sâmbătă, 20 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2242

Florin Grapă: „Greu, dar bine”

-Domnule profesor, felicitări! Erați destul de optimist înainte de manșa retur. „Albul mută și câștigă”, spuneați luni dimineața. La Sliedrecht, Știința a jucat în roșu, nu în alb, dar a găsit mutările câștigătoare.

-Mi-am dorit mult calificarea. Și știam că dacă vom juca ce știm să jucăm, putem obține această calificare. Din acest motiv, eu, personal, am făcut deplasarea în Olanda. Am ținut să fiu acolo, lângă fete.

-Cum a fost returul?

-În general, a fost bine. Greu, dar bine. Cu excepția setului trei, care a înregistrat oscilații de scor destul de mari, noi am fost mai tot timpul stăpâni pe joc. Asta contrar scorului din primele două seturi, care ar putea lăsa impresia unui echilibru. Adevărul este că noi am condus ostilitățile.

-Emoții în setul al treilea? Ele au avut 10-5.

– Și au avut apoi și 20-19. Sigur că au fost emoții deoarece la 2-1 se puteau întâmpla multe.

-Vorba aia: dacă nu faci 3-0, riști să pierzi cu 3-2. Bun, în cazul acesta nu ar fi fost totul pierdut.

-Da, am fi ajuns la „setul de aur”, dar știți cum este când ai 2-0 și adversarul întoarce rezultatul. Esențial este că fetele s-au concentrat și au reușit să tranșeze cu bine și finalul setului trei. Este o calificare importantă deoarece am trecut de campioana Olandei. O echipă bună, aflată în continuare pe locul 1 în competiția internă.

-Apropo: unde ați plasa-o pe Sliedrecht în Divizia A1?

-Jucând doar cu olandeze, fără nicio stranieră în lot, Sliedrecht nu se poate compara cu Blajul sau cu CSM București, care își aduc jucătoare cam de peste tot. Aș zice că este cam de talia lui CSM Târgoviște.

-Am început discuția cu… „albul mută și câștigă”. Pe final, spuneți-ne care au fost mutările câștigătoare făcute de Știința la Sliedrecht?

-Ne-am apărat și am recuperat destul de bine. Defensiva ne-a ajutat mult. Sigur, și la celelalte capitole am stat ok, dar apărarea cred că s-a evidențiat cel mai mult.

Moineștiul vrea schimbarea rangului localității, din municipiu în oraș

    SONY DSC

    Sub Dealul Osoiului, în localitatea în care se află încântătorul parc Pădurea cu pini, la Moinești este „zbatere mare”: Consiliul Local Moinești propune locuitorilor de aici organizarea unui referendum!

    Este vorba de consultarea cetățenilor de aici pentru schimbarea rangului localității, din municipiu în oraș . Mai multe comisii din Consiliul Local (Comisia juridică, Comisia pentru activități economico – financiare, Comisia pentru amenajarea teritoriului) , au întocmit rapoarte pentru organizarea referendumului local, în vederea consultării cetățenilor cu drept de vot din Moinești. Ei trebuie să răspundă cu DA sau NU la întrebarea ”Sunteți de acord cu schimbarea denumirii de municipiu în oraș?”

    Acum două zile, marți 22 ianuarie, la sediul Primăriei Moinești a avut loc o dezbatere publică a Proiectului de hotărâre privind organizarea acestui referendum local. Pentru această initiațivă au fost așteptate la primăria moineșteană inclusiv propuneri și sugestii (în scris) ale cetățenilor.

    A fost o actiune care a prilejuit exprimarea multor atitudini, consilierul local independent Vasile Ilie considerând că „astfel de retrogradări nu duc la progres”.

    În Proiectul de hotărâre ce va fi supus dezbaterii Consiliului Local este specificat faptul că sumele necesare desfășurării referendumului local vor fi alocate din bugetul de venituri și cheltuieli al municipiului Moinești.

    Premieră la Animație. Împotriva hoților de timp

    Chiar în dimineața zilei când urma să plec la teatru, să văd „Momo”, noul spectacol al Secției de Animație a teatrului băcăuan, am auzit la radio următorul mesaj: „Pentru sănătatea emoțională a copilului dumneavoastră petreceți cât mai mult timp împreună cu el”. Problema timpului, așadar, a celui de calitate.

    Plec cu asta în gând și când ajung în holul teatrului văd o mică demonstrație făcută de niște copii mai măricei, purtând niște pancarte pe care scria Hoții de timp. Împotriva cărora ei protestau pașnic. Și astfel am intrat deja în atmosfera spectacolului, în tema lui. Pentru că „Momo”, destinat copiilor peste 10 ani, dar și adulților, deopotrivă, spune o foarte pilduitoare poveste despre frigul interior care se instalează în oameni când ei nu-și mai ascultă inima, și devin lacomi și răi, exclusiv materialiști, înghețați în convenții, în mecanisme alienante, ducând la dezumanizare.

    Spectacolul pornește de la un frumos roman-basm al scriitorului german Michael Ende (devenit extrem de popular ca autor de literatură pentru copii), fiind o adaptare liberă a regizorului Gheorghe Balint. Care a decupat inspirat momentele importante ale narațiunii, le-a dramatizat, a asigurat cursivitate poveștii, semnând o montare în notă gravă, deosebit de sensibilă, de emoționantă, de actuală.
    Dar cine se ascunde după misteriosul nume Momo? Ei bine, este vorba despre o fetiță ciudată, care trăiește singură printre ruinele unui amfiteatru.

    Prietenii ei sunt Gigi visătorul, care vrea să ajungă o mare vedetă, un star, și Beppo măturătorul. Fetița nu are nimic, în afară de un nume pe care și l-a dat singură, pentru că i-a plăcut cum sună, dar e nespus de bună, cu o inimă mare și generoasă, cu o bogată imaginație. E mare iubitoare de povești (cum e cea cu prințul Girolamo și Zâna cea Rea, cu sânge verde), pe care le ascultă cu nesaț, și doritoare mereu de a sări în ajutorul altor făpturi, alungându-le singurătatea și ferindu-le de rău. Cum în orice basm se înfruntă cele două forțe, ale Binelui și Răului, și aici vor apărea niște forțe obscure, malefice, reprezentate prin figura sinistră a unui Judecător și prin doi angajați de la Casa de Economii a Timpului, „oamenii cenușii”. Judecătorul crede că lumea trebuie să fie controlată, iar oamenii supravegheați, spionați. Dar jocul său diabolic va fi oprit, Momo fiind ajutată de înțeleapta, atemporala Casiopeea (o uriașă broască țestoasă) și de maestrul Hora ca să-i învingă pe cei răi, redându-le oamenilor libertatea de a-și trăi frumos timpul, care înseamnă chiar viața lor.

    „Momo” este o caldă pledoarie pentru afectivitate, pentru sentimentele de iubire, de prietenie (în lipsa lor, inimile se usucă, îngheață), pentru o viață plină de culoare, de frumusețe. Și de lucruri făcute temeinic, pas cu pas, cu perseverență, cu dăruire, și în mod cinstit. Multe învățăminte de preț și trimiteri la stări de lucruri actuale se desprind din spectacol. Unul lucrat cu meșteșug și cu finețe, fiind o reușită a regizorului Gheorghe Balint și a întregii echipe, a talentatei scenografe Tomos Tunde, a actorilor, a autorului muzicii, Ciprian Emil Manta și a coregrafului Sebastian Munteanu.

    I-am regăsit într-o formă foarte bună pe interpreți, cu toții reușind să-și contureze veridic și expresiv personajele. Și să anime păpușile, spectacolul fiind cu actori la vedere și păpuși. Andreea Sandu este delicata Momo, dar și Zâna cea Rea, Andi Andriuca este Gigi, Alex Giuseppe Torboli evoluează în Povestitorul, Judecătorul și maestrul Hora, Beppo măturătorul este întruchipat de Tiberiu- Gabor Bittere, Ilinca Istrate o animă pe Casiopeea, Beatrice Teișanu e Bibi girl și Bibi boy, iar Marlene Duduman și Alina Neagu (admirabil momentul lor coregrafic!) sunt cei doi „oameni cenușii”, odioase instrumente ale puterii bancherilor fără suflet. Unii actori din distribuție dau viață la mai multe personaje, cu un lăudabil profesionalism, întru reușita acestui spectacol, cald, atașant, și care diversifică într-un chip interesant oferta teatrului.

    Sprijiniți-vă pe țărani! Împroprietăriri, confiscări, retrocedări

    La 5 ani după Unirea Principatelor Române, guvernul condus de Mihail Kogălniceanu în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a făcut primul pas pentru modernizarea statului român. Anul acesta se împlinesc 155 de ani de la prima Reformă agrară, prin care țăranii clăcași erau eliberați de obligații față de boieri, fiind împroprietăriți cu pământ. Legea a fost promulgată în august 1864. Atunci Domnitorul proclama: „Claca este desființată pentru de-a pururea și de astăzi voi sunteți proprietari liberi pe locurile stăpânirii voastre!”. Loturile erau distribuite în funcție de numărul de vite deținute, țăranii urmând să le răscumpere, achitând timp de 15 ani o anumită sumă. Terenurile expropriate nu trebuiau să depășească 2/3 din suprafața moșiilor boierești.

    Subiectul cel mai mediatizat în Deșteptarea după 1990 a fost cel al propietății. În toate formele. Proprietatea asupra terenurilor agricole a fost unul dintre ele. Legea nr 18 din 19 februarie 1991, (Legea fondului funciar) și Legea nr 1 din 12 ianuarie 2000, au modificat în câțiva ani modelul comunist, care timp de 40 de ani a trecut suprafețele agricole în proprietatea statului.

    Sate uitate, pământuri nelucrate, legi întârziate

    Pentru agricultorii băcăuani și nu numai, sfârșitul de an 1990 a venit cu incertitudini. Organizarea era tot cea de tip cooperatist însă liberalizarea prețurilor și inflația au dat leul peste cap. Legea fondului funciar se afla tot în fază de proiect. Era necesară, ca o reparație pentru „marea confiscare” a terenurilor după modelul rusesc. Era necesară o lege privind proprietatea asupra pământului și o nouă lege a pensiilor pentru agricultori. „Pământ, vite, păduri, credință, libertate – totul fiind confiscat, catastrofa neoprindu-se aici” consemna economistul Gheorghe Epuran în ziarul din 27 noiembrie 1990. „Lipsa proprietății a condus la lipsa interesului și la pierderea în bună parte a tradițiilor: tinerii au părăsit satele și s-au îndreptat către industria gigant-falimentară a orașelor, actuala țărănime fiind îmbătrânită, neîncrezătoare și lipsită de mijloace.”

    În acele zile, proaspeții noștri aleși prin vot erau interesați să-și consolideze puterea politică.Țăranului i s-a promis inițial un lot de pământ, pentru subzistență. Prima vizită a unui oficial de la București, consemnată în Deșteptarea după 1989, a fost cea a lui Petre Roman, prim-ministru al Guvernului României, pe 6 aprilie 1990. Acesta a coborât dintr-un avion al companiei LAR, însoțit de Paul Cornea, ministru-adjunct la Ministerul Învățământului. Oaspeții au fost întâmpinați la Aeroportul Bacău de Viorel Hrebenciuc, prefectul județului, și Gheorghe Popa, președinte C.J.P.U.N.(Consiliul Județean Provizoriu de Uniune Națională) Bacău. Au vizitat împreună câteva întreprinderi importante pentru economia județului: Fabrica de Confecții, pe locul căreia funcționează astăzi un complex comercial, Întreprinderea de Avioane, Întreprinderea „Avicola” și Institutul de Subingineri. Ion Iliescu avea să ajungă abia pe 2 noiembrie în orașul nostru, Bacăul fiind la fel de neiluminat și cu rafturile din magazine goale, ca pe vremea când se dădea hidrotehnist dizident.

    Noi vrem pământ!

    Pe 28 februarie 1991 este publicat în Deșteptarea, conform art. 11 din Legea fondului funciar, Regulamentul de constituire a comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, modului de atribuire a titlurilor de proprietate și punerea în posesie a proprietarilor. Tot în baza acestei legi, se înființa Banca Agricolă, iar unitățile agricole de stat deveneau societăți comerciale și foștii proprietari ai terenurilor, acționari.

    În sfârșit, majoritatea agricultorilor a primit pământul confiscat sau „cedat de voie bună”. Mai bine spus moștenitorii lor. Divizat, fiecare pe unde a demonstrat că l-a avut, să nu mai poată fi lucrat intensiv, științific. Puțini au mai dat cu sapa, cultivându-l prin forțele proprii odată ce l-au primit. Majoritatea l-au arendat sau l-au vândut mai târziu. „Puneți în funcțiune sistemele de irigații” a fost una dintre doleanțele celor care au înființat primele asociații agricole. Cine să le pună? În anii care au urmat s-a distrus și ce mai era. CAP-urile au fost primele vandalizate. Au dispărut animalele, acoperișurile grajdiurilor, cercevelele și geamurile, utilajele agricole. Au fost scoase la licitație și cumpărate la a doua, a treia strigare, pe nimic. Nou înființata Bancă Agricolă, societate pe acțiuni, fiind de stat, puterea politică a impus acordarea unor credite neperformante către diverse societăți fantomă, bani care numai pentru agricultură nu au fost folosiți.Creditele nu au mai fost recuperate, aducând banca în stare de faliment. Prejudiciul total a fost de peste 800 de milioane de dolari, pe care le-au plătit tot contribuabilii.

    Aruncatul cu prăjina

    Majoritatea viilor s-au uscat sau au devenit arătură. Livezile, lemn pentru foc. Zeci de mii de prăjini au rămas pârloagă, mai ales în jurul satelor. O prăjină, în funcție de regiune, are între 180-210 metri pătrați. Adică intră cam 50 la un hectar. Asta așa, pentru a face o vizualizare. Desființarea întreprinderilor și închiderea multor mine, i-a determinat pe tinerii, deveniți maturi și cu familii, să revină de unde au plecat. Mulți dintre copiii lor au ales însă calea pribegiei. Abia după mai bine de un deceniu am început să ne dumirim ce s-a întâmplat, când mai bine de o treime din terenul agricol avea stăpâni din afara granițelor noastre, cumpărat pe nimic. Conform statisticilor, în anul 2000, 40,6% din populația României lucra în agricultură.

    În 2004 apare legea prin care se înființează Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat. Din 2005 urma să producă efectele prevăzute pe plan intern, pregătind și structura instutițională necesară gestionării fondurilor europene de sprijin, finanțate începând de la 1 ianuarie 2007 din Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA). Subvențiile se acordau sub formă de plăți directe la hectar, gestionate de Sistemul Integrat de Administrare și Control (IACS). Mulți nu au înțeles mecanismele comerciale ale Politicii Agricole Comune din UE și programele de finanțare. De aici deturnările de fonduri și utilizarea lor în alte scopuri, soldate cu condamnări penale și impunerea restituirii banilor. La nivel de an 2019 suntem paradoxul Europei. Avem cele mai mari societăți (asociații) agricole, unde utilajele sunt conduse prin satelit și cele mai multe gospodării care practică agricultura de subzistență, unde porcul este pușcuța cu bani a familiei.

    Nu ne dă nimeni de pomană

    Comunitatea Europeană oferă subvenții nerambursabile tocmai ca să învățăm să pescuim. Sa nu stăm cu mâna întinsă pe la porți străine.În paginile ziarului Deșteptarea au fost consemnate toate etapele acestei tranziții prelungite. Numai că producătorii noștri nu sunt ajutați tocmai de instituțiile statului în care trăim.„Înverzirea productivă”, acele alimente eco sau bio cum le mai spunem, la care folosim mai puține pesticide sau deloc, aduce un preț mai mare la raft, dar și costurile sunt mai mari. Importăm din toată lumea produse la jumătate din prețul nostru de producție și ne mirăm de ce acolo sunt așa de ieftine? Răspunsul este foarte simplu: „acolo statul subvenționează masiv agricultura. În România combustibilul are un preț la arat, și niciodată mai mic sau egal la recoltat. Când ajungem să vedem și la noi o bătaie pe străzi cu roșii, nu cu jandarmii, ca în Bunol (la 40 km de Valencia, Spania), dacă nu te înduri să arunci cu un ou, la discursul unui politician care a trecut prin toate partidele și își votează pensii nesimțite?

    Preferi să te îneci cu gălbenușul, drept scuză că taci. Deșteptarea !!!

    24 ianuarie 2019

      De ce îmi place pâinea ungurească

      Din capul locului, trebuie să explic tuturor celor care ar fi iritați de titlul acestui editorial, că nu e vorba cumva de a fi în simbrie la vreo organizație (de orice fel) maghiară, ci chiar de savoarea unui produs atât de bine făcut, încât m-a acaparat. Da, îmi place pâinea, în general, am chiar o obsesie în acest sens, probabil din copilărie, de când așteptam cuminte la rând, la magazin, ca pâinile calde aduse cu un camion de la fabrică să fie date, câte două odată, din mână în mână, precum cărămizile pe șantier, astfel încât cumpărătorii să nu aștepte prea mult descărcarea mărfii.

      Doamne, cum mai pleoscăiau pâinile rotofeie în palmele voluntarilor înfipți la acest travaliu și, mai ales, ce aromă minunată se răspândea de la pâinile abia scoase din cuptor! De atunci probabil nu mă satur la masă dacă nu mănânc, goală, și măcar o bucățică de pită, separat. Poate că nu e chiar sănătos obiceiul meu, dar îi las pe nutriționiști să mă certe.

      În altă parte vreau eu să bat șaua. Adică acolo unde vreau să fim bun înțeleși: avem, noi, românii obișnuiți, ceva anume cu maghiarii sau cu oricare alți minoritari din țara noastră? Au ei, minoritarii cetățeni obișnuiți, ceva cu noi, majoritarii? Aproape cu toții am fost de mai multe ori de acord că nu. Atunci cine ne învrăjbește? Tot noi, cei mulți am ajuns, cred, deja la concluzia că vina o cam poartă mai ales politicienii și, în unele situații, cei care sigur au ceva interese în acest sens. Nici vorbă, sunt în toate mediile și în toate „taberele” și extremiști, care au un fel de ură viscerală pe evrei, pe unguri, pe țigani, alții pe români sau poate chiar pe nemți, cehi și pe toți câți mai sunt pe tabel. Nu asta vrem să discutăm, acum, chiar când pe la Târgu Mureș iar s-a umflat orzul în câțiva maghiari sau tocmai când drăguțul de Tokes o ținea langa și tot mai insistent cu „autonomia Ținutului Secuiesc”, sub curentul care bătea tare dinspre Crimeea.

      Situația creată prin mișcările separatiste din multe zone ale lumii și mai ales ale Europei, nu-i deloc liniștitoare. Dar iar vă spun, nu pe acest subiect aș vrea să bat monedă. Are cine să se ocupe, iar în presa de toate felurile îi tot vedem și îi auzim.

      Eu am aflat, acum două zile, chiar de la unul de-ai noștri, un român care din Cluj-Napoca bate toba de mulți ani prin presă pe regionalizare, pe „să ne vedem fiecare de zona lui istorică” etc., ceva extraordinar. Amicul de pe Dealul Feleacului vine, ocărându-i pe politicienii care ne învrăjbesc, cu un exemplu superb: Pe undeva, prin Occident, un ungur și un român au împreună o afacere cu pâine ungurească, de aia adevărată, cu cartofi, cu coaja crocantă și cu miros divin de câmp pârguit. De la ei cumpără, pe de o parte, cunoscuții maghiari ai ungurului, pe de alta cei de sânge românesc, ai românului.

      Vestea și damful de pâine s-a dus, desigur, și printre occidentalii locului, iar cererile de pâine au crescut simțitor. Ungurul și românul sunt, astfel, în culmea fericirii și s-au legat prieteni pe viață.
      Am și eu, personal, câteva exemple de acest fel, dar nu mai insist. Cred că ați înțeles. De aia îmi place mie pâinea ungurească. Și, poate, și pentru că, de câte ori am trecut, prin Transilvania, pe la ungurii săcui, am cerut să cumpăr pâine de-a lor, excepțională, și nu m-au refuzat nici măcar în românește, darmite în ungurește. Igen! (Apropo, sunt român ortodox și așa voi rămâne!).

      Noul colonialism

      Răzvan Bibire

      În iulie 2015, Papa Francisc ținea în Bolivia un discurs la Întâlnirea mondială a mișcărilor populare în care expunea trei mari sarcini care sunt cerute popoarelor. Una dintre sarcini este ca economia să fie pusă în slujba oamenilor, nu în slujba capitalului. A doua: apărarea Naturii, care este jefuită, devastată și murdărită.

      A treia sarcină este necesitatea ca toate popoarele să se unească pe calea păcii și a dreptății. Aici, papa spune ceva extrem de interesant: „Noul colonialism adoptă diferite chipuri. Uneori este puterea anonimă a idolului ban […]. Cu alte prilejuri, sub nobila aparență a luptei contra corupției, a traficului de stupefiante sau a terorismului […] vedem cum se impun statelor măsuri care au prea puțin de-a face cu rezolvarea acestor chestiuni și nu rareori chiar înrăutățesc lucrurile”.

      Cine a urmărit dezbaterile din ultimii ani din România nu se poate să nu tresară citind aceste cuvinte. Pentru că descriu exact ceea ce s-a întâmplat în ultimul deceniu în țară, când, sub pretextul luptei împotriva corupției, au fost decise măsuri legislative care au dus la grave abuzuri în Justiție.

      Iar aceste abuzuri au fost săvârșite nu pentru a condamna corupții și a recupera prejudiciile, ci pentru a impune o anumită agendă colonialistă, care a dat la o parte oameni politici, a distrus companii, a modificat legislația economică și a bătătorit calea unor firme străine generând raptul resurselor naturale ale țării.

      Nu suntem singura țară în care s-a întâmplat așa ceva; în alte părți s-au declanșat războaie contra drogurilor cu singurul rezultat că economiile și clasele politice au fost subordonate coloniștilor, războiul împotriva terorismului a făcut la fel în alte regiuni.

      Noul colonialism se folosește de sloganuri, de manipulări și de eșecul sistemelor de educație pentru a-și impune hegemonia; pretextele sunt ușor de găsit iar idioții utili pot fi culeși de pe stradă și învățați că trebuie să-i iubească pe cei care le sunt călăi și-i lasă fără viitor.

      Cu lebăda în portbagaj

        În zona Sascut, de ceva vreme și-au făcut apariția două lebede. Acestea au intrat în atenția lui Viorel Dobrea, agent principal la Poliția Animalelor Bacău, care locuiește în localitate. Polițistul și-a anunțat șefa, pe Elena Sava, comisar șef la Poliția Animalelor Bacău, iar aceasta i-a recomandat să urmărească păsările.

        „I-am spus să fie atent cu păsările, în caz de se întâmplă ceva și îngheață să putem interveni. Noi nu strângem animalele, dar în cazuri deosebite și ca iubitori de animale nu putem rămâne impasibili”, a declarat Elena Sava.

        Una dintre lebede a fost observată marți, 22 ianuarie, de viceprimarul de la Sascut iar agentul principal Viorel Dobrea a prins pasărea. Primăria din localitate le-a pus la dispoziție o mașină cu care au adus pasărea în Bacău, a doua zi.

        „Lebăda este în stare bună. I-am dat să mănânce și acum trebuie să o predăm undeva, dar…”, a spus Viorel Dobrea. Prima încercare a fost la Vivariu, acolo unde cei doi s-au izbit de un refuz categoric, angajații de acolo invocând tot felul de motive, cel mai vehiculat fiind cel al gripei aviare. Reprezentanții Poliției Animalelor au cerut recomandări, ce să facă cu lebăda, iar cei de la Vivariu, neștiind cea mai bună variantă, i-a îndrumat catre Direcția Sanitar Veterinară.

        Nici la această instituție lucrurile nu au stat prea bine într-o primă fază, directorul adjunct de la Direcția Sanitară Veterinară punându-i, până la urmă, în legătură cu reprezentanții Centrului Regional de Ecologie (CRE). Așa că au luat drumul către CRE, acolo unde au predat lebăda. Reprezentanții CRE au spus că pasărea va fi controlată, și dacă vor fi probleme medicale va fi trimisă la Focșani unde există un centru specializat pentru astfel de cazuri.

        Dacă totul este în regulă, lebăda va fi pusă „pe picioare”, monitorizată și eliberată, cel mai probabil pe lacul Bacău II, acolo unde mai sunt câteva exemplare din această specie. Păsările se pare că s-au adaptat foarte bine la condițiile de la noi, cunoscând faptul că lebedele sunt migratoare, ele deplasându-se în zonele mai calde.

        Peste 2.000 de părinți au renunțat la indemnizația de creștere a copilului

          De mai multă vreme, deși pare incredibil, tot mai mulți părinți, aflați în concediul de creștere a copilului, aleg să renunțe la acest drept și să revină în activitate.

          Dacă în urmă cu 7 ani, respectiv în august 2012, numai 404 părinți dintre cei 4.604, care se găseau în concediu pentru a avea grijă de bebelușul lor, au optat să se întoarcă la lucru mai devreme și să beneficieze, pe lângă veniturile salariale, de stimulent de inserție, acum numărul lor este infinit mai mare.

          Astfel, în luna decembrie 2018 în evidența Agenției Județene de Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) Bacău erau nu mai puțin de 2.158 părinți, cu peste 600 mai mulți decât în 2017, care primeau stimulent de inserție, ei renunțând la concediul de creștere a copilului, pentru a-și relua activitatea. Alți 3.828 beneficiau de indemnizație de creștere a copilului, cuvenită celor care au optat pentru a fi în concediu.

          Așadar, în total, aproape 6.000 familii iau indemnizație sau stimulent de inserție, cu peste 1.300 mai mult decât acum 7 ani. Și sumele plătite acestor familii sunt impresionante. Lunar, AJPIS Bacău achită indemnizații de creștere copil în valoare totală de 1,7 milioane euro, iar stimulentele se ridică la 300.000 euro.

          Se poate lucra și în concediu

          Numărul tot mai mare al părinților care decid să revină în activitate înainte de terminarea concediului era previzibil, mai ales, începând cu anul 2017, când legislația în domeniu s-a modificat în favoarea celor care vor să aleagă varianta amintită. Mai exact, din aprilie 2017, stimulentul de inserție pentru cei care își reiau munca mai devreme a fost majorat de la 500 lei la 650 lei, suma fiind acordată în plus la salariu (venitul impozabil) obținut.

          Apoi, dacă părintele revine la lucru cu cel puțin 60 zile înainte de împlinirea de către copil a 2 ani, respectiv 3 ani (cel cu handicap) primește stimulentul de inserție o perioadă mai mare. Acest stimulent se acordă până ce copilul ajunge la vârsta de 3 ani, respectiv 4 ani, în cazul celui cu handicap. Creșterea spectaculoasă a celor care decid să renunțe la concediu mai devreme are și o altă explicație. Potrivit OUG 111/2010, modificată, indemnizația lunară pentru creșterea copilului este de 85 la sută din media veniturilor nete realizate pe 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei nașterii copilului, dar nu mai mică de 1.250 lei.

          De la 1 ianuarie 2018, cuantumul nu poate fi nici mai mare de 8.500 lei. Anterior, dacă un părinte realiza venituri impozabile impresionante, el avea posibilitatea să ia 85 la sută din acestea, indiferent de cuantumul rezultat. La începutul anului 2018, însă, s-a stabilit un plafon maxim (8.500 lei) al indemnizației, astfel că pentru părinții cu salariu mare este mai convenabil să lucreze și să beneficieze și de stimulent.

          Pe de altă parte, un părinte poate cumula indemnizația cu venituri impozabile, dacă acestea nu depășesc suma de 3.750 lei, într-un an calendaristic. Așadar, el poate lucra și în timpul concediului de creștere a copilului, dar veniturile obținute să nu fie mai mari de 3.750 lei, într-un an. Indemnizația se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul celui cu handicap, după terminarea concediului postnatal. Angajatorul nu poate concedia salariatul aflat în concediu de creștere a copilului, în perioada în care el beneficiază de stimulent de inserție și nici în 6 luni de la revenirea în activitate.

          2.158
          de părinți primesc stimulent de inserție

          650 lei
          este suma acordată în plus la salariul (venit impozabil) obținut

          85%
          din media veniturilor nete realizate pe 12 luni din ultimii doi ani este indemnizația lunară pentru creșterea copilului

          Profesoara ELENA MURARIU (1945 – 2019)

            Când venea spre noi, mergea grăbit, cu pasul mai curând apăsat. Avea capul înclinat spre umăr. Fața, așa cum rar se întâmplă să vedem pe stradă, purta un zâmbet, care exprima deschidere, dar mai ales gânduri. Dădea impresia că visa la ceva deosebit, necunoscut nouă, dar plin de miez. Părea că știe ea ceva, ceva frumos și foarte special. În lumea vidată în care trăim, a întreținut ideea că tipul românului mobilat pe dinăuntru există încă.

            Cuvintele nu-i erau multe, dar aveau încărcătura autenticului. Își întâmpina aproapele fără îmbrățișări și efuziuni, dar cu inima plină de intenții bune. Oferea soluții fără emfază și ajuta înainte chiar de-a i se cere, căci avea darul de a simți o spaimă sau un plâns neexteriorizate încă. De multe ori, ajutorul îi era precedat de o noapte albă, cu dicționare întinse pe masă; nimeni însă nu știa acest secret, iar oboseala de a doua zi i se topea sub satisfacția caldă de a fi fost utilă.

            Nu s-a gândit să-și umple dulapul cu toalete frumoase, ci și-a acoperit pereții cu multe cărți procurate cu greu, căci vremurile erau grele. „Vitrina”, la alții plină cu obiecte „prețioase”, era transformată la ea în „casa dicționarelor”, locuită de volume mari, groase, care nu aveau parte de liniștea normal dăruită acestor tovarăși tăcuți ai oricărui intelectual, căci colega noastră se servea de ele în fiecare zi.

            Profesional, a fost produsul a doi dascăli deosebiți: Dumitru Alistar și Valeriu Stoleriu. De la ei a învățat rigoarea pe care i-am cunoscut-o, capacitatea de a-și face munca iubind-o și, de asemenea, ideea că nu neștiința este rușinoasă, ci lipsa efortului pentru eliminarea ei.

            Cu toții purtăm prin viață un mic bagaj de răutăți, dar aș zice că acest bagaj ea nu l-a avut niciodată, nici asupra ei și nici acasă. Nu era naivă să nu înțeleagă săgețile care veneau spre ea, dar nu se supăra, ci le așeza în compartimentul sufletului numit „Așa, nu!” Multe alte defecte cu care suntem dotați i-au fost străine. Minciuna, de exemplu, sau gândul la o competiție neloială, sau lăcomia, sau infatuarea. A fost lipsită de cele mai elementare abilități de învârteală și chiverniseală. Și-a clădit și viața de familie și viața socială pe faptă, pe muncă, pe adevăr, pe responsabilitate; pe asumare, apoi, pe cinste, pe discreție și mai ales pe foarte mult bun-simț.

            Îmi amintesc că, la un moment dat, un coleg spunea despre ea: „Doamna Murariu nu iese în față ca să fie văzută, ci stă în spate, ca să vadă”. În lumea noastră, dominată de tendința de etalare a unui eu cel mai adesea găunos, a găsit locul care-i permitea să adune cunoaștere și înțelepciune. O cunoaștere și o înțelepciune pe care le-a dăruit apoi, generos, băieților săi, care îi seamănă, elevilor săi, dintre care unii i-au urmat modelul și-l vor purta mai departe.

            A spus multe celor patru nepoți, cu glasul ei, parcă șoptit, niciodată nervos, răstit ori imperativ. Dar, pentru a-i învăța viața cu toate ale ei, ar fi avut încă nevoie de timp. Ei ar fi fost bucuroși să o știe acasă la o vârstă venerabilă, așteptându-i, făcându-și griji pentru încercările lor de etapă și bucurându-se pentru reușitele lor fundamentale. Nu a fost însă să fie așa. Tot ce le rămâne este să rememoreze, iar și iar, timpul când le era alături în forma aceea particulară al cărei secret îl știa numai ea.
            Noi, cei aduși de Dumnezeu să trăiască în punctul în care s-au articulat două milenii, să lăsăm semn cum că, în vreme ce eram aici, a trăit acest om căruia i-am fost colegi, elevi, vecini, cunoștințe sau pur și simplu contemporani.

            Bunei noastre prietene Elena Murariu, odihnă netulburată în lumina Celui-de-Sus!

            Prof. Laura Anghel

            Slujbe și în limba maghiară, în Bacău

              Credincioșii romano-catolici maghiari din Bacău vor beneficia de slujbe oficiate și în limba maternă, la Biserica Sfântul Nicolae.

              „Episcopul nostru Petru Gherghel a stabilit că începând cu duminica viitoare, în fiecare duminică din lună, la ora 13.00, se va celebra o Sfântă Liturghie în limba maghiară. Dacă sunt persoane străine sau studenți care vor cere acest lucru, am putea celebra în viitor și o Sfântă Liturghie în limba engleză. Trebuie numai ca doritorii să anunțe acest lucru la biroul parohial.”
              Pr. Paul Căliman, Parohia „Sf. Nicolae” Bacău

              Decizia este o premieră, iar preoții din Decanatul de Bacău au anunțat deja enoriașii când vor avea loc aceste slujbe.

              Pentru celebrare au fost numiți pr. Felix Măriuț, paroh de Faraoani, și Pr. Andrei Varga, paroh de Valea Seacă.

              Doi adolescenți au furat un microbuz din Autogara Onești și au plecat la plimbare

                Poliția în acțiune

                Polițiștii rutieri din Oneşti au depistat în trafic, doi tineri, de 12 şi 17 ani, care ar fi sustras un microbuz.

                Din cercetările efectuate a rezultat că, în seara zilei de 22 ianuarie a.c., doi tineri, unul de 12 ani, din comuna Coţofăneşti şi altul de 17 ani, din comuna Gura Văii, în timp ce se aflau în autogara din Oneşti, ar fi sustras un microbuz parcat, profitând de neatenţia conducătorului auto, un bărbat de 60 de ani, din comuna Helegiu, care nu l-ar fi asigurat.

                Microbuzul a fost depistat în trafic de poliţiştii rutieri, în timp ce se deplasa pe direcţia de mers Oneşti-Adjud.

                Poliţiştii au deschis dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt în scop de folosinţă şi conducere fără permis.

                Recomandări pentru participanții la manifestațiile publice

                  Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău recomandă participanților la manifestațiile publice să adopte un comportament civilizat, să evite conflictele și să respecte indicațiile polițiștilor.

                  Evitați conflictele, iar dacă în preajma dumneavoastră sunt persoane cu un comportament sau atitudine agresivă, nu încercați să interveniți pentru a le opri. Cereți sprijinul celui mai apropiat polițist sau sunați la 112.

                  Îndepărtați-vă de cei cu un comportament neadecvat sau care au asupra lor obiecte periculoase și sesizați polițiștii.

                  Conducătorilor auto le recomandăm să respecte cu stricteţe semnalele polițiștilor.
                  Nu forțați barajele impuse și respectați indicațiile polițiștilor cu privire la rutele ocolitoare. Acestea au rolul de a proteja vieți și a preveni accidentele.

                  Reduceți viteza și manifestați prudență dacă vă aflați la volan și treceți pe lângă un grup de manifestanți.

                  Folosiți locurile de parcare special amenajate și nu lăsați în vehicul, la vedere, bunuri de valoare.

                  Recomandările Poliției Rutiere

                    Poliţiştii rutieri din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău atrag atenţia participanţilor la trafic cu privire la posibilitatea apariţiei poleiului, fenomen asociat cu ceaţa şi umiditatea.

                    În acest sens poliţiştii recomandă conducătorilor auto să nu pornească la drum dacă nu şi-au echipat corespunzător autovehiculele cu anvelope specifice sezonului.

                    În timpul călătoriei, cei de la volan trebuie să păstreze în mers o distanţă de siguranţă faţă de vehiculele de dinainte şi să nu acţioneze brusc mecanismele de direcţie şi frânare şi să utilizeze cu precădere frâna de motor, mai ales pe sectoarele de drum cu carosabil alunecos.

                    Atenţie sporită la efectuarea depăşirilor, nu vă angajaţi în efectuarea de depăşiri neregulamentare!

                    Circulaţi cu viteză moderată! Viteza excesivă sau neadaptată la particularităţile de drum şi de trafic generează accidente grave de circulaţie.

                    Nu conduceţi sub influenţa băuturilor alcoolice! Alcoolul diminuează considerabil reflexele.

                    Folosiţi centura de siguranţă! Aceasta vă poate salva viaţa.

                    Folosiţi corect luminile pentru a vă face vizibili în trafic.

                    Nu conduceţi maşina când sunteţi obosiţi! Oboseala la volan vă poate fi fatală.

                    Evitaţi pe cât posibil să circulaţi, pe distanţe lungi, noaptea.

                    Poliţiştii băcăuani urează tuturor participanţilor la trafic, drum bun şi fără evenimente rutiere!

                    Cod galben de ploi, ninsori și polei în Moldova, până vineri

                      Administrația Națională de Meteorologie a emis, cu puțin timp în urmă, o avertizare Cod galben de precipitații abundente pentru zona Moldovei și pentru întreg arcul carpatic, valabilă începând din această noapte, de la ora 04:00, până vineri, 25 ianuarie, la ora 14:00.

                      În intervalul menționat se vor semnala ploi, lapoviță și, în special în zonele montane înalte, la peste 1800 m, ninsori și viscol. Astfel, în zona munților Banatului, în Carpații Meridionali și Carpații de Curbură vor fi precipitații abundente, astfel încât se vor acumula cantități de 25-50 l/mp. Acestea vor fi predominant sub formă de ninsoare mai ales la altitudini de peste 1500 m, unde și vântul va avea intensificări cu rafale de 60-80 km/h, viscolind și troienind zăpada.

                      La altitudini mai joase, precipitațiile vor fi în special sub formă de ploaie și lapoviță, favorizând topirea stratului de zăpadă.

                      Fenomene și zone vizate: predominant ninsori, local însemnate cantitativ, strat nou de zăpadă consistent, intensificări temporare ale vântului în cea mai mare parte a Moldovei și în zona Carpaților Orientali.
                      În județele Bacău, Neamț, Iași, Suceava, Botoșani și în zona Carpaților Orientali vor fi perioade în care va ninge, local însemnat cantitativ și se va depune strat nou de zăpadă, consistent.

                      În județele Vaslui și Vrancea vor fi precipitații mixte, ce vor favoriza formarea poleiului. Local și temporar, vântul va avea intensificări cu viteze în general de 40-55 km/h și peste 70 km/h la munte, viscolind și spulberând zăpada.
                      Fenomene și zone vizate: ploi însemnate cantitativ în nordul și vestul Olteniei și în nordul Munteniei; intensificări ale vântului și polei în centrul și nord-estul Munteniei și în sud-estul Moldovei
                      Temporar, vor fi precipitații mai ales sub formă de ploaie în regiunile sudice și sud-estice, unde se vor acumula cantități de apă cuprinse în general între 10 și 25 l/mp.

                      În nordul și vestul Olteniei, precum și în nordul Munteniei, acestea vor fi de 25-50 l/mp, determinând topirea stratului de zăpadă, în special în zona deluroasă a Olteniei. În centrul și nord-estul Munteniei și în sud-estul Moldovei vor fi intensificări ale vântului cu rafale de 50-70 km/h și se va semnala polei.

                      Parlamentarii de Bacău, inițiatorii legii prin care Iașiul devine Capitală Istorică, nu au fost invitați la festivitate

                        Senatorul Dragoș Benea, liderul județenei PSD, a organizat, miercuri, o conferință de presă „intempestivă”, ca reacție la gestul Primăriei Iași de a nu-i invita pe parlamentarii de Bacău ai PSD-ALDE la manifestarea din Palatul Culturii.

                        Concret, evenimentul organizat pe 23 ianuarie de Primăria Iași, la care a fost invitat Klaus Iohannis, președintele României, a fost prilejuit de înmânarea copiei Decretului de promulgare a Legii pentru declararea Municipiului Iași drept „Capitală Istorică a României”.

                        „Cu părere de rău, vă comunic că deși suntem coinițiatori ai proiectului de lege prin care municipiul Iași a fost declarat Capitală Istorică a României, niciunul dintre parlamentarii de Bacău, doi senatori și șase deputați, nu a fost inivitat la evenimentul organizat de Primăria Iași, astăzi, de la ora 18, la Palatul Culturii. Este cu atât mai dezamăgitor cu cât propunerea de proiect de lege a venit din partea Bacăului”, a declarat Dragoș Benea.

                        Pe scurt, în ședința Comisiei Administrative din 5 iunie 2018, în care era discutat noul Cod Administrativ, Florin Roman a propus ca Alba Iulia să fie capitală istorică, însă Dragoș Benea a afirmat că, în mod firesc, Iașiul trebuie să fie declarat Capitală Istorică a României „datorită momentului din ianuarie 1859, dar și faptului că în vremuri de restriște chiar a fost capitală a României.”

                        „Mizam pe valoarea simbolică a proiectului”.

                        Propunerea lui Dragoș Benea a fost promovată printr-un proiect de lege, nu printr-un amendament la Codul Administrativ. „Singura mea rugăminte a fost ca proiectul de lege să aibă drept coinițiatori doar parlamentari de Bacău și Iași pentru a mai da jos o cărămidă din acest zid, care riscă să devină tot mare, între două orașe importante ale Moldovei.

                        Mizam foarte mult pe valoarea simbolică a acestui proiect de lege și a faptului că inițiatori sunt parlamentarii de Iași și Bacău”, a explicat Dragoș Benea. El a precizat că nu înțelege de ce, în diverse acțiuni civice, ieșenii au eliminat Bacăul de pe traseul autostrăzii care va lega Moldova de vestul țării.

                        Parlamentarii PSD-ALDE nu au dorit niciodată ca municipiul Iași să fie exclus, pur și simplu cred că varianta fezabilă este Iași-Bacău-Brașov, asta în condițiile în care autostrada Iași-Tg. Mureș e costisitoare și afectează foarte mult situl Natura 2000.

                        În contradicție cu politicienii de ieri…

                        „Parlamentarii de Bacău ai PSD-ALDE vor depune un amendament la proiectul Legii Bugetului pe 2019 în sensul în care studiul de fezabilitate și proiectul tehnic pentru tronsonul Bacău-Brașov, ca parte componentă a autostrăzii Iași-Brașov, să aibă finanțare anul acesta și să fie lansată licitația”, a declarat Dragoș Benea. Gestul Primăriei Iași de a nu-i invita la acest eveniment pe parlamentarii de Bacău care au pus umărul la inițierea proiectului de lege demonstrează, încă o dată, că „în Moldova, dezbinarea a fost o constantă a ultimilor 30 de ani.

                        Este edificator acest gest și este în totală contradicție cu felul în care gândeau, acum 160 de ani, oamenii politici ai Iașiului”, a declarat Dragoș Benea, cu amărăciune. El a adăugat că mai jos de atât nu se putea ajunge, dar „e bine ca băcăuanii să știe cum stau lucrurile și cu cine au de-a face”. Parlamentarii de Bacău ai PSD-ALDE nu au fost invitați, miercuri, de primarul Mihai Chirica, dar vor participa joi, 24 ianuarie, la manifestările organizate de Consiliul Județean Iași.

                        1

                          Un an cu foarte multă muncă și doldora de proiecte la Protecția Copilului

                            Centrul de recuperare din Vermești, din orașul Dărmănești, a fost gazda conferinței de presă organizată, marți, de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău, pentru a-și prezenta raportul de activitate pe 2018. Au participat directori de instituții, șefi de servicii și centre, specialiști în consiliere psihologică și asistență socială, care au fost întâmpinați de gazde cu pâine și sare, dar și cu materiale informative.

                            În acest cadru inedit, Dana Țîțaru, director general, a oferit date care au vizat diferitele tipuri de servicii destinate ocrotirii copiilor și adulților care se află, temporar sau definitiv, în situații de risc: protecția de tip rezidențial în sistemul public a copiilor aflați în dificultate, protecția de tip rezidențial în regim de urgență, protecția în sistem privat a copilului și tânărului aflat în dificultate, prevenirea separării copilului de familie, asistența adulților cu dizabilități și a vârstnicilor etc.
                            Directorul general a mai vorbit, de asemenea, despre managementul instituției, relația cu primarii din județ, cu partenerii neguvernamentali, despre proiectele trecute și viitoare.

                            „Ne dorim să crească în familie”

                            Primul capitol abordat la conferința de presă a vizat indicatorii referitori la serviciile destinate copilului. Conform acestora numărul copiilor care au beneficiat în 2018 de măsuri de protecție specială a fost de 1924, mai mare decât în anii precedenți: 1873 în 2017 și 1921 în 2016.

                            „Dacă vă uitați la cifre observați că a crescut numărul beneficiarilor de servicii sociale, dar tot indicatorii arată că a crescut și numărul celor care beneficiază de servicii de tip familial”, a explicat Dana Țîțaru. Astfel, anul trecut au fost ocrotiți în sistem familial 509 copii, față de 492 în 2017.

                            Ceea ce înseamnă că numărul minorilor din centrele de plasament se reduce de la un an la altul, ținta fiind „zero”, și crește numărul celor ocrotiți în apartamente, căsuțe sau în familii de asistenți maternali. Un lucru bun, a precizat directorul DGASPC, este și faptul că în Bacău există organizații neguvernamentale care oferă servicii sociale de calitate.

                            Adopția este „un subiect sensibil”, cu atât mai mult cu cât noua lege, care ar putea scurta timpul de așteptare, este încă în lucru. „Principalul nostru obiectiv este ca acești copii să se întoarcă în familia naturală, dar acolo unde nu se poate ne dorim să stea cât mai puțin în sistem”, a spus Dana Țîțaru. Ea a adăugat că indicatorul cel mai important este numărul copiilor liberi la adopție (74 în anul 2018), care arată că numărul celor care au șansa să ajungă într-o familie va fi mai mare în 2019.

                            Colaborări, parteneriate și proiecte

                            Au fost oferite date și cu privire la serviciile de evaluare și recuperare a persoanelor cu dizabilități, pentru care a fost organizat un serviciu mobil cu trei echipe, protecția mamelor și copiilor care sunt victime ale violenței în familie, integrarea socială a tinerilor cu dizabilități, „unde avem succes, dar nu unul fulminant”.

                            Cauzele? E greu să integrezi tineri cu dizabilități într-o societate încă marcată de prejudecăți și în care locurile de muncă nu sunt foarte multe.

                            Managementul organizațional, financiar, creșterile salariale din 2018, scoaterea la concurs a unor posturi în 2019 au fost prezentate pe scurt, apoi s-a trecut la proiectele aflate în derulare, care nu sunt deloc puține.

                            De exemplu, patru au fost depuse pe POR în parteneriat cu primăriile din Tg. Ocna, Moinești, Tamași și Răcăciuni, alte patru pe PIN (Programe de Interes Național), unul în colaborare cu Institutul de Cercetare a Calității Vieții și altul pe POCU, care are ca obiectiv consolidarea rețelei de asistenți maternali. Pe lângă acestea, au fost implementate 15 proiecte elaborate în anii anteriori.

                            despre acestea vom vorbi altădată, pe larg. În final, după ce a răspuns întrebărilor adresate de mass-media, Dana Țîțaru a mulțumit echipei DGASPC pentru efort, Consiliului Județean pentru sprijin și ziariștilor, rugându-i să-i fie, în continuare, parteneri.

                            „2018 a însemnat foarte multă muncă, într-un ritm foarte susținut, finalizată cu multe reintegrări în familie, multe proiecte cu finanțare externă, îmbunătățirea relațiilor cu autorităților locale și susținere din partea Consiliului Județean. Avem 19 proiecte în derulare și sunt foarte mândră de echipa mea.” Dana Țîțaru, director general DGASPC Bacău

                            Modelul „Delta Force”

                            Circula vesel, înveșmântat în straie de dramă, pe vremea lui Ceaușescu, un banc… Niște reporteri străini îl întrebau obsesiv pe fostul, dacă raționalizarea sadică a alimentelor, frigul din apartamente, lipsa de libertate, frica inoculată prin Securitate etc. nu reprezintă semnale ale anormalității. La fiecare dintre aceste întrebări, Ceaușescu răspundea invariabil: „Și!? A murit cineva din asta?” Un reporter japonez, mai pipernicit, strecurându-se mai greu lângă intervievat, mirat de obsedantul răspuns, crezând că scopul acestuia este chiar exterminarea, a întrebat foarte serios: „Dar cu cianură ați încercat?”…

                            Dar vremurile s-au schimbat. Guvernanții actuali aplică strategii mult mai elevate, inspirate din portofoliul celebrelor trupe de elită „Navy Seals”, „Beretele verzi” și „Delta Force”. Știut este că una dintre tehnicile instrucției care vizează fortificarea aptitudinilor de supraviețuire ale membrilor acestor forțe de elită o constituie plasarea acestora (pe termen relativ scurt) într-un mediu ostil (junglă, de pildă), fără resurse… clasice de supraviețuire (apă, hrană, medicamente, arme etc.). Ai noștri aplică nației, pe termen nedeterminat, o variantă a acestei tehnici de supraviețuire.

                            În marea lor înțelepciune, ei au ajuns la concluzia că unui adult îi este suficientă, lunar, suma de 800 de lei, iar unei familii cu doi copii suma de 2.600 de lei. Aceasta este valoarea oficială a coșului minim lunar de consum pentru un trai decent. Dacă ai toate doagele la purtător, ai prefera regimul temporar al experimentului de junglă „Navy Seals” & „Beretele verzi” & „Delta Force”, decât să încerci să supraviețuiești cu o asemenea sumă. În junglă, mai găsești una, alta, fără parale… Interesant este faptul că niciun demnitar n-a dinamitat această inepție…

                            Normal, dacă ne gândim la bursa glumelor de la Radio Erevan, unde o voce întreabă: „Care este cea mai mare capitală: Anglia sau Londra?” Radio Erevan, sfios: „Dumneavoastră sunteți, doamna prim-ministru?”