-Domnule profesor, felicitări! Erați destul de optimist înainte de manșa retur. „Albul mută și câștigă”, spuneați luni dimineața. La Sliedrecht, Știința a jucat în roșu, nu în alb, dar a găsit mutările câștigătoare.
-Mi-am dorit mult calificarea. Și știam că dacă vom juca ce știm să jucăm, putem obține această calificare. Din acest motiv, eu, personal, am făcut deplasarea în Olanda. Am ținut să fiu acolo, lângă fete.
-Cum a fost returul?
-În general, a fost bine. Greu, dar bine. Cu excepția setului trei, care a înregistrat oscilații de scor destul de mari, noi am fost mai tot timpul stăpâni pe joc. Asta contrar scorului din primele două seturi, care ar putea lăsa impresia unui echilibru. Adevărul este că noi am condus ostilitățile.
-Emoții în setul al treilea? Ele au avut 10-5.
– Și au avut apoi și 20-19. Sigur că au fost emoții deoarece la 2-1 se puteau întâmpla multe.
-Vorba aia: dacă nu faci 3-0, riști să pierzi cu 3-2. Bun, în cazul acesta nu ar fi fost totul pierdut.
-Da, am fi ajuns la „setul de aur”, dar știți cum este când ai 2-0 și adversarul întoarce rezultatul. Esențial este că fetele s-au concentrat și au reușit să tranșeze cu bine și finalul setului trei. Este o calificare importantă deoarece am trecut de campioana Olandei. O echipă bună, aflată în continuare pe locul 1 în competiția internă.
-Apropo: unde ați plasa-o pe Sliedrecht în Divizia A1?
-Jucând doar cu olandeze, fără nicio stranieră în lot, Sliedrecht nu se poate compara cu Blajul sau cu CSM București, care își aduc jucătoare cam de peste tot. Aș zice că este cam de talia lui CSM Târgoviște.
-Am început discuția cu… „albul mută și câștigă”. Pe final, spuneți-ne care au fost mutările câștigătoare făcute de Știința la Sliedrecht?
-Ne-am apărat și am recuperat destul de bine. Defensiva ne-a ajutat mult. Sigur, și la celelalte capitole am stat ok, dar apărarea cred că s-a evidențiat cel mai mult.
