duminică, 21 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2056

Un actor român a trăit visul american

    Este declaraţia unui îndrăgit actor român, invitat special la Festivalul Naţional „George Bacovia”. Sala arhiplină a Teatrului „Bacovia” l-a aplaudat minute în şir pe George Mihăiţă, care a susţinut un spectacol cu titlul „Reconstituirea unei vieţi”, care s-a compus din patru cifre: 71 – vârsta, 60 de filme, 58 de spectacole jucate, 3 copii, toate făcute de un singur om: George Mihăiţă.
    Născut la Moreni, a picat de trei ori la Teatru, a cunoscut un mare actor, care i-a marcat cariera şi viaţa – Toma Caragiu.


    În deschiderea spectacolului lui George Mihăiţă a evoluat trupa ACT Bacău, cu o piesă semnată de Matei Vișniec.

    Dar despre „visul american” și atmosfera din această minunată seară, veți afla mai multe din ediţia tipărită de luni a ziarului Deşteptarea.

    „300 de bancuri cu Radio Erevan”

      În programul Festivalului Armenesc Hayastan, care se desfăşoară timp de trei zile în Piaţa Tricolorului din Bacău (13-14-15 septembrie), sâmbătă, de la ora 17.00, a avut loc un eveniment care nu credeam că mai stârneşte interesul: lansarea unei cărţi, dar nu orice carte, ci una de bancuri: „300 de bancuri cu Radio Erevan”. Autorul este un tânăr de 30 de ani, născut în Armenia, cu studii la Erevan şi Bucureşti, adică două facultăţi, după care s-a stabilit în Bucureşti. Cine nu-şi mai aminteşte de glumele puse pe seama Radioului Public din Erevan, pe schema întrebare şi răspuns. Când a venit Arsen Arzumanyan în România a rămas mirat şi surprins de câte bancuri ştiau românii cu Radio Ereven. Sfătuit de prieteni, s-a apucat de adunat bancuri, pe filiera rusească, armeană şi română. A strâns peste 800 de asemenea „perle”, însă, după cum a mărturisit publicului, le-a ales pe cele mai bune 300. Aşa s-a născut cartea, apreciată şi gustată de amatorii de…bancuri. Cartea a fost prezentată, într-un formă elevată, documentată, pigmentată cu glume de la Radio Erevan (care se lipeau şi de inima românilor, într-o perioadă când şi la noi făcea carieră Bulă, adică în acei ani crunţi când, pentru a ajunge sănătos acasă, trebuia să-ţi ţii gura ferecată) de poetul Mircea Bostan, de loc din Bacău, adoptat de romaşcani. Nu, nu-i armean, însă are mulţi prieteni armeni, se simte bine în mijlocul lor, vine des la Uniunea Armenilor din Bacău, la prietenul lui, Vali Agop. Despre această carte voi scrie în altă ediţie, acum spun doar că autorul şi cartea se mai găsesc şi duminică, la standul din faţa Casei de cultură, tot acolo găsiţi şi un vin bun, armenesc, din rodie şi gutui, afacerea lui Arsen. Alte informaţii găsiţi şi pe pagina de Facebook a cărţii.


      După o repriză de bancuri, Festivalul Armenesc a continuat cu dansuri tradiţionale armeneşti, cu formaţiile „Vartavar” din Bucureşti, „Nairi” din Constanţa şi Ansamblul „Bazmazan” din Tulcea, iar înainte de filmul artistic „Pierdut şi găsit în Armenia”, regia Gor Kiratosian, a cântat muzică armenească Jean Smbatyan.

      Prezentatorul spectacolelor este actorul şi regizorul Florin Kervorkian.


      Duminică, de la ora 18.30, după încă o suită de dansuri tradiţionale cu Ansamblul Areti, un concert extraordinar de jazz, cu Hary Tavitian (pian, voce) şi Cserey Csaba (tope, percuţie).

      Duminica a XXIV-a de peste an

      În duminica a XXIV-a de peste an, Biserica ne propune spre meditare parabola fiului risipitor. Există trei persoane principale în parabola fiului risipitor: tatăl, fiul cel mic şi fiul cel mare. Cel mic este un tânăr nerăbdător, gata să încerce orice ca variaţie în viaţă. El îşi ia averea, merge să vadă lumea şi pierde totul trăind în van. El îl reprezintă de fapt pe fiecare păcătos. Prin păcat ne risipim averea umană şi divină. Păcatul ne promite o viaţă fericită, plină de satisfacţii, dar în final tot ce primim este mizerie, nemulţumire, depresie, pierderea simţului demnităţii de copii ai lui Dumnezeu. Vestea bună este că oricât de mult s-ar scufunda păcătosul în păcat, vocea lui interioară tot îl va invita să se întoarcă la casa Tatălui, unde se găseşte adevărata libertate.

      Tot aici avem prezentat un tată care îşiiubeşte fiul enorm de mult, încât îl lasă să facă ce vrea el. Am putea spune chiar că îl răsfaţă. Din păcate, noi avem o imagine despre Dumnezeu ca fiind un tată aspru, mereu gata să ne biciuiască atunci când greşim. Este atât de departe de imaginea lui Dumnezeu din această parabolă. Aici Dumnezeu este prezentat ca un tată iubitor care este blând cu copiii Lui, mereu dispus să ierte, orice ar fi.

      Mai este şi fiul cel mare, ce apare spre sfârşitul parabolei. Dacă ar fi să îl descriem, am spune că este un tânăr bine crescut. Este un om de onoare, muncitor, consecvent, disciplinat şi serios. În fiul cel mare vedem virtuţile, precum şi viciile celor de moralitate medie. Care sunt viciile acestei categorii? Aroganţa, atitudinea „sunt mai bun decât tine”, intoleranţa faţă de cei care nu se ridică la aceeaşi înălţime. Fiul cel mare demonstrează aceste vicii prin modul în care refuză să îl primească pe fratele său pierdut şi regăsit.

      Confundăm adesea puritanismul cu creştinismul. A fi puritanist înseamnă a fi scrupulos în cerinţele privitoare la comportamentul religios şi morală. Pentru o astfel de persoană, virtutea numărul unu este disciplina. A fi creştin, pe de altă parte, înseamnă a mărturisi şi trăi după exemplu şi învăţătura lui Cristos. Aici prima virtute este iubirea şi compasiunea. Isus a fost un om al iubirii şi compasiunii. Provocarea pentru noi, creştinii de astăzi, este să fim un popor al iubirii şi al compasiunii.

      Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” Bacău

      Despre aventurile… lecturii

      O prietenă care locuiește la Dublin mi-a povestit despre Festivalul Bloomsday. Organizată în fiecare iunie, manifestarea este un omagiu adus romanului „Ulise”. Mii de persoane, îmbrăcate în costume de epocă, se plimbă prin oraș, participă la spectacole de teatru, organizează excursii în diverse locuri, cumpără suveniruri, încercând să recreeze atmosfera a celor 24 de ore (16 iunie 1904) din viața lui Leopold Bloom. Irlandezii din Dublin nu sărbătoresc însă doar 24 de ore, ci zece zile. Prietena mea, psiholog, mi-a spus că a fost realizat într-una din zilele acestui festival un sondaj de opinie, adresându-se întrebarea: „Ce carte a lui James Joyce ați citit?” Răspunsul entuziaștilor participanți la sărbătoare a fost năucitor. Numărul cititorilor lui Joyce este jenant. Entuziasmul lor își are originile în patriotismul local, în mitologia Joyce, nu în lectură.

      Universitarul Constantin Călin ne încântă în noua/ minunata sa carte, „În plină lumină” (Bacău, Editura Babel, 2019) și cu tableta „Primitul cărților”. Domnia sa mărturisește că mereu, după ce i-a fost tipărită o carte, s-a simțit dator să trimită câte un exemplar celor care, de-a lungul anilor, i-au trimis cărțile lor. „Rezultatul? Penibil! De la unii destinatari n-am nici azi știre că le-au ajuns. Alții mi-au confirmat destul de prompt primirea, ținând chiar să menționeze că le-au și parcurs, dar am dibuit repede că nu trecuse de prefață […]. Ce explicație să găsesc, însă, pentru cineva care, deși din aceeași localitate și prevenit prin telefon, amână să ridice cartea (cu dedicație generoasă) de la punctul unde te-ai înțeles cu el s-o lași? Nu două zile, nu două săptămâni, ci două luni! E vorba, vai, despre un poet. Odinioară am scris despre el mai multe recenzii și articole, unele utile de vreme ce a reprodus fragmente în dosarele lui bibliografice”…

      În „Pliculețul Minervei” (București, Editura Humanitas, 2004), Umberto Eco ne provoacă și cu interogația: „Câte cărți au rămas necitite?” Semioticianul-romancier povestește despre faptul că la un târg de carte de la Torino au fost interogați diferiți intelectuali cu ștaif pentru a se afla care sunt cărțile pe care nu le-au citit niciodată. A rezultat că autori precum Proust, Aristotel, Hugo, Tolstoi, Virginia Wolf n-au fost citiți. Mai mult, s-a aflat că „un ilustru specialist al Bibliei […] nu a citit niciodată în întregime Summa Teologica a Sfântului Toma dʼAquino”. Cu umor, Eco mai notează: „Giorgio Bocca (scriitor, jurnalist; n.n., I.F.) a afirmat că a lăsat deoparte după câteva pagini noul meu roman cât și Don Quijote, și îi mulțumesc din toată inima pentru această nemeritată alăturare. Pe de altă parte, când citești prea mult, ca Don Quijote, ți se lichefiază creierul”… Pornind de la „Dicționarul Bompiani al Operelor” („repertoriul cel mai bogat al operelor literare”, care avea 5450 de pagini, în 2004, contabilizând vreo 16 350 de opere…), Umberto Eco, apreciind că sunt necesare patru zile pentru citirea unei cărți de mărime medie, concluzionează: „Prin urmare, patru zile pentru fiecare operă înregistrată în Bompiani ar însemna 65 400 de zile: împărțiți la 365 și aveți cam 180 de ani. Raționamentul n-are nicio fisură. Nimeni nu va avea sau nu are cum să citească toate operele de valoare”. Și, pentru ca nu cumva să provoace unora depresii, cu sarcasm, semioticianul italian notează: „Prin urmare, cititorii trebuie să stea liniștiți. Poți fi un om cult și dacă ai citit zece cărți și dacă ai citit de zece ori aceeași carte. Ar trebui să-și facă griji doar cei care nu citesc niciodată o carte. Dar tocmai de aceea ei vor fi singurii care nu vor avea asemenea griji”.

      Grădina cu poeţi

        Suntem în a treia zi a Festivalului Naţional “George Bacovia” şi nimeni nu a obosit, tonusul şi calitatea se menţin. Unii pleacă, alţii vin. După superba seară de vineri, 13 septembrie, de la teatrul care poartă numele Poetului, când au fost încoronaţi cu premii “cei mai buni, dintre cei mai buni”, după cum au precizat membrii juriului, sâmbătă, de la ora 11.00, invitaţi şi localnici s-au adunat în grădina Casei Memoriale “George Bacovia”, acoperită de toamnă arată ca în poeziile Maestrului, după procesul de reabilitare, la fel ca şi casa, din anii trecuţi, cu toate că a mai fost ciuntită şi pare strangulată de clădirile ridicate în preajmă. Este toamnă, frunzele galbene plutesc în adierea vântului şi ne amintim de versurile poetului:

        “(…) S-aude şi-un clopot de şcoală,/ E vânt, şi-i pustiu, dimineaţă;/ Hârtii şi cu frunze, de-a valma,/
        Fac roata-n vârteje, pe-o piaţă.//
        Se uită în zări catedrala,/ Cu turnu-i sever şi trufaş;/
        Grădina oraşului plânge,/ Şi-aruncă frunzişu-n oraş.”

        Dar poeţii, romancierii şi criticii literari, premiaţi, nominalizaţi sau doar invitaţi la Festival, au venit să-l vadă pe Poet, să-i vadă casa, odăile, manuscrisele, oglinda şi vioara. Şi au privit, ca şi Bacovia, prin ferestrele deschise spre oraş, spre grădină.

        Mai întâi a fost lansată o carte, „Apocalipsis”, roman semnat de Adrian G. Romila, Editura Polirom, în colecţia „Ego Proză”, o „Evanghelie eretică”, o parabolă despre rău, alcătuită din vagi surse orale, dar şi despre sacrificiul inevitabil şi despre jocurile stranii ale omnipotenţei divine. Au “criticat” cartea Radu Vancu şi Adrian Jicu. Au fost şi întrebări suplimentare. Autorul a acordat autografe.
        De aproape 50 de ani, era în 1971, în octombrie, aici îl sărbătorim pe Bacovia, cu o poezie, cu un festival, cu un gând.


        Şi au venit poeţii… Din Bacău, Iaşi, Neamţ, Cluj, Sibiu, Chişinău, Suceava. Şi de unde or fi mai fost. Şi a fost grădina plină de poeţi. În ordine alfabetică, Violeta Savu, poetă şi critic literar, redactor la Revista Ateneu, i-a invitat să citească, să recite sau să rostească din creaţiile lor. Şi vocile, şi poeziile au umplut spaţiul şi grădina. Frumoasă idee, frumos omagiu. I-am ascultat pe Nina Becu, Nichita Danilov, Emilian Galaicu-Păun, Vasile Leac, Ion Tudor Iovian, Radu Vancu, Emil Nicolae, Dan Petruşcă, Violeta Savu, Mirela Bălan, Adrian Creţu, Ileana Mălăncioiu, Tincuţa Horonceanu (gazdă şi custode al Casei şi grădinii), Matei Vişniec.

        … Mi-ar fi plăcut să-l ascult şi pe Bacovia de pe banda care există în patrimoniul Casei, mi-ar fi plăcut să ascult şi poezii de Bacovia, rostite de poeţi, de actori. Poate la anul…
        Mi-aş dori să-l ascult pe Bacovia în fiecare zi când trec prin faţa casei lui. Ca un fermecat orologiu, dimineaţa, la prânz şi seara. Cine s-ar supăra?

        Troiță în memoria eroilor căzuți în Afganistan sculptată de un artist băcăuan

          În incinta Batalionului 151 Infanterie „Războieni” din Iași a fost sfințită, la mijlocul acestei săptămâni, o troiță ridicată în memoria eroilor căzuți în teatrul de operații militare din Afganistan. Troița este o cruce sculptată în piatră de artistul plastic Cornel Solomon, din Slănic Moldova. La ceremonia de sfințire a crucii au fost prezenți sculptorul și o delegație formată din membri ai Filialei Bacău „Col. Corneliu Chirieș” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, condusă de doi dintre vicepreședinții filialei, col. (r) Vasile Ilie și Constantin Dospinescu.

          Monumentul a fost sfințit chiar în ziua în care s-au împlinit 16 ani de când un convoi al militarilor români din Afganistan, din batalionul „Lupii Negri”, a fost atacat cu foc masiv de talibani. Atunci au căzut la datorie cei doi eroi, slt. (pm) Iosif Fogorași și slt. (pm) Mihai Anton Samoilă.

          Pentru sfințirea monumentului, un sobor de preoți condus de Înaltpreasfințitul Teofan, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a oficiat un serviciu religios. Reprezentanții autorităților locale au rostit, apoi, alocuțiuni privind semnificația evenimentului. „Cei doi militari – a spus lt. col. Daniel Cioran, comandantul Batalionului 151 Infanterie – erau pregătiți să execute cele mai periculoase misiuni și da, pot să afirm cu tărie, erau printre cei mai pregătiți dintre noi. Așa a fost destinul, amândoi militarii erau născuți în luna noiembrie. Silviu ar fi împlinit 33 de ani peste 4 zile, iar Mihai împlinise deja 35 de ani, de două zile”.


          Alocuțiunile au fost urmate de ceremonialul pentru depunerea de coroane de flori la troiță. O coroană a fost depusă de reprezentanții Filialei Cultul Eroilor din Bacău.
          Evenimentul de la Iași s-a înscris în seria manifestărilor prilejuite de împlinirea a 25 de ani de la înființarea Batalionului 151 Infanterie „Războieni”.
          La final, delegații filialei Cultul Eroilor din Bacău i-au oferit lt. col. Daniel Cioran, comandantul Batalionului 151 Infanterie „Războieni”, o Diplomă omagială, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la înființarea Societății Mormintele Eroilor Căzuți în Război, pentru merite deosebite în activitatea de cinstire a memoriei și jertfei eroilor neamului românesc, semnată de președintele Asociației, gl. mr. (r.) prof. univ. dr. Visarion Neagoe.

          „Zilele Europene ale Patrimoniului”

            În fiecare an, în luna septembrie, milioane de cetăţeni sunt invitaţi să sărbătorească „Zilele Europene ale Patrimoniului” (ZEP), organizate la iniţiativa comună a Consiliului Europei şi a Uniunii Europene. Din 1992 şi în România, acest proiect oferă participanţilor ocazia să descopere nu numai monumente istorice, dar şi situri şi zone mai puţin cunoscute, precum şi informaţii care, în mod obişnuit, nu sunt accesibile publicului larg.

            Cu această ocazie, în instituţiile Complexului Muzeal „Ion Borcea” vor avea loc următoarele evenimente culturale:
            • la Muzeul de Ştiinţele Naturii, ora 10.00, vizitatorii vor putea descoperi o lume mai puţin cunoscută publicului larg – universul din spatele expoziţiilor (activităţile desfăşurate de specialiştii de muzeu în realizarea expoziţiilor în scopul asigurării accesului la cunoaştere, educare şi recreere), pot vizita expoziţiile permanente: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei”, precum şi Sera muzeului; expoziţiile temporare: „Mirodeniile, poveşti cu gust”, „O lume dispărută”, „Personalităţi băcăuane – Victor Nadolschi”, „Superorganismul – viaţa complexă a termitelor”, „Superorganismul – viaţa ascunsă a furnicilor”
            • la Subunitatea Vivariu – Istoria locului, începând cu ora 9.00 prezintă publicului interesat detalii cu privire la monumentul istoric în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi detalii inedite legate de istoricul expoziţiilor organizate de-a lungul timpului în acest lăcaş de cultură băcăuan.
            • la Observatorul Astronomic „Victor Anestin” – de la turnul de apă la un centru educaţional modern – începând cu ora 10.00, vizitatorii sunt invitaţi să descopere informaţii mai puţin cunoscute cu privire la monumentul istoric care, la începutul secolului, era rezerva de apă a oraşului Bacău.
            La Observatorul Astronomic, publicul poate vizita expoziţia permanentă: „Universul – de la Pământ la stele” şi expoziţia temporară: „Noutăţi în astronautică”, iar prin spectacolul de planetariu poate face o călătorie virtuală prin Univers, prilej de cunoaştere şi delectare.

            Cu ocazia acestui eveniment, accesul este gratuit.

            „Văd mai bine uneori cu ochii închiși”

            Teatrul Municipal „Bacovia” vă invită duminică, 15 septembrie, ora 19.00, la premiera „Îngeri și gunoaie. umbra cuvintelor după samuel b.”, o producție care îi are în distribuție pe actorii Ștefan Ionescu, Dumitru Rusu, Ion Goranda, Simona Nica și Adelaida Perjoiu. Scenografia a fost concepută de Cristian Marin, iar light designer al spectacolului este Andrei Délczeg. Scenariul, regia și universal sonor poartă semnătura lui Gheorghe Balint. În interviul care urmează regizorul băcăuan ne ajută să pătrundem puțin în atmosfera noului său spectacol, un omagiu adus scriitorului irlandez Samuel Beckett.

            -Care este relația ta cu Samuel Beckett? Când l-ai descoperit? De ce ai acest atașament față de universul beckettian?
            -Pe Beckett îl am în mine, în sânge. Parcă aș fi eu însumi un personaj beckettian. Dar nu am ajuns personaj beckettian, cred că am fost dintotdeauna. Istoria relației e un pic mai veche, l-am descoperit prin clasa a X-a, a XI-a, cam așa, dar nu singur. Ceea ce sunt eu se datorează unui om minunat, profesorului meu de arhitectură, domnul Constantin Blebea, noi îi spuneam Pisu, că toată lumea îi spunea Pisu. Cât știu eu, cât am citit, se datorează acestui om, Dumnezeu să-l odihnească! Datorită lui am descoperit Revista „Secolul XX”, actualmente „Secolul XXI”. El ne-a arătat-o, mie și colegilor mei, și cine a vrut a absorbit ca un burete informația, provocarea. Ce e minunat la această revistă e că e o revistă de cultură, nu doar de literatură, avea de toate, și pictură, dans, teatru, poezie sculptură, cinema, orice. Și acolo l-am descoperit prima dată pe Beckett, cu un fragment din „Așteptându-l pe Godot”. Apoi, tot în „Secolul XX”, nu mai știu la ce distanță, era cred că ultima lui piesă de teatru, o chestie foarte interesantă, fără personaje, doar cu obiecte.
            În opinia mea, după Shakespeare, urmează Beckett. Domnul Beckett este ca un fel de chirurg, face o microchirurgie pe suflet. E foarte delicat. Îl iubesc de nu mai pot pe Cehov, pe cine vrei tu, pe Molière s.a.m.d., dar după Shakespeare pentru mine urmează Beckett. E atât de curat, e ca un matematician, face un soi de homeopatie teatrală, nimic nu-i în plus, nimic nu-i în minus, deși pare ciudat, alambicat. Lucrează, cum lucrează cu cuvintele, care par puse aiurea, că n-are punctuație, n-are linie de dialog… E plin de mister. De la el, și de la Ciulei (Liviu Ciulei, n.m.) am învățat eu ce înseamnă pauză, liniște, ce înseamnă să asculți. Găsești de toate la Beckett, dar față de Shakespeare toate sunt condensate, se strâng în ele cuvintele, e teribil. Beckett a scris cel mai mult despre starea ultimă… de dinainte de nu știu ce, de dinainte de… moarte, de… plecare, de dinainte de ceva… Și nici spectacolul nostru nu este calat după o poveste clasică, cu început, mijloc și sfârșit. E o bucată de poveste. Pe care spectatorul o completează sau n-o completează. Dar sigur toți se vor recunoaște în câte ceva. Dialogurile, limbajul personajelor, cuvintele din spectacolul nostru sunt simple, n-au nimic artificial, e viață.

            -Spuneai că ești un personaj beckettian. Ce înseamnă să fii beckettian?
            -Să te întorci destul de des, dacă nu tot timpul, în tine. Să ai un soi de autoreflexie. Eu sunt tributar și teatrului radiofonic, și când mai repet la un spectacol, stau cu ochii închiși, și actorii mă întreabă: „Ce faci, Geo, dormi?”. Dar văd mai bine uneori cu ochii închiși. E o chestie beckettiană și asta. Așa sunt eu, mai interiorizat, mai analitic, dar fără gomă, fără afectare, sunt un tip destul de sensibil.

            -Dacă ai fi avut ocazia să îl întrebi ceva pe Beckett, ce l-ai fi întrebat?
            -Păi să-ți spun o istorie. Când l-am întâlnit pe Ionesco (Eugene Ionesco), m-a întrebat dacă nu vreau să vorbesc și cu Cioran și am fost blocat, am spus „Nu, mulțumesc!”, pentru că îmi părea ceva ca o piramidă, ca un monument în care ți-e frică să intri. Ce să îl întrebe pe Cioran un „Vai, de mine”, un nimeni, ca să zic așa. Ionesco e mai terre-à-terre, deși și el este pus pe lista de „teatru absurd”, în care eu nu cred, nu cred că există „teatru absurd”, este doar o etichetă. Absurdă e viața noastră, ceea ce trăim noi. Pentru că așa e viața, e absurdă, așa o găsim la Beckett. Că e prea scurtă, e prea.. repede… Beckett spune că femeia naște călare pe un mormânt. E o replică dură, dar e reală, pentru că el, copilul, după ce a ieșit din tine, începe să moară, miroase frumos până la un an, doi, apoi urmează necazurile, juliturile, loviturile în suflet, în cap, mâini rupte, inimi rupte…. Ce l-aș fi întrebat pe Beckett, dacă l-aș fi întâlnit? Aș fi tăcut împreună cu el…

            -Ce texte beckettiene ai avut ca inspirație pentru scenariul tău „Îngeri și gunoaie. umbra cuvintelor după samuel b.”?
            -Textul meu e puțin atins și de aripa lui Gustave Flaubert, dar foarte puțin, în sensul că are și el două personaje asemănătoare, doi umblători așa prin lume de nebuni, dar de la Beckett m-am inspirat din
            „Mercier și Camier” și din toată proza. Dintr-un soi de „varză”, în ghilimele spus, am făcut, sper, o mâncare bună, digerabilă.

            -Care este istoria acestui scenariu, „Îngeri și gunoaie”, când l-ai scris?
            -Eram destul de singur, lucram prin Danemarca la o televiziune, mi-era dor de casă, aveam la mine o carte de Beckett, proză, „Molloy. Cum e. Texte pentru neființă”, citeam și, nu știu ce s-a întâmplat în capul meu, am început să scriu. Prin ’96, cred, am terminat prima variantă a scenariului. Apoi după trei – patru ani l-am trimis la Concursul Național de Dramaturgie „Mihail Sorbu”, de la Botoșani, și mi-au dat un premiu, nici nu mai știu ce premiu, și a mai fost nominalizat la Concursul Național de Dramaturgie, de la Teatrul Național din Timișoara, unde criticul de teatru Doru Mareș a avut vorbe bune despre text și acum, pentru spectacol, a scris din nou despre el. Nu știu, de fapt, cum se întâmplă toate astea… scrisul… visez, stau cu ochii închiși, visez spectacole, visez scenarii, dar n-am o metodă anume. Inițial, scenariul avea o structură mult mai stufoasă. Dacă textul ăsta pe care îl jucăm noi pentru spectacol are 20 și ceva de pagini, într-o variantă mai complexă a avut 60 de pagini. Era prea mult pentru un spectacol. Beckett este foarte greu. Nu e cu „A fost o dată, ca niciodată, un prinț, o prințesă, a venit zmeul, a mâncat prințesa, apoi e vomitat prințesa…” (râde, n.m.), nu e pe structura clasică. Beckett se întoarce mereu la cuvinte, se întoarce mereu… Personajele pot avea o anumită aparență, dar pot avea și un soi de scleroză a sufletului, o rutină, o oboseală… pe care o descoperi mai târziu…

            -De ce ai dorit să pui acest text în scenă, dincolo de dorința firească a dramaturgului de a-și vedea scenariul devenit spectacol? Ce dorești tu cu spectacolul acesta?
            -Pe mine m-au ajutat mereu Doamne Doamne și conjuncturile să pun texte care mi-au plăcut și despre care am crezut că merg la public și n-am avut niciun rateu, deși am pus și vreo două texte mai proaste, dar le-am făcut să pară bune, am tăiat din ele, am scris eu… Ce vreau cu spectacolul ăsta? (râde, n.m.)… Poate e o chestie un pic bizară: să fim mai atenți unii la ceilalți, să învățăm să ascultăm, să învățăm să tăcem. Viața, astăzi, este un haos general, toată lumea țipă, răcnește, toți alergăm, după bani, mâncare, glorie, și nu mai tăcem, nu mai gândim aproape deloc. Aparent gândim, dar, de fapt, nu gândim, că suntem niște mecanisme, cu marketing, cu publicitate, cu televiziune. Câți mai stau „de nebuni” pe o bancă, cum stăm noi acum și vorbim? E cea mai bună lecție de teatru pe care le spun actorilor să o facă: să se ducă undeva, să stea pe o bancă și să se uite la oameni. Dacă ne uităm cu atenție unii la alții, descoperim că trăim într-un beckettianism… Viața bate filmul, teatrul, literatura. Să-ți spun o chestie foarte interesantă: se întâlneau Ionesco, Cioran și Beckett, la o cafenea în Paris… se întâlneau, beau cafea și nu-și spuneau nimic… Poate vorbeau câte ceva, despre literatură, dar nu sporovăiala de azi… Dacă eu merg cu tine să beau cafea, bem ca să și tăcem… Că dacă nu, ce facem? Bârfim…

            -Cine sunt Meme și Lulu, personajele principale ale poveștii din „Îngeri și gunoaie” și ce relație este între ei?
            -Meme și Lulu pot fi doi dintre spectatori, eu și cu tine sau oricare doi oameni care se întâlnesc la un moment dat. Și stau o vreme împreună. Între două suflete, doi oameni, sunt tot felul de relații, între doi băieți, între un băiat și o fată sau între două fete, care stau un timp împreună, o oră, două zile sau 20 de ani. Relația se construiește, se deconstruiește, ține sau se rupe…

            -Unde se află Meme și Lulu? Care e locul de desfășurare a acțiunii, să spun așa?
            -…Se află în teatru, se află pe o stradă, se află între punctul A și punctul B al vieții lor… oriunde… poate dincolo de punctul B este altă zi sau poate dincolo de punctul B nu mai este nicio zi, e sfârșitul…

            -Deci nu ai gândit spațiul acesta ca pe un Purgatoriu?
            -Nu, sunt anumite momente în viață, care au valoare de „spațiu”, în care să ai niște revelații… În acest punct A sau punct B găsești, ca la yoga, sau ca în temple, perechi de încălțări, pentru că se trece într-u alt spațiu, unde este slujbă, unde este catharsis dacă vrei, unde este revelația… Și atunci poți să-i spui și Purgatoriu, dar asta e mult mai poetic, mai filosofic, eu fac spectacole pentru oameni normali, care trec dintr-un loc în altul, și uneori pentru asta trebuie să-și lase încălțările acolo… În templele musulmane, de exemplu, intră desculți și se spală pe picioare în niște cișmele speciale. Spectacolul n-are nimic pretențios. Sunt lucruri normale, care se întâmplă între soț și soție, între iubit și iubită, între doi prieteni, între părinte și copii… Recunoști bucăți din viața asta. Toți spectatorii se recunosc, și așa îi face capul (face semne cu mânile deasupra capului, n.m.) și sufletul spectatorului, la un moment dat. Dacă e atent și nu zice: „Ce căcat! Plec!”. Poate să și plece… Fiecare reacționează în felul său la emoție… Pe mine asta mă interesează la un spectacol: să fac să vibreze sufletele spectatorilor, nu folosesc rețete. Trebuie să se recunoască puțin omul…

            -Meme și Lulu fac de mai multe ori trimiteri la Dumnezeu în replicile lor. Care este relația ta cu Dumnezeu? Crezi în Dumnezeu? Te-ai revoltat vreodată împotriva Lui?
            -Cred în El, am o spaimă imensă vizavi de existența lui Dumnezeu, merg la biserică, dar nu pot să spun că sunt un fervent practicant. E o întrebare grea și la care răspunsul unui român e „Dar cum să nu cred în Dumnezeu? Doar mă duc la Arsenie Papacioc, Arsenie Boca, aprind nu știu câte lumânări, dau bani acolo, fac acatiste, duc ulei la mănăstire”… Acum sunt rău… Sunt puțin dezamăgit de ce se întâmplă… e o discuție lungă despre biserici, preoți… dar aici înseamnă că eu hulesc, știi… Am o relație specială cu Dumnezeu: eu, cu Doamne Doamne. Da, cred în Dumnezeu și am spaime mari… Și spaima cea mai mare de care trebuie să scăpăm cel mai devreme, conform Sfinților Părinți, este spaima de moarte… Și pentru asta trebuie să ne gândim în fiecare zi la moarte, dar nu la modul ăla idiot. Dacă spui cuiva „Dom’le, eu mă gândesc în fiecare zi la moarte”, spune „Ești tâmpit! Tre’ să trăiești, să te bucuri!”. Trebuie doar să ai conștiința asta, că totul e finit, și mori, pentru că, uite, ajungi la o vârstă… Eu mă simt în interior ca acum 30 de ani sau ca la bacalaureat… Bineînțeles că am ruginit, dar nu știi când a trecut asta, viața, și atunci fără să vrei te gândești la Dumnezeu… Sunt complexe, misterioase, căile… și de asta se ocupă filosofii, semioticienii și alte… persoane…

            -Meme îl întreabă pe Lulu, aproape retoric, „Ce-ai mai putea spune despre viață care să nu fi fost deja spus?”. Cum ai răspunde tu la această întrebare fără să oferi replica lui Lulu? Ce-ar mai fi de spus despre viață… în teatru?
            -Orice spectacol trebuie să spună ceva despre viață și despre oameni. Acum, trebuie să fii inspirat și să se suprapună cumva ceea ce faci în teatru, în spectacolul ăla, pe ceea ce trăim acum, cât de cât, sau, dimpotrivă, să-i scoată pe spectatori din ceea ce trăim acum, deci trebuie un soi de grijă. Ce mai poți să spui? Ca să te dai deștept, spui că ”totul e deșertăciune”(râde)… ca Ecleziastul…

            -De ce ai optat pentru această distribuție în spectacolul „Îngeri și gunoaie” și cum ai lucrat cu actorii aleși?
            -În momentul de față, mi se pare distribuția ideală pentru textul acesta. Actorii aleși au un tip de sensibilitate care se potrivește cu structura personajelor. Preocupările lor spirituale, sensibilitatea lor se apropie teribil de personaje. Toți avem, de fapt, un pic de Beckett în noi…

            Interviu realizat de Laura Huiban

            Premiile Festivalului Naţional „George Bacovia”

              Aceste cuvinte, care au sensibilizat şi emoţionat numerosul public au fost rostite sub cupola Teatrului Municipal „Bacovia, vineri seara, la festivitatea de decernare a Premiilor Festivalului Naţional „George Bacovia”. Au aparţinut Elenei Mălăncioiu, una dintre cele mai mari poete ale României, care, dezvăluim încă de la început, a fost câştigătoarea Premiului Naţional „George Bacovia”, premiu înmânat de Adrian Jicu, directorul Festivalului. Răspunsul Elenei Mălăncioiu a fost un emoţionant şi vibrant omagiu adus lui Bacovia, poet care i-a însoţit tinereţea şi i-a capacitat maturitatea. Nu a fost pentru nimeni o surpriză că poeta premiată a cucerit sala cu rostirea, în stilul ei propriu, a mai multor poezii semnate de Bacovia, atunci când a trebuit să exemplifce similitudinile dintre poezia ei şi cea a celui considerat de Elena Mălăncioiu cel mai mare poet după Eminescu. La sfârşit a venit şi cu remarcă dar şi cu o propunere: George Bacovia trebuie să devină membru onorific, post-mortem, al Academiei Române.

              Revenim la subiect. Juriul Festivalului, format din tinerii critici literari Bianca Cernat (Bucureşti), Radu Vancu (Sibiu), Alex Goldiş (Cluj), Bogdan Creţu (Iaşi) şi Adrian Jicu (Bacău), au făcut nominalizările pe premii şi apoi au stabilit câştigătorii. La prima şi noua secţiune, „Debut poetic”, căştigător a fost Ioana Vintilă, care nu a fost prezentă la premiere.

              Premiul pentru Critică literară a poeziei a fost acordat lui Alexandru Cistelecan, cel mai consecvent şi apreciat critic de poezie. Despre activitatea sa a vorbit criticul Alex Goldiş.

              Premiul pentru Poezie a fost acordat poetului  Emilian Galaicu – Păun (Chişinău), unul dintre poeţii aliniaţi la valoarea poeziei româneşti, şi el un împătimit după Bacovia.

              Premiul Asociaţiei „Patrimonium Bacoviensis” a fost acordat poetului şi dramaturgului Matei Vişniec.
              Seara s-a încheiat cu un concert extraordinar al formaţiei „Trei parale”-Bazar.

              Vom reveni cu alte detalii, în ediția tipărită a ziarul Deşteptarea de luni, 16 septembrie.

              HAYASTAN, trei zile de festival armenesc

                Vineri seara, de la ora 17.00, Piaţa Tricolorului a fost ocupată de armeni, prietenii noştri, care trăiesc pe aceste meleaguri de sute de ani, unele surse spun că de mii de ani. Alături de ei, zeci de români, germani, italieni etc. invitaţii armenilor la cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Armenesc HAYASTAN, care se va desfăşura timp de trei zile. Manifestarea, după cum a spus Vasile Agop, preşedintele Sucursalei Bacău a Uniunii Armenilor, este dedicată sărbătoririi Centenarului Uniunii Armenilor din România, poate cea mai veche asociaţie a unei etnii pe teritoriul ţării noastre. De asemenea, în Bacău, au venit cu această ocazie armeni din mai multe judeţe unde trăiesc armeni, Constanţa, Sibiu, Botoşani, Neamţ, Bucureşti etc., cu meşteşuguri, articole lucrate manual, băuturi tradiţionale, cărţi, reviste armeneşti. Pe platoul din faţa Casei de Cultură au fost amenajate frumoase expoziţii cu lucrări de artă semnate de arişti armeni, panouri cu personalităţi ale vieţii culturale, muzicale, literare, medicale, ştiinţifice de origine armeană, care şi-au adus contribuţii importante la dezvoltarea şi afirmarea culturii şi economiei României.

                Invitat de onoare a fost Varujan Vosganian, cunoscut om politic, ministru în mai multe guverne, membru al Parlamentului României, care a impresionat printr-un sensibil şi grăitor discurs, din care a reieşit că armenii au trăit în pace şi înţelegere cu naţiunea care i-a primit de-a lungul istoriei, atunci când poporul armean a trecut prin momente grele ale istoriei lui. „M-a întrebat cineva când au venit armenii în Moldova, iar eu i-am răspuns că armenii au venit în Moldova pe când ea încă nu exista. Armenii au construit aici biserici, mănăstiri, oraşe. Comunitatea a fost cunoscută şi respectată de toţi domnitorii Moldovei, la Suceava a fost primul episcopat armenesc, aremenii au primit privilegii pentru loialitatea şi hărnicia lor. De aici, au plecat Garabet Ibrăileanu, Ana Aslan, Iacob Iacobovici, Paul Grigoriu, Mihail Jora etc. oameni care au marcat istoria României. Din Moldova, au trecut munţii armeni care au înfiinţat oraşe. Armenii au mulţumit cu loialitate poporului român, care a fost alături de noi. România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Armeniei, una din primele ţări care a deschis ambasadă la Bucureşti. România este statul din lume care are cea mai bună legislaţie constituţională şi oraganică în ceea ce priveşte comunitatea armeană. Iată de ce adresăm de aici salutul nostru către ţară, către întreaga lume că suntem fericiţi aici şi dorim să vă oferin şi dumneavoastră un strop din bucuria noastră, invitându-vă să petreceţi alături de noi la acest festival”, a mai spus Varujan Vosganian, în aplauzele celor prezenţi.


                În prima seară a festivlaului au evoluat pe scena amenajată special Ansamblul de dansuri Vartavar, Ansamblul de dansuri Ringelreihm, Ansamblul de balet Masquerade, îndrumaţi de coregraga prof. Simona Baicu. A evoluat apoi formaţia de muzică armenescă Capriel Dedeian, foarte bine primită de public. Când soarele a fost la asfinţit, a rulat filmul artistic „Ararat”, al regizorului Atom Egoyan.

                Programul zilelor următoare:

                Sâmbătă, 14 septembrie

                10.00 – 22.00 Activităţi stradale. 16:00 – Lansare de carte: “300 de bancuri cu radio Erevan” – Arsen Arzumanyan. 18:30 – Dansuri tradiţionale armeneşti: Ansamblul Vartavar, coregraf Bela Martikian, Ansamblul Nairi, coregraf Luiza Terzian, Ansamblul Bazmazan, coregraf Ana Lazăr. 19.30 – Muzică tradiţională armenească: Jean Smbatyan. 20:30 – Cinema stradal – film artistic: “Pierdut şi găsit în Armenia”, regizor Gor Kirakosian.

                Duminică, 15 septembrie

                10.00 – 22.00 – Activităţi stradale. 18:30 – Dansuri tradiţionale: Ansamblul Areti, coregraf Mihai Păduraru. 19:30 – Concert de jazz: Harry Tavitian & Cserey Csaba. 20:30 – Cinema – scurt metraje și documentare: Regizorii Florin Kervorkian – “Iubire de noapte”, Armine Vosganian – “Lilith” şi “La mulți ani!”, Andrei Levon Inizian – “Aprilie, vis”, Andrei Teodorescu – “Drumul spre succes”.

                Matei Vişniec, invitat special la Festivalul Naţional „George Bacovia”

                  Programul Festivalului Naţional „George Bacovia” a continuat şi vineri, 13 septembrie, de la ora 12.00, cu vernisarea unei expoziţii de fotografii, organizată în colaborare cu Institutul Polonez din Bucureşti: „De la Solidaritatea la Masa rotundă”, cu prilejul împlinirii a 30 de ani de când au început, în Polonia, mişcările anticomuniste, de la primele alegeri libere, după care s-a declanşat în întreaga Europă de Est prăbuşirea regimurilor comuniste, ceea ce s-a întâmplat şi în România, însă puţin mai târziu. Aveţi, deci, ocazia să vedeţi, în imagini, întreg procesul revoluţionar al Solidarităţii, până la aşezarea la Masa rotundă pentru instaurarea democraţiei în Polonia.

                  Cu toate că era abia mijlocul zilei, Sala Multimedia de la Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza” a devenit neîncăpătoare, tineri, foarte mulţi tineri, dar şi un public matur, scriitori, oameni de cultură, profesori, au venit la întâlnirea cu invitatul special al zilei, poetul şi dramaturgul Matei Vişniec, prezentat publicului de Adrian Jicu, director al Festivalului. Timp de mai bine de o oră, acesta a susţinut conferinţa cu tema: „50 de ani de poezie. Amintiri şi evocări literare”.

                  Mai întâi, cine este Matei Vişniec?
                  S-a născut pe 29 ianuarie 1956, la Rădăuţi, este un poet şi dramaturg român, activ în acest moment în Franţa, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. A studiat istoria şi filozofia la Universitatea din Bucureşti. Publică primele poeme în revista şcolii, „Lumina”, apoi în revista „Cutezătorii” unde este prezentat de poetul Virgil Teodorescu. În luna octombrie 1972 se va produce debutul literar naţional, printr-o serie de poeme publicate în revista Luceafărul.


                  Se mută apoi la Bucureşti unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică şi modernă. Intră în atenţia cenzurii, i se interzic unele piese de teatru, publică doar poezie. Între 1980 şi 1987 va fi profesor de istorie şi geografie în comuna Dorobanţu-Plătăreşti din judeţul Călăraşi.
                  Piesele scrise între 1977 şi 1987 au fost cenzurate şi circulau pe ascuns. Între 1977 şi 1987 scrie cu aviditate câteva volume de poezie, numeroase piese de teatru, un roman şi câteva scenarii de film.
                  A fost membru activ al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Înainte de 1989 i-au apărut în România: “La noapte va ninge” (Editura Albatros, 1980), “Oraşul cu un singur locuitor” (Editura Albatros, 1982), “Înţeleptul la ora de ceai” (Editura Cartea Românească, 1984). Debutează în volum la Editura Albatros în 1980 cu culegerea de poeme “La noapte va ninge”.

                  În 1987, fuge din România şi cere azil politic în Franţa, unde obţine cetăţenia franceză în 1993. În prezent, locuieşte la Paris, unde este jurnalist la Radio France Internationale, şi colaborează la diferite alte reviste franceze.

                  În lunile august 1988 – octombrie 1989, locuieşte la Londra unde lucrează ca jurnalist la Secţia Română de la RADIO BBC, unde are un contact benefic cu teatrul anglo-saxon şi scrie o piesă în limba engleză – The Pit (Groapa).
                  Se întoarce în Franţa îşi ia doctoratul, începe să scrie piese de teatru direct în limba franceză. După aceea, se va dedica teatrului şi activităţii de jurnalist la Secţia Română de la RADIO FRANCE INTERNATIONALE.
                  După 1989, devine autorul cel mai jucat în România, în Bucureşti şi în provincie, la radio şi la televiziune.
                  Din 1992, piesele lui Matei Vişniec se joacă în străinătate. Matei Vişniec este al doilea dramaturg român care reuşeşte să se impună în lumea selectă şi extrem de conservatoare a teatrului francez, după Eugène Ionesco. Din 1992, va fi prezent cu una sau mai multe piese la fiecare ediţie a Festivalului Internaţional de teatru de la Avignon, prestigios festival de teatru din Franța şi unul din cele mai mari din lume.
                  Referitor la această dublă apartenenţă culturală, Matei Vişniec declara într-un interviu: “Sunt omul care trăieşte între două culturi, între două sensibilităţi, care are rădăcinile în România şi aripile în Franţa.”
                  Piesele sale sunt jucate în peste 30 de ţări. Conferenţiază în toată lumea, piesele lui sunt traduse în peste 25 de limbi, în jur de 30 de piese scrise în franceză sunt publicate de editurile franceze.


                  Aşadar, Matei Vişniec s-a adresat în primul rând tinerilor din sală. “Singura mea avere, când am plecat în Franţa, a fost limba română. Am citit, am citit, l-am citit pe Eminescu, l-am recitit pe Eminescu, iar după el m-a fascinat George Bacovia. Un poet extraordinar, o poezie fascinantă”. A povestit apoi cu har şi dragoste despre profesorii lui, care l-au îndemnat şi îndrumat spre lectură. A avut ocazia, debutând de mic, să intre în contact cu lumea literară, cu mari poeţi, de la care a învăţat şi a “furat” tot ceea ce i s-a părut valoros. “I-am cunoscut foarte bine pe Virgil Teodorescu, care m-a debutat în «Cutezătorii» şi apoi la «Luceafărul», pe Eugen Jebeleanu, pe filozoful Mihail Şora, pe Nicolae Manolescu etc. Mi-au plăcut Poezia şi Cuvântul, am simţit şi am ştiut că am ceva de spus şi, foarte important, am luptat pentru fiecare volum, pentru fiecare piesă de teatru, am fost propriul meu agent de promovare. Îmi permit să vă sugerez ca, de la această vârstă să citiţi, orice, numai să citiţi, vin apoi şi lecturile prefrate, şi lecturile fundamentale. Limba română este una dintre cele mai frumoase, însă ea trebuie iubită, pur şi simplu să te îndrăgosteşti de ea. Eu nu am scris poezie decât în limba română, am scris teatru în franceză şi engleză, însă poezia mea, dar şi a lui Eminescu, Bacovia, nu se poate traduce, îşi pierde farmecul şi esenţa”.

                  A urmat o ploaie de întrebări şi tot atâtea răspunsuri. Nimic nu a rămas neexplicat.
                  A urmat apoi proiecţia filmului “Parisul lui Matei”.
                  Întâlnirea cu Matei Vişniec a fost una dintre surprizele ediţiei din acest an a Festivalului Naţional “George Bacovia”.

                  Ceremonial aniversar de Ziua Pompierilor la ISUJ Bacău

                    Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Maior Constantin Ene” al Județului Bacău (ISUJ) a sărbătorit, vineri, 13 septembrie, Ziua Pompierilor din România. La sediul Inspectoratului a avut loc un ceremonial la care au fost prezenți prefectul Valentin Ivancea, Teodor Iulian Gheorghe, director general al Direcției generale pentru Relațiile cu Instituțiile Prefectului din Ministerul Afacerilor Interne, primarul Cosmin Necula, comandorul Leonard Baraboi, comandantul Garnizoanei Bacău, comandantul Centrului Militar Bacău, col. Petrică Marinel Voicu, inspectorul șef al Inspectoratului de Poliție Județean, chestorul Vasile Oprișan, președintele Filialei Bacău Cultul Eroilor, col. (rtr.) Paul-Valerian Timofte, comandanți de unități militare și reprezentanți ai unor instituții și organizații băcăuane.

                    În acest an, pe 13 septembrie pompierii din România au marcat împlinirea a 171 de ani de la celebra bătălie din Dealul Spirii. Considerată un act eroic al pompierilor militari pentru apărarea Revoluției de la 1848.
                    La ISUJ Bacău ceremonia început cu scurtă slujbă susținută de doi preoți, prin care a fost binecuvântată unitatea militară, dar și memoria eroilor militari pompieri.

                    Comandantul ISUJ, col. Ovidiu Cărășel, a transmis, apoi, mesajul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (ISGU), gl. de brigadă Dan Paul Iamandi, iar prefectul Valentin Ivancea mesajul premierului României.
                    Cu prilejul sărbătoririi Zilei Pompierilor 2019, prin ordine ale inspectorului șef al IGSU au fost înaintați în grad ofițeri și subofițeri ai ISUJ Bacău înaintea expirării stagiului minim în grad, militari care s-au distins prin modul de îndeplinire a atribuțiilor, prin pregătirea profesională și prin comportare demnă. Noile grade au fost înmânate de Teodor Iulian Gheorghe, Valentin Ivancea.


                    De asemenea, au fost acordate insigne onorifice „Pompier de onoare al județului Bacău” și „Salvator de onoare al județului Bacău” militarilor care s-au remarcat în timpul intervențiilor. Insignele au fost înmânate de Valentin Ivancea. Unor membri ai Lotului sportiv care a reprezentat ISIJ Bacău în competiții sportive i-au fost conferite Diplome de onoare. Membrii lotului au primit și premii în bani de la Asociația Sportivă a Pompierilor din România. Diplomele și premiile au fost înmânate de Cosmin Necula.

                    Diplome de merit au fost ferite și pentru neobosita activitate de voluntariat în acțiunile militarilor de la ISUJ.
                    Personalul ISUJ a primit și alte recompense, citare prin ordin de zi pe unitate și felicitări.
                    Mesaje cu ocazia Zilei Pompierilor au fost adresate, la final, și de col. (rtr.) Paul-Valerian Timofte, de col. Petru Dobrin – de la Inspectoratul Județean de Jandarmi, de chestorul Vasile Oprișan, de comandorul Leonard Baraboi și de primarul Cosmin Necula.

                    UPDATE: Se umple conducta

                      Vă informăm că în data de 13.09.2019, la ora 14.00, au început manevrele specifice de umplere a conductei de aducțiune. Apa va ajunge treptat spre seară la robinetele băcăuanilor, iar mâine dimineață presiunea va fi normală.
                      ………
                      Printr-o mobilizare deosebită a personalului S.C. CRAB S.A., s-a lucrat toată noaptea, iar vineri, la ora 9.00 ne aflăm în etapa finală de remediere a avariei: finalizarea sudurilor la tronsoanele de oțel intercalate.

                      Estimăm finalizarea remedierii în jurul orei 14.00, după care vom iniția procedura de umplere a conductei.
                      Sursa: https://www.apabacau.ro/

                      Erasmus+ la „Vrănceanu”

                        Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” este beneficiarul a două noi proiecte Erasmus+, care se vor desfășura în perioada 2019-2020. Este vorba de „2Bsafe(Browsing and Bullying Safe)”, nr. proiect 2019-1-RO01-KA229-063113_1, coordonat de colegiu și având parteneri din Luxemburg, Finlanda, Macedonia și Spania, în valoare totală de 159.036 euro, și de „Campus Stellae for Europe” , nr. proiect 2019-1-ES01-KA229-064905_3, coordonat de un liceu din Madrid și având parteneri, alături de România, școli din Slovenia și Portugalia, din care colegiului îi revin 29.397 euro. Cele două proiecte de parteneriat strategic între școli-schimb interșcolar vor antrena 50 elevi din colegiu, alături de 10 cadre didactice din școală.

                        Primul proiect, coordonat de „Vrănceanu”, își propune niște teme de mare actualitate: cum să facem comunicarea on-line mai sigură, cum să identificăm știrile false, cum să identificăm și să combatem discriminarea și bullying-ul, care au dimensiuni îngrijorătoare. Vor colabora 150 elevi din 5 școli europene, alături de aproximativ 25 profesori și vom avea în final un ghid al comunicării on-line, un grup de sprijin pentru victimele discriminărilor și bullying-ului, o piesă de teatru care să ilustreze comportamentul în situații de discriminare și un ghid de comportament în caz de bullying-materiale care vor putea fi folosite și de alte școli sau comunități.

                        Al doilea proiect, coordonat de un colegiu din Spania, își propune să construiască o identitate europeană comună descoperind ce conexiuni pot fi găsite în zilele noastre între țări din vestul, centrul și estul Europei legate de calea Sfântului Iacob spre Santiago de Compostela. Unii dintre participanții la proiect (80 elevi și 30 profesori) vor avea șansa să devină pelerini, iar metodologia proiectului se va axa pe 5 „laboratoare” vizând viața sănătoasă, arte și arhitectură, comunicare, editare de video, web design. Ca produs final se va crea o hartă a Europei care va avea evidențiată trăsăturile comune și specifice diferitelor națiuni, descoperite în timpul proiectului și un ghid al pelerinului european. Astfel, elevii colegiului alături de profesorii lor vor avea șansa de a colabora cu parteneri din 7 țări europene, conlucrând pentru scopuri comune și având experiențe interesante și utile viitorului lor.

                        VIDEO: Ce spune primarul Bacăului despre avaria la rețeaua de apă potabilă

                          Aducțiunea de apă a Bacaului a cedat din nou. Era previzibilă o astfel de avarie? Se putea face ceva pentru a se preîntâmpina astfel de probleme? Când va fi gata rezerva de apă? Este vreo legatură între recentele probleme de la Valea Uzului și această avarie? La aceste întrebări și la altele răspunde primarul Cosmin Necula.

                          Un mamdus, doi mamduşi

                          Cum ţi-ai petrecut vacanţa?
                          E poate cea mai productivă întrebare pe care o poate pune un învăţător sau un profesor de limba română în primele ore ale oricărui an şcolar, pentru a proba dacă nu cumva au luat vacanţă, în iunie, nu numai elevii, ci şi ortografia şi punctuaţia. Conţinutul e asigurat: câte nu s-au întâmplat în trei luni? Unii dascăli combină oralul cu scrisul şi îi pun pe învăţăcei să povestească „pentru toţi”, spre a le proba deprinderile de exprimare în acest registru. (Să recunoaştem: e mult mai dificil să organizezi un discurs oral şi, înainte de toate, să-ţi învingi tracul.)

                          Despre gramatică, după vacanţă
                          Se numeşte compunere gramaticală şi arată ca o construcţie ingenioasă pe care, după ce ai ridicat-o, trebuie să o descrii. Câţi nu şi-ar dori să se mulţumească cu clădirea ca atare, fără a da numele materialelor întrebuinţate (părţile de vorbire, adică) sau ale procedeelor de îmbinare (părţile de propoziţie şi enunţurile), pentru ca opera să rămână în picioare după o ploaie sau un vânt puternic?
                          Aşadar, după ce am scris cu poftă despre o infimă parte din păţaniile sau bucuriile verii, ni se cere să extragem – să zicem – câte o parte de vorbire ori să subliniem diferit subiectul, predicatul, atributul şi complementul.

                          Cum recunoaştem substantivul?
                          Avem în minte sau în carte o definiţie, dar după trei luni de pauză aceasta s-a cam pierdut. Apelăm atunci la o probă pe care am deprins-o în ciclul primar: dacă un cuvânt se poate număra, substantiv este (un pom, doi pomi; o casă, două case etc.)! Nu intră în discuţie excepţiile date de substantivele defective de număr (de singular: zori, câlţi etc. sau de plural: foame, sete etc.). Ca orice excepţie, acestea nu cunosc o frecvenţă ridicată şi deci nu încurcă micul nostru algoritm.

                          O întâmplare…
                          În anii ’80, un concurs iniţiat de organizaţiile studenţeşti l-au desemnat pe Tudor Gheorghe cel mai valoros interpret de muzică folk. Radio Bucureşti (azi, Radio-România Actualităţi) m-a rugat să realizez un interviu cu artistul, pentru emisiunea Student-Club, aşa că a trebuit să-l vizitez pe cunoscutul actor şi cântăreţ craiovean. La ora stabilită, l-am găsit în sufragerie, urmărind un film de desene animate şi citindu-i fiului, de câţiva anişori, replicile de pe ecranul televizorului. Abia apoi am putut dialoga despre locul stabilit de studenţi între toţi interpreţii de muzică folk din România. (În treacăt fie spus, artistul a refuzat titulatura, considerându-se un menestrel, care aduce pe scenă, în variantă muzicală, poezia românească de calitate.)

                          … şi încă una
                          În 1990, Tudor Gheorghe a concertat în Bacău, prilej de a-l reîntâlni. L-am aşteptat în culise, după spectacol, şi i-am propus un scurt interviu despre poezia bardului de la Mirceşti, la centenarul morţii acestuia. „O, vreţi să vorbim despre Alecsandri? Eu sunt acela! Ia uitaţi-vă la mine!” Într-adevăr, asemănare izbitoare: chelie, mustaţă, ochi… I-am amintit apoi de vizita în locuinţa sa din Craiova şi despre scena memorabilă a însoţirii fiului în marea aventură a cunoaşterii. (Protector, îl ţinea pe după umeri şi îi citea actoriceşte, pe voci diferite, scrisul de pe micul ecran.) „Ce face? Bine! Va deveni un mare creator de limbă română…” „Cum asta?” „Iată cum: i-am verificat tema de după vacanţa de vară şi l-am prins cu un *mam dus scris legat. Mai mult simbolic, am ridicat dreapta ca pentru a-i aplica necesara corecţie părintească, la care puştiul m-a oprit: «Nu înţeleg de ce te-ai supărat. Ia ascultă: un mamdus, doi mamduşi. Ce mai vrei?» A trebuit să cobor mâna spre a-l mângâia pe creştet şi a-l admira pentru simţul limbii.”
                          Aşchia nu a sărit departe…

                          Trei din trei?

                          CSM Bacău- HC Buzău 2012 (sâmbătă, ora 18.00, Sala Sporturilor)
                          Cu punctaj maxim după primele două etape de campionat, handbaliștii CSM Bacău vizează cea de-a treia victorie consecutivă în Liga Zimbrilor. Sâmbătă, de la ora 18.00, băcăuanii, care ocupă locul secund, după CSM Focșani, primesc vizita echipei de pe locul 10, HC Buzău 2012. În urmă cu o lună, la „Cupa Municipiului Bacău”, „CSMeii” au trecut cu 27-23 de buzoienii lui Eliodor Voica, însă, fiind vorba acum de un meci oficial, datele problemei vor fi altele. „Ne dorim să acumulăm cât mai multe puncte în această primă parte a campionatului pentru a ne facilita realizarea obiectivului: accederea în play-off”, a declarat antrenorul CSM Bacău, Adrian Petrea.

                          Programul etapei a treia
                          Vineri, 13 septembrie, ora 18.00: CSM Făgăraș- CSM București.
                          Sâmbătă, 14 septembrie, ora 11.00: Potaissa Turda- Poli Timișoara (TVR 2). Ora 18.00: CSM Bacău- HC Buzău 2012.
                          Duminică, 15 septembrie: Steaua- CSM Reșița, Minaur Baia Mare- Dunărea Călărași, CSM Focșani 2007- HC Vaslui, Dinamo București- Dobrogea Sud Constanța (ora 15,30, TVR 1).

                          Clasament
                          1 CSM Focșani 2 2 0 0 48-40 6p.
                          2 CSM Bacău 2 2 0 0 62-54 6p.
                          3 Dinamo București 2 2 0 0 65-58 6p.
                          4 Potaissa Turda 2 2 0 0 60-54 6p.
                          5 Steaua București 2 1 1 0 54-52 4p.
                          6 Minaur B. Mare 2 1 1 0 51-49 4p.
                          7 HC Vaslui 2 1 0 1 58-57 3p.
                          8 Dunărea Călărași 2 0 1 1 52-53 1p.
                          9 Poli Timișoara 2 0 1 1 50-52 1p.
                          10 HC Buzău 2012 2 0 1 1 46-51 1p.
                          11 CSM Reșița 2 0 1 1 53-60 1p.
                          12 CSM București 2 0 0 2 55-59 0p.
                          13 Dobrogea Sud 2 0 0 2 50-57 0p.
                          14 HC Făgăraș 2 0 0 2 40-48 0p.

                          Solidaritate?! Și Oneștiul a rămas fără apă

                            Avaria pe conducta Companiei Regionale de Apă Bacău (CRAB), în zona Târgu Ocna, a întrerupt furnizarea apei și în Onești.

                            „În aceasta situație – spune Cristiana Călin-Ghioc, adjunctul șefului Centrului Zonal al Companiei RAJA Onești – am fost nevoiți să întrerupem furnizarea apei potabile în municipiul Onești începând cu ora 9.00 a zilei de 13 septembrie. În cazul în care remedierea avariei și întreruperea furnizării apei potabile către municipiu va fi un proces de durată, realimentarea cu apă din rezervor se va face după un program prestabilit. De îndată ce CRAB va remedia avaria, RAJA va întreprinde toate demersurile necesare în vederea alimentării municipiului Onești cu apă potabilă în cel mai scurt timp”.

                            Bronx Summer School

                              Proiectul „Bronx Summer School”, implementat de Asociația BronxPeople prin accesarea unei finanțări nerambursabile oferite de Consiliul Județean Bacău, în colaborare cu DGASPC Bacău (reprezentat de Țîțaru Daniela și Bârlădeanu Sorin), a început pe data de 01.08.2019 și se desfășoară pe parcursul a trei luni, având drept scop educația nonformală a unui număr de 14 copii din sistemul de plasament băcăuan și acoperirea lacunelor pe care aceștia le-au dobândit prin schimbările bruște ale mediului de trai, ale școlii etc. , care i-au afectat nu doar pe plan emoțional, ci și pe planul dezvoltării cognitive și intelectuale.

                              Pe parcursul proiectului, copiii locuiesc la Centrul Familial „Maria” Bronx din Lilieci, Bacău, unde au parte de un program stabilit de voluntarii BronxPeople în colabo rare cu personal specializat (educator, psiholog, asistent medical): program de teme, creat în funcție de categoriile de vârstă și nevoile fiecăruia și adaptat la profilul de personalitate al copiilor, încercând a le capta atenția prin exerciții pe o tablă interactivă, precum și pe tablete, materiale achiziționate cu sprijinul CJ Bacău, cursuri de echitație la Clubul de Călărie Rarăul, exerciții de autocunoaștere prin artă (pictură, muzică, dans), cursuri de înot la piscina Aqua din Gherăiești, cursuri de prim ajutor organizate în colaborare cu voluntari Sanity, precum și antrenamente la Clubul Sportiv Bronx, întrucât copiii sunt sportivi de performanță și se pregătesc pentru viitoarele competiții de judo și pentru un traseu în lumea sportului. Pe parcursul lunii august, au fost organizate excursii la Moinești, unde s-au vizitat obiectivele turistice din zonă și s-a creat un program de relaxare și socializare, prin care s-au întărit atât relațiile între voluntari și copii, precum și între cei 14 copii proveniți din sistem, care au înțeles cum e să lucrezi și să funcționezi ca o echipă, cum este să fii sprijinit și încurajat de cei din jur, cum este să faci parte dintr-o familie precum BronxPeople.

                              De asemenea, copiii au participat la ateliere la gătit, unde au fost inițiați în tainele gastronomice (unul dintre copii visează să devină chef bucătar), în arta de a asocia diferitele tipuri de mâncare și de a le prezenta într-o formă echilibrată, rafinată, fiind invitați la câteva restaurante băcăuane unde au putut observa toate noțiunile despre care li s-a vorbit.

                              Ca de fiecare dată, Asociația BronxPeople încearcă să încurajeze visătorii, contribuie la clădirea visurilor celor care le apar în cale membrilor săi și îi îndeamnă pe toți să se implice activ în acțiunile care duc la dezvoltarea personală și a celor din jur. Asociația încurajează egalitatea de șanse și face apel la sprijinul comunității pentru a-i susține pe cei care fac parte dintr-o categorie vulnerabilă, întrucât toți oamenii au dreptul să fie încurajați să lupte pentru ceea ce doresc să realizeze și au nevoie de suport și speranță în acele puncte din viață în care le este mai greu, pentru a se ridica, a crește și a evolua și pentru a putea, la rândul lor, să ofere altora din ceea ce au primit.

                              „Împreună putem crea sportivi de performanță, oameni pe care societatea să se poată baza și care să ridice numele țării pe culmi, oameni pentru care să se intoneze imnul la competiții internaționale și care să demonstreze calitatea și standardele înalte ale sportul românesc . Chiar dacă sunt copii proveniți din sistem, au un potențial extraordinar și împreună îi putem ajuta să ajungă acolo unde își propun. Împreună, îi putem învăța ce înseamnă munca susținută și organizată, cum să își formeze propriile valori, pentru care să lupte, cum să viseze cât mai înalt și să nu renunțe niciodată la ceea ce vor să realizeze. Noi putem deveni familia lor.“
                              Daniel Zodian, președinte onorific BronxPeople

                              Pentru locul 1

                              Aerostar- Bucovina Rădăuți (vineri, ora 17.00, stadion „Aerostar”)
                              Cine bate, rămâne lideră solitară. Și singura echipă din Seria I cu maximum de puncte. Aerostar și Bucovina Rădauti își dispută astazi primatul în clasament. Într-un derby care le găsește pe gazde dormice să răzbune eliminarea suferită marți, în Cupa României (1-2 la Suceava, cu Foresta) și să arate că au cea mai bună echipă din campionat, chiar dacă Rădautiul se laudă cu faptul că nu a primit gol până acum. Are grijă de asta Vraciu! După Tecuțanu, care a reintrat în jocul de la Suceava, antrenorul „aviatorilor”, Daniel Munteanu îl va recupera și pe Gorovei, care și-a ispășit, la rândul său, perioada de suspendare după eliminarea din meciul cu Fălticeniul.

                              CSM Bacău joacă la Târgu-Secuiesc
                              Pe lângă meciul Aerostar- Bucovina, astăzi, în Seria I mai sunt programate două jocuri: AFC Botoșani 2- CSM Pașcani, Ozana Târgu-Neamț- Ceahlăul Piatra Neamț. Celelalte întâlniri vor avea loc sâmbătă, după următorul program: Sporting Liești- Șomuz Fălticeni, KSE Târgu-Secuiesc- CSM Bacău, ACS Suporter Club Oțelul Galați- Hușana Huși, Știința Miroslava- Foresta Suceava, CSM Focșani 2007- Universitatea Dunărea de Jos Galați.

                              Clasament Seria I
                              1 Bucovina Rădăuți 3 3 0 0 7-0 9p.
                              2 Aerostar Bacău 3 3 0 0 6-2 9p.
                              3 Foresta Suceava 3 2 1 0 7-1 7p.
                              4 Ceahlăul P. Neamț 3 2 0 1 7-3 6p.
                              5 CSM Focșani 3 2 0 1 4-2 6p.
                              6 Oțelul Galați 3 2 0 1 4-4 6p.
                              7 Știința Miroslava 3 1 1 1 6-6 4p.
                              8 Ozana Tg. Neamț 3 1 1 1 3-3 4p.
                              9 KSE Tg. Secuiesc 3 0 3 0 1-1 3p.
                              10 CSM Bacău 3 1 0 2 1-2 3p.
                              11 Sporting Liești 3 1 0 2 2-5 3p.
                              12 Șomuz Fălticeni 3 1 0 2 2-5 3p.
                              13 Dunărea de Jos 3 0 2 1 2-4 2p.
                              14 Hușana Huși 3 0 1 2 1-3 1p.
                              15 AFC Botoșani 2 3 0 1 2 2-8 1p.
                              16 CSM Pașcani 3 0 0 3 3-7 0p.