Nu ştiu câţi băcăuani pot spune cu mâna pe inimă că îl cunosc pe cel care a ales să ni se destăinuie. Cu siguranţă, însă, o lume întreagă îl ştie. Radioamatori de pe tot mapamondul îl recunosc sub indicativul YO8AXP. Şi asta nu de azi, de ieri, ci de aproape o jumătate de secol. O viaţă întreagă, inginerul Laurenţiu Neacşu, căci despre el este vorba, s-a dedicat unui sport al elitelor, dacă e să ne luăm după numele celor care l-au practicat. Printre radioamatorii cu nume sonore îi găsim pe regele Hussein al Iordaniei, pe regele Juan Carlos al Spaniei, pe Francesco Cossiga, fost prim-ministru şi preşedinte al Italiei, sau chiar pe Walter Cronkite, cunoscutul om de televiziune american. De asemenea, majoritatea cosmonauților sunt radioamatori. Rezultatele meritorii obţinute de Laurenţiu Neacşu în competiţii internaţionale i-au adus atât titlul de „Maestru emerit al sportului” cât şi carnetul de arbitru. Patosul cu care pledează pentru acest sport minunat îl prezintă ca pe un veritabil ambasador al radioamatorismului. (L.M.)
Mulţi vorbesc despre acest lucru care mă defineşte ca despre o pasiune. Nu (cred) ştiu dacă în cazul meu e vorba doar de pasiune. Este mai degrabă o stare de conştiinţă. Fiecare dintre noi ne naştem cu misiuni personale şi lecţii de viaţă. Nimic nu este întâmplător. Fiecare avem şi simţim, la un moment dat, că există ceva care ne orientează și menţine interesul către un anume domeniu de activitate. Bunăoară, de undeva, mi s-a insuflat interesul foarte mare de a învăţa acest mod de comunicare, prin alfabetul Morse. În tinereţe, tatăl meu a fost admis la Şcoala de Ofiţeri de Transmisiuni pe care n-a mai apucat s-o termine, fiind exclus pe motive medicale, slab fundamentate. Părerea mea este că participarea bunicului meu la campania din est a Armatei române în cel de-Al Doilea Război Mondial a fost adevăratul motiv. Probabil că nereuşita lui m-a determinat într-un mod minunat să urmez această chemare.
Am intrat în contact cu lumea radioamatorismului încă din 1968, însă activez în acest domeniu din anul 1970. Mai precis, din 13 ianuarie, când am primit autorizaţia de radioamator de recepţie, care este prima treaptă în radioamatorism. Un an mai târziu, la sfârşitul lunii iulie, am primit autorizaţia de emisie-recepţie, clasa a III-a. Abia terminasem liceul, nu împlinisem încă 19 ani, şi eram unul dintre cei mai tineri radioamatori autorizaţi.
În cursul de inițiere, pe care l-am urmat în anul 1969, am avut parte de o instruire de înalt nivel, realizată de trei lectori foarte bine pregătiţi. Însă, doar instruirea n-ar fi fost de-ajuns. Prin pregătirea care mi s-a oferit, mi-a fost deschisă o uşă, o oportunitate pe care a trebuit s-o fructific prin muncă asiduă. Practic, a trebuit să fiu autodidact şi să evoluez folosind modele întâlnite în traficul radio. De aceea, porunca aceea, de ascultare, prin care eşti îndemnat să asculţi pe alţii, este foarte folositoare. În general, în viaţă, sunt mai favorizaţi cei care ştiu să asculte, prin care să-și sporească volumul cunoașterii și înțelegerii, decât cei care caută să-şi impună propriile concepte fără nicio bază solidă.
Mi-a plăcut enorm telegrafia în cod Morse, am simţit o atracţie deosebită faţă de ea. La început, am avut un handicap extraordinar, atât auditiv cât şi motoriu, și, prin urmare, am fost nevoit să muncesc asiduu ca să depăşesc condiționările native.Această deficiență m-a făcut să apreciez, ulterior, mult mai bine acest mod de comunicare, telegrafia. Astfel, mi-am dat seama de efectele ei benefice asupra fiinţei umane, de dezvoltare a unor aptitudini psihice, mentale și neuro-motorii importante (atenţia distributivă, capacitatea de memorare, discernămîntul, rapiditatea în luarea deciziilor, abordarea fină a acțiunilor cu mîinile și în relațiile cu alte ființe, aspirația spre performanță). De asemenea, m-a condus spre o nouă abordare profesională, radioelectronica, pe care am practicat-o de-a lungul vieții.
Acum 33 de ani (în anul 1985), chiar în ziua de pomenire a Sfântului prooroc Ilie, am primit autorizația (de la ministerul Comunicațiilor) prin care puneam bazele Radioclubului Aerostar. Aşa a vrut Cel de Sus ca singurul radioclub cu profil aeronautic din ţară să ia fiinţă de ziua celui care este considerat patronul aviaţiei.
De altfel, majoritatea cărţilor de confirmare pe care le-am emis şi care au ajuns în toate colţurile lumii au ca leit-motiv activitatea aeronautică din Bacău și, în general, cea românească. Radioclubul a fost un loc prin care au trecut un număr de peste 500 de elevi, iar pentru mulți dintre ei această experiență a constituit o ocazie de a conștientiza importanța pregătirii școlare complexe și, de asemenea, de orientare profesională.
Dacă e să ne luăm după strămoşii mei, eu sunt 60% moldovean, 25% muntean, 15% ardelean şi născut în Dobrogea. În Bacău sunt din anul 1979. Cu toate acestea, nu mă simt mai român decât colegii mei care au ales să emigreze şi cu care mă întîlnesc deseori pe calea undelor radio. Iar o parte din esenţa noastră de români o lansăm în eter sub forma indicativelor speciale prin care comunicăm lumii întregi fragmente din istoria noastră, realizările şi visele noastre. Astfel, am marcat cei 600 de ani de atestare documentară a municipiului Bacău, aniversarea a 30 de ani de la misiunea spațială a cosmonautului român Dumitru Prunariu, edițiile de de aniversare a 85 și, respectiv, 90 de ani ale raidului aerian Bacău-Blaj (23-24 noiembrie 1918) cu documentele Marii Uniri, cei 60 de ani de la înființarea Aerostar, aniversarea a 100 de ani de la primul zbor al unui avion cu mijloace proprii de decolare, realizat de Traian Vuia, aniversarea a 125 de ani de la nașterea lui Aurel Vlaicu, iar acum ne pregătim pentru centenarul Marii Uniri.
De-a lungul carierei mele, am înregistrat sute de mii de contacte prin radio şi telegrafie.
Am trimis şi am primit zeci de mii de cărţi de confirmare. Am reprezentat cu succes România în marea şi selecta familie a radioamatorismului mondial. Am acumulat un palmares consistent şi o vastă experienţă de viaţă. Am adunat un interval de timp de peste doi ani (24 ore din 24) petrecuţi în faţa aparatelor de emisie-recepţie, participând la sute de competiţii naţionale şi internaţionale. Toate acestea le-am realizat cu ferma convingere că aceasta este una dintre misiunile mele pe Pământ.
