografii vechi. Unele dintre acestea sunt de-a dreptul fascinante. Cea mai veche este, probabil, una de peste o sută cincisprezece ani, oferită cu generozitate de pictorul Nicolae Sarchis. Este o „privire” de ansamblu asupra străzii de astăzi, Nicolae Bălcescu, strada Centrală de atunci. Fotografia are și un proprietar: „Editura D. Justa librar Buhuși”.
Avea edituri târgul Buhuși! Fotograful, potrivit semnăturii, este un evreu: Isac. Suntem în 1903, când poza este înregistrată într-o arhivă : 27/9/7/903. Nr. 27, 9 iulie 1903… Fotograful a surprins, probabil, un eveniment important, postându-se, pe stradă, aproximativ în dreptul firmei „Sublim”, de astăzi. În ultimul plan al fotografiei, în jurul unei mese care era amplasată în zona statuii din centrul actual al orașului, niște reprezentați ai administrației locale pregătesc „startul” unei festivități. Vestimentația buhușenilor are parfumul epocii.
În stânga putem zări și un jandarm (identificat după chipiu…). Nu lipsesc (dreapta, stânga) nici cetățenii evrei, pe care-i putem recunoaște după celebrele lor pălării. În fundal, dincolo de masa în jurul căreia roiesc autoritățile, se află fosta școală. De-o parte și de alta a străzii, mai mulți cetățeni așteaptă desfășurarea evenimentului. În prim-plan, stânga, doar o mămică pare a fi grăbită, purtată, neîndoielnic, de nevoile pruncului pe care-l poartă în brațe. În dreapta imaginii, chiar la capătul străzii, sesizăm prezența unui simpatic strămoș al maidanezilor buhușeni de astăzi.
Avem și argumentul tradiției… Alte elementele care „trădează” informații despre civilizația timpului ar putea fi reprezentate de canalizare (șanțuri…), dar și de prezența iluminatului cu gaz lampant (felinarul din stânga fotografiei). Știm că în 1857, la Ploiești, funcționa „Fabrica de gaze” a lui Marin Mehedințeanu, care oferea petrol lampant incolor, fără miros și ardea cu o flacără luminoasă constantă, fără fum, în felinare care aveau un design cuceritor.
Un felinar costa 335 de lei. Bucureștiul a fost primul oraș din lume în care s-a introdus iluminatul public cu lămpi de petrol lampant, pe 30 aprilie 1857. Este posibil ca străzile târgului Buhuși să fi beneficiat de felinare cu petrol lampant chiar înainte de iulie 1903, când fotograful Isac imortalizează una dintre aceste lămpi. Optimismul nostru, care ar putea face trimitere către o feerie, este însă temperat de o informație din Arhivele Statului Piatra Neamț, fond Prefectură, dosar 251/14/1936, conform căreia, prin 1921, târgul Buhuși se înfățișa „fără hală, fără lumină, fără canalizare.
În centru și periferie erau două felinare care fumegau, iar locuitorii înotau în noroi prin întuneric”. După 1921, ,,Buhușul a fost înzestrat timid și treptat cu lumină electrică”(C. Botez ș.a., „Buhuși. Din istoricul fabricii și localității”, Universitatea „Al. I. Cuza”, 1971, pag. 335). Alte zeci și zeci de fotografii vechi, unele inedite pentru public, vor constitui un capitol special al amintitei monografii la care încă se lucrează.
De o perioadă bună de timp, termeni precum teatru, actor, spectacol, regie nu mai pot fi pronunțați cu energia, încărcătura emoțională a vremurilor trecute. Astăzi, capitalismul, oricum prost înțeles, oricum prost distribuit în societatea românească, aplicat pe ici, pe colo, ne impune o altă „viziune” acestor termeni: eficientizare, programare, identificare, adaptare, optimizare… sau multiculturalism, multilingvism, arte performative etc. Simt, cum, de mai bine de un an, pe nesimțite, gândirii mele i se transformă visele, idealurile. M-au învăluit termenii din urmă și cumva, mă simt obligată să acționez în baza acestor termeni.
M-am zbătut să mă conving că spectacolul de teatru este un produs. Că trebuie să existe un raport clar între cerere și ofertă, că spectacolul necesită un ambalaj, că e vandabil, că are nevoie de un preț corect și de o piață de desfacere. Dar eu mă încăpățânez să cred că spectacolul de teatru nu este un produs oarecare, situat pe orice raft, ci o creație. Un spectacol este un produs artistic. Dar un teatru nu produce, un teatru creează. Spectacole umane. Cu oameni vii. Diferiți.
Ca sensibilitate, înțelegere a lucrurilor, credințe. Pe scenă, plânsul este real, râsul este real, ura este reală, trădarea este reală, fericirea este scurtă, dar reală.
Spectacolul de teatru poate ieși foarte bine, foarte prost, extraordinar, fabulos, execrabil. Ca viața! Vinde-o pe asta! Cumpăr-o pe asta (aș spune într-un acces de… nemulțumire)! Ce este spectacolul de teatru? Un produs (îl vom numi, în continuare, artistic) sau o Creație…? Dar actorii? Sunt ei creatori sau doar niște meseriași ai produsului teatral? Li se mai „cere” lor, astăzi, arta sau doar producții bine executate, bine finisate, punct ochit – punct lovit? Mai are cineva răbdarea să (le) sesizeze… arta actorului? Ce așteptăm astăzi de la actori: eficiență, adaptare (la ce?), meserie, repetitivitate, execuție, performanță? Adică… pierderea inefabilului? Ei nu sunt parte din spectacol.
Ei sunt spectacolul însuși. Ei nu sunt mașini care se (re)produc în serie. Spectacol după spectacol. Ei (re)prezintă posibilitățile voastre de-a exista. Ei vă recreează în fiecare seară. Ca să puteți respira mai departe. Pentru că fiecăruia dintre voi i se cere, în afara teatrului, performanță, adaptare, optimizare, eficientizare, economie. Nu ați obosit? Actorul nu mai joacă. Actorul nu se joacă. Actorul nu vă joacă. Nu mai e timp pentru această artă. Actorul, azi, vă face respirație suflet la suflet. Operație pe suflet deschis. Ca să mai vreți să deschideți ochii a doua zi. Ca să puteți să realizați performanța, adaptarea, optimizarea, eficientizarea. Ca să nu uitați că sunteți vii.
Nu, de ceva vreme, nu mai privesc teatrul ca pe vremea debutului. Îl iau din ce în ce mai serios, îl iau și-l reconsider ca fiind singura formă de existență reală, singura formă prin care tu poți să-ți ții ochii deschiși, inima caldă, visele vii, gândurile curate. Desigur, la rândul meu, voi adapta, optimiza, eficientiza… Da, vindem suflete! Cumpărați!
P.S: În această rubrică, dedicată în exclusivitate instituției noastre, săptămână de săptămână veți putea afla visele, speranțele, regretele, bucuriile artistice ale celor care au slujit și slujesc scena băcăuană.
Eliza Noemi Judeu,
Manager Teatrul Municipal Bacovia
Am în mână cartea regretatului Radu Beligan, „Între acte”, şi nu mă mai satur degustând-o. E plină de înţelepciune, dar de una caldă, directă, fără pretenţii de a fi urmată de alţii, de a da exemple, sfaturi de viaţă. Cum toţi îmbătrânim, că nu avem încotro, tare ne face bine să aflăm şi să citim lucruri care să ne încurajeze în această privinţă.
Şi iată ce spune Radu Beligan (care mă uluia cu tinereţea lui de spirit): „Am trăit înaintarea în vârstă ca pe o detaşare de toate aceste poveri. A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai uşor, mai liber. Într-un anumit sens, eşti mai bătrân când eşti tânăr şi mai tânăr când eşti bătrân. Viaţa se scurge ca o permanentă şi progresivă delestare de prejudecăţi şi de constrângeri. Avea dreptate Picasso când spunea că îţi trebuie mult timp ca să devii tânăr.”
Îmi plac paradoxurile ( aparente) din aceste rânduri care relevă un profund adevăr. Niciodată n-am făcut casă bună cu ideile preconcepute, vrând să iau singură în piept toate lucrurile, să-mi croiesc existenţa potrivit felului meu de a fi, de a gândi încotro s-o iau. Nu mi-a reuşit întotdeauna ce mi-am dorit, ce mi-am propus, dar, în mare, nu m-am trădat în convingerile mele, nu am renunţat la câteva idealuri. Pentru că simţeam, în adâncul meu, că trădarea de sine este cea mai dureroasă.
Am rămas visătoare, călătorind, adesea, în nori, trăind în imaginaţie o viaţă paralelă, dar am picioarele pe pământ atunci când trebuie. Iar libertatea mea, la care ţin cel mai mult, nu a îngrădit nicicând libertatea celor de lângă mine. Ceea ce-mi doresc şi eu acum, pe măsură ce înaintez în vârstă, este să devin mai uşoară, mai liberă.
Să elimin balastul, să reţin esenţialul, ceea ce contează cu adevărat. Să mai renunţ la unele exigenţe autoimpuse, la spiritul critic, el fiind tot o formă de orgoliu, la urma urmei. Cred că mi-am însuşit marea lecţie a lui Radu Beligan, un inegalabil maestru. Dincolo de prejudecăţi şi de constrângeri este mereu ceva nou de descoperit şi de trăit. Merită să încercăm!
Festivalul ,,Film mai aproape” aduce filmul românesc în atenția băcăuanilor prin proiecții în aer liber dar și alte zone care se doresc a fi ,,reactivate”. Cei care au pus bazele acestui proiect își doresc să transmită băcăuanilor că mersul la cinematograf trebuie să fie un obicei, nu doar pentru popcorn sau suc.
Programul propus este unul variat care ajuge să cuprindă toată paleta de filme de la documentare sau filme hororr până la acele filme care au fost nominalizate la Cannes. Ziua de vineri a debutat cu documentarul „Un film mai puțin vesel mai mult trist poetic și sfătos”, în regia lui Cornel Mihalache realizat anul trecut care are acțiunea plasată în orașul Maramureș.
Festivalul se desfășoară până luni, 27 august. În cadrul aceluiași proiect are loc Școala de Vară ,,Film mai aproape”.
„Este unul dintre puținele proiecte de acest gen din România, aș putea spune că este o ediție pilot. Din fericire până acum nu am avut probleme în desfășurarea Școlii de Vară la care s-au înscris 14 elevi cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani, care au venit din toate orașele țării” – ne-a spus, Georgiana Barcan organizatoare a festivalului
Școala de Vară ,,Film mai aproape” se desfășoară pe parcursul a zece zile, iar la finalul acestora vor fi realizate 4 scurt-metraje pe care elevii trebuie să le producă pe echipe și care vor fi premiate pe diferite secțiuni (Cel mai bun scenariu, cel mai bun regizor, cea mai bună actriță etc.).
Elevii au parte și de un sprijin însemnat.
„Ei sunt îndrumați de cineaști români care au venit special la Bacău ca să îi învețe pe aceștia tainele cinematografiei”, a mai adăugat, Ioana Pop organizatoare a festivalului „Film mai aproape”
„Inițial am fost surprins că în Bacău cineva să s-a gândit facă un asemenea festival, o asemenea Școală de Vară, un proiect de anvergură, zic eu pentru Bacău și care poate prin dezvoltare să ajungă la o însemnătate mai mare pe plan național. Publicul băcăuan ar trebui să iasă mai mult din casă și să meargă la cinematograf, acesta a și fost un punct interesant al proiectului readucerea la viață a cinematografului central care din păcate se confruntă cu o situație complicată. ” – Amedeus Spătaru , trainer la Școala de Vară ,,Film mai aproape”
Nici nu s-au stins bine ecourile declaraţiilor ministrului Toater referitoare la schimbările preconizate a fi făcute legilor Justiţiei, că DNA reacţionează: a cerut aprobarea pentru urmărirea penală a ministrului pentru realatia cu Parlamentul, Viorel Ilie.
DNA îl susține, într-un comunicat de presă, pe fostul primar al Moinestiului, că ar fi „aranjat” un concurs la minister, cerând unor subordonaţi copii după grilele de rezolvare a examenului.
Totuşi, comunicatul DNA nu-l acuză direct, ci îmbracă acuzaţiile în formulări ambigue: „există aspecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă”, „au rezultat indicii că”, etc.
Practic, acuzată este directoarea sa de cabinet, care ar fi dat copiile după bareme unor candidaţi agreaţi, ministrul Ilie fiind acuzat că a dispus modificarea statului de funcţii, astfel încât să fie posibilă angajarea unor persoane care nu ar fi îndeplinit criteriile cerute pentru posturi.
Interesantă în acest caz este temporizarea: faptul că, deşi anchetă a început la 1 august, comunicatul este dat pe 25 august, la două zile după ce ministrul Tudorel Toader a prezentat propunerile de reforma ale Justiţiei, propuneri care ar fi luat din puterea procurorilor şi ar urma să le impună anumite responsabilităţi legate de munca lor, între care şi răspunderea pentru trimiterea în judecată a unor persoane nevinovate.
Acum două luni, presa publica o serie de înregistrări cu şefa DNA în care, în timpul unor întrevederi cu procurorii, această îi certa că nu au „ieşit” cu un dosar de ministru după decizia Curţii Constituţionale pe tema anchetei referitoare la Ordonanţa 13, când judecătorii au decis că DNA nu avea competenţă să ancheteze emiterea unui act legislativ. DNA susţine că înregistrările respective ar fi falsificate, deşi mulţi comentatori se întreabă cum ar fi posibil aşa ceva.
Ieri, 24 august, in jurul orelor 19.45, politistii locali aflati in timpul exercitarii serviciului de patrulare in zona centrala a municipiului au fost sesizati cu privire la faptul ca pe trotuarul din zona Primariei, se afla un copil, care urma un grup de persoane, fara a avea nici o legatura cu acesta.
Copilul respectiv, avea in jur de 3 ani si se deplasa cu o trotineta dupa copiii celor, care au facut sesizarea. Intrucat dialogul cu copilul era unul anevoios, a fost informat dispeceratul Politiei Locale si Sectiile de Politie cu privire la eveniment, agentii plecand in cautarea parintilor, care nu puteau fi decat in apropierea zonei unde acesta a fost gasit.
Ca urmare a cercetarilor efectuate, a fost gasita si identificata mama copilului, in persoana dnei. D. Roxana, de 30 ani, din Bacau, care a relatat politistilor ca, fiica ei, D.A, de 3 ani, a plecat de langa ea, din parc, intr-un moment de neatentie.
A fost dispusa masura de predare a copilului catre mama sa, aceasta fiind atentionata ca pe viitor, sa manifeste o atentie sporita, pentru a evita astfel de situatii.
Șaizeci de persoane vârstnice se află în îngrijirea echipei de la Crucea Roșie Bacău, în cadrul proiectului “O viață demnă pentru bunicii noștri”, derulat în perioada iulie-noiembrie 2017, cu finanțare de la Consiliul Județean Bacău și Crucea Roșie Bacău.
Prin implementarea acestui proiect, ne propunem îmbunătățirea calității vieții pentru persoane vârstnice lipsite de posibilități materiale, aflate la limita subzistenței. În acest sens, au fost identificate 60 de persoane vârstnice de pe raza localităților Buhuși, Onești, Sascut, Slănic Moldova și Târgu Ocna – 12 beneficiari în fiecare dintre localitățile menționate, care se află în imposibilitatea de a-și asigura necesitățile de bază: alimente, produse de igienă, îmbrăcăminte, încălțăminte.
Vârstnicii sunt susținuți atât prin acordarea de îngrijiri socio-medicale la domiciliu, cât și prin oferirea de pachete lunare ce conțin alimente (ulei, zahăr, mălai, făină, orez, conserve, dulciuri, paste, etc), dar și îmbrăcăminte și încălțăminte din depozitul Crucii Roșii Bacău. În fiecare din localitățile menționate, exista un angajat al Crucii Roșii Bacău – îngrijitoare bătrâni la domiciliu cu certificare în acest sens, care merge la domiciliile beneficiarilor.
În cadrul acestor vizite, sunt efectuate servicii de igiena pentru beneficiari, servicii de menaj ușor, activități de socializare cu beneficiarii, plata utilităților, însoțire la medicul de familie, determinarea tensiunii arteriale și a glicemiei.
Pe data de 9 septembrie va avea loc in Los Angeles, SUA, marele meci pentru titlul de campion mondial WBC la profesionisti.
Pentru acest titlu, sportivul băcăuan RONALD GAVRIL se va lupta cu americanul David Benavidez.
Este un eveniment deosebit în lumea boxului si implicit, a sportului românesc, dar și mai important pentru băcăuani, deoarece sportivul este crescut și format în BACĂU, de către maestrul RELU AURAȘ.
De altfel, luni 28 august, echipa TVR se va deplasa la Bacau pentru a face un reportaj cu privirea la venirea echipei de Tineret Box a Turciei, dar în mod special pentru evenimentul deosebit din data de 9 septembrie, Los Angeles, SUA – meciul băcăuanului Ronald Gavril în vederea titlului de Campion Mondial!
După ce a reușit calificarea în finala probei de 100m spate la cea de-a VI-a ediție a Campionatului Mondial de Înot pentru Juniori (14-18 ani) de la Indianapolis -SUA, Daniel Martin, sportiv legitimat la SCM Bacău, a avut o prestație de excepție în ultimul act, concretizată cu o medalie de bronz cu timpul 54,55.
Daniel Martin, pregătit de antrenorul Iulian Matei, va mai participa și la probele de 50 și 200m spate.
Joi, 24 august a.c., peste 80 de poliţişti au acţionat pe raza a 46 de comune aflate în competenţa Poliţiei Municipiului Bacău, unde au aplicat 252 de sancţiuni contravenţionale, cu o valoare de 73.982 lei.
Poliţişti din cadrul Poliţiei Municipiului Bacău, Poliţia Locală împreună cu jandarmi din cadrul I.J.J şi G.J.M Bacău au acţionat joi, 24 august a.c., între orele 07.00-11.00, respectiv 14.00-18.00, pe raza a 46 de comune, pe linia descoperirii şi combaterii comerţului ilicit, a tăierilor ilegale, transportului şi comercializării materialelor lemnoase, a respectării normelor privind circulaţia pe drumurile publice.
S-a acţionat pe un număr de 59 drumuri judeţene şi comunale unde au fost instituite un număr de 12 filtre, fiind efectuate verificări în 7 târguri, pieţe şi oboare, precum şi în 64 de unităţi economice.
De asemenea, au fost verificate 466 autovehicule, din care 69 înmatriculate în alte state, 98 atelaje hipo, 14 mopede şi 33 biciclişti, fiind legitimate un număr total de 688 persoane. Au fost depistate în flagrant 4 persoane care au comis infracţiuni la regimul rutier, a fost reţinut un permis de conducere şi au fost retrase 6 certificate de înmatriculare.
Cu ocazia desfăşurării acţiunii poliţiştii au aplicat 252 de sancţiuni contravenţionale în valoare de 73.982 lei, au confiscat un atelaj hipo, cantitatea de 1,25 mc material lemnos lemn de foc şi 1229 kg de legume şi fructe, bunuri în valoare de 1800 lei.
Agenția Yonhap a introdus un sistem automat pentru producerea de știri despre meciurile de fotbal din Premier League, etapa fiind considerată una decisivă în cadrul demersului său de îmbunătățire a acoperirii acestui domeniu și de extindere a jurnalismului bazat pe tehnologie, informează serviciul din Coreea de Sud.
Software-ul Soccerbot a fost lansat săptămâna trecută de principalul serviciu de știri din Coreea de Sud și are la bază un algoritm ce imită modul în care scriu jurnaliștii umani.
Sistemul dezvoltat de companie s-a aflat într-o fază pilot după ce a fost testat cu succes pentru acoperirea tuturor meciurilor din sezonul 2016-2017 al Premier League.
Soccerbot a produs în total 380 de articole automate experimentale, fiecare la una sau două secunde de la sfârșitul meciului.
Yonhap a anunțat că urmează să dezvolte încă un astfel de program pentru a acoperirea Jocurilor Olimpice de iarnă din februarie 2018 organizate la Pyeongchang.
Soccerbot a fost utilizat pentru a produce articole în limba coreeană ale agenției Yonhap începând de la meciul care a deschis sezonul 2017-2018 dintre Arsenal și Leicester City.
Programul va acoperi toate cele 380 de meciuri de fotbal din prima ligă engleză.
Programul utilizează o bază de date formată din cuvinte și propoziții scrise de reporterii Yonhap. Articolele sunt produse în trei pași: colectarea informațiilor, scrierea propozițiilor și verificarea ortografiei și a gramaticii.
În timpul procesului de editare, programul reorganizează structura în funcție de rezultate și de eventuala prezență a unor jucători din Coreea de Sud. De asemenea, adună informații din până la cinci surse diferite pentru a identifica informațiile incorecte, precizează Yonhap. AGERPRES
Noua trecere de pietoni este acum la intersecția cu str. Fagului / foto: L.M.
Trecerea de pietoni de pe strada Mioriței a fost mutată din dreptul semaforului aflat la colțul intersecției cu str. Prelungirea Bradului la intersecția cu str. Fagului.
În aceeași zonă s-a pus interdicția de a mai face virajul la stânga de pe str. Prelungirea Bradului spre str. Mioriței.
Încă o modificare care va intra în vigoare în perioada următoare este introducerea circulației permanente la semaforul din interdicția str. Mioriței cu Prelungirea Bradului pentru relația de mers dinspre Gară spre str. Vadu Bistriței.
Aceste măsuri au fost introduse pentru asigurarea fluenței traficului rutier și siguranței rutiere.
Nu trebuie să fii străin ca să-ţi dai seama că, de aproape trei decenii, România stă pe loc, de-a binelea. Şi nici „stranier”, plecat afară pentru un trai mai bun, ca să simţi drumurile ca-n Afganistan de pe la noi.
Nu e nevoie nici măcar de o altă ţară cu care să o compari pe a noastră, ca să realizezi cât de mult a fost şi mai este jefuită de „angajaţii” noştri de la Bucureşti. Peste tot, în lumea asta civilizată, până şi muştele sunt mai respectate decât noi, românii. Ne place să lăudăm locurile pitoreşti de pe la noi, cu munţi, văi, ape, deltă, mare şi-alte cele.
Când, ştim cu toţii, munţii sunt „tunşi”, fără milă, de copacii milenari lăsaţi în urmă de Ştefan, Mihai, Corvine, în scurt timp devenind umbre ca şi ei, pâraiele cristaline au secat „graţie” lacomilor „băieţi deştepţi” care au ţinut să facă din ele fabrici de bani (a se citi microhidrocentrale). Nici marea nu mai e mare, plajele (pline de coji de seminţe, cocalari şi SUV-uri înmatriculate la vecinii bulgari) fiind părăsite de turiştii români (şi nu numai), aceştia preferând aceeaşi mare, dar mai civilizatătă (sic!) de mai la sud.
Iar, PET-urile au devenit…costum naţional, fiind prezente până şi prin locurile unde nu te-ai fi aşteptat vreodată să le întâlneşti. Şi când te gândeşti că am avut de toate, la noul început, de după ’89…Din păcate, au dispărut de tot în buzunarele celor care strigau, deunăzi, „nu ne vindem ţara”, la fel ca şi miliardele din conturile lui Ceauşescu.
Iar, acum, la noi, în vreme ce ţara e condusă de „servicii” (aşa cum se dorise, parcă, din vremea Revoluţiei), încă se mai trăieşte (dacă se mai poate spune aşa ceva) cu pensii şi salarii de rahat, cu servicii în sănătate care amintesc de perioada interbelică, cu miliţieni obraznici care-ţi vorbesc mereu arogant, de la înălţimea caschetei, indiferent ce poziţie ai lua, sau popi denaturaţi care, cu siguranţă, ar fi fost descăpăţânaţi de Ştefan, Mihai, Corvine.
Acum, doar umbrele măriilor lor mai au curajul să strige „Să ne daţi ţara pe care v-am lăsat-o moştenire!”. Iar, noi sperăm la venirea unui Ţepeş care să pună mâna pe smintiţi şi pe mişei, şi în două temniţi largi, cu de-a sila să-i adune, să dea foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
La fel ca și la celelalte două probe scrise, respectiv Limba și literatura română, Matematică sau Istorie, organizate în cadrul examenului de bacalaureat, sesiunea de toamnă, și la ultima probă scrisă, cea la alegere în funcție de profil și de specializarea terminate, unii dintre cei înscriși au decis să absenteze.
„Din numărul total de candidați înscriși la această probă, respectiv 617, nu s-au prezentat 131. Nu a fost însă niciun eliminat.” Prof. Doina Marinov, inspector școlar IȘJ Bacău
La această probă, candidații au avut de ales între Fizică, Chimie, Biologie sau Informatică – pentru profilul real, și Geografie, Filosofie, Logică și argumentare, Economie, Psihologie sau Sociologie – pentru profilul uman.
De astăzi, încep probele orale, respectiv evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română (25-28 august), evaluarea competenţelor digitale
(29-30 august) și evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională (30-31 august).
Pe 1 septembrie se afişează primele rezultate (până la ora 16.00) şi se depun contestaţiile (între orele 16.00 – 20.00), iar pe 6 septembrie se vor afișa rezultatele finale.
– mai mulți inspectori școlari vor fi schimbați din funcție începând cu 1 septembrie – noile numiri se vor face după ce se va primi și aprobarea Ministerului Educație
Timp de două zile (21 – 23 august), conform calendarului mobilității personalului didactic, în Consiliul de administrație al Inspectoratului Școlar Județean Bacău s-au discutat numirile, prin detașare în interesul învățământului, pe posturile de inspectori școlari (neocupate prin concurs), care vor primi decizia de la 1 septembrie, de când începe oficial noul an școlar.
Deciziile luate vor determina mai multe mișcări de trupe în instituție, dar totul după ce noua listă, transmisă la Ministerul Educației, va fi și aprobată.
Pe surse, Deșteptarea a aflat că vor fi schimbați din funcție mai mulți inspectori, de pe disciplinele Educație fizică, Geografie, Religie, Istorie, Limbi moderne (franceză, limbi romanice, germană), dar și inspectorii de la Învățământ preșcolar, Educație permanență și Mentorat, precum și o parte din cei de la Management instituțional.
Lista oficială nu a fost făcută publică de către inspectorul școlar general, prof. Florin Lazăr, pentru că se respectă legea ce prevede că aceasta trebuie mai întâi transmisă la Ministerul Educației, aprobată și, ulterior, în baza formei finale, se vor emite și deciziile de numire.
Pentru a fi inspector școlar, cadrul didactic propus în Consiliul de administrație al IȘJ Bacău pentru a ocupa un astfel de post, trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiții:
– este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior de lungă durată cu
diplomă de licenţă sau al ciclului II Bologna cu diplomă de master;
– este titular, având încheiat contract de muncă individual pe perioadă
nedeterminată în învăţământul preuniversitar, cu gradul didactic I sau titlul
ştiinţific de doctor, cu vechime efectivă la catedră de minimum 7 ani în
învăţământul preuniversitar;
– a obţinut calificativul anual „foarte bine” în ultimii 5 ani şi nu a fost
sancţionat disciplinar în aceeaşi perioadă;
– nu a fost condamnat penal pentru săvârşirea unei infracţiuni sau nu a fost
lipsit de dreptul de a ocupa o funcţie de conducere, îndrumare ori control prin
hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de condamnare penală;
– este apt din punct de vedere medical;
– este membru al Corpului naţional de experţi în management educaţional.
Se mai vorbește însă că toate aceste numiri sunt cel puțin „ciudate”, pentru că, în luna octombrie, se va organiza un concurs național pentru ocuparea posturilor de inspectori școlari.
Campania „Aripi Frânte” este derulată în parteneriat cu Poliţia/Foto: Liviu MAFTEI
– aceasta promovează la nivel naţional o campanie de prevenire a violenţei în familie
Asociaţia Necuvinte, în parteneriat cu Poliţia Română, derulează la nivel naţional o amplă campanie de prevenire a violenţei în familie, iar joi caravana a ajuns în Bacău. Evenimentul de prezentare a avut loc în Sala Mare a Consiliului Judeţean Bacău. S-au aşezat în jurul mesei reprezentanţi ai asociaţiei, ofiţeri de la Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ) Bacău, conducerea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, reprezentanţi ai bisericii şi ai altor instituţii implicate în prevenirea acestui fenomen sau în sprijinul victimelor violenţei în familie.
„Campania «Aripi Frânte» nu a pornit din dorinţa de a deveni o campanie naţională. Noi am vrut să înţelegem care este extrema violenţei şi extrema violenţei este moartea unuia dintre cei doi parteneri, a agresorului sau a victimei. Am vrut să vorbim cu femei care n-au sicutat cu nimeni, nu au cerut ajutorul nimănui, din diverse motive, şi care au ajuns să-şi ucidă partenerul de viaţă. Am vorbit cu 17 femei din Penitenciarul Târgşor care, deşi au fost interviuri individuale, au spus cam acelaşi lucru”, a explicat Simona Voicescu, director executiv al Asociaţiei Necuvinte.
Femeile ajunse în spatele gratiilor, după ce şi-au ucis partenerii agresivi, au povestit, în interviurile realizate în penitenciar şi prezentate în cadrul evenimentului, că au ajuns să ia o viaţă pentru că nu mai suportau bătăile sau, mai grav, nu mai suportau să-şi vadă şi copiii loviţi de acelaşi agresor. „L-am omorât pe fostul meu concubin. Bătăile au fost de la bun început, dar relaţia devenea tot mai rea, bătăile erau tot mai groaznice şi îi bătea şi pe copii. În seara aceea am intervenit pentru băiat să nu-l mai bată. N-am mai rezistat, când am văzut că a luat coada de mătură şi a dat în el fără să aleagă că este copil”, a mărturisit una dintre deţinute, care a stat într-o relaţie bazată pe violenţă timp de 17 ani, dar într-o zi a decis să pună capăt acestui calvar. Bătăile s-au oprit, însă ea este acum în închisoare.
Campania vrea să tragă un semnal de alarmă şi să le informeze pe femeile care se regăsesc în aceste poveşti că nu trebuie să îndure o astfel de relaţie şi nici să-şi facă singure dreptate. Ele trebuie să ceară sprijin autorităţilor, să sune la Poliţie şi să nu considere, aşa cum fac majoritatea victimelor, că violenţa în familie trebuie să rămână în familie.
M.G. a fost trimis în judecată, anul trecut, pentru 3 infracţiuni continuate de înşelăciune şi o infracţiune continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Trei persoane au depus plângeri în care au reclamat că inculpatul i-a indus în eroare cu privire la cuantumul salariilor primite.
Din anul 2012, inculpatul M.G. a fost angajat ca agent de pază în cadrul societăţii comerciale Security Protection Group SRL Bucureşti, având ca obiectiv de lucru punctul Transgaz SA din Bacău, spun procurorii. La aceeaşi firmă, au fost angajaţi şi păgubiţii B.I.I., N.C. şi V.I.C., toţi fiind agenţi de pază, iar inculpatul a fost considerat şef de obiectiv, dată fiind vechimea mai mare în muncă a acestuia.
„Anterior lunii august 2013, părţile civile au remis inculpatului numărul contului pe care acestea le aveau deschise la bancă pentru ca acesta să le trimită societăţii angajatoare în vederea efectuării plăţii salariilor direct în cont.
Deşi inculpatul le-a prezentat împrejurarea nereală că părţile civile vor primi banii în cont, în fapt acesta a semnat statele de plată în numele colegilor săi, a încasat salariile acestora şi a depus personal doar o parte din bani în conturile părţilor civile.
După aceeaşi formulă, în perioada august 2013 – iunie 2014, inculpatul a falsificat semnătura de pe 10 state de plată aferente perioadei august 2013 – mai 2014 şi a încasat direct drepturile salariale ale persoanelor vătămate”, se arată în rechizitoriu.
Diferenţa între încasări şi depunerile în conturile celor trei este în total de circa 6.000 lei. M.G. a recunoscut faptele şi s-a angajat să achite prejudiciul. Astfel, după reducerea cu o treime a limitelor pedespei, Judecătoria Bacău l-a condamnat pe M.G. la 10 luni închisoare, cu suspendare, plus muncă în folosul comunităţii la Căminul de Bătrâni Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare. Inculpatul a fost obligat să suporte şi paguba, un rest de circa 4.500 de lei.
Spitalul din Oneşti a primit numele Sfântului Luca. Pe pagina de internet a spitalului este postat un clip cu un reportaj despre aducerea moaştelor unui sfânt în localitate.
Viitorul holding care va îngloba actualul spital judeţean de urgenţă din Bacău şi spitalul municipal aflat încă în construcţie va primi numele de Sfânta Maria.
De altfel, e plină ţară de spitale cu nume de sfinţi: Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan”, spitalul „Sfânta Maria”, „Sf. Spiridon”, Spitalul „Sf. Pantelimon”, spitalul de urgenţă Sfântul Ioan cel Nou, Spitalul Sfânta Maria Vedea, Spitalul de Boli Cronice „Sf. Luca”, Spitalul „Sf. Gheorghe” Botoşani, Spitalul de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Sfânta Parascheva, Spitalul Sfântul Sava, Spitalul Sfântul Nectarie, Spitalul Orăşenesc „Sf. Spiridon” Mioveni, Spitalul de Recuperare Sfântul Nicolae, Spitalul „Sfântul Ştefan” Rovinari şi aşa mai departe…
Desigur, e dreptul fiecărui oraş să-şi numească spitalul cum doreşte. Totuşi nu pot să nu remarc faptul că iarăşi amestecăm lucrurile și n-am auzit până acum că vreo biserică să primească hramul doctorului Hippocrate, Avicenna sau Paracelsus.
Şi, între noi fie vorba, moda asta de a da spitalelor nume de sfinţi e ca o frecţie la un picior de lemn: nici nu ajută, dar nici nu face rău. În schimb, spune multe despre o anumită tendinţă românească de a lăsa totul în mâinile Domnului.
Ca şi elevii care n-au învăţat dar care se roagă în cor, înainte de teză, să aibă noroc la subiecte uşoare şi să poată copia, adulţii, depăşiţi de realităţile bugetare, se roagă la toţi sfinţii ca, odată intraţi în spital, să nu iasă de acolo mai bolnavi şi, eventual, dacă se poate, să fie şi lecuiţi.
Da, ştim, sistemul de sănătate este la pământ pentru că a fost pus la pământ, în primul rând, sistemul de prevenţie. Când eram mic, la ţară, medicul mergea pe teren, fiecare sat având câte o încăpere de consultaţii. Asistentele ştiau toţi copiii din zonă, le urmăreau bolile, vaccinurile, tratamentele. Ca să nu mai spun de spaima tuturor gestionarilor: „Vine Sanepidul!”
Ce mai avem din toate acestea? Nimic! Şi din această cauza, corelată cu scăderea nivelului de trai ce a dus la reapariţia bolilor sărăciei s-a pus presiune pe sistemul de Sănătate. Fix când era nevoie mai multă de medici, a început exodul halatelor albe în străinătate, pentru că onor Statul român a zis că dacă nu le convine să muncească pe 2 lei, pot să plece. Ceea ce au şi făcut.
Aşa că nu mă miră că spitalele se transformă încetul cu încetul în biserici. Că dacă medici nu sunt, medicamentele sunt tot mai scumpe iar ştiinţa medicală este respinsă de tot mai multă lume pe motiv de ştiri citite pe Facebook, nişte tămâie arsă măcar mai acoperă mirosul din saloane…
