Ceferiștii se pregătesc de proteste, nemulțumiți fiind de situația extrem de dificilă din domeniu. Astfel, de ziua lor, luna viitoare, sindicaliștii au programat un miting de protest, în București. Din Bacău, se intenționează participarea unui grup de circa 100 de ceferiști.

Feroviarii acuză „degradarea continuă a condiţiilor de muncă pe locomotive, automotoare și rame electrice vechi, care afectează nu numai sănătatea mecanicilor de locomotivă și automotor ai SNTFC CFR Călători SA, dar și condițiile de călătorie”. Totodată, sindicaliștii sunt nemulțumiți și de anularea a zeci de trenuri de călători, de luna viitoare.

Impiegații de mișcare, la pensie, ca frizerul sau croitorul

Sindicaliștii sunt alarmați și de „distrugerea identității meseriei de ceferist”. Feroviarii sunt nemulțumiți de tergiversarea aprobării Legii privind Statutul Personalului Feroviar.

„Statutul angajaților din CFR trebuia aliniat la cel european, în el fiind incluse atât drepturi, cât și obligații. Or, documentul a fost înaintat către Guvern de vreo cinci ani, timp în care s-a tot amânat aprobarea lui. L-au trimis înapoi la Ministerul Transporturilor, la cel al Muncii și Protecției Sociale, apoi la Finanțe și tot așa”, spun ceferiștii băcăuani. Principala revendicare a ceferiștilor este legată de vârsta de pensionare a angajaților CFR.

„S-a ajuns ca impiegații de mișcare sau personalul de la siguranța circulației să iasă la pensie ca frizerul, croitorul, la 65 de ani. Or, noi, până acum câțiva ani, eram încadrați la grupa I de muncă și omul se pensiona la 52 de ani, cu un stagiu de cotizare de minimum 26 de ani”, mai arată sindicaliștii feroviari. Aceștia nu exclud ca, în cazul în care nu vor avea niciun răspuns la solicitările făcute de sindicate, să fie demarate procedurile legale pentru declanșarea grevei.

În urmă cu 25 de ani, în România erau aproximativ 230.000 de ceferişiti, 1% dintre români fiind angajaţi la CFR. În prezent, mai sunt sub 50.000 de salariaţi în sistemul feroviar de stat, acestora alăturându-se alți 10.000 de salariaţi angajați la operatorii feroviari privaţi.

Puțini știu că în Secția de Ortopedie a spitalului băcăuan se efectuează și operații artroscopice, dar și protezări de nivel înalt, prin echipa medicală condusă de dr. Radu Panfil, medic șef (foto), care ne-a oferit mai multe detalii. Se lucrează la foc continuu, inclusiv pe programe naționale, iar intervențiile sunt de succes.

– Domnule doctor, nu am avut o iarnă așa de grea. Ne așteptam ca secția pe care o conduceți să fie supraaglomerată cu pacienți care au suferit diferite traumatisme prin cădere pe gheață. Dar nu a fost chiar așa…

– Ortopedia nu mai are de mult timp un caracter sezonier. Deci, nu avem de lucru numai iarna. Este o specialitate care, în ultimii ani, a explodat efectiv din punct de vedere chirurgical odată cu apariția aparaturii performante, a medicației foarte bune, care previne infecțiile osoase post-operatorii, dar, mai ales, a unor biomateriale de foarte bună calitate, cum sunt titanul sau oțelurile înalt aliate, ce au intrat și în practica medicală. De aceea, acum vorbim de ortopedie nu numai pe traumatologie, ci și pe intervenții chirurgicale, prin acest progres tehnologic, pe care îl aplicăm cu succes și în secția noastră. Suntem unul dintre puținele spitale, din zona Moldova, cel puțin, care oferă ceea ce trebuie să ofere un spital general, adică, pe lângă tratamentul afecțiunilor de urgență, și tratamentul afecțiunilor cronice, prin montare de proteze. Acoperim ambele laturi ale specialității, facem și chirurgia piciorului, a șoldului, a genunchiului, dar oferim și tratament pe traumatologia de urgență, lucru care se întâmplă în puține spitale județene din țară. Reușim să facem asta pentru că vorbim și de un spital mare, al doilea pe zona aceasta după Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași. Eu sunt de aproape 10 ani în acest spital din Bacău. Dacă înainte vorbeam de o cultură a… plecatului, spre mari centre universitare din țară, pentru intervenții pe zona de ortopedie, acum, vă spun sincer că de mult nu am mai refuzat vreun caz pentru că nu îl putem rezolva, ba, mai mult, vin la noi și din alte județe, sau revin pacienți care s-au operat în altă parte, nu le-a mers bine și vor să fie operați din nou la noi. Ne bucură acest lucru, pentru că asta este cartea noastră de vizită.

– Practic ați ajuns să faceți aici, în Bacău, ceea ce se face într-un mare centru universitar…

– Da. Iar satisfacțiile sunt foarte mari. Suntem, tehnic vorbind, la acest nivel, al centrelor universitare. Însă marele dezavantaj, de care ne lovim cu toții, nu numai noi, cei din Bacău, ci toți medicii ortopezi din întreaga țară, este cel financiar. Ortopedia este o specialitate scumpă, foarte scumpă. Costurile protezării sunt foarte mari, mai ales dacă vrem un biomaterial de înaltă performanță – implantele, protezele, plăcile, tijele sunt foarte scumpe. Conducerea spitalului ne ajută foarte mult, dar fondurile sunt limitate. Avem pacienți care au vrut să-și plătească personal un anumit tip de proteză, numai să facem noi operația, deși sunt asigurați și nu este moral. Singura noastră problemă este, repet, că nu reușim din punct de vedere financiar să acoperim toate nevoile. Corect ar fi ca banii din sistem să urmeze pacientul, dar nu se întâmplă acest lucru. E nedrept ca unele centre mari să aibă bani și să nu îi cheltuie, iar alții să aibă nevoie de bani și să nu îi aibă.

– Dar avem și un Program Național de Endoprotezare. Nici acolo nu sunt bani?

– Sunt. Dar mult prea puțini pentru nevoia actuală. Banii sunt cam la jumătate față de ceea ce ne-ar cam trebui cu adevărat. De aceea, pe acest program avem zeci de pacienți pe lista de protezare. Sunt pacienți care au nevoie de o proteză și de 10.000 de euro, iar Programul național dă aproximativ un miliard de lei pe trimestru, adică în jur de 23.000 de euro. Iar acei 10.000 de euro pentru un pacient înseamnă, pe de altă parte, 20 de proteze pentru fracturi de col femural. Suntem astfel puși în situația foarte grea de a alege. Tratăm 20 de pacienți sau numai unul? Pe de altă parte, ideea este că un astfel de pacient care e pe listă de așteptare, dacă stă mult acasă, ajunge să se degradeze, nu mai are aceeași mobilitate, corpul nu-l mai ajută dacă are nevoie de o proteză de șold sau de genunchi. Dacă s-a ajuns însă la scaunul cu rotile sau la imobilizarea la pat, meciul s-a încheiat. De aceea spuneam că sunt pacienți care aleg să-și plătească ei aceste costuri suplimentare, iar noi intervenim doar pe partea de tratament chirurgical. Deci nu se pune problema că nu vrem, nu putem, nu ne pricepem, ci doar că nu avem bani suficienți pentru cât am vrea să facem. Lucrăm pe două săli de operații: într-una se rezolvă fracturile, iar în cealaltă se fac protezări, cel puțin una pe zi.

– Dar pe partea de dotări, de medici, de specialiști, aici în spital nu sunt probleme. Adică avem de toate, din acest punct de vedere!

– Aici lucrurile sunt simple. Avem tot ce ne trebuie. Vrem, putem… Secția are 70 de paturi, iar numărul de intervenții chirurgicale sunt în jur de 1.200 – 1.300 pe an. Predomină, sigur, traumatologia de urgență, asta e clar. Procentul între aceste tratamente și intervențiile ortopedice chirurgicale pe afecțiuni cronice este undeva între 70%, respectiv 30%. Adică, un procent corect, care este la fel și într-un spital general din vestul Europei.

– Se face, aici, în Bacău, și chirurgie artroscopică. Haideți să dezvoltăm puțin și acest subiect.

– Chirurgia artroscopică este relativ nou intrată în România. Este o specialitate care se adresează în primul rând genunchiului și, în secundar, umărului, se adresează părților moi, adică meniscului, ligamentelor. Nu se mai adresează doar sportivilor, cum era o vreme, ci și unei game foarte largi de pacienți. Noi acum tratăm o mulțime de leziuni de cartilaj, prin artroscopie, leziuni de menisc, leziuni ligamentare și, în egală măsură, prin această procedură de artroscopie putem să evaluăm gravitatea leziunilor de cartilaj la pacienți de vârsta a doua, în perspectiva protezării. Există tehnici de transplant de cartilaj, există diferite proteze mai mici, care înlocuiesc un singur compartiment al genunchiului, există și proteze mai mari, care înlocuiesc genunchiul în totalitate, iar faptul că putem să facem o artroscopie, pe de o parte tratăm anumite leziuni care apar, dar știm și ce se va putea întâmpla în viitor și ce trebuie să facem în etapa următoare, în funcție de gradul de gravitate a leziunilor cartilaginoase. Din păcate, leziunile cartilaginoase sunt o boală cronică; odată ce cartilajul este afectat, el nu se mai poate vindeca total. Ceea ce facem noi, mai ales la pacienții tineri, este să-i prelungim perioada de viață, de exploatare a cartilajului respectiv și să intervenim cât de târziu posibil cu o proteză, spre vârsta ideală de protezare. Pentru că și protezele nu se pun pe viață. Ele trebuie înlocuite după un anumit timp și, cu cât protezezi mai devreme un genunchi, cu atât înlocuirea protezei trebuie să se repete, iar pacientul va suferi mai mult, ca să nu mai vorbim de pierderea de material osos sau de riscul septic.

– Cum e un pacient protezat? Cum va fi viața lui după o astfel de intervenție?

– La început îi va fi greu. După perioada de spitalizare va merge câteva săptămâni în cadru, apoi va trebui să se obișnuiască cu acea proteză, dar totul e de durată scurtă. Apoi, viața lui se normalizează, pacientul poate reveni în activitate, se poate reintegra social, chiar poate să facă mișcare. Am pacienți care merg pe jos normal, chiar și pe bicicletă ușor sau conduc mașina, care dansează la o petrecere, deși au fost protezați în urmă cu 2-3 luni. Totul depinde însă și de stadiul în care a fost boala când s-a prezentat la noi și, bineînțeles, de vârstă. Pentru că altfel se recuperează un pacient de 45 de ani, față de unul de 80 de ani.

„Fără lipsă de modestie, rezultatele pe care le avem demonstrează clar pacienților că se pot adresa cu încredere secției noastre. Din păcate, singurele impedimente sunt cele financiare, legate de costurile ridicate ale unor proteze. Noi, întotdeauna le spunem pacienților să fie sănătoși și să nu aibă nevoie de noi. Dar dacă au, suntem aici, pentru ei, cu tot ce avem și cu tot ce știm, pentru a le fi mai bine.”
dr. Radu Panfil, medic șef secție

Medicii care lucrează pe această secție:
dr. Ioan Neagu, medic primar
dr. Radu Panfil, medic primar (șef secție)
dr. Constantin Vărgulescu, medic primar
dr. Bogdan Mareș, medic specialist
dr. Mihai Moroșanu, medic specialist
dr. George Niță, medic specialist
dr. Constantin Plăiașu, medic specialist
dr. Rareș Șova, medic specialist

Începând cu Platon şi ,,Kabala”, androginul a fost văzut ca un simbol al perfecţiunii, ca o modalitate de reunire a contrariilor sexuale din natura umană şi ca o promisiune de transcendere a condiţiei noastre umane. Interpretat fie dintr-o perspectivă metafizică (androginul ca fiinţă primordială), fie dintr-una psihologică (androginul ca o personificare a Sinelui, a totalităţii psihice), figura androginului a obsedat literatura şi arta europeană.

În ,,Banchetul” (189 d–193 b) lui Platon aflăm că la început trăiau pe pământ fiinţe androgine. Acestea arătau ca doi oameni lipiţi spate în spate: două femei, doi bărbaţi sau un bărbat şi o femeie. ,,Făptura aceasta omenească din vremurile acelea era un bărbat-femeie, un androgin, iar alcătuirea lui, ca și numele, ținea și de bărbat și de o femeie”, zice Aristofan. (,,Miturile lui Platon”, Editura Humanitas, București, 1966, pag. 65).

Androginii deţineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se tem de puterea aproape infinită a androginilor şi, pentru a nu mai reprezenta o posibilă ameninţare, îi despart. Separate însă, părţile nu mai fac nimic. Pe pământ domneşte o letargie dezarmantă. Tot mai mulţi mor de tristeţe şi dor. Zeii, văzând că rămân fără supuşi, caută o modalitate de a le oferi noilor oameni un motiv pentru a trăi. Astfel este creat Eros, cu scopul de a semăna iubire în lume, şi oamenii au început să-şi petreacă viaţa căutându-şi jumătatea. ,,Nimeni dintre noi să nu-i stea împotrivă lui Eros: ar însemna să ne atragem ura zeilor. Bine este altfel, să ne aflăm cu el în bună prietenie și împăcare: atunci vom izbuti să găsim, pentru a-l iubi, pe acela care este cu adevărat al nostru”, ne sugerează Platon. (Ibidem, pag. 70). Găsim în mitul platonician una dintre cele mai tulburătoare explicaţii pentru iubire.

Dostoievski sfidează imperativul ,,Nimeni dintre noi să nu-i stea împotrivă lui Eros…” Libertate, reacție de geniu… Eroul feminin dostoievskian este aproape lipsit de concreteţe, dizolvat în drama bărbatului, spectator neputincios al dramei acestuia, chiar dacă, uneori, acest spectator, aidoma Soniei lui Raskolnikov, consiliază, însoţeşte pe Golgota, lecuieşte vânătăi. Dar femeia este un apendice al dramei, decor pentru infern. Pentru Dostoievski, omul este bărbatul, nu androginul. Femeia poate complica o fiinţare deja bulversată. Chiar şi Mîșkin, aproape angelicul Mîșkin, mărturisindu-se lui Rogojin, zice: „Ştii tu că femeia e în stare să-l chinuiască pe bărbat până îi scoate sufletul cu răutăţile, nazurile şi ironiile ei, fără să simtă vreo remuşcare, pentru că, de fiecare dată, îşi va spune, privindu-l: «Acum îl fac să sufere până nu mai poate, în schimb, mai târziu, am să-l răsplătesc cu dragostea mea…»”. (F. M. Dostoievski, ,,Idiotul”, Editura B.P.T., Bucureşti, 1965, vol. al II-lea, pag. 64).

Femeia este, în opera dostoievskiană, o efemeridă. Trăieşte intens, se topeşte repede, fără ţinte de mare perspectivă, este prizoniera unui concret în care se jertfeşte fără raţiuni metafizice, fără să ştie că-l înnobilează prin gestul ei pe bărbat. Eroina dostoievskiană nu iubeşte; ea arde ca o torţă. Are conştiinţa faptului că menirea ei este sacrificiul, fiind creuzetul în care se zvârcoleşte destinul bărbatului. Dragostea lui Raskolnikov, criminalul, reprezintă pentru Sonia, potrivit psihanaliştilor, atracţia pentru „obiectul regăsit”, redescoperirea realului, a sentimentului că pământul nu-i mai fuge de sub picioare. În această relaţie este mai mult un sentiment hristic, decât o iubire terestră, pentru că Sonia este o inedită asociere dintre sfinţenie şi sacrificiu pământean, un fel de sfântă prostituată, de prostituată mântuitoare, un simbol, nu o femeie (cealaltă parte… egală a androginului); un simbol al mântuirii prin suferinţă. Nu întâmplător, ea locuieşte în gazdă la Kapernaumov, nume care ne trimite către Capernaum, localitatea biblică în care Hristos a făcut primele minuni. Aici, Iisus i-a vindecat pe cei ,,atinşi de felurite boale, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei, şi-i vindeca”. (Luca: 4:40). Sonia încearcă să-l vindece pe Raskolnikov. Ea nu mai apare aici ca femeie, ci ca un oblojitor de suflete care cochetează cu parabola biblică a lui Lazăr.

Cred că Eros, eroul platonician, face legea în lumea fragilului univers afectiv al chemărilor post-androgine. Dar excepțiile dostoievskiene pun pe jar acest algoritm…

Oare ce ne mai emoționează astăzi? Tot mai puține lucruri, se pare, într-o lume mai curând indiferentă, insensibilă, individualistă, egoistă. Și care se vrea cât mai „cool”. Mai sunt însă și visători întârziați, oameni care au nevoie, pur și simplu, de a simți ceva, lăsându-se, cu plăcere, în voia emoțiilor. Pe mine, de pildă, săptămâna trecută m-a încântat un mesaj primit de la o persoana dragă mie, pentru că are o inteligență și o sensibilitate ieșite din comun, ea dorindu-mi o primăvară cu presimțiri de magnolii zăpăcite de soare și cu vagabondaj de miresme. Minunat! Deja ridicasem capul și mi se umflaseră nările, căutând în aer miresmele.

Dar promisesem că mai zăbovesc un pic asupra unei tulburătoare, zbuciumate povești de iubire, cea dintre Zelda și Scott Fitzgerald, cel care ne-a dăruit câteva cărți de neuitat: Cei frumoși și blestemați, Marele Gatsby, Blândețea nopții, Povestiri din epoca jazzului, Dincoace de Paradis, Ultimul magnat. Zelda scria și ea, și pomenește într-o pagină de jurnal de un roman și o piesă de teatru la care lucra, intitulată „Scandalabra”. Găsise chiar și o scenă locală care să i-o reprezinte. Asta în timp ce Scott era din ce în ce mai topit de băutură și în criză de inspirație. Cu ceva timp înainte el îi ceruse imperios să-i spună dacă-l mai iubea. Iar ea se întreba dacă mai știa cum e simți, de fapt, iubirea adevărată. Care sunt semnele?

„E așa, ca-n Shakespeare ? Știi, când simți că-ți sparge pieptul și inima-ți zvâcnește, și nu mai știi bine cine ești, și o iei razna”? Era clar că între ei nu mai putea fi vorba de așa ceva. În schimb se instalaseră o răceală și o distanță, care creșteau pe zi ce trecea. Criza se adâncea, iar facturile se tot adunau, așa că Zelda ajunsese fragilă și străvezie, rece precum gheața, și cu răbdarea la pământ. Între cei care fuseseră niște minunați îndrăgostiți, frumoși și nebuni, nu mai rămăsese decât o tristă sfâșiere reciprocă. Pe care Zelda o descrie astfel: „Toată vara aceea Scott și cu mine ne-am înfruntat pentru supremație, fără ca vreunul dintre noi să cedeze măcar un milimetru. Eu luptam pentru dreptul meu de a exista independent în lume, de a mă realiza, de a-mi cârmui propriul destin, dacă așa îmi doream. El voia să controleze totul, să se asigure că toate ieșeau așa cum le prevăzuse el cândva, cum le ticluise odinioară, la început, când o pornise spre New York și-și căuta ceva ca lumea de lucru, iar apoi avea să trimită după mine. Avea nevoie de micuța lui flapper iubitoare, de muza lui din Jazz Age”.

Da, cam ăsta e tristul adevăr, că nu se poate cu de toate, adică și cu o căsnicie reușită, și cu împlinire personală, succes profesional, și cu….

Toate frământările prin care a trecut Zelda, tot chinul ei interior au împins-o spre prăpastia nebuniei. Sau a înțelepciunii ? Pentru că: „Uneori, nebunia este înțelepciune” (Parfois la folie est la sagesse).

A vrut să fie o bună soție, mamă, apoi scriitoare, dansatoare, pictoriță, și a eșuat în toate. Cartea lui Therese Anne Fowler (Un roman despre Zelda Fitzgerald) ne înfățișează cu o pătrunzătoare privire și adâncime psihologică povestea unui cuplu frumos și blestemat. Și a unei femei extraordinare, irezistibile, vie ca o flacără, care s-a zbătut, ca un fulger închis în sticlă, să fie ea însăși și „să strălucească în lume”.

La data de 08 martie a.c., poliţiştii Serviciului de Investigaţii Criminale au reţinut un bărbat de 34 de ani, din Bacău, bănuit de comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Din investigaţiile efectuate, poliţiştii au stabilit că, bărbatul de 34 de ani a indus în eroare o persoană vătămată din judeţul Buzău cu ocazia vânzării unui autoturism, cauzându-i acestuia un prejudiciu în valoare de 9500 de lei.

Autoturismul era urmărit de autorităţile din Marea Britanie, fapt pentru care poliţiştii au luat măsura identificării şi imobilizării acestuia.

Faţă de bărbatul de 34 de ani, poliţiştii au luat măsura reţinerii pentru o perioadă de 24 de ore şi urmează a fi prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău cu propuneri legale.

În seara zilei de 08 martie a.c., poliţişti din cadrul Compartimentului de Ordine Publică Bacău au depistat şi identificat un tânăr de 18 ani, bănuit de comiterea infracţiunii de furt calificat.

Din cercetări, poliţiştii au stabilit că tânărul ar fi pătruns în locuinţa unei bătrâne de 81 de ani, din comuna Mărgineni, ştiind că aceasta era plecată la biserică, de unde ar fi sustras suma de 500 de lei.

Poliţiştii au recuperat suma sustrasă și au restituit-o păgubitei.

Pe numele tânărului a fost dispusă continuarea cercetărilor pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

Dupǎ definitivarea cercetǎrilor, dosarul penal urmeazǎ a fi înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău cu propuneri legale.

Poliţiştii rutieri au confiscat 27.030 de pachete de ţigarete de contrabandă, de la un tânăr de 28 de ani, depistat în trafic. Acesta a fost reţinut.

La data de 08 martie a.c., poliţiştii Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău au oprit pentru control, pe D.N. 2, în localitatea Nicolae Bălcescu, un tânăr de 28 de ani, din Suceava, care conducea un autoturism.

În urma controlului, polițiștii au depistat în interior 540.600 de ţigarete, netimbrate şi fără documente de provenienţă.

Cazul a fost preluat de polițiștii Serviciului de Investigare a Criminalității Economice, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Țigaretele au fost ridicate în vederea confiscării, iar cel în cauză a fost reținut de polițiști pentru 24 de ore, urmând a fi prezentat instanţei cu propuneri legale.

În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile, supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete.

De la o săptămână la alta, numărul cazurilor de rujeolă creşte, cu toate că Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Bacău monitorizează situaţia şi se iau măsurile necesare pentru limitarea îmbolnăvirilor.

„De la începutul anului, la nivelul judeţului Bacău, ne confruntăm cu o creştere importantă a morbidităţii prin rujeolă. Au fost înregistrate 341 de suspiciuni, din care 209 sunt confirmate, 16 infirmate, iar restul serurilor sunt în lucru”, a declarat Anda Dumitrescu, purtător de cuvânt la DSP Bacău.

Cele mai multe cazuri confirmate au fost la grupa de vârstă 0 – 1 an (57 de cazuri), dar au fost 28 de confirmări şi la grupa de vârstă 5 – 9 ani, 23 la grupa 10-14 ani şi 20 de cazuri la copii care au vârsta de 1 an.

La nivelul judeţului, se disting trei zone cu aglomerări de cazuri de rujeolă confirmate. Acestea sunt: Bacău cu 71 de cazuri, Comăneşti cu 40 de cazuri şi Dărmăneşti cu 21 de cazuri. În mediul rural au fost 70 de cazuri confirmate.

În toate situaţiile au fost luate măsuri pentru supravegherea clinico-epidemiologică de către personalul DSP a contacţilor pentru o perioadă de 18 zile de la izolarea cazurilor şi s-au vaccinat toţi contacţii eligibili.

Reamintim că, în judeţul Bacău, s-au înregistrat şi două decese din cauza rujeolei. Este vorba despre o fetiţă de 10 luni, pentru care mama a refuzat vaccinarea, şi despre un alt bebeluş de 8 luni, care nu era eligibil la vaccinare.

La Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” din Onești va avea loc luni, 12 martie, de la ora 18,00, vernisajul expoziţiei de fotografie „Regina soldat”, parte a unui proiect de anvergură iniţiat şi implementat de Asociaţia România Culturală, pentru care aceasta a obţinut premiul Administraţiei Fondului Cultural Naţional pentru Celebrarea Centenarului Marii Uniri de la 1918.

„Prin cele 45 de panouri fotografice expuse – ne-a informat directorul bibliotecii, Ionuț Tenie -, publicul va face cunoştinţă cu Regina Maria şi activitatea susţinută a acesteia de ajutorare a răniţilor, bolnavilor şi suferinzilor din Primul Război Mondial. Îmbrăcată în haine de soră medicală, regina a vrut să se identifice cu suferinţa poporului, implicându-se intens în serviciul sanitar, organizând spitale de campanie, cantine sociale şi adăposturi pentru sărmani”.

La eveniment vor participa primarul Nicolae Gnatiuc, Beatrice Todireanu – preşedinta Asociaţiei „România Culturală”, prof. univ dr. Mihai Dorin – de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi și conf. univ dr. Ion Cristescu – directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române. Vernisajul va fi urmat de un concert cameral susţinut de pianiştii italieni Valentina Currenti şi Filippo Arlia.

Expoziţia va fi deschisă publicului în perioada 12 – 28 martie, de luni până vineri, în intervalul orar 9,00 – 17,00, la Galeriile de Artă ale Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”.

Manifestarea face parte din Programul UNIRE ȘI RECUNOȘTINȚĂ lansat de Primăria Municipiului Onești ca un omagiu adus Centenarului Marii Uniri.

Expoziţia a fost preluată de Institutul Cultural Român pentru a fi itinerată în Anul Centenar în zece reprezentanţe, între care în cele mai importante capitale europene şi la New York.

Vineri, 9 martie 2018, începând cu ora 10.00, a avut loc la Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” Bacău, în cadrul Compartimentului pentru Copii din incinta Complexului Muzeal de Istorie „Iulian Antonescu”, prima ediţie a concursului judeţean de creaţie literară pentru nivelul de învăţământ preşcolar şi primar.

Au aplicat copiii din 28 de instituţii şcolare băcăuane şi 5 din ţară. Juriul, constituit din profesorii Costea Cristina Oltea, Ştefan Dincescu şi Iulia Leteanu, bibliotecar, a selectat lucrările premiante care îndeplinesc criteriile necesare pe două secţiuni : Secţiunea I – Cuvinte şi versuri şi Secţiunea II – Cuvinte şi Creaţii libere.

În cadrul activităţii, autorii creaţiilor premiante şi-au prezentat lucrările, care sunt cuprinse în cartea electronică „Cuvânt, copil, carte”, Editura „Docucenter” Bacău. Copiii au primit din partea organizatorilor (Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” – Compartimentul pentru copii şi Grădiniţa „Dumbrava Minunată” Bacău ) dulciuri, diplome, cărţi şi semne de carte.

1 de 13

Au onorat invitaţia la activitate prof. Tarasă Eugen Ionel – director Şcoala Gimnazială „O. Voicu” Bacău, prof. Adriana Vrabie – Şcoala Gimnazială „O. Voicu”Bacău , Celina Toni-Ivan – preşedinte Asociaţia Părinţii Spun Prezent. Activitatea „Cuvânt, carte, copil” a fost coordonată de Nicoleta Munteanu, bibliotecar, Luminiţa-Nicoleta Gora, profesor, şi face parte din proiectul educaţional „Cartea, prietena mea”, încheiat între Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” Bacău şi Şcoala Gimnazială „Octavian Voicu” Bacău. Printre partenerii implicaţi se mai numără Asociaţia Părinţii Spun Prezent şi Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Periodic, municipiul Bacău rămâne fără apă câteva zile din cauza că țeava care aduce apă în oraș se sparge. În general, avaria se produce pe porțiunea de conducta construită la începutul anilor ’90, între Bacău și Stejaru.

Istoria unei aducțiuni

Bacăul suferea de lipsa apei potabile încă de dinainte de 1990. La sfârșitul anilor ’80 se proiectează aducțiunea de la Stejaru, investiție finalizată în perioada tulbure de la începutul anilor ’90. Aducțiunea nu rezolvă în totalitate problema, Bacăul având, în continuare apa livrată cu program. Primarul Dumitru Sechelariu obține, în 2004, un credit de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) în valoare de circa 40 de milioane de euro pentru o nouă aducțiune.

Apa urma să vină de la Valea Uzului până la o nouă stație de tratare care urma să fie construită la Barati. În cadrul proiectului a fost prevăzută și o nouă stație de epurare, construită în zona Izvoare. Principala problema a fost că BERD nu a acceptat să finanțeze decât conducta de la Valea Uzului până la Stejaru, pe motiv că tronsonul de la Stejaru la Bacău este nou. Acest tronson, însă, s-a dovedit a fi cel mai vulnerabil.

Dumitru Sechelariu pierde alegerile din 2004, așa că proiectul privind noua aducțiune va fi însușit de Romeo Stavarache, care îl va prezența ca o realizare personală. Totuși, în cei 12 ani de mandat, primarul Stavarache nu realizează problema tronsonului Stejaru-Bacău și nu se preocupă de realizarea unui sistem de rezervă. Acesta va fi pus în discuție abia de primarul Cosmin Necula, după ce a preluat mandatul și s-a confruntat cu câteva avarii care au lăsat orașul fără apă zile în șir.

Ce este rezervă de apă?

Pentru a asigura apa necesară Bacăului atunci când, din cauza unei avarii, conducta de la Valea Uzului nu poate fi folosită, s-a propus realizarea unui sistem de colectare a apei potabile din mai multe surse din preajma Bacăului. După cum ne-a declarat administratorul public al orașului, Romică Chindrus, vor fi șapte tronsoane care vor fi racordate la trei stații de pompare: la Gheraiesti, la Mărgineni și pe strada Vasile Pârvan din Bacău.

Toate acestea vor fi conectate la „Gospodăria de Apă” care va fi construită la Mărgineni, dotată cu rezervor și stație de clorinare. În momentul în care presiunea din aductiunea de la Valea Uzului scade din cauza unei avarii, la rețeua de apă potabilă a Bacăului urmează să se racordeze automat Rezerva de la Mărgineni.

„Este genul de investiție care nu are nici un fel de culoare politică și din punctul meu de vedere este o lipsă de viziune că nu s-a făcut până acum” – spune primarul Cosmin Necula. „Încă de anul trecut am început să ne preocupăm de această investiție. Din păcate, până în 2016 a fost o lipsa de viziune, această conductă trebuia să fie făcută indiferent ce primar a condus acest oraș”.

Banii sunt, se așteaptă licitația

În acest moment există 26 de milioane de lei asigurați de Guvernul României la care se adaugă un milion de lei din partea municipalității băcăuane. Dosarul investiției se află în verificări, urmând să se lanseze licitația pentru proiectare și execuție. Ofertele vor fi depuse în termen de 20-25 de zile după lansarea licitației urmând ca, ulterior, să se facă evaluarea tehnică și cea economică.

Romeo Chindrus apreciază că în două luni se va ști câștigătorul licitației. Cu o condiție, însă: să nu existe contestații.

Dacă licitația nu va fi contestată, urmează proiectarea în 60 de zile și execuția într-un an. „Dar – spune Romică Chindrus, un constructor bun ar trebui să realizeze lucrarea în zece luni, astfel încât în toamna lui 2019 să fie gata”.

Este foarte greu să-ți imaginezi cum e să fii bătrân, mai ales când ești încă copil. Astfel, elevii Școlii Gimnaziale ”Alexandru cel Bun” Bacău de la clasele a III-a B, a III-a C, a IV-a B, a VIII-a A, a VIII-a B, susținuți de părinții lor inimoși, precum și de învățătoare și diriginți, au ținut ca, în prag de primăvară, când zăpada pare să ne fi părăsit, să le împrimăvăreze ziua bunicilor de la „Căminul pentru persoane vârstnice”- Bacău.

Copiii le-au oferit mărțișoare și dulciuri bătrânilor, dar zâmbetul și încurajările lor le-au însorit sufletul. Un domn a pupat mânuța fetiței care oferea mărțșiorul!

Un alt domn a oferit un bănuț „nepoțelului” venit in vizită! Este a treia activitate din planul de acțiune pentru Strategia Națională de Acțiune Comunitară din acest an școlar.

Inițiatorii acțiunii și-au propus ca elevii să cunoacă şi să înţeleagă nevoile individuale și dificultățile pe care le înfruntă persoanele vârstnice din comunitate, să-și dezvolte spiritul de întrajutorare, să-și dezvolte abilitățile personale privind inițiativa, dedicația și practica prin participarea la desfășurarea proiectelor de acțiune comunitară, a abilităților de comunicare eficientă, de lucru în echipă, de asumare a responsabilităților.

După doi ani de așteptare, județul Bacău are un operator pentru Celula I, Celula II și stațiile de transfer a deșeurilor. E vorba despre Eco Sud, decis de instanță.

Județul are operator pentru instalații, dar nu beneficiază de servicii, „ceea ce e foarte grav în condițiile în care Celula I din Bacău este plină”, arată Bogdan Seto, directorul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubrizare (ADIS).

Cauza? Înainte de semnarea contractului dintre ADIS și Eco Sud, e obligatoriu ca toate unitățile administrativ-teritoriale (UAT) să aprobe documentele în Consiliul Local. Din cele 94 de UAT-uri, doar Comăneștiul nu a aprobat contractul „în forma inițială”.

Primarul Viorel Miron afirmă că modificările solicitate de CL Comănești sunt cele negociate și acceptate de ADIS. Ca să fie mai clar, facem un scurt istoric: Primăria Comănești are un proiect de gestionare a deșeurilor demarat în 2008 pe PHARE, operatorul fiind Eco Valea Muntelui, după care, în 2010, a depus și ADIS un proiect pe POS Mediu, „Sistem integrat de management al deșeurilor solide”. Proiectul Comăneștiului a fost inclus în proiectul mare, dar la scurt timp au apărut disputele.

„Noi avem un proiect european de succes, perfect funcțional și sustenabil până în 2028, anterior proiectului demarat de ADIS. Ne-au luat în calcul drept Zona 4 Comănești și ne-au permis să aducem deșeurile la depozitul din Bacău. Între timp, au schimbat regulile”, a afirmă Viorel Miron. Edilul insistă că orașul avea și are „tot ce e necesar derulării serviciului de salubrizare”, în afară de groapa de gunoi.

Directorul Seto: „Au existat angajamente ferme”

Consiliul Local (CL) Comănești a aprobat, în ianuarie și în februarie, contractul cu Eco Sud și anexele, dar cu clauze privind taxa și modul de plată către operator.

„Noi avem o taxă de 9,97 lei/persoană în zona urbană și alta de 4,07 lei în cea rurală, deoarece avem incluse sate care au, oficial, acest statut. Ni se cere să aplicăm o singură taxă, de 9,97 lei, ceea ce nu e corect”, arată Viorel Miron.

Taxa pentru salubrizare nu se negociază, e prevăzută în graficul de eșalonare anexat proiectului european, arată Bogdan Seto: „Primarul și consilierii locali vor să practice altă taxă, stabilită de ei. Acolo e Republica Comănești! Uită că au existat angajamente ferme ale CL Comănești, pe baza cărora orașul a fost integrat în proiectul mare!”

CL Comănești vrea să încaseze taxa de salubritate de la cetățeni și să plătească firmei Eco Valea Muntelui, ca și până acum, colectarea și transportarea deșeurilor la Bacău. Apoi, Eco Valea Muntelui să achite operatorului județean Eco Sud tariful pe tona de deșeuri adusă la groapa din Bacău. Bogdan Seto, directorul ADIS, susține că nu e posibil din cauză că, în cadrul proiectului european, nu pot avea loc tranzacții între firme private.

Primarul Miron: „Vrem să știm ce aprobăm”

Fals, răspunde Viorel Miron: „În Anexa 1 a proiectului județean, e prevăzut că Eco Valea Muntelui poate face contract cu Eco Sud. Au venit apoi cu Anexa 2 în care au menționat că noi, din taxa de 9,97 lei/persoană, vom plăti serviciile prestate de Eco Valea Muntelui, iar diferența va merge la Eco Sud, pentru deșeurile pe care le aducem în Bacău. I-am întrebat de o mie de ori cât va fi această diferență. Ce procent?

Să ne spună care e diferența! Nu ne-au răspuns. Atunci am propus noi: 9,50 lei la Eco Valea Muntelui și 0,47 lei la Eco Sud, pentru depozitarea deșeurilor la groapa din Bacău. Au sărit în sus. Ei ne reproșează că nu aprobăm Actul Adițional 2, dar nu putem să aprobăm fără să știm ce anume aprobăm.”

Pe 7 martie, aleșii din Comănești ar fi trebuit să voteze Contractul și Actul adițional 2, dar ambele au fost amânate. Motivul? „Noi am trimis două adrese privind conținutul Actelor Adiționale 1 și 2, dar nu ne-au răspuns. Mai exact, nu ne-au prezentat modul de calcul privind plata serviciilor către Eco Sud, așa cum ne-au promis, nici clarificările privind modificarea Actului Adțional 1”, arată Viorel Miron.

Comănești va fi exclus din ADIS

„Suntem la patru luni de la declararea câștigătorului licitației și nu am semnat contractul cu Eco Sud. Nu mai putem aștepta. Celula I e plină și 92 de UAT-uri nu vor avea unde să ducă gunoiul”, acuză Bogdan Seto, exasperat.

Guvernul a anunțat că județele care nu vor încheia proiectul până la 31 decembrie 2018 vor returna toate fondurile atrase. Seto susține că singura șansă ca proiectul Bacăului, „Sistem integrat de management al deșeurilor solide”, să fie finalizat prin preluarea serviciului de către Eco Sud și darea în folosință a Celulei II este excluderea orașului Comănești din ADIS.

„Domnul primar uită că s-a cheltuit un milion de euro pentru închiderea gropii de gunoi din Comănești, declară Bogdan Seto. Dacă orașul Comănești va fi exclus din ADIS, ceea ce este, deja, o certitudine, va trebui să restituie un milion de euro pentru închiderea gropii de gunoi a orașului, la care se vor adăuga sumele datorate pentru echipamente, pentru cota care îi revine din Celula I și cota din Celula II.”

Cu gunoiul în fața Prefecturii!

Viorel Miron întreabă, iritat, care e vina cetățenilor din Comănești și de ce ar trebui să plătească un milion de euro doar pentru că au demarat, înaintea altora, o investiție care rezolvă „cap-coadă” colectarea selectivă a deșeurilor.

„Am făcut acest proiect pentru a veni în sprijinul populației și a asigura servicii de calitate la prețuri sustenabile. Am pus suflet, am muncit, am investit în acest proiect. Și mai investim. Acum achiziționăm utilaje care vor reduce cantitatea de gunoi cu 70 la sută. Exact asta vrea și UE, să reducem deșeurile, poluarea! E cineva împotrivă? Noi cerem ADIS să lase acest proiect să funcționeze, să nu ne batem joc de investițiile făcute”, arată Viorel Miron.

El susține că ADIS era obligată să închidă groapa de gunoi din Comănești pentru a obține finanțarea pe POS Mediu.

Dacă altfel nu se poate, spune primarul, se va adresa instanței: „Orașul Comănești nu va fi exclus din ADIS, așa cum spitalul nu a fost închis! Și chiar dacă ne vor exclude nu ne pot interzice să aducem deșeurile la groapa de gunoi din Bacău. Noi facem parte din județul Bacău și vom depozita deșeurile la depozitul județului. Mai există dreptate pe lumea asta! Dacă nu vor permite accesul mașinilor noastre vom răsturna gunoiul în fața Prefecturii!”

Școala Gimnazială „Alecu Russo” din Bacău a desfășurat, zilele acestea, mai multe activități dedicate Zilei Porților Deschise.

Cu acest prilej, mai multe grupe de preșcolari de la Grădinițele cu Program Prelungit nr. 27 și 30, însoțite atât de cadre didactice, cât și de părinți, au fost invitate să participe la programul artistic organizat de elevii de la clasele gimnaziale, precum și la diverse activități extrașcolare.

Programul a cuprins momente artistice prezentate de elevii claselor I, a VI-a și a VII-a, activități desfășurate în parteneriat cu clasele de la învățământul primar – confecționare de felicitări, mărțișoare, desene – și, la final, prezentarea școlii de către profesor Elena Roșca, director.

Feed-back-ul a fost cât se poate de pozitiv, atât copiii, cât și adulții prezenți la activități arătându-se încântați de ideea de a urma în viitor cursurile acestei școli.

Aceste activități fac parte din calendarul înscrierilor în clasa pregătitoare, la „Alecu Russo” fiind în planul de școlarizare 25 de locuri pentru acest tip de învățământ.