Acasă Blog Pagina 2722

„Moldova bisericilor de lemn”, o poveste despre trecut pentru un viitor nu foarte îndepărtat

de
Liviu Maftei
-

Sediul Arhivelor Naţionale din Bacău a găzduit în acest început de săptămână lansarea volumului „Moldova bisericilor de lemn. Album de reportaj” semnat de către jurnalista ieşeană Otilia Bălinişteanu.

Marţi, 10 octombrie, beneficiind de mise-en-place-ul unei expoziţiii de documente vechi ce vorbește despre istoria modernă a Bacăului, ampla lucrare documentară ce a văzut lumina tiparului în acest an la Editura „Trinitas” a fost prezentată băcăuanilor într-un eveniment moderat de către Mihaela Chelaru, directorul Arhivelor Naţionale Bacău.

Despre carte şi autoarea sa au vorbit pr. Nicolae Dascălu, consilier patriarhal şi director al publicaţiilor Lumina, şi prof. Vilică Munteanu, preşedintele Asociaţiei Generale a Arhiviştilor din România, Filiala Bacău.

„Această operă literară nu este doar un album de specialitate, ci este o carte vie. Biserica dintr-un sat reprezintă sufletul comunităţii respective. Ca să surprinzi viaţa spirituală a comunităţii respective, trebuie să vezi şi biserica, şi casele oamenilor, şi sufletele oamenilor, şi sufletul păstorului duhovnicesc de acolo”, a menţionat pr. Nicolae Dascălu în prezentarea sa.

Volumul prezintă, sub forma reportajului clasic, un număr de 185 de biserici de lemn, monumente istorice răsfirate pe tot cuprinsul Moldovei. Dintre acestea, 45 de lăcaşuri de rugăciune prezente în volum se află în judeţul Bacău.

„Fiecare bisericuţă prezentă în carte îşi are povestioara ei. Meritul autoarei, care este şi gazetar, este acela că a ştiut să transmită informaţie bogată în câteva cuvinte, captivându-l pe cititor”, a subliniat prof. Vilică Munteanu.

Școala din Căiuți a câștigat 15 laptopuri la Concursul Let’s Be ECO

    de
    Petru Done
    -

    Comisariatul Județean Bacău al Gărzii Naționale de Mediu (GNM) a adus la Școala Gimnazială Căiuți 15 laptopuri care reprezintă premiul câștigat de această instituție de învățământ la concursului Let’s Be ECO, organizat de GNM împreună cu Fundația Let’s Do It România. Școala din Căiuți s-a clasat pe primul loc al întrecerii.

    Calculatoarele au fost predate de comisarii GNM Titi Secară și Dragoș Verbuță Laboratorului AeL al școlii (o platformă de învăţare asistată de calculator), în prezența elevilor, dar și a directoarei Gabriela Toșa și directorului adjunct Gabriel Anghel. La eveniment au asistat și primarul comunei, Gabriel Orândaru, și viceprimarul Constantin Florea.

    Elevii din Căiuți s-au remarcat în acest concurs prin lucrările efectuate din materiale reciclabile. Astfel, comisarul Titi Secară le-a explicat elevilor de ce este important și cum să colectăm selectiv deșeurile și să le reciclăm și i-a îndemnat să transmită tuturor asemenea mesaje.

    „De îndrumarea elevilor în acest proiect – ne-a spus Gabriela Toșa – ne-am ocupat noi, direcțiunea, dar și responsabilul cu activități extracuriculare, profesoara Laura Carmen Stratone, iar din acest an școlar profesoara Mădălina Gânscă. Vom continua proiectul și în acest an. Copiilor le plac astfel de concursuri și, iată, acum au și răsplata muncii lor, astfel încât cred că vor fi dornici în a oferi în continuare cât mai mult. Anul trecut am obținut locul întâi și la concursul «Patrula de reciclare» și ne-am mai dotat cu ceva aparatură electronică. În școală avem 556 de elevi”.
    Școala din Căiuți a participat și la competiția „Școala zero Waste” (Școala Zero Deșeuri), unde a obținut primul loc în județ și s-a clasat între primele zece școli din țară.

    Proiectul Let’s Be ECO a urmărit ca elevii să înțeleagă importanța protejării mediului înconjurător și a conservării resurselor. Concursul, aflat la prima ediție, a constat în realizarea de către elevi a unor creații plastice pe teme de mediu (desene, picturi, machete etc.), făcute din materiale recuperate, reciclabile.
    Prin Let’s Be ECO vor mai intra în posesia unui premiu similar, de la GNM, și elevii școlii gimnaziale din Frumoasa (Balcani), iar un același premiu a ajuns deja și la Școala Gimnazială Răcăciuni.

    Să îndrăznim şi să nu ne temem. Simpozionul Naţional de Estetică

    de
    Gheorghe Bălțătescu
    -

    Ca un corolar al splendidelor şi consistentelor manifestări culturale care au avut loc în ultimele luni în Bacău, Colocviile Revistei Ateneu, Festivalul Naţional „George Bacovia”, miercuri, 11 octombrie 2017, au început lucrările Simpozionului Naţional de Estetică, ediţia a XXII-a, care îşi desfăşoară lucrările sub genericul „ImagiNație – energia culturii”.

    Organizat, ca în fiecare an, de Centrul Internaţional de Cultură şi Arte „George Apostu”, cu sprijinul Consiliului Judeţean, în parteneriat cu universităţile băcăuane, Teatrul Municipal, Filarmonica „Mihail Jora”, Colegiile Naţionale „Ferdinand I” şi „Ştefan cel Mare”, Federaţia Tinerilor din Bacău, la care s-au adăugat numeroşi şi generoşi sponsori, simpozionul a fost deschis, cu un frumos şi impresionant mesaj de bun venit, rostit, în premeiră, de Doina Barbu, director general interimar al Centrului. Muzeul de Artă Contemporană al Centrului „Apostu” a fost, poate, ca niciodată, neîncăpător, invitaţi speciali fiind acad. Alexandru Boboc, care a avut o intervenţie aplaudată, în care a cuprins nu doar istoria acestui simpozion, la care a fost prezent încă de la prima ediţie, dar şi îndemnul de nu renunţa, de a persevera, deoarece în toate şi în tot trebuie să punem visele, speranţele şi nădejdea în mai bine, regizorul Alexa Visarion, actorul Dorel Vişan, prof. univ. dr. Petru Bejan (Iaşi), dr. Virgil Niţulescu, poetul Leo Butnaru (Chişinău) etc. Din partea oficialităţilor locale au participat Marius Gheorghiţă, vicepreşedinte al CJ, Sorin Ailenei, consilier, Prefectura Bacău.

    N-a lipsit, nici că se putea, gândul şi creaţia acestui simpozion aparţinându-i, cel care de 27 ani a condus destinele fericite ale Centrului „Apostu”, vorbim aici de Geo Popa, acum secretar de stat în Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, care s-a bucurat de o primire emoţionantă: „Este pentru prima dată când mi se dă cuvântul, până acum eu aveam onoarea de a prezenta invitaţii, însă mă bucur că am ocazia să mulţumesc tuturor de aici, dar şi celor care vor veni în zilele următoare, pentru tot ce au făcut pentru acest centru. Centrul de Cultură din Bacău este un miracol, este un miracol pentru că adună zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, ani în şir oameni importanţi care se aşează şi reaşează la această frumoasă masă dintr-un vis al meu care se repetă, ceea ce arată cât de puternici suntem, în această lume pe care noi am vrea-o reconstruită, după gândurile, după frumuseţea noastră. Dacă acest miracol există, asta înseamnă că mai avem o şansă”, a spus Geo Popa.

    Prima dintre manifestările înscrise în calendarul foarte bogat şi dens al Simpozionului de Estetică a fost vernisarea unei expoziţii de pictură a artistului Simion Zamşa, Maestru Emerit al Artei din Republica Moldova. Despre artist şi arta lui a vorbit criticul de artă Petru Bejan. În acelaşi cadru a fost lansat şi Albumul de Artă „Simion Zamşa”.

    Astăzi, programul continuă, de la ora 11.00, la Universitatea „Vasile Alecsandri”, cu Conferinţa Naţională de Estetică, de la ora 14.30, gazdă va fi Colegiul Naţional „Ferdinand I”, iar de la ora 18.00, la Teatrul Municipal va avea loc festivitatea de decernare a Marelui Premiu „George Apostu” regizorului Alexa Visarion.
    Ziarul „Deşteptarea” este partener media al acestei importante manifestări de ţinută academică.

    Pregătiri pentru 150 de ani „Ferdinand I”

      de
      Florin Ștefănescu
      -

      Înființată în 1867 ca „Gimnaziu Clasic de băieți”, în primii ani de funcționare, școala s-a confruntat cu numeroase dificultăți: definirea statutului, lipsa cadrelor, a unui local propriu sau a materialului didactic. În anul școlar 1870-1871, școala a dat prima promoție de absolvenți, iar în 1891 s-a încheiat construcția primului local.

      În același an, școala a primit denumirea de Gimnaziul „Principele Ferdinand” iar după 1897, prin înființarea clasei a V-a, i se acordă titulatura de Liceul „Principele Ferdinand”, nume sub care a fost cunoscut oficial până în anul 1914. Între 1914 și până la reforma învățământului din 1948, denumirea a fost schimbată în Liceul „Ferdinand I”. Multă vreme, între 1948-1967, fără o denumire proprie, cu prilejul centenarului din 1967, școlii i se atribuie numele marelui poet George Bacovia, fost elev al liceului. Începând cu anul școlar 1997-1998, în urma unei hotărâri a corpului profesoral și a Ordinului nr. 4133/25.06.1997, Ministerul Educației Naționale a dispus schimbarea denumirii liceului în Colegiul Liceal „Ferdinand I”.

      În aceste condiții școala și-a recăpătat propria identitate istorică, redobândindu-și vechiul nume și titlul de Colegiu Național. Aceasta este pe scurt istoria de 150 de ani a Colegiului Național „Ferdinand I” care se pregătește de sărbătoare. În vederea activităților care se vor desfășura cu acest prilej, conducerea colegiului a organizat o întâlnire cu presa, întâlnire la care au participat și reprezentanți ai profesorilor, ai părinților și ai elevilor.

      „Vom debuta în programul activităților cu Simpozionul Național de Estetică, ce va avea o primă etapă la noi în colegiu joi, 12 octombrie, de la ora 14.30, după care, săptămâna viitoare, pe 20 octombrie, avem o acțiune pe care am numit-o «Balul Generațiilor Bacovia-Ferdinand», o întâlnire a generațiilor cu profesorii, care va fi o acțiune de strângere de fonduri, bani cu care vor fi finanțate toate activitățile dedicate sărbătoriri a 150 de ani de «Ferdinand I»”, a susținut la începutul întâlnirii prof. Nicu Harasemciuc, directorul Colegiului Național „Ferdinand I”.

      Programul special pentru a marca cei 150 de ani de existență ai colegiului băcăuan se va derula în intervalul 20-24 noiembrie, atunci când se va desfășura și programul „Școala altfel”, perioadă în care vor avea loc o multitudine de activități. Între acțiunile dedicate aniversării se numără și „ReGala Ferdinand” ediția a IV-a, un eveniment dedicat performanței, răsplătirea efortului elevilor în toate domeniile din anul școlar precedent.

      Un alt eveniment important dedicat acestei aniversări va fi Simpozionul „Ferdinand I”, simpozion cu o temă mai largă, despre importanța educației în viața oricărui elev. Vor participa, pe lângă elevi și profesori, foști absolvenți care au obținut succese remarcabile în activitatea lor, precum și invitați speciali, profesori universitari de la mai multe universități din țară. Ultima zi a acestei perioade de sărbătoare pentru „ferdinandiști” va fi rezervată pentru întâlnirea tuturor absolvenților din toate promoțiile cu foștii și actualii profesori, la depănat de amintiri.

      Două medalii pentru CS „Dan Botezatu”

      de
      Dan Sion
      -

      La finalul săptămânii trecute, la Eger, în Ungaria s-a desfășurat cea de-a 25-a ediție a Campionatului Mondial de karate SKDUN rezervat tuturor categoriilor de vârstă. CS „Dan Botezatu” Bacău a participat la Mondiale cu trei karateka (Razvan Băisan, Darius Robu-Lungu și antrenorul-sportiv Ionuț Cășeru), trecându-și în cont două medalii, ambele de bronz și ambele în proba de kumite în întrecerea pe echipe.

      Astfel, din echipa care s-a clasat pe poziția a treia la kumite Seniori Open a făcut parte și Ionuț Cășeru, în timp ce echipa de cadeți 55 kg medaliată cu bronz la Eger l-a inclus și pe Darius Robu-Lungu.

      „La kumite individual, atât Răzvan, cât și Darius au pierdut în fața unor adversari buni din Bulgaria. Darius s-a revanșat la echipe, unde nu a mai ratat cucerirea unei medalii”, a declarat Ionuț Cășeru, care a vorbit și despre propria evoluție:

      „Personal, nu sunt refăcut după o serie de accidentări, motiv pentru care, la individual, nu am avut șanse reale la o medalie. Sunt mulțumit, în schimb, că, datorită experienței, am reușit un parcurs bun la kumite echipe seniori, unde ne-am calificat în semifinale după ce am învins una dintre cele mai bune formații din concurs, cea a Serbiei”.

      Dedeman a devenit acționar semnificativ la Transelectrica

      de
      Petru Done
      -

      Compania Dedeman, din Bacău, a devenit acționar semnificativ la societatea Transelectrica, după ce a cumpărat 0,68% din acțiunile acesteia și a ajuns la un pachet de 5,56% – a anunțat unul dintre acționarii Dedeman, Adrian Pavăl la Bursa de Valori București (BVB) unde a avut loc tranzacția. Anterior, Dedeman, deținută de Dragoș și Adrian Pavăl, deținea 4,88%. Adrian Pavăl a precizat că acționarii Dedeman nu au tranzacționat concertat cu alte persoane în acest sens.

      Pachetul Dedeman în Transelectrica are o valoare de piață de aproximativ 25 de milioane de euro.
      Transelectrica a realizat, în primul semestru din acest an, un profit net de 98 milioane lei, în scădere cu 31%, comparativ cu perioada similară din 2016 – tot conform unui raport transmis BVB, dar profitul net a înregistrat o scădere de aproximativ 30,62% față de cel înregistrat în primul semestru din 2016 (98 de milioane de lei de la 142 de milioane de lei), evoluție determinată în principal de scăderea veniturilor din serviciul de transport al energiei electrice.

      Dragoş Pavăl şi Adrian Pavăl, acționarii Dedeman, au preluat, recent, și un pachet de 20% din acțiunile afacerii Moldova Farming Bacău, controlată de soții Gabriela și Cătălin Grigoriu, vânzătoarea afacerii Comfert Bacău către firma irlandeză Origin. Proprietarii lanțului de bricolaj Dedeman au intrat ca acționari minoritari prin intermediul companiei PIF Industrial Bacău, unde dețin fiecare câte 50% din acțiuni. Moldova Farming a raportat pentru anul 2016 o cifră de afaceri de 17,3 milioane de lei și un profit net de 4 milioane de lei din cultivarea cerealelor.

      În februarie, Dedeman a plătit 2,3 milioane de euro pentru preluarea unui pachet de 28,9% din producătorul de blocuri ceramice Cemacon. De asemenea, pe 1 iunie, Dedeman anunța semnarea unui acord pentru cumpărarea proiectului de birouri AFI Park de la grupul israelian AFI. În vară însă, Dedeman s-a retras din achiziție.

      Esenţa conflictului

      de
      Răzvan Bibire
      -
      Răzvan Bibire

      Mă tot întreb ce fel de criză politică poate fi aceea în care, brusc, fără nici un fel de pregătire dinainte, se apucă doi lideri să se cotonogească. La fel ca şi în cazul premierului Grindeanu (căruia poate o dată şi odată o să-i aflăm şi gradul), scandalul dintre liderul PSD şi premierul Tudose a izbucnit brusc.

      Nimic nu anticipa această problemă care nu pare să aibă la bază vreun fundament politic. Adică, să nu spună cineva că, brusc, premierul a descoperit că are miniştri „penali” şi din cauza asta nu mai poate guverna. În paranteză fie spus, a fi „penal” nu înseamnă absolut nimic, decât că o persoană sau o instituţie a acuzat pe cineva că ar fi făcut ceva. Vinovăţia o stabileşte, totuşi, judecătorul.

      Într-o ţară normală, scandalul ar fi despre nimic. Dar, aşa cum am mai spus-o, noi nu suntem o ţară normală şi de aici nenumărate discuţii generate, în principal, de organele de propagandă.

      Aşadar, avem un conflict între premier şi şeful principalului partid de guvernământ. Am mai avut în vară unul similar şi atunci am asistat la o situaţie fără precedent: o moţiune de cenzură pentru debarcarea propriului Guvern. Teoretic, şi acum s-ar putea rezolva similar: e o sesiune parlamentară diferită faţă de cea în care a fost demis Grindeanu, deci parlamentarii care au iniţiat-o pe cea de astă-vară, pot iniţia din nou o moţiune. Întrebarea este dacă PSD doreşte să mai ajungă din nou la o astfel de confruntare.

      O confruntare generată de faptul că liderul actual al partidului nu poate fi şi şef al Guvernului şi trebuie să desemneze un reprezentant. Dar reprezentantul trebuie aprobat de preşedintele ţării, şi de aici instabilitatea politică din acest an. Desigur, Constituţia spune că preşedintele n-are puterea de a respinge propunerea celor care au câştigat alegerile, însă, pe vremea când Băsescu avea la mâna Curtea Constituţională, aceasta a interpretat că preşedintele poate respinge o singură dată propunerea de premier.

      Şi am ajuns la miezul problemei: criza politică prefigurată la orizont nu este creată nici de situaţia economică a ţării, nici de modul în care coaliţia de guvernământ aplică programul de guvernare (deşi ar fi multe de zis pe această temă); totul are ca singură explicaţie confruntarea dintre Puterile Statului într-un plan dar şi dintre o parte a Puterilor Statului şi Statul Paralel, pe alt plan. Justiţia se confruntă cu Legislativul pentru că vrea să legifereze şi ea. Executivul (partea prezidenţială) vrea o tot mai mare putere asupra Legislativului dar şi asupra Justiţiei. O parte a Justiţiei se confruntă cu Executivul pentru a-l împiedica să guverneze.

      La toate acestea se adaugă Statul Paralel care, insinuat în toate cele trei puteri fundamentale şi cu sprijinul celei de-a patra – presa – încearcă să obţină controlul total al societăţii. Toate aceste conflicte au ajuns să distrugă bruma de democraţie care se lipise de România; votul – care ar fi trebuit să fie singurul argument în orice dispută – a ajuns să fie ignorat deoarece Puterea este exercitată tot mai mult de către persoane care nu au fost alese de electorat, ci numite de câte cineva.

      Poliţia Locală Bacău: Putem aplica în continuare sancţiuni pentru abateri rutiere

        de
        Geta Panaite
        -

        – lămurirea vine după o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) care ar fi fost greşit înţeleasă n aceasta a stabilit că poliţiştii locali, care găsesc autoturisme parcate neregulamentar, nu-i mai pot amenda pe proprietarii care nu vor să spună cine se află la volan în acel moment – ei pot da însă sancţiuni pentru alte abateri în trafic

        Oficialii de la Poliţia Locală Bacău au ţinut să facă aceste precizări după ce agenţii de la Rutieră s-au confruntat în trafic cu situaţii în care unii conducători auto le-ar fi spus că nu-i mai pot amenda pentru că nu mai au această competenţă.

        „Poliţia Locală Bacău atrage atenţia că interpretarea, potrivit căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le-a retras dreptul agenţilor locali de a le da amenzi şoferilor care parchează neregulamentar, nu este una totalmente corectă.

        Un singur aspect s-a schimbat, în urma sentinţei emise pe 19 iunie de ÎCCJ, şi anume că, poliţiştii locali nu îi mai pot amenda pe proprietarii de maşini care refuză să precizeze identitatea persoanei aflate la volan în momentul când s-a făcut oprirea sau staţionarea neregulamentară”, a precizat Florin Podoleanu, purtător de cuvânt la Poliţia Locală Bacău.

        Aceste informaţii pot fi solicitate doar de agenţii constatatori ai Poliţiei Rutiere din cadrul Poliţiei Române, care vor aplica şi sancţiunile.

        Dar, la fel ca şi până acum, poliţiştii locali băcăuani vor putea constata şi aplica amenzi pentru oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având şi dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar, mai spun cei de la Poliţia Locală Bacău.

        De asemenea, ei pot sancţiona şoferii pentru încălcarea normelor legale privind masa maximă admisă şi accesul pe anumite sectoare de drum, având dreptul de a efectua semnale de oprire a conducătorilor acestor vehicule, însă pot amenda şi alte abateri în trafic, conform prevederilor Legii 155/2010, legea poliţiei locale.

        Accident mortal la Filipeşti

          de
          Geta Panaite
          -

          S-a întâmplat marţi seară, în jurul orei 20.40, pe DN 2, la Filipeşti.

          Poliţiştii spun că un bărbat de 32 de ani, din judeţul Suceava, în timp ce conducea un autoturism către Bacău ar fi surprins şi accidentat mortal un bărbat de 51 de ani, din localitate, care s-ar fi angajat în traversarea neregulamentară a drumului, prin loc nepermis şi fără să se asigure.

          Conducătorul auto a fost testat cu etilotestul, rezultatul fiind negativ şi se fac cercetări în continuare pentru infracţiunea de ucidere din culpă.

          „Butonul care salvează vieți”. Teleasistență medicală pentru vârstnici

            de
            Deșteptarea
            -

            Două sute de vârstnici din Bacău, Buhuși și localitățile învecinate vor beneficia de „Butonul care salvează vieți”, un proiect care va fi derulat în județul Bacău. E vorba despre un serviciu inovator de teleasistență și telemonitorizare medicală care va fi asigurat de Fundația de Sprijin Comunitar și Fundația Vodafone, în parteneriat.

            Cei două sute de bătrâni, care suferă de boli ce le limitează libertatea de mișcare sau le pun în pericol viața, vor primi un dispozitiv mobil care constă într-o brățară de tip ceas, rezistentă la apă, dotată cu un buton de panică.

            Bolnavii vor putea apela la suportul centrului de comandă fie prin telefon, fie apăsând butonul de panică, în caz de urgență. În centrul de comandă, funcțional 24 de ore, șapte zile pe săptămână, va fi permanent disponibil un dispecer specializat ca asistent medical calificat.

            În funcție de gravitatea situației, dispecerul va iniția un protocol medical special în care vor fi indicate acțiunile necesare, cum ar fi automedicația, deplasarea la domiciliul pacientului a unui asistent medical al FSC sau solicitarea serviciului de ambulanță.

            „În activitatea de îngrijire și asistență medicală la domiciliu, ne-am confruntat cu nenumărate cazuri în care o comunicare mai bună și mai rapidă cu beneficiarul, în special în cazul persoanelor greu deplasabile sau imobilizate, ar fi dus la o intervenție mai promptă a echipelor de asistență și implicit la evitarea unor complicații sau a unor situații dramatice. Acest proiect pilot va îmbunătăți semnificativ comunicarea cu beneficiarii și eficiența intervenției echipelor noastre de asistență medicală la domiciliu,” declară Gabriela Achihăi, președintele FSC.

            „Ne bucurăm să sprijinim acest proiect inovator, prin care persoanele în vârstă, afectate de un grad sporit de imobilitate din cauza unor afecțiuni cu risc major, sau a vârstei înaintate, vor beneficia de suport vital în monitorizarea și gestionarea problemelor de sănătate. Conceptul «Butonul care salvează vieți» introduce, ca noutate, componenta de teleasistență și telemonitorizare, care permite folosirea avantajelor oferite de tehnologia modernă pentru îmbunătățirea vieții oamenilor, iar în multe situații chiar pentru salvarea lor”, declară Angela Galeța, directorul Fundației Vodafone România.

            Serviciul de teleasistență și telemonitorizare va fi integrat cu un pachet complex de servicii socio-medicale adaptate nevoilor persoanelor în vârstă, constând în asistență medicală și îngrijire la domiciliu, care să contribuie în mod direct la o viață mai bună pentru beneficiarii vârstnici din proiect.

            Debitorii Thermoenergy nu primesc căldură

              de
              Ramona Ionescu
              -
              Datoriile rău platnicilor se regăsesc în fișele de întreținere/foto: Ramona Ionescu

              – 19 asociații de proprietari care înregistrează debite restante față de Thermoenergy Group SA Bacău, nu primesc căldură

              Băcăuanii care nu își achită întreținerea, riscă să facă frigul în casă, mult și bine.

              Deși conducerea Thermoenergy Group SA Bacău a început să furnizeze căldură la o parte dintre consumatori și în unitățile de învățământ, de confortul termic nu se pot bucura deocamdată cei care se știu că au datorii neachitate la întreținere, implicit la furnizorul de agent termic.

              Chiar dacă legea spune că furnizorul de căldură trebuie să pornească instalațiile dacă timp de trei zile consecutiv se înregistrează pe timp de noapte temperaturi sub 10 grade Celsius, Thermoenergy invocă datoriile rău platnicilor pentru a-i determina pe aceștia să plătească dacă vor calorifere calde.

              “Thermoenergy este pregătită ca în funcție de solicitările asociațiilor de proprietari fără debite restante față de furnizor, să înceapă furnizarea și către populație. Pentru asociațiile de proprietari cu debite restante, începerea furnizării de agent termic pentru încălzire se va face doar după stabilirea modalității de plată a datoriilor”, declară Radu Cristian Palade, director general Thermoenergy Group SA Bacău.

              Pe lista debitorilor se regăsesc 19 asociații de proprietari: 8 Milcov, 13 Mărășești, Asociația de proprietari nr. 24, Asociația de proprietari nr.33, Asociația de proprietari nr. 35, Asociația de proprietari nr. 85E, Asociația de proprietari nr. 95, Asociația de proprietari nr. 130, Asociația de proprietari nr.140 Bucegi, Asociația de proprietari nr.163 Bucegi, Aeroportului 4G, Alecu Russo 33, ANL Bucegi, ANL Letea 46A, ANL Letea 50 bis, Condorilor 2, Lalelelor 3, Narciselor 12 și Stejarul. Datoriile acestora față de Thermoenergy variază între 910 lei și 266.296 lei, valoarea totală a debitelor fiind de 1.154.273 lei.

              Nu sunt Zilele Bacăului, dar este Festivalul Toamnei

                de
                Deșteptarea
                -
                Alina Eremia vine la Festivalul Toamnei

                Între 13 şi 15 octombrie, în Bacău, se va desfăşura Festivalul Toamnei, o iniţiativa privată care doreşte să înlocuiască celebrele „Zile ale Bacăului”, organizate din fonduri publice.

                Pe platoul de la Sala Sporturilor va fi instalată o scenă pe care se cor urcă artişti de muzică populară dar şi uşoară.

                Vineri, 13 octombrie, vor evolua artiştii de la Asociaţia Culturală MY Music Art Moineşti, Ansamblul folcloric Siminocul din Sanduleni, Dragoş Lungu Band, Selfie şi Alb Negru.

                Sâmbătă, 14 octombrie, vor urca pe scenă artiştii de la Asociaţia culturală Axis Music Oneşti, Ansamblul folcloric Ţara Vrancei, Taraful Cristi Năstase, Emma Urban şi Medeea Benchea, Jasmine Socaci şi Alina Eremia.

                Duminică, 15 octombrie, pe lângă artiştii de la Asociaţia Culturală MY Music Art Moineşti, vor evolua Ansamblul folcloric Muguraşii din Săuceşti, Ansamblul folcloric Plaiuri Băcăuane şi George Cojocarescu, Andra Bratovianu, trupa Artizan, Mike Godoroja & The Blue Spirit şi Marius Mihalache.

                A fost elucidat misterul „materiei lipsă” din Univers?

                  de
                  Deșteptarea
                  -

                  În nerăbdarea noastră de a elucida misterele „oculte” ale Universului, și anume ce sunt energia și materia întunecată, uităm de multe ori că și o mare parte din materia ordinară, barionică, ce ar fi trebuit să existe după Big Bang în Universul nostru, nu este de găsit. Două echipe independente de astronomi susțin că o parte din această materie ordinară ce „lipsește” din Univers s-ar afla în spațiul intergalactic, sub forma unor filamente de materie care unesc galaxiile, potrivit unui articol publicat marți pe site-ul sciencealert.com.

                  În astronomie, materia barionică desemnează totalitatea particulelor despre care învățăm din manualele de fizică: protoni, neutroni și electroni și despre care se crede că formează doar 4,6% din compoziția Universului, restul fiind alcătuită din materie întunecată și energie întunecată.

                  Astrofizicienii pot evalua materia existentă în spațiul interstelar și în norii de gaze cosmice studiind lumina pe care aceasta o emite sau reflectă. Ei pot apoi multiplica rezultatul obținut pentru o anumită regiune a cosmosului la scara întregului Univers, ținând cont de datele deja existente despre mărimea și densitatea acestuia. Totalul însă este de două ori mai mic față de cantitatea de materie ordinară ce ar fi trebuit, conform calculelor, să fie generată de explozia primordială, Big Bang.

                  În Universul primordial, filamentele de materie gazoasă s-au răspândit în spațiu formând o pânză uriașă, iar roiurile galactice s-au format in nodurile cele mai dense. O parte din această materie ar putea exista sub formă de halouri difuze de gaze în jurul galaxiilor, însă chiar și așa, o mare parte din cantitatea de materie ordinară care ar trebui să existe în Univers, nu era de găsit.

                  Ambele echipe de cercetători au folosit efectul Sunyaev-Zel’dovich — atunci când lumina trece prin astfel de filamente de materie gazoasă, dispersează electronii din gaze. Gazele astfel ionizate provoacă o distorsiune observabilă în radiația cosmică de fond.

                  Fiecare echipă a analizat și comparat perechi de galaxii folosind informații din catalogul Sloan Digital Sky Survey.

                  Una dintre echipe, condusă de cercetători de la Universitatea din British Columbia, a descoperit că densitatea filamentelor dintre galaxii este de aproape trei ori mai mare decât densitatea medie a materiei barionice din spațiul înconjurător.

                  Cealaltă echipă, de la Universitatea din Edinburgh, a ajuns la un număr de șase ori mai mare decât densitatea medie.

                  ”Diferențele sunt date de faptul că am analizat filamente aflate la distanțe diferite”, a declarat cercetătorul Hideki Tanimura, de la Universitatea din British Columbia pentru revista ”New Scientist”.

                  Ambele studii reprezintă un pas înainte în încercarea de explica unde se află aproximativ 90% din materia ordinară, care conform simulărilor computerizate ar trebui să existe în Univers, fiind produsă în Big Bang și care nu a fost încă găsită.

                  AGERPRES

                  Festivalul Naţional de Muzică Uşoară pentru Copii ”AŞCHIUŢĂ”

                  de
                  Comunicat de presa
                  -

                  Palatul Copiilor Bacău în parteneriat cu Asociaţia AŞCHIUŢĂ Bacău organizează sâmbătă, 14 octombrie 2017, începând cu ora 11:00, în sala Teatrului Municipal “Bacovia” din Bacău, cea de-a XI-a ediţie a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară pentru Copii ”AŞCHIUŢĂ”. În aceeaşi zi începând cu ora 17:30, tot în sala Teatrului Municipal “Bacovia”, va avea loc Gala Laureaţilor ”AŞCHIUŢĂ”.

                  Pe scena festivalului vor participa copii ce aparţin învăţământului preşcolar şi primar din ţară, care au trecut de etapa de preselecţie. Preselecţia a fost efectuată de către o comisie de evaluare alcătuită din interpreţi de muzică uşoară şi profesori de muzică din Bacău. S-au înscris la preselecţie aproximativ 100 de copii din învăţământul preşcolar şi primar din Bacău şi din ţară.

                  În urma audierii materialelor trimise de copii pentru preselecţie, vor participa în concurs aproximativ 60 de copii. Aceştia vor intra în concurs grupaţi pe următoarele categorii de vârstă:
                  4 – 6 ani ( 7 ani neîmpliniţi la data concursului)
                  7 – 8 ani ( 9 ani neîmpliniţi la data concursului)
                  9 – 10 ani (11 ani neîmpliniţi la data concursului)

                  Se va acorda la fiecare categorie de vârstă premiul I, II, III, menţiunea I – II – III şi Trofeul ”AŞCHIUŢĂ” pentru fiecare categorie de vârstă. Marele Trofeu „AŞCHIUŢĂ” va fi atribuit intrerpretului care va obţine nota maximă, indiferent de categoria de vârstă participantă.

                  Câştigătorii vor fi răsplătiţi în bani, la baremul M.E.N, plachete şi diplome. Vor mai fi oferite participanţilor la festival premii speciale din partea organizatorilor, partenerilor şi sponsorilor;

                  Proiectul festivalului a fost conceput în anul 2006 de către prof. Claudiu Filip de la Palatul Copiilor Bacău (www.festivalulaschiuta.blogspot.ro). Datorită succesului de care s-a bucurat festivalul în rândul copiilor, părinţilor şi cadrelor didactice, proiectul a fost inclus de M.E.N. în Calendarul Activităţilor Educative. Menţionăm că festivalul este singurul din ţară, care se adresează doar copiilor din categoria de vârstă 4 – 10 ani.

                  Componenţa juriului:
                  – PREŞEDINTELE JURIULUI – Compozitor Viorel Gavrilă,
                  – Ileana Şipoteanu – interpretă de muzică uşoară, absolventă a Facultăţii de Teatru Hyperion
                  – Dumitrana Teodora Lupu – absolventă UNATC-Regie de Film şi Televiziune; masterand la Producţie de Film
                  – Mihaela Ojog – profesor de muzică, interpretă de muzică uşoară
                  – Marinela Paraschiv – Profesor de muzică
                  Secretar juriu – prof. Brânduşa Paraschiv

                  Prezentarea festivalului-concurs va fi realizată de binecunoscutul magician băcăuan AUGUSTIN.

                  Oferta restrânsă la nivel naţional a unor activităţi cultural-artistice pentru copiii din învăţământul preşcolar şi primar a determinat iniţierea proiectului ”AŞCHIUŢĂ”. Scopul a fost acela de a creea un cadru de manifestare de tip Festival-Concurs în Bacău la standarde calitativ-superioare, copiilor talentaţi aparţinând doar aceastei categorii de vârstă. Un alt motiv ar fi descoperirea şi promovarea micilor talente şi direcţionarea lor către alte concursuri naţionale şi internaţionale.

                  Festivalul-Concurs este susţinut de către municipiul Bacău prin finanţare nerambursabilă pe Legea 350/2005.

                  Bacău: femeie accidentată pe trecerea de pietoni

                    de
                    Comunicat de presa
                    -

                    La data de 10 octombrie a.c., poliţişti rutieri au efectuat cercetări pentru a stabili cu exactitate împrejurările producerii unui eveniment rutier în Bacău, în urma căruia a rezultat o victimă.

                    Din cercetările efectuate la faţa locului s-a stabilit că un bărbat de 49 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism pe strada Pieţii, a surprins şi accidentat o femeie de 71 de ani, care se angajase în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni semnalizată cu indicator şi marcaj rutier.

                    În urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a pietonului care a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţe Bacău pentru îngrijiri medicale.

                    Conducătorul auto şi pietonul au fost testaţi cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ.

                    În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

                    Adolescent de 14 ani, lăsat fără telefon de trei tineri

                      de
                      Comunicat de presa
                      -

                      La data de 03 octombrie a.c., poliţiştii băcăuani au fost sesizaţi de către un tânăr de 14 de ani, din localitate, despre faptul că a fost deposedat de telefonul mobil de un tânăr necunoscut.

                      În urma cercetărilor efectuate, poliţiştii au stabilit următoarele:

                      Minorul de 14 ani se afla într-o staţie de mijloace de transport în comun de pe strada 9 Mai cand a venit lângă el un grup de tineri necunoscuţi, care, prin ameninţări cu acte de violenţă, l-au determinat pe acesta să le arate telefonul mobil pe care, ulterior, l-au smuls din mâna victimei.

                      Cu ocazia cercetărilor efectuate de poliţişti, aceştia i-au identificat pe cei trei tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 26 de ani faţă de care continuă cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie calificată, complicitate la tâlhărie calificată şi tăinuire.

                      Aerostar- Dinamo București în „șaisprezecimi”! La Bacău sau la Piatra?

                      de
                      Dan Sion
                      -

                      În cazul în care, la cererea televiziunilor, nu va fi programat în nocturnă, jocul se va disputa de la ora 14.30, pe „Letea”, pe 24, 25 sau 26 octombrie. Altfel, partida va avea loc la Piatra Neamț

                      Adversar ilustru pentru divizionara C Aerostar Bacău în șaisprezecimile de finală ale Cupei României, fază ale cărei meciuri se vor desfășura pe 24, 25 sau 26 octombrie, de la ora 14.30, cu excepția jocurilor televizate în nocturnă. Nu, nu e FCSB, ci Dinamo! Tragerea la sorți programată ieri, la sediul FRF, i-a scos pe „câini” în calea „aviatorilor”. Acum, că se cunosc adversarii, rămâne de rezolvat cealaltă mare dilemă: unde se va juca meciul cu caracter eliminatoriu? Conform regulamentului, partida ar avea loc pe terenul echipei mai slab cotate.

                      În situația de față, Aerostar, care și-a ales ca locație stadionul „Letea”. Numai că tot regulamentul spune că, în cazul în care clubul organizator nu dispune de un stadion dotat cu instalație de iluminat, iar meciul respectiv va fi televizat în direct la o oră ce impune nocturna, atunci jocul va fi programat pe un stadion din localitatea cea mai apropiată care îndeplinește condițiile regulamentare necesare disputării întâlnirii și televizării ei.

                      Prin urmare, dacă va fi televizat în nocturnă, lucru foarte probabil de altfel, duelul Aerostar- Dinamo se va muta la Piatra Neamț. „Cred că sunt șanse foarte mici ca meciul să se joace în Bacău, altfel spus, să nu aibă loc în nocturnă. Înainte de toate, e păcat pentru publicul băcăuan, care și-ar fi dorit să simtă din nou aerul unei confruntari de acest nivel”, a declarat antrenorul Aerostarului, Cristi Popovici, cel care a stat pe banca FCM Bacău și la ultima vizită oficială a „câinilor” în Bacău, desfășurată acum mai bine de 11 ani, în primăvara lui 2006, în returul de campionat al Ligii I.

                      „Chiar dacă vom întâlni un adversar foarte puternic și, așa cum am spus, sunt șanse mici ca jocul să aibă loc în Bacău, partida cu Dinamo are și o latură pozitivă: va da posibilitatea jucătorilor mei să ia contact cu ceea ce înseamnă o echipă de top din primul eșalon”. Președintele secției de fotbal a „aviatorilor”, Valerian Voicu este, la rândul său, rezervat în privința posibilității ca meciul să aibă loc în Bacău.

                      „Noi vom face tot posibilul pentru ca jocul să aibă loc în Bacău deoarece nu vrem să privăm publicul băcăuan de un asemenea meci. Am luat deja în calcul stadionul «Letea», care are o capacitate mai mare decât stadionul «Aerostar» pentru situația în care partida nu va fi televizată de la o oră ce impune utilizarea unei instalații de iluminat. Numai că, în proporție de peste 90 la sută, cred că partida va fi programată în nocturnă. Dacă va fi așa, ne vom deplasa la Piatra Neamț. Deja s-a stârnit agitația, meciul stârnește un interes deosebit în zonă, ceea ce demonstrează că Dinamo este o echipă cu foarte mulți fani și în Moldova. Repet, noi vrem să jucăm în Bacău, dar decizia va fi luată de televiziuni”.

                      Până la confruntarea din Cupă, de la finalul lui octombrie, Aerostar va juca două meciuri importante în campionat: vineri, acasă, cu Csikszereda Miercurea Ciuc și sâmbăta viitoare, la Râșnov, contra celor de la Cetate. Întâlnirea cu Dinamo rămâne însă meciul anului. Pentru Aerostar și pentru tot fotbalul băcăuan.

                      Tabloul complet al șaisprezecimilor de finală:

                      FC Botoșani- CFR Cluj, Sepsi Sfântu-Gheorghe- CSU Craiova, ASU Politehnica Timișoara- ACS Politehnica Timișoara, FC Argeș- Poli Iași, Concordia Chiajna- Astra Giurgiu, Sănătatea Cluj- FCSB, CSM Școlar Reșița- Viitorul Constanța, Aerostar Bacău- Dinamo București, Juventus București- Dacia Unirea Brăila, Petrolul Ploiești- CS Mioveni, AFC Hermannstadt- FC Voluntari, Metaloglobus- Gaz Metan Mediaș, Unirea Slobozia- ASA Târgu-Mureș, UTA- CS Afumați.

                      Bacăul anilor ’70 (XI) Strada Constantin Lecca… Dr. Aroneanu, Bulevardul Alexandru cel Bun

                      de
                      Ioan Bîșcă
                      -

                      Nu-i obligatoriu ca o stradă, din indiferent ce localitate, să poarte denumirea unei personalități care să fi trecut măcar pe acolo. Constantin Lecca, născut la Brașov, peregrin pe calea cunoașterii prin străinătățuri (stabilit în Craiova, apoi în București), a desfășurat o prodigioasă activitate artistică, pedagogică și editorială, timp de mai bine de patru decenii, la mijlocul secolului XIX.

                      Edilii Bacăului acelor vremuri s-au lăsat influențați, probabil, de faptul că a pictat portretul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, așa cum avea să apară apoi în cărțile de istorie, alături de alte tablouri, cum ar fi: Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, Uciderea Brâncovenilor sau Bătălia de la Călugăreni.

                      Bistrița cea dătătoare de viață

                      Partea dinspre est a orașului, de la Precista spre Vadu Bistriței, era o zonă cosmopolită în perioada interbelică. Aici locuiau și trăiau în armonie români, evrei, nemți, țigani, basarabeni.

                      Strada Lecca începea de la Piața Florescu și se oprea cam pe unde este astăzi podul spre Insulă (construit în 1967). Acolo se aflau tăbăcăriile și abatorul orașului, abator suspendat pe piloni de lemn, până la jumătatea Bistriței. Și strada avea un nume semnificativ, Tăbăcăriei, schimbat apoi în Ștefan Gheorghiu, astăzi… Milcov. După război, abatorul mare s-a demolat, funcționând provizoriu într-una din cladirile uzinii mecanice, Fabrica de șuruburi.

                      Abia în ianuarie 1958 s-a mutat într-o nouă clădire, în Mărgineni, unde funcționează și în prezent (Carbac). În 1964, după ce este întocmită o nouă schiță de sistematizare urbană a orașului, încep lucrările de amenajare a Insulei. În locul Abatorului se va ridica în anii ’70, Centrul Teritorial de Calcul Electronic. În acea zonă, casele și micile afaceri de familie (funcționau șapte ateliere de tăbăcărie) nu erau amenințate de viiturile Bistriței. Tot malul drept era protejat de piloni din lemn.

                      Piata Florescu spre Str Lecca

                      Când „urcai” spre centru, pe străduța pavată cu piatră cubică, lăsai în stânga fosta fabrică de mezeluri, construită de ingineri nemți. În timpul războiului, fabrica a fost militarizată, aprovizionând trupele în campania dusă prin stepele din Est. În toamna anului 1944, au devastat-o rușii. În locul ei, la 2 ani după naționalizare, în 1949, s-a înființat un atelier de confecții. A fost denumit după numele tovarășului Chivu Stoica, redenumit Apaca, apoi Confecția Bacău. Lucrau acolo 4.000 de femei. După avântul primului an de democrație a urmat declinul. Pierzând lupta cu economia de piață, ASCO și-a pecetluit definitiv (ajutată) soarta. Avea să fie rasă de pe fața pământului în 2011. Pe acel teren funcționează astăzi complexul CORA.

                      Noul bulevard

                      La drept vorbind, strada nu era una de promenadă. Casele erau mici, multe în stadiu de degradare, înșiruite de-a stânga și de-a dreapta, ca niște mărgele de mărimi diferite pe o ață. Ușile dădeau direct în trotuar. Știind că vor fi demolați, majoritatea proprietarilor, evrei, au părăsit țara. Buldozerele aveau să niveleze totul. Prima clădire nou construită a fost cea a Liceului cu Program Sportiv (1970). Liceul, cu program de educaţie fizică, a fost declarat ca unitate de sine-stătătoare, devenind prima unitate școlară cu program de fotbal din ţară.

                      Plan urbanistic 1970

                      Clădirea actuală a fost finalizată în 1978. Și când te gândești că proiectanții bulevardului, după vizita lui Ceaușescu din 1970, trăgând o linie dreaptă, au dorit apoi să o demoleze sau să fie mutată pe role și adusă cam unde este Banca Comercială! Doreau ca noua cale de acces, cu două benzi pe sens, despărțite de un scuar cu flori, să dea direct în rondul din centrul Pieții Dr. Aroneanu (Revoluției). Nici prin gând nu le trecea că, mai târziu, acolo avea să fie ridicată statuia lui Alexandru cel Bun, dezvelită pe 1 decembrie 1998. Într-adevăr, bulevardul diferă foarte mult față de celelalte străzi ale municipiului.

                      Confectia

                      În locul cocioabelor s-au înălțat blocuri cu 4 și 8 etaje, cu spații comerciale la parter. Pornind din același loc, spre sfârșitul anilor ’70, având în stânga Confecția, dădeai de o cofetărie și ateliere de croitorie. La alt bloc, un magazin alimentar și o farmacie. Vizavi era o alimentară cu autoservire, un bar, restaurantul Primăvara, urmat de o librărie, CEC-ul și un oficiu poștal. Pe colț, magazinul Piese de schimb auto. Continuând peste drum de strada 9 Mai, spre piață, pe lângă Liceul Sportiv, clădirile vechi aveau să mai reziste câțiva ani.

                      Confectia

                      După liceu era cantina OCL Alimentara, unde angajații de la magazinele alimentare se puteau duce să mănânce, la prânz, pe bază de abonament. Urma apoi vestita cofetărie Abramovici, cea mai bună cofetărie din Bacău, un atelier de tâmplărie- tapițerie, cu nelipsitul coșciug sprijinit de perete, pe trotuar. Câteva mici magazine de confecții, marochinărie și locul unde-mi cheltuiam puținii mei bani, cortul din pânză pictat cu scene de vânătoare, pe care scria mare, sus, Tir Sportiv. Mai era un atelier de vopsitorie și atelierul Foto Sport.

                      Pe locul unde s-a construit biserica catolică Sfinții Petru și Paul era restaurantul Pui de Lup, un chioșc unde se vindea înghețată și restaurantul Macul Roșu, mutat aici din centru, după ce a fost dărâmată clădirea din fața teatrului. Pe colț, cum o luai spre Piața veche, era magazinul de vopsele. Și acolo a fost înainte restaurant, al unuia Popa, până la naționalizare. Peste drum de Macul Roșu era o librărie a unui evreu, apoi o frizerie și diferite magazine cu haine și încălțăminte. Astăzi, păstrându-și obiectul de activitate, avem un nou Macul Roșu, modern, vizavi de Camera de Comerț și Industrie Bacău. (Va urma!).

                      „Astăzi poţi să faci ce vrei, dar nu poţi să faci nimic”

                      de
                      Gheorghe Bălțătescu
                      -

                      – Domnule Visarion, anul trecut aţi fost invitat de onoare la Zilele Centrului de Cultură „George Apostu”, participarea dumneavoastră a ţinut capul de afiş al sugestivelor „Întâlniri esenţiale”, alături de importanţi oameni de cultură, academicieni, profesori universitari, critici de teatru şi de film, artişti plastici, scriitori, studenţi. Anul acesta reveniţi în Bacău la Simpozionul Naţional de Estetică, manifestare de o înaltă ţinută academică, aflat la a XXII-a ediţie. Cum apreciaţi aceste întâmplări culturale, la care se întâlnesc filosofia, poezia, filmul, arta plastică şi estetica?

                      – Unul dintre lucrurile importante, cu semnificaţie amplă, al acestui centru din Bacău este, pe de o parte, naşterea unui traseu de desluşire prin opera unui mare artist, George Apostu, a sensurilor, înţelesurilor şi semnificaţiilor. Eu sunt pentru a treia oară oară aici. Prima dată am urmat acelaşi traseu: am fost la Universitatea „George Bacovia”, am vorbit acolo, am ascultat alţi colegi, iar acum, la final, am avut certitudinea unei împliniri, am văzut că acest centru este fondat şi condus prin direcţii fertile de Geo Popa (chiar dacă acum, o vreme, are misiuni ministeriale), am văzut, spuneam, că investiţia a dat deja randament. De fapt, ce a făcut? A tezaurizat opera lui Apostu şi a făcut posibilă amintirea creatoare. Ce se întâmplă aici prin nume, prin loc, prin discuţie, prin evenimente, totul se focalizează în jurul lui Apostu, chiar dacă nu este vorba de Apostu, este vorba de o carte, de filosofie, de opere de artă, toate duc la Apostu şi ne ajută pe fiecare să-l avem pe Apostu partener, chiar dacă eu vorbesc despre ştiinţă, despre un film, iar academicienii Alexandru Boboc, Alexandru Zub, Eugen Simion vorbesc despre filosofie, despre Hegel, literatură sau estetică. Aici se întâmplă acel lucru miraculos: o investiţie în idee. Şi mai e ceva! N-are o finalitate imediată, finalitatea e legată de un permanent parcurs privind sens şi semnificaţie, o interpretare vie, tot timpul reluată, în legătură cu cele două întrebări capitale, care ne întreţin existenţa şi ne potenţează neliniştile: De ce? Pentru ce? În cazul acestui centru internaţional, de cultură şi arte, fiecare dintre noi, participant, spectator, implicat mai mult sau mai puţin, tinde a avea șansa de a crea o operă care să ne creeze, operă care să vorbească despre ceea ce gândim, ce trăim. Şi toate acestea pentru ce? Pentru a întreţine viaţa, o lumină, o iluminare, asta mi s-a părut important. Eu l-am cunoscut pe Apostu, vă miraţi!, am şi două schiţe ale lui, ştiu şi poveşti despre el, de la George Banu, de la cumnatul meu, care a fost medic la Paris şi a tratat-o pe soţia lui Apostu. Şi, deodată, n-a mai fost ceva legat numai de memorie, ci și ceva din fibra creatoare a lui Apostu, era ceea ce se poate spune într-un singur cuvânt: tainic. Era tainic.

                      Trăim un fenomen de mediocrizare generală

                      – Continuând discuţia, aş vrea să pornim de la o constatare tristă, de la celălalt capăt al actului creativ, de la receptor. Eu nu am văzut filmul dumneavoastră, Ana. Și ştiţi de ce? În Bacău nu mai este niciun cinematograf public, toate cinci au avut o soartă identică: părăsite, înstrăinate, închise. De ce am ajuns aici? Artistul creează pentru ca arta lui să fie văzută, auzită, simţită!

                      – Mi-ar fi foarte uşor să dau un verdict acuzator, că este bătaie de joc, că se distruge arta filmului, însă sunt argumente care îmi spun că trebuie să fiu mai atent. Argumentul este că, în ultimii ani, la festivalul de la Cannes sunt prezentate filme românești. Trăim un moment în care, cu un anumit tip de violenţă, se face o selecţie pe criterii speciale, speciale în sensul că, pe de o parte, se elimină o anumită generaţie, mai delicat sau mai brutal, şi a intervenit un alt tip de ierarhizare, care se referă la prestigiul internaţional. Cristian Mungiu, Cristi Puiu şi Jude sunt oameni care au avut ecou cuantificat în premii internaţioanle. Cu toate că s-a întâmplat acest lucru, în România, aceste filme, foarte bine făcute şi preţuite, n-au public. Neavând public, nu se poate face o eficientizare a sălilor de cinematograf, ele trebuie întreţinute, renovate, puse la punct din punct de vedere tehnic. Dacă ar fi existat o înţelepciune la nivelul conducerii statului român privind cultura, arta, reflecţia, meditaţia, ca parte componentă a vitalităţii acestei ţări, a identităţii acestei ţări, probabil că lumea ar fi la nivelul politic, decizional, mai atentă, dar noi nu suntem atenţi cu noi şi mergem pe ideea care pe care. Având aceste succese internaţionale, nu poţi să spui, la nivel naţional, că-i distrusă cinematografia, deoarece se revine la succesele de care am vorbit. Ar mai fi ceva de spus: aceste filme, ale acestor oameni talentaţi, sunt filme care arată o Românie degradată, pe care publicul nu vrea să o mai vadă, o Românie viciată de propria nimicnicie, o Românie roasă înăuntrul ei. Fie că povestea este înainte de 1989, ca în „432” sau că e acuma, ca în „Moartea Domnului Lăzărescu”, arată România care nu aduce satisfacţie marelui public, indiferent că este tânăr, matur, cu experienţă de cinefil. E o chestiune de analiză. Deci, pe de o parte, statul nu investeşte, că nu ştie în ce, că dacă ar investi în aceşti tineri talentaţi, nu şi-ar scoate banii. Ei nu au succesul lui Sergiu Nicolaescu, nu au succesul lui Drăgan, n-au succesul filmelor lui Saizescu, nu-l au! Cei mai tineri au devenit dependenţi de „succesurile” aclamate. Şi atunci, ei se duc la reţete sigure care nu trimit decât spre mediocrizare. Trăim un fenomen de mediocrizare generală. Una dintre reacţiile de mediocrizare este, la teatru, ridicarea în picioare a publicului la terminarea spectacolului. Unii au spus că această reacţie este moştenită de la şedinţele Comitetului Central, când toţi se ridicau în picioare şi aplaudau. Nu. Sunt generaţii noi, nu ştiu asta. Se întâmplă ceva, ei nu ştiu ce înseamnă întâlnirea de la teatru, ei se ridică în picioare pentru un motiv foarte simplu: să arate că există. Aplaudatul în picioare nu-i respect faţă de scenă. Acest lucru se întâmpla şi înainte, la spectacolele celebre, când lumea, după câteva clipe de meditaţie, când acceptau şi primeau înăuntrul lor spectacolul, ideile spectacolului, imaginile lui, abia după aceea veneau ovaţiile. Acum nu sunt ovaţii, acum este un punct final. Ne ridicăm în picioare, aplaudăm, uite că ne-am făcut treaba, le-am mulţumit, hai că suntem egali. Hai că suntem egali. Aici s-a ajuns şi vor fi consecinţe dureroase, pentru că publicul devine stereotip, nu mai are identitate. Revenind la ceea ce m-aţi întrebat, e tragic şi în acelaşi timp aşi spune următorul lucru, sunt atâtea telescoape în ziua de azi că pot şi cei din România, cu mijloace tehnice, să privească cerul. Eminescu n-a avut niciun mijloc dintre acestea, n-a zburat niciodată cu avionul şi spune mai multe despre cer şi despre dimensiunea umană în spaţiul terestru decât spun mijloacele care acum ne ajută să vedem. Problema e dacă priveşti sau dacă pătrunzi. Suntem într-o fază în care noi privim, numai privim. Acesta a fost şi atacul la cinematografe şi am să vă dau doar un exemplu: la Scala din Bucureşti s-a împărţit acea intrare. Holul mare, unde veneau artiştii la premiere, acum e un magazin de pantofi, un magazin care pune în vânzare bijuterii, iar în curând vor fi gogoşerii. Deci e clar că e o perioadă a degradării.

                      Să înveţi ca să poţi sfida

                      – Este un punct de vedere interesant, care va naşte discuţii. Când eram copil, mergeam la caravană, apoi la cinematograful din sat. Era nebunie, vedeam un film de 3-4 ori.

                      – Şi eu la fel…CFR-ul avea Caravană cinematografică cu mijloace auto, dădea filme gratuite la Botoşani, la Casa Armatei şi la Casa Sanitară, în mijlocul oraşului, pentru toată populaţia, era o evervescenţă, era un alt tip de bucurie. Acum noi suntem obligaţi să asistăm la un spectacol în care noi nu suntem implicaţi decât ca senzaţie prin faptul că avem ştiri care ne bombardează tot timpul. Și ai senzaţia că eşti în spectacolul lumii. Nu eşti în spectacolul lumii, eşti undeva la periferia condiţiei umane, acceptând că nimic nu e al tău. Mai e ceva important, vina este şi în noi, nu numai la ceilalţi. A dispărut curiozitatea. Curiozitatea. În acelaşi timp, trebuie să vină cineva şi să rişte, să piardă, nu numai să câştige.

                      – Domnule profesor, mie îmi place mai mult dascăl, învăţător…

                      – … esenţial a fost pentru România învăţătorul. Legea lui Spiru Haret, care a făcut şcoli în fiecare comună, oraş, a dezvoltat această profesie, care a întreţinut conştiinţa naţională, că de fapt Învăţătorul care te învăţa alfabetul, prima propoziţie, te învăţa să priveşti înăuntrul tău şi să cauţi în întâlnirile culturale, întâlnirile cu Eminescu. Se spune acum că pierdem timpul, la ce ne mai foloseşte Eminescu…la ce ne foloseşte Eminescu!

                      – …care este prima propoziţie, prima frază pe care le rostiţi în faţa studenţilor la început de an universitar?

                      – Trebuie să spun că există, fără să vrem, o abilitate, un anumit tip de experienţă care dă un anumit tip de carismă, pe care tu trebuie să o faci vie, nealterată de experienţa proprie, şi prima frază pe care o spun de obicei este că avem nevoie de o întâlnire în care ei trebuie să înveţe, legat de actorie, de regie, de doctorat, trebuie să înveţe ca să poată sfida, pentru că nu poţi să sfidezi, dacă nu ştii ce sfidezi. Trebuie să înveţe toate acele lucruri care pot după aceea să le anuleze, pentru că dacă ar învăţa după un profesor excelent tot ceea ce ştie el, ar semăna cu acel profesor, iar în meseria asta vocaţională ei trebuie să fie diferiţi. Deci prima frază ar fi să înveţe ca să poată sfida, nu că le spun eu, deoarece nu-i fac eu artişti, regizori. În legătură cu acest crez, le spun întotdeauna că atunci când au întâlnire cu un profesor, indiferent că sunt eu sau altul, catalogat ca bun sau rău, ei trebuie să-şi mai ia un alt profesor, unul personal. Şi acel profesor personal e unul dintre marii artişti ai lumii, pe care studentul la actorie, la regie, la coregrafie, îl iubeşte şi atunci începe să-l studieze, îi vede filmele, îi studiază jocul, analizează regia, cadrele, tot, şi acela devine profesorul lui. Apoi corelează ce-i spune profesorul la clasă cu ce ştie, ce a văzut, ce a învăţat, ce îi place, după care face suma. Suma este a crea identitatea ta, vocea ta distinctă. Ar mai fi aici ceva de spus şi anume că proiectul artistic, studiul în interiorul creaţiei, cred eu, şi poate asta, într-un fel mă defineşte, nu se poate face decât atunci când înveţi exersând arta de a trăi. Arta de a trăi este cea care dă voie artei să poată să se lipească de tine şi tu o şi slujeşti. Nu poţi să fii interpret, când tu eşti firav, foarte firav ca om. Arta de a trăi pe mine m-a ajutat să fac carieră, datorită, ca să spun aşa, necazurilor, zbuciumului, frustrărilor, sărăciei, căderii, surpării, care au fost întreţinute cu o energie dată de tinereţe, dar şi de structura mea, şi această energie m-a făcut să semnific. Dacă trăiam comod, mă plafonam. Fac o paranteză, am studenţi care schimbă într-un an Volvo cu BMW şi venind la şcoală, ei nu află mai nimic despre viaţă. Arta de a trăi e mimată la ei, ei au o artă, dacă pot spune artă, a satisfacţiei. Trăire înseamnă cumpănă, răspântie, înseamnă încercări, rezistenţă, în ultimă instanţă. Lupta este în noi, eu cred că Dumnezeu, eu sunt credincios, Dumnezeu m-a ajutat totdeauna având şi revelaţii care m-au salvat. Eu cred că ţi se dă ce ceri. Problema e că nu ştim dacă ceea ce cerem este în rost sau este în orgoliu, pentru o satisfacţie imediată.

                      Sunt un artist, căruia i-a dat Dumnezeu un nume

                      – De la „Cartofi prăjiţi” la „Orice” până la „Ana” au trecut ani, mai precis 45 de ani. Care au fost cele mai grele momente din viaţa dumneavoastră? Spunea Cătălina Buzoianu că aveţi tăria, puterea de a o lua mereu de la capăt, de la zero. S-a întâmplat acest lucru?

                      – Nu în sensul imediat, nu în sensul că am avut un moment, să zicem tranşant în carieră, când am zis nu mai fac şi după aceea am revenit. Nu, problema e, în cazul meu, că am avut ceva de spus până acuma şi, din păcate, nu mai are ecou ceea ce spun, din două motive: 1. Pentru că am fost în frondă, perioada mea de formare a fost atunci, teatrul meu, filmul meu erau o revoltă, o mărturisire a unei revolte care venea chiar din propria mea viaţă, însă nu am amestecat niciodată revolta privind esenţa, adevărurile, căutările, cu ce se chema pe vremea aceea „şopârla”. Pe mine nu m-a interesat niciodată Ceauşescu în mic, ci sistemul în esenţă. Am făcut spectacole, indiferent că erau într-o zonă mai clară sau într-o zonă mai plină de simboluri. De exemplu „Năpasta” a fost un spectacol despre singurătate, despre faptul că dreptatea o impun numai imbecilii. Eu am făcut un anumit tip de deschidere a operelor prin spectacolele mele, punând sensuri sau înţelesuri noi. În Năpasta, un spectacol care aparent nu are nimic, eu l-am văzut pe Caragiale în complexitatea lui, n-am văzut Caragiale din „Năpasta” diferit de Caragiale din „În vreme de război” sau de Caragiale din „Grand Hotel Victoria Română” sau din „Conu Leonida…”. Şi atunci „Năpasta” era pe următorul motto: De la ocnă se vine, la ocnă se pleacă, de asta când m-am dus în străinătate s-a spus că este o piesă extraordinară. Deci am învăţat ce trebuia când trebuia. În Shakespeare vorbeam despre raportul dintre putere şi timp; în „Richard al III-lea” spuneam că nimeni nu poate să-şi impună libertatea personală într-un context global, al unei societăţi care ea însăşi este ticăloasă, dar acuză ticăloşia ca să scape de ceea ce are ea ca păcat. 2. Spuneam că atunci puteam să transmit acest lucru şi cenzorul (erau anii ′70), văzând că nu intri într-un compromis, nu slujeşti acele idei care erau înfiorătoare, că nu eşti servil, cenzorul te respecta, te lua în serios, însă nu accepta dizidenţa. Atunci te elimina, însă accepta vocea, accepta revolta mai tranşantă sau mai îmbrăcată într-o formă a metaforei, a metonimiei. La ora actuală, poţi să faci ce vrei, dar nu poţi să faci nimic, pentru că ceea ce faci, nu interesează, pentru că ceea ce spui, se spune altfel în ştire, în dezbateri, în propagandă, şi atunci, format eu pe dorinţa de a transmite ceva esenţial despre om şi lume, despre dialog între societate, timp şi individualitate, acest lucru care m-a marcat şi mă înteţine, nu mai este operant azi. Atunci eu sufăr de o înstrăinare, în timp ce sunt acceptat şi primit. Înstrăinarea este că mesajul nu mai are eficienţă, mesajul profund al singurătăţii nu este numai al meu, eu sunt un artist român cărui i-a dat Dumnezeu un nume, problema este a marilor artişti ai lumii, care nu mai există. Nu mai există pentru că timpul te şi creează, timpul te creează, contextul te creează, îţi dă aripi sau te ţine în hăţuri, cu ochelari de protecţie. Vedeţi, eu nu mă plâng, eu spun că trebuie făcut ceva, eu merg mai departe, nu eu, studenţii. M-a bucurat şi m-a ajutat relaţia cu studenţii, am avut-o când trebuia, şi în ţară şi în străinătate, în America, în Islanda, în Germania. Atunci am avut contactul cu oamenii, care sunt diferiţi de mine, am putut să transmit şi dragoste către ei, dragoste! Şi atunci, fără iubire, şi nu era partea biblică, fără iubire nu se poate face nimic, fără înţelegere; eu am ajuns să-mi schimb suportul de întreţinere, credeam în tinereţe că a fi puternic înseamnă a avea autoritate, rigoare, să rezolvi tu, pentru tine, toate lucrurile. Acuma cred că trebuie să-l înţeleg pe celălalt, am învăţat să pierd, să-mi comentez propriile momente de neputinţă şi să mă rog altfel. Înainte mă rugam pentru a scăpa de necazurile din casă, pentru eliberarea tatei, pentru sănătatea mamei, a soţiei. Acum mă rog aşa: Doamne, ajută-mă să trăim cu smerenie, cu bunătate, cu cinste, cu nădejde, cu dragoste şi respect pentru semenii noştri, cu credinţă şi evlavie. Şi spun asta de două ori pe zi, indiferent că sunt obosit, şi din când în când, în timp ce spun, mă gândesc şi la altceva, dar spun pentru că acest lucru mă întreţine: de aici pot să o iau de la capăt. Eu nu sunt încăpăţânat, dar sunt tenace, de aceea cred că sunt şi vulnerabil.

                      – Aţi început dizertaţia de ieri cu o întrebare: Cine sunt? Cine sunteţi acum?

                      – Poate! După cum vedeţi încerc să elimin certitudinile, dintotdeauna, asta fiind certitudinea mea, pentru că pot să le elimin şi să nu dau verdicte. Poate sunt cel care îşi poate înţelege neputinţa. Neputinţa mea se referă la faptul că artistul din mine nu are orgoliu încât să se creadă artist biruitor, ci artist înfrânt, înfrângerea îmi dă o senzaţie mai bogată, pentru că din copilărie, din familie, dar şi din contextul structurii mele, eu am vorbit cu moartea. Moartea e un partener la mine. Arta m-a obligat ca fiecare lucru pe care îl fac, şi discuţia cu dumneavoastră acum, să am obsesia de atunci, de când eram inconştient, dar viu prin energia copilăriei, să mă gândesc că poate fi ultima discuţie. Şi atunci trebuie să rămână ceva din mine. N-am voie să spun lucruri neadevărate, să mint, n-am voie să fac slalom. Eu trebui să mă ofer, să mă ofer până la capăt. Dar asta datorită morţii, moartea este un partener. Deci moartea e o închipuire vie. De ceea, în rugăciunea mea spun din când în când şi „Binecuvântează-mi, Doamne, viaţa şi moartea.” Binecuvântează şi moartea!

                      Lucrurile importante nu se pot explica

                      – Artistul, spunea Ilie Boca, pictor băcăuan, dar şi naţional prin operă, există pe simeze, în expoziţie, actorul există pe scenă, în bătaia reflectoarelor. Dacă nu avem public – şi uneori nu există public – artistul mai există?

                      – Câteodată, da. Știu un exemplu elocvent pentru discuția noastră, ca răspuns, mai mult decât aș spune eu. La un moment dat, când a făcut „Pasărea în zbor”, Brâncuşi, având acel proces cu guvernul SUA, cu vama, el neparticipând la proces, unii susţineau că e operă de artă, alţii că e obiect industrial, că n-are relevanţă artistică. Un prieten foarte bun, un admirator al lui Brâncuşi, i-a spus: „Mă uit la lucrarea ta, mă uit, mă uit, şi nu văd nimic”, iar Brâncuşi i-a zis: „Uită-te, până când ai să vezi!”Opera lui Brâncuşi trebuie să o fixezi într-un context, problema e că noi dăm verdicte de obicei, când autorul devine atât de mare, de important, faimos chiar, ca în cazul lui Brâncuşi, pe noi ne luminează faima, avem ochelarii faimei lui şi ne uităm prin faima lui, ne e ruşine să zicem ce a zis prietenul lui Brâncuşi. Lucrurile importante nu se pot explica. Când a ieşit filmul „Moartea domnului Lăzărescu”, a lui Cristi Puiu, colegii mei de generaţie au zis: O prostie, n-ai ce să vezi. Şi am crezut, nu m-am dus să-l văd, asta e! Într-o seară, la televizor se dădea filmul, mă uit puţin, zic, şi îl închid, însă m-am uitat la tot filmul. A sunat telefonul, şi soţia, care era la ţară, m-a întrebat: Ai văzut? Am văzut. E extraordinar, e un film care vorbeşte despre noi, nu despre un caz singular, adevărat chiar. Filmul acela spune „cine suntem?”, „de ce suntem aşa? Nu dă răspunsul, dar filmul lui Puiu conţine. Marele fizician Nils Bohr zicea aşa: „Contrariul unei păreri bune este o părere proastă. Contrariul unui adevăr absolut e un alt adevăr absolut.”

                      Teatrul din Bacău nu m-a căutat niciodată

                      – Sunteţi regizor, scenarist, scriitor, profesor, om de teatru cu o experienţă de viaţă extraordinară. Aş vrea să vă întreb, întrebare venită din experienţe proprii, şi nu sunt numai ale mele, de ce acest limbaj trivial, scabros, urcat din stradă pe scenă, pe ecran, chiar şi la televizor? Apoi a venit şi nudul. Eu am părăsit sala la două dintre acele spectacole, am zis că îmi ajunge strada.

                      – Aici e un lucru care trebuie nuanţat. Acest tip de vocabular a apărut în piesele americane şi englezeşti, cu mulţi ani în urmă, ca o reacţie de revoltă la formalismul spectacolelor comerciale, care aveau poleiala frumuseţii. Poleiala. E violent, şi el a fost cultivat, aşa rasat şi subtil, de un dramaturg american, David Mamet, în „American Buffalo”, în regia lui Michael Corrente. El spunea: „Limbajul meu este ori gunoi, ori poezie. Depinde cum îl luaţi”. Aici depinde cum îl interpretezi, pentru că există violenţă verbală pe scenă, care e în sine, e grosieră, e vulgară şi fără rost. Acum, la noi, acest limbaj este obişnuit pe stradă, face parte din viaţa de zi cu zi. El, adus pe scenă, dacă nu are şansa unui interpret de rasă, nu-i altceva decât gunoi. Am văzut la Teatrul „Bulandra”, fiind în juriul UNITER, spectacolul „Marmură”, cu Victor Rebengiuc şi Marian Râlea, care avea câteva replici de o anumită violenţă, însă erau spuse cu atâta nobleţe, nu deranjau în niciun fel, le spunea cu nobleţe. Dacă ne întoarcem la Brâncuşi, Domnişoara Li e un falus, problema e că nu a rămas falusul, ci a rămas chipul de transmitere a unui mesaj erotic, privind transfigurarea. Când se înjură pe scenă şi înjurătura este doar atât, este groaznic. Penciulescu, Sahighian înjurau pe scenă, dar nu erau înjurături, ci transmitere de energie. Aici intervine educaţia, slăbiciunea, aici intră tipul de artă pe care vrei să-l faci. Nu-i obligatoriu ca să devii modern, actual, contemporan, să începi să înjuri şi să te dezbraci pe scenă.

                      – Ce ştiţi despre teatrul băcăuan?

                      – Nu, nu ştiu prea multe. Am aflat acum un an, de la Florica Ichim, că a fost un festival, că a fost foarte bine, după care am aflat că directoarea a plecat, ceva nu a fost în regulă. Nu ştiu, este un teatru care nu m-a căutat, nu m-a contactat nimeni, niciodată, nici tânăr, nici matur. Ştiu că la terminarea studiilor, au fost repartizaţi aici doi colegi, Mihai Drăgoi şi Doiniţa Pavel (Doina Iacob – n.n), ştiu de Geo Popa, ştiu de Stelian Preda. Să nu uit, am fost într-un an, într-un juriu al Festivalului Recitalurilor Dramatice. Atât, la atât se reduc cunoştinţele mele despre teatrul din Bacău, dar aş răspunde unei invitaţii.

                      – La Teatrul despre care vorbim va avea loc o importantă ceremonie, nu mai este un secret, vi se va decerna Marele Premiu „George Apostu” pentru anul 2017, vom afla atunci, din Laudaţio, argumentele. Ce reprezintă pentru un creator, pentru un dascăl, o asemenea recunoaştere?

                      – Un premiu, o distincţie, indiferent de cine este decernat, oferit, acordat, are o semnificaţie personală, morală, cât şi una instituţională. Mă bucur de fiecare dată, mă bucur. Bucuria ca şi tristeţea, ca iubirea, face parte din viaţă. Pot să vă spun mai multe, însă vreau să trăiesc frumos acel moment.

                      – Vă mulțumesc pentru toate câte ni le-ați mărturisit…

                      Alexa Visarion, regizor, scenarist de teatru și film, scriitor, eseist, s-a născut pe 11 septembrie 1947, în orașul Botoșani. În 2014 i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București. Până în prezent a pus în scenă peste 100 de spectacole şi a realizat ca scenarist și regizor şapte filme artistice de lung metraj. În 1983 primește primul Fulbright Grant, program de Cercetare și studiu în domeniul teatrului în SUA și își desfășoară activitatea în universitățile din California, Dallas și Milwaukee. Între1985-1986 este invitat ca Visiting Artist & Professor la The University of Texas în Dallas. În perioada 1986-1988 îi este acordată o nouă bursă Fulbright și susține cursuri în domeniul filmului la universități din Los Angeles, New York și Boston. A pus în scenă Cehov și Shakespeare în Statele Unite. Tatăl său, Fedea Bulăievschi, basarabean emigrat în România, fusese în conducerea Partidului Național Țărănesc, motiv pentru care a făcut închisoare ca deținut politic pentru 15 ani, între 1947 și 1967. A semnat regia filmelor Înainte de tăcere (1978), Înghițitorul de săbii (1981), Năpasta (1982), Punct și de la capăt (1985), Vinovatul (1991), Luna Verde (2008), Ana (2014). Ca scenarist, Înghițitorul de săbii (1981), Năpasta (1982), Vinovatul (1991), Luna Verde (2008). Scrieri: Goana pe nisip, Spectacolul ascuns.

                      Despre iconari şi iconografie, la Muzeul de Istorie din Bacău

                        de
                        Liviu Maftei
                        -
                        Atelier de iconografie în holul muzeului de istorie din Bacău / Foto Liviu Maftei

                        Iubitorii de artă sacră băcăuani au prilejul, în această săptămână, să vadă la lucru un număr de 11 artişti plastici bisericeşti reuniţi într-un inedit atelier de iconografie organizat în holul Muzeului de Istorie de pe strada 9 Mai. Evenimentul este organizat de către Protopopiatul Bacău în parteneriat cu Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” în contextul împlinirii a 8 ani de la ridicarea Eparhiei Romanului la rang de arhiepiscopie şi a sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva.

                        Încă de luni, iconarii şi-au amenajat atelierele ad-hoc din holul muzeului, iar vizitatorii au putut urmări toate etapele prin care nevăzutul sacru îşi primeşte chipul. Cei mai interesaţi de această lecţie deschisă de pictură bisericească s-au dovedit copiii care urmăreau curioşi fiecare trăsătură de penel, creion sau paletă. „Prin această acţiune deosebită, am încercat să adunăm laolaltă mai mulţi iconari din toate colţurile ţării care-şi trag rădăcinile din aceste meleaguri şi care au fost dornici să împărtăşească din tainele picturii bisericeşti tuturor celor interesaţi”, a subliniat pr. Bogdan Antohi, iniţiatorul proiectului, el însuşi fiind un iniţiat în arta sacră.

                        Tot luni, în aceeaşi locaţie s-au desfăşurat conferinţele „Textul biblic în iconografie” şi „Aspecte privind conservarea preventivă a icoanelor şi cărţilor” susţinute de pr. conf. univ. dr. Ilie Melniciuc-Puică şi prof. univ. dr. Nicoleta Melniciuc-Puică de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi. Cu această ocazie, de la Catedrala Arhiepiscopală „Sf.Cuv. Parascheva” de la Roman au fost aduse spre vizionare o serie de icoane ale sfintei din secolele XVI-XIX şi cărţi vechi precum „Cazania” Sf. mitropolit Varlaam (1643), „Viaţa şi petrecerea sfinţilor”(1686) şi „Psaltirea în versuri” (1673) ale Sf. mitropolit Dosoftei.

                        Această acţiune se va finaliza joi 19 octombrie, când va fi vernisată expoziţia ce va conţine lucrările realizate în acest atelier, eveniment ce se va desfăşura în prezenţa ÎPS arhiepiscop Ioachim. La eveniment au participat artiştii Marius Ciprian Ghinescu, Florian Lipan, ierom. Antipa Burghelea, pr. Bogdan Antohi, monahia Irina Nedelcu, monahia Mariami Crăciun, prof. Cristian Bandi, Cristinel Prisacaru, Cristian Dumitru, Constantin Zupcu şi Timotei Ciobanu.

                        1...2.7212.7222.723...5.861Pagina 2.722 din 5.861

                        ULTIMELE ȘTIRI