La 23 noiembrie 1918, de pe un aerodrom din Bacău decola un avion, pilotat de locotenentul aviator Vasile Niculescu şi căpitanul Victor Precup.
Era ceea ce s-a numit peste ani, „Zborul Marii Uniri”, avionul ducând documente esențiale din partea Guvernului către Consiliul Național Român din Transilvania, documente care au pregătit Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Adevăratul erou al acestui zbor a fost pilotul Vasile Niculescu, Precup nefiind aviator și fiind trimis mai mult din cauza legăturilor sale cu transilvănenii, el fiind dezertor din armata austro-ungară.
Zborul, știm astăzi, a fost un succes, în ciuda condițiilor atmosferice – se zbura în carlingă deschisă la minus 40 de grade.
Eroii, însă, au fost uitați după momentul de glorie. Pilotul Vasile Niculescu avea să părăsească Armata după război, dezamăgit. Va practica meseria de ceasornicar și va muri, la 90 de ani, în 1981, într-un trist anonimat.
Victor Precup, însă, va avea o traiectorie sinuoasă, fiind implicat atât în complotul care l-a readus pe Carol al II-lea pe tron cât și în cel care s-a încercat asasinarea sa. A fost urmărit informativ, fiind suspectat de relații cu bolșevicii câtă vreme a fost șef al Biroului 2 informații al Comandamentului Militar al Basarabiei.
După complotul din 1934 îl cunoaște, în închisoare pe Gheorgiu – Dej și, în aprilie 1945 este avansat general – locotenent de regele Mihai și este reintegrat în Armată. Se va ocupa cu educația politică și propagandă.
Două destine diferite, două cariere opuse, care au ajuns să se intersecteze doar cu ocazia acelui zbor din 1918.
Cei doi au fost declarați cetățeni de onoare post-mortem ai Bacăului și, în oraș, există două străzi care le poartă numele.
Pe Precup îl sărbătorim în continuare ca erou, deși, activitatea sa ulterioară acestui zbor arată altceva.
Putem argumenta, însă, că ne interesează doar acel moment de glorie, pentru că atunci a fost în slujba Patriei.
Însă, un asemenea argument, ar însemna că va trebui să-i reevaluăm și pe alții, pe care ii ținem la index.
