Trei case din comuna băcăuană Letea Veche au luat foc în noaptea de 27 decembrie, în jurul orei 23.00. Pompierii au intervenit cu două autospeciale și au reușit să stingă focul în jurul orei 1.00, în dimineața zilei de 28 decembrie. Conform pompierilor, au ars acoperișurile celor trei case. Cauza probabilă ar fi jarul căzut din sobă.
Trei case în flăcări
O tânără de 27 de ani și un copil de cinci ani, omorâți într-un accident
O tânără de 27 de ani şi un copil de 5 ani au murit pe loc, după ce maşina în care se aflau a fost spulberată de un alt autoturism pe DN 12A, pe raza localității Ciobănuș.
Din primele informaţii, un tânăr de 27 de ani a efectuat depăşirea şi a intrat într-un autoturism care circula regulamentar.
În urma impactului puternic, a rezultat decesul şoferiţei de 27 de ani şi a unui copil de 5 ani, care se afla cu aceasta în maşină.
Şoferul vinovat a fost rănit grav şi se află internat la spital. Acestuia i-au fost recoltate probe biologice, fiind întocmit dosar penal pentru ucidere din culpă si vătămare din culpă.
Conform Observator.tv, Tragedia s-a produs, în această dimineaţă, la ora 7.50.
Femei care iubesc prea mult
Când Nora a părăsit „casa cu păpuşi”, din cenuşa micuţei privighetori a renăscut o femeie liberă. Eroina celebrei piese a lui Ibsen a dat dovadă de un curaj nebun pentru acea vreme, luând hotărârea de a-şi părăsi călduţul cămin unde era tratată ca un element domestic, drăgălaş, e drept, dar nu altceva decât o anexă a soţului ei, singurul în drept să gândească. În 1879, când piesa a avut premiera, ea a stârnit o adevărată furtună, dând semnalul pentru revendicările feministe de mai târziu. De altfel, valoarea istorică a acestui text a fost recunoscută prin includerea manuscrisului lui Ibsen în programul Memoria al UNESCO. În „Nora”, o scriere cu adevărat revoluţionară, îşi găsesc expresia mai multe teme: puterea în cuplu, conflictul dintre sexe, dualitatea insolubilă, singurătatea în doi, ireversibila lipsă de comunicare din tipul de familie conservatoare, în care există o strictă repartiţie a rolurilor, femeia avându-l pe cel de satelit al bărbatului. Plecarea Norei de acasă nu este altceva decât o formă de revoltă a demnităţii jignite, refuzul sclaviei domestice. Prin acest gest curajos, ea îşi ia destinul în mână şi îşi cucereşte libertatea.
Chiar în timpurile moderne, astfel de femei sunt puţine, mai ales în societăţile tradiţionale, încorsetate în prejudecăţi. Pe lângă cele care-şi acceptă locul consfinţit de obiceiul pământului, chiar dacă sunt nefericite, există şi o altă categorie, destul de răspândită, de „femei care iubesc prea mult”. Aşa le-a numit o americană de profesie psihoterapeut, Robin Norwood, care a scris o carte, foarte interesantă şi folositoare, cu acest titlu, „Femei care iubesc prea mult”, un best-seller publicat în milioane de exemplare în toată lumea. E o lectură foarte utilă, întăresc ideea, care te ajută să înţelegi o mulţime de lucruri, deschizându-ţi drumul spre eliberarea din chinga unei iubiri distructive. Dragostea nu trebuie să-ţi facă rău, să-ţi provoace suferinţă. Ce fel de dragoste e aceea care te face să nu mai ai încredere în forţele tale, să-ţi neglijezi propriile interese, să trăieşti cu teamă lângă un bărbat posesiv, gelos, egoist, instabil emoţional, violent? Speri mereu că relaţia se va schimba în bine, cu preţul multor renunţări ale tale, pentru că nu poţi accepta, în forul tău lăuntric, şi asta în pofida evidenţei, că bărbatul pe care-l iubeşti este un om rău. Slab, influenţabil, nevrotic, cu un comportament obsesiv-compulsiv, megaloman, etc. Având mai multe dependenţe, de alcool, de muncă, de profesie, inclusiv de alte femei, fiind bolnav de boala puterii, în cazul unora. Şi, totuşi, astfel de bărbaţi fac victime, atrăgând genul de „femei care iubesc pre mult”, acestea încadrându-se într-o tipologie exact definită de psihoterapeuta americană. Sunt femei care, ne spune Robin Norwood, provin din familii disfuncţionale şi nu au avut parte de afecţiune, fiind dispuse să accepte orice ca s-o obţină, pentru că sunt dependente de suferinţa afectivă. Dar sunt predispuse emoţional şi la alte tipuri de dependenţe, de alcool, droguri sau de anumite alimente, dulciuri, în primul rând.Aşa cum simt, de pildă, şi nevoia disperată de a controla bărbaţii şi toate relaţiile pe care le au, fiindcă în copilărie au trăit într-un mediu nesigur. Voi continua data viitoare, pentru că subiectul despre relaţiile distructive e interesant, dar şi pentru că eu cred într-o altfel de dragoste.
Cultura agrorum, cultura animi, mănânc și beau, deci exist
Dan Sandu, patriarh al spiritului, poetul locatar de Berzunți, posesor de limbă și stil fără de pereche, zice că nu poate suporta să vadă prin supermarketuri, mai ales în preajma sărbătorilor, cum împinge din greu lumea la cărucioarele încărcate cu de-ale gurii. E un spectacol ai cărui actori suntem aproape toți.
În medie, zice Institutul Național de Statistică, lunar, cheltuim peste 40% din venituri pe mâncare şi băutură. În preajma sărbătorilor, acest procent devine urieșesc, depășind mult veniturile unora. CAR-urile sunt luate cu asalt. Crăciunul, Anul Nou și Paștele sunt vârfurile de formă ale consumului. Mai îți vine să crezi că a intrat în noi spaima sfârșitului lumii, că participăm la ultimul festin al ființării. Mănânc și beau, deci exist. Aceasta să fie noua maximă a supraviețuirii multora dintre noi?
Revenind la spectacolul cărucioarelor din supermarketuri, observi și tot felul de ciudățenii născute în cei 30 de ani de economie de piață originală care nu și-a găsit încă busola. Printre cei care cumpără ouă, carne de pasăre, de vită și porc, legume, fructe, lactate, vin etc. se află și mulți oameni care locuiesc la țară. Au dispărut din curțile și grădinile multora cârdurile de păsări, vacile, porcii, pomii, straturile cu legume, viile… Vreme în care pârloagele te asediază de peste tot. Un învățător hâtru îmi spunea că, în curând, în satul său va trebui deschisă o grădină zoologică populată de oi, cai, vaci, porci etc., pentru ca pruncii să cunoască pe viu animalele, nu doar privind pozele și mulajele, materialul didactic.
La mine în sat, demult, tare demult, de Anul Nou, când sosea ceata tradițională (capra, urșii, turcii, harapii, alți mascați) în bătătura unei gospodării, unul dintre actorii cetei se urca în podul casei și-l vedeai apoi cocoțat pe acoperiș, ținând în mână o bucată de șuncă, de mușchi afumat sau cârnați. Gazdele erau foarte mândre de gestul mascatului. Unii chiar se supărau dacă… ritualul nu era respectat. Prezența porcului la afumat era un semn al hărniciei, al prosperității. Mare rușine – și rară! – se abătea peste obrazul gazdei care nu avea porc în pod. Mascatul care inspecta podul casei avea momentele sale de glorie atunci când dansa pe coama acoperișului casei cu mâinile goale. Depistase un non-gospodar…
L-am deposedat pe locuitorul de la țară de virtutea iubirii culturilor și creșterii păsărilor/ animalelor. Oferim, etern electoral, tot felul de ajutoare sociale, otrăvim și școlile/ grădinițele din sate cu fructe și lactate burdușite cu E-uri, nu încurajăm proiecte autentice prin care locuitorii de la sat să se bucure de roadele ecologice și mult mai ieftine ale trudei lor. E o dramă atunci când îl vezi pe locuitorul satului cumpărând pătrunjel din piața orașului.
Cicero arunca punți fericite între cultura agrorum și cultura animi. Toate civilizațiile normale la cap au respectat și cultivat aceste punți. Se pare că, mai ales în lumea satului actual – părăsit și de tineri – nu mai ai între cine arunca aceste punți. Și cultura sufletului este în mare restriște. Valorile tradiționale, printre care și truda onestă, mor. Civilizația de consum, adaptată bizar la specificul nostru, oferă mereu semnale acestei decrepitudini de neam. Doar clopotele bisericii și sunetul clopoțelului de prin școli mai reușesc să amintească despre faptul că veșnicia, inclusiv cea raportată la dărnicia gliei, s-a născut la sat.
Județul Bacău va coopera cu Raionul Belgorod-Dnestrovski
Consiliul Județean (CJ) Bacău a aprobat încheierea Acordului de Cooperare cu Administrația Raională de Stat Belgorod-Dnestrovski (Cetatea Albă) în scopul stabilirii de relații bilaterale în domeniile administrativ, economic, cultural, social și educațional. De fapt, acordul s-a încheiat între unitățile administrativ-teritoriale, mai exact între Județul Bacău, reprezentat de Sorin Brașoveanu, președintele CJ Bacău, și Raionul Belgorod-Dnestrovski din Regiunea Odessa a Ucrainei, reprezentat de Sergei Ilcenko, președintele Administrației Raionale de Stat.
Cele două unități administrative „vor promova dezvoltarea reciprocă a comerțului, industriilor, investițiilor și a altor tipuri de cooperare economică”, vor crea condiții favorabile „pentru dezvoltarea activității comune a entităților economice”, inclusiv promovarea, susținerea și protejarea investițiilor și crearea de noi locuri de muncă.
Investiții, expoziții și schimb de specialiști
De asemenea, vor organiza „expoziții de produse ale companiilor din județul Bacău și ale companiilor din raionul Belgorod-Dnestrovski”, vor face schimb de informații privind „proiectele de investiții promițătoare pe care este oportun să le pună în aplicare pe teritoriul părților”, inclusiv proiecte ce obține finanțare de la Uniunea Europeană, dar vor schimba și informații privind principalele tipuri de produse destinate exportului.
Acordul mai prevede promovarea turismului, dezvoltarea de proiecte în domeniul protecției mediului și utilizării resurselor, cooperarea științifică și tehnică, schimbul de specialiști, organizarea de stagii de pregătire, dezvoltarea de programe educaționale comune și organizarea de seminarii pentru profesori, studenți și elevi.
CJ Bacău și Administrația Raională de Stat Belgorod-Dnestrovski vor suporta în mod independent cheltuielile apărute în cursul implementării acordului, în limitele prevăzute de legislația fiecărei țări. Acordul are avizul Ministerului Afacerilor Externe și al Ministerului Dezvoltării Regionale și a fost încheiat pe o durată de trei ani.
Două accidente rutiere au blocat traficul în județul Bacău
Două accidente rutiere au avut loc în această dimineață în județul Bacău.
Centrul Infotrafic din Inspectoratul General al Poliției Române informează că pe DN12A Comănești – Miercurea Ciuc, pe raza localității Ciobănuș, județul Bacău, a avut loc un accident în care au fost implicate două autoturisme. Traficul rutier a fost blocat.
Accident și pe DN 11
Centrul Infotrafic din Inspectoratul General al Poliției Române informează că pe DN11 Onești – Brașov, pe raza localității Bogdănești, județul Bacău, a avut loc un accident în care au fost implicate două autoturisme și o autoutilitară.
Două persoane au fost rănite. Mai multe echipaje medicale au intervenit imediat la fața locului.
În urma accidentului traficul rutier s-a desfășurat îngreunat, pe un fir alternativ.
Avarie la rețeaua de apă în zona Bulevardului Unirii
În data de 28.12.2019, începând cu ora 9.00, din cauza unei defecțiuni, se vor efectua lucrări de intervenție la rețeaua de distribuție apă situată pe Bulevardul Unirii, nr. 80-82, din Municipiul Bacău. Durata estimată a intervenției este de 8 ore.
În acest interval, în funcție de necesitățile tehnice, este posibilă și sistarea serviciului de furnizare a apei pentru abonații cu branșamentele situate în Cartierul Șerbănești.
Samsarii auto expun la supermarket
De ceva timp, băcăuanii care merg la cumpărături dau cu ochii de mașini parcate, multe cu numere roșii, cu prețul afișat pe bord. Nu sunt ale vreunui dealer auto local, nici premii puse la bătaie de supermarket-uri, ci mașini second hand-uri plasate de samsarii auto, după ce aceștia au primit „interzis” din partea autorităților locale. În mod evident, situația este oarecum stânjenitoare pentru clienții magazinului care, poate, nu găsesc, mai ales în zilele mai aglomerate, un loc unde să-și lase mașina. Într-o situație și mai încurcată sunt puși directorii magazinelor care, în repetate rânduri, au încercat să rezolve cumva problema. Prin urmare, unele hypermarketuri au instalat bariere la intrările în magazine, mai nou chiar și în parcările amenajate la subteran, unde spațiul de parcare este mult mai limitat decât la cele din aer liber. Aici, obișnuiau să-și lase mașinile și băcăuanii care nu fac neapărat comerț cu mașini la mâna a doua, ci care doreau să aibă dimineața, la prima oră, mașina uscată, cu motorul dezghețat care să pornească la prima cheie. „Probabil, o să punem și noi astfel de bariere, cum am observat că s-a întâmplat și la alte obiective din rețeaua noastră sau de la concurență. Deși, nu cred că va rezolva problema. De exemplu, la un magazin din zona «Autogară», a fost pusă de multă vreme barieră și, ce credeți?, a fost ruptă la puțin timp”, spune directorul de magazin de la un cunoscut retailer.
Problema autoturismelor „uitate” spre vânzare în aceste locuri a ajuns și la urechile directorilor din Capitală ai acestor mari retaileri. Din păcate, nici la acest nivel nu a putut fi rezolvată problema. „Au fost făcute demersuri inclusiv la autoritățile locale, dar se pare că lucrurile sunt mult mai complicate. Deși parcarea este a noastră, are un regim public, dat fiind faptul că ne adresăm populației. Ca atare nu poți cere să intervină autoritățile locale pentru a rezolva neajunsul”, mai spune directorul de magazin.
Arta de a fi optimist
Un prieten m-a rugat să scriu, pentru o revistă literară, un fel de eseu de deschidere, un editorial, cum s-ar zice în termeni jurnalistici. Dar, mi-a zis el, revista o să apară la început/ sfârșit de an, așa că-ți sugerez să ai un ton optimist, să insufli ceva poftă de viață sau chiar mai mult, sete de viață, жажда жизни, cum zic rușii. Prea stai cu ochii pe beregata Lumii, ai prea multă otravă în condei, prea vrei să-i jupoi pe toți…
Există o artă a optimismului? Oscar Wilde ne spunea că toţi suntem în șanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele. Am dat iama prin varii ghiduri ale optimistului (o, ce multe sunt!), dar nu s-a prins aproape nimic de mine. Nu există nici… rețete pentru optimism. Ar fi simplu să pot privi lumea aidoma lui Charlie Chaplin, cel care sugerează că nimic nu este permanent în această lume nebună; nici măcar necazurile noastre. Numai că această lume nebună a devenit, între timp, și otrăvită. Nu ne rămâne, cred, decât să-l aplaudăm pe causticul… optimist Voltaire, cel care-i spunea pesimistului că viața este, într-adevăr, un naufragiu, dar noi trebuie să avem puterea de a cânta în bărcile de salvare pe care ni le gestionăm singuri.
Așadar, încerc să fiu optimist. Custrategie. Citesc discursurile Președintelui și Premierului și-mi spun: ,,Ce glume festive!” Ascult promisiunile miniștrilor Educației și Sănătății și-mi zic iar: ,,Ce gume, domnule, ce glume!” Privesc spre inechitatea sistemelor de salarizare și pensii. ,,Astea, da… glume!” Miniștriide Interne și Justiție sugerează: ,,Pân-aici i-a fost corupției!” O, Doamne, ce uzine de glume!
Trăind într-o asemenea țară de glumeți, cum să nu te molipsești de arta de a fi optimist?
La ce seriale ne mai uităm?
Am mai povestit că televizorul îl am doar ca să mă uit la canalele de muzică. Dar cu numai 200 de lei am luat un dispozitiv care-l face „smart” și pot accesa Netflixul sau Internetul de pe el. Așa că, atunci când nu mai uit la filme, urmăresc niște seriale.
Pe Netflix a apărut The Witcher, un fantasy interesant, am văzut numai primul episod și mi se pare agreabil. Am citit prin presa britanică faptul că unii îl compară cu Game of Trones (pe care am refuzat să-l urmăresc), dar ăla era mai mult despre politică, asta este fantasy curat, cu vrăjitori, monștri, regine și prințese.
Tot pe Netflix este un serial rusesc care mie mi s-a părut interesant. Better than us este despre un viitor, prin 2029, când roboții sunt o banalitate. Sunt boți pentru sex, pentru munci, există și o mișcare anti-roboți, telefoanele mobile sunt niște brățări care proiectează pe braț mesaje, tranzacțiile se fac prin acele brățări care se pot conecta și la serviciile TV astfel încât să poți auzi sonorul la emisiunile proiectate pe ecrane gigant cât o clădire… Și apare un robot – Arisa – care nu mai respectă cele trei legi ale roboticii… Mie îmi place că roul principal este jucat de același actor din Sniffer, un alt serial produs pentru spațiul fost sovietic de o companie din Ucraina cu un detectiv care avea un simt olfactiv foarte dezvoltat.
Bull este un serial cu un actor care mi-a plăcut din NCIS – care, apropo, s-a bușit de tot de când au schimbat majoritatea personajelor – și în care un doctor în psihologie se ocupă de „știința proceselor”. Pe baza caracteristicilor demografice de pe rețelele sociale, caută câte o copie a fiecărui membru al juriului și învață să manipuleze jurații astfel încât să accepte povestea spusă de Apărare.
Elementary a fost un serial care a apărut pe Netflix și pe urmă a dispărut. Este reeditarea poveștii lui Sherlock Holmes, de dată asta, însă, acțiunea se petrece în zilele noastre, la New York iar dr Watson este o „ea” interpretată de Lucy Liu. Cine a văzut Ally McBill o știe.
De Lucifer și Miss Fisher amintesc în treacăt; seriale cu detectivi, fiecare cu specificul său.
S-au terminat dar au fost foarte bune miniseriile Carbon modificat și Bodyguard; le recomand, trebuie să le vedeți.
Biblioteca Județeană, condusă de un director interimar
Adrian Gelu Jicu, directorul Bibliotecii Județene „Costache Sturdza”, și-a depus demisia, renunțând la contractul de management încheiat cu Consiliul Județean (CJ) Bacău în 2016. Aleșii au luat act de această decizie și au aprobat încetarea contractului începând cu data de 1 ianuarie 2020.
Cum Biblioteca „C. Sturdza” nu putea funcționa fără conducere, odată cu încetarea contractului a fost aprobată și numirea unui înlocuitor. Conform legii, conducerea interimară se asigură până la data începerii executării noului contract de management, dar nu mai mult de 120 de zile calendaristice.
Persoana desemnată în funcția de director interimar este Cătălina Amăriuței, șefa serviciului „Comunicare colecții și acces internet”, cea care îi ținea locul lui Adrian Jicu atunci când acesta era în concediu de odihnă.
Pe perioada interimatului, contractul de muncă al Cătălinei Amăriuței pentru funcția de șef serviciu va fi suspendat. Ca manager, ea va fi remunerată cu 7.546 de lei pe lună.
Cod galben de ninsori
Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) a emis vineri o informare meteorologică de intensificări ale vântului şi precipitaţii mai ales sub formă de ninsoare în zona de munte, iar pe parcursul zilei de duminică şi în sud-est, precum şi o atenţionare Cod galben de ninsori însemnate cantitativ şi viscol pentru Carpaţii Meridionali şi de Curbură şi şase judeţe din Moldova.
Astfel, începând de vineri seara, ora 22:00, până duminică, la ora 22:00, local şi temporar vor fi intensificări ale vântului, cu rafale în general de 45-50 km/h şi de peste 60-70 km/h la munte, iar pe parcursul zilei de duminică (29 decembrie) şi în sud-est. Temporar, în zona montană va ninge, iar local în Transilvania, în sudul Moldovei şi din a doua parte a zilei de sâmbătă (28 decembrie) şi în Muntenia şi vestul Dobrogei vor predomina ninsorile şi se va depune strat de zăpadă.
Codul galben de ninsori va fi instituit în intervalul 27 decembrie, ora 22:00 – 29 decembrie, ora 20:00, când vor avea loc ninsori însemnate cantitativ şi viscol în judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Bacău, Vaslui şi în anumite zone din judeţele Vrancea, Covasna, Buzău, Braşov, Prahova, Argeş, Dâmboviţa, Sibiu, Vâlcea, Gorj şi Hunedoara.
„În Carpaţii Meridionali şi de Curbură, iar din dimineaţa zilei de sâmbătă (28 decembrie) şi în cea mai mare parte a Moldovei va ninge, temporar însemnat cantitativ, astfel că se va depune strat de zăpadă, local consistent. Vântul va avea intensificări, cu viteze la rafală în general de 50 – 55 km/h, iar la munte, în special pe creste, vor fi rafale de peste 70-80 km/h, viscolind şi spulberând zăpadă”, spun meteorologii.
Cronica rutieră
La data de 25 decembrie, în jurul orei 20.30, poliţiştii rutieri din Oneşti au depistat în flagrant un bărbat de 31 ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism fiind sub influenţa alcoolului.
În urma testării bărbatului în cauză cu aparatul etilotest, acesta a indicat valoarea de 0,50 mg/l alcool pur în aerul expirat şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
La data de 26 decembrie a.c, în jurul orei 04.30, o patrulă de poliție din cadrul Secţiei 5 Poliţie Rurală Răcăciuni, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiunilor de serviciu au depistat în flagrant un tânăr, de 25 de ani, din comuna Cleja, în timp ce conducea un autoturism pe raza comunei aflându-se sub influenţa alcoolului.
În urma testării cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 0,49 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care conducătorul auto a fost condus la spital pentru recoltarea de mostre biologice de sânge, în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
La data de 27 decembrie a.c., poliţiştii oneşteni au depistat în flagrant un tânăr de 23 de ani, din judeţul Harghita, în timp ce conducea un autoturism, sub influenţa alcoolului.
Tânărul a fost testat alcoolscopic, rezultatul fiind 0,056 mg/l alcool pur în aerul expirat.
S-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
Ce au făcut polițiștii de Crăciun
De Sărbătoarea Nașterii Domnului, poliţiştii Inspectoratul de Poliție Județean Bacău au fost la datorie, astfel încât nu au fost înregistrate evenimente cu impact asupra siguranței publice.
Măsurile luate de poliţiştii care au acţionat pentru menţinerea ordinii şi liniştii publice și a siguranţei rutiere au făcut ca oamenii să se bucure în linişte de sărbătoarea Crăciunului.
Poliţiştii Inspectoratului de Poliție Județean Bacău, în perioada 24-26 decembrie a.c., au intervenit la 224 de sesizări, din care 209 prin SNUAU 112 şi au fost prinşi în flagrant 8 autori de infracțiuni.
Pentru abaterile de la normele contravenţionale, poliţiştii au aplicat 453 de sancţiuni, în valoare de 205.670 de lei.
Astfel, poliţiştii au intervenit şi au aplicat 113 sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea normelor privind ordinea şi liniştea publică prevăzute de Legea 61/1991.
Pentru neregulile constatate în trafic, poliţiştii au aplicat 305 sancţiuni contravenţionale, 90 fiind pentru depăşirea limitelor legale de viteză. Totodată, au fost reţinute 61 de permise de conducere şi 5 certificate de înmatriculare.
Alaiul Datinilor şi Obiceiurilor de Iarnă, la a 55-a ediţie – FOTO & VIDEO
De peste 50 de ani, în Bacău are loc unul dintre cele mai mari şi frumoase festivaluri de datini şi obiceiuri de iarnă. Practic, la început, în Staţiunea Slănic Moldova, la Comăneşti, iar în ultimii 30 de ani, pe străzile Bacăului, vin, din toate colţurile judeţului, cele mai vechi şi frumoase cete, formaţii, grupuri, alaiuri, de urşi, capre, căiuţi, mascaţi, irozi, toboşari, pluguşoare, sorcove, pentru a arăta că au păstrat de la înaintaşi şi duc mai departe tradiţiile şi obiceiurile care marchează Crăciunul şi Anul Nou, bucuria vieţii şi speranţele pentru un an mai bun.
Şi, dintotdeauna, urările, jocurile, în cea mai mare parte sunt legate de tradiţiile pământului, de lupta cu superstiţiile şi de ironizarea unor metehne vechi ale unor oameni, lenea, patimile lumeşti, păţaniile de peste an, îmbrăcând diferite forme de manifestare. Sunt de remarcat bogăţia costumelor, a obiectelor folosite, a repertoriului vocal şi coregrafic, peste care domină veselia şi voia bună: a fost un an bun, va fi unul şi mai bun.
Şi anul acesta, Consiliul Judeţean şi Ansamblul Folcloric Profesionist „Busuiocul” au invitat în festival, pe lângă alaiurile de datini şi obicieuri din judeţul Bacău şi formaţii din judeţele Botoşani, Iaşi, Neamţ, Vaslui şi Vrancea, fiecare cu frumuseţea şi specificul lui, unele inedite şi spectaculoase prin mesaj, costumaţie şi manifestare. Începând cu ora 10.00, centrul oraşului a fost pur şi simplu invadat de numeroase obiceiuri, iar pe scena special amenajată în Piaţa Tricolorului, au evoluat în faţa miilor de băcăuani, Pluguşorul tras de patru boi din Bârsăneşti, care a avut onoarea să deschidă anul acesta festivalul, împreună cu ceata de urşi, mascaţi şi capre.
Într-un iureş de dansuri, strigături şi costume multicolore au urmat, în aplauzele celor prezenţi, căiuţii şi mascaţii din Câmpeni – Pârjol, Pluguşorul din Scorţeni, Caprele din Livezi şi Roşiori, Alaiul din Sarata, comuna Solonţ, prezent din nou la festival, care, conform tradiţiei, se opresc la casele gospodarilor cu un program complet, dansurile frumoşilor, caprei, căiuţilor, ursului şi tradiţionalul pluguşor. A venit rândul celor din Dofteana cu cele mai mari cete de urşi, din toate satele comunei, cu irozi şi doboşari, ale căror ritmuri impresionează nu numai pe români ci întreaga lume. N-au lipsit de la sărbătoare cetele din Gârleni, Vultureni, Bereşti Tazlău, Odobeşti, dar şi din Scobinţi – Iaşi, Păuneşti – Vrancea, Todireşti – Vaslui.
A fost, în 2019, unul dintre cele mai bogate, diverse şi frumoase festivaluri, după cu ma remarcat şi artizanul şi sufletul acestei manifestări artistice, în care tradiţiile au fost la loc de frunte şi cinste.
„Ne pregătim de câteva luni pentru acest festival. Am dorit şi cred că, în cea mai mare parte am reuşit, să aducem în faţa băcăuanilor tot ce avem mai frumos şi semnificativ prin mesaj şi manifestare în judeţul Bacău. Au fost invitate peste 30 de formaţii şi alaiuri. Am insistat pe autenticitate, pe eliminând orice fel de imixtiune a aşa-zisului modernism. Nu are ce căuta într-un obicei tradiţional. Am avut în vedere diversitatea şi puritatea costumelor, dar şi forma vocală de exprimare. Sper că am reuşit să arătăm că avem cele mai frumoase obicieuri din această parte de ţară, ne mândrim cu ele şi, un lucru important, am apreciat că, cu toate greutăţile de toate felurile, sunt încă oameni inimoşi, cu dragoste şi respect pentru tradiţiile noastre, fără ei nu s-ar reuşi această magnifică formă de exprimare a culturii tradiţionale.”
Petre Vlase, director al Ansamblului “Busuiocul”
Timp de mai bine de şase ore mii de băcăuani, tineri şi copii, mulţi tineri şi mulţi copii, au fost gazede primitoare, apreciind şi aplaudând evoluţia spectaculoasă, inedită şi curată a sutelor de purtători ai mesajelor şi urărilor de sănătate, bucurie şi mulţi ani.
După 30 de ani
Este titlul unei foarte cunoscute poezii scrise de Vasile Alecsandri şi numite la început „Către români”. (Caz similar: „Hora Ardealului” a devenit „Hora Unirii”.) Cuprinde versuri-manifest, prin care poetul născut în Bacău la 14 iunie 1818 recunoaşte rolul esenţial al mişcării revoluţionare de la 1848 din Europa şi necesitatea ca locuitorii de la nord de Dunăre să se racordeze la temperatura ridicată a evenimentelor din Occident.
… traversând anul 1971…
Băcăuanii au ţinut să boteze Casa de Cultură a Sindicatelor cu numele autorului entuziastului imn „Hora Unirii”. Ca atare, au aşezat pe laterala clădirii două plăci de marmură pe care au gravat versuri al căror mesaj este actual şi azi:
„Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind;
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
Pentru patria sa moare,
Nemurire moştenind”.
… către 1990
În zilele de foc ale sfârşitului de decembrie 1989 s-a plămădit ziarul „Deşteptarea”, mai precis în perimetrul Palatului Administrativ, nu departe de Casa de Cultură şi nici de Casa „Alecsandri”. E interesant de cercetat în vreo arhivă sonoră dacă măcar unul dintre cuvântătorii de la balconul Prefecturii a avut inspiraţia de a-l cita pe Vasile Alecsandri cu versurile de mai sus, din „Deşteptarea României”. Ar fi fost un excelent exerciţiu motivaţional pentru atmosfera incandescentă care a dominat Bacăul, laolaltă cu toată suflarea românească.
„Deşteptarea” de Bucovina
Nu a avut de la început acest titlu. Când în 1875 s-a înfiinţat Universitatea din Cernăuţi, învăţământul românesc a fost ameninţat cu germanizarea. I s-a opus presa „pentru politică, religie şi literatură”: în 1848 (4 oct.) se naşte la Cernăuţi gazeta „Bucovina” a fraţilor Hurmuzachi (secretar de redacţie, Iraclie Porumbescu). Colaborează nume mari din Moldova (Vasile Alecsandri – aici publică prima oară balada „Mioriţa” –, M. Kogălniceanu, C. Negri, V. Pogor), Muntenia (D. Bolintineanu, V. Cârlova) şi Transilvania (A. Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul ş.a.).
Interzisă de cenzură, va reînvia în alte gazete, printre care şi „Deşteptarea”.
„Deşteptarea”, în ţară
Probabil nici un alt titlu de periodic nu a cunoscut o frecvenţă mai ridicată comparativ cu „Deşteptarea”. A apărut în oraşe din toate provinciile istorice româneşti: Bucureşti (1874, 1932), Vaslui (1876), Huşi (1879), Lugoj (1879), Piatra-Neamţ (1891, 1914), Braşov (1905), Cernăuţi (1893, 1907, 1921, 1943), Salonic (1908), Craiova (1911), Novaci (1911), Roman (1912, 1913), Budapesta (1916), Iaşi (1917), Soroca (1918, 1919), Chişinău (1919), Giurgiu (1923), Râmnicul Sărat (1927), Reşiţa (1930), Constanţa (1931, 1990), Cavarna (1931), Brăila (1932, 1991), Galaţi (1934, 1996), Timişoara (1934), Râmnicu-Vâlcea (1944), Arad (1946), Bacău (1989), Slatina (1997).
Secolul tanchiștilor români adunat în file de carte
Istoriografia militară de tancuri adaugă o nouă și valoroasă apariție în colecția ei, prin volumul „Secolul tanchiștilor” (Editura „Favorit”, București, 2019), dedicată de autor evenimentului special trăit de tanchiștii români la centenarul armei tancuri în Armata Română (1 august 1919-1 august 2019). Lucrarea ne-a fost semnalată de un veteran băcăuan al acestei arme, col. tc. (rtr.) George Gheorghiu. Filiala Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” a sărbătorit, în acest an, centenarul armei tancuri și a omagiat memoria eroilor tanchiști căzuți în luptă în Al Doilea Război Mondial, eveniment consemnat și în ziarul nostru.
În cele peste 400 de pagini ale noului volum, cititorul este captivat de bogăția de informații referitoare la apariția și evoluția acestui „copil minune” al Primului Război Mondial, tancul, dar mai ales de destinele unor veterani de război, tanchiști români pe fronturile de luptă din est și din vest în Al Doilea Război Mondial.
Este relatată povestea veteranului de război tanchist Mihai M. Ion hărăzit cu o viață trăită peste o sută de ani, scăpat ca prin minune din încercuirile sovietice din iarna anului 1942 în bătălia de la Cotul Donului.
Impresionantă este și moartea maiorului erou Niculae Mitu, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, care a fost pe front în toți cei patru ani ai celui de Al Doilea Război Mondial, dar a fost ucis în anul de pace 1947 într-o împrejurare înconjurată de mister.
Este relatată, de asemenea, bravura și moartea de martir a locotenentului Ioan Giorgi în lupta cu tancurile germane de la DolnýPial (astăzi în Slovacia), din martie 1945.
Scriitorul Dan Gîju s-a născut la Didești (jud. Teleorman), în 1964. Este militar de carieră, colonel în rezervă, licențiat în științe juridice, scriitor, pictor autodidact cu mai multe expoziții la activ. Timp de 12 ani a muncit în Trustul de presă al Ministerului Apărării Naționale ca redactor și apoi ca redactor șef. Autor prolific – în medie a publicat câte o carte pe an, cel mai cunoscut roman al său fiind „Pumnul de fier” (ed. I în 2003, ed. a II-a în 2013), bazat pe mărturiile regretatului colonel tanchist Gheorghe Cojocea, fost locotenent în Wehrmacht (numele oficial al armatei germane naziste în perioada 1935-1945), unul dintre puținii români care a luptat ca simplu tanchist sub comandă germană în bătălia de tancuri de la Kursk – Orel, din 1943.
«Este o carte excelentă, scrisă după regulile științifice, pe baza studierii unei vaste bibliografii, cu note de subsol, cu anexe și cu o bogată iconografie. Volumul poate fi procurat de la Librăria „Mihai Eminescu” din București sau de la Editura „Favorit”.»
Col. tc. (rtr) George Gheorghiu, membru de onoare al Filialei Bacău Cultul Eroilor
Serghei Esenin, poetul care a înseninat literatura rusă
„Să mori în viaţă nu-i o noutate,
Desigur şi-a trăi nu-i ceva nou”
Esenin
Cu poetul George Lesnea, unul dintre cei mai buni traducători ai poetului, l-am descoperit pe Serghei Esenin. Gheorghe Tomozei, cu „Moartea unui poet”, m-a legat definitiv de Nicolae Labiş. Pe Paul Verlaine l-am găsit alături de Arthur Rimbaund. Poeţi geniali, destine tragice. Elev fiind eram îndrăgostit de celebrele versuri ale lui Esenin: „Ah, voi sănii, sănii! Şi voi cai, voi cai!/ Numai dracul v-a scornit, mişelul!/ Peste stepă-n goană, cu alai,/ Râde pîn’ la lacrimi clopoţelul.” Dar Labiş, cu povestea lui tristă? Un nonconformist care a răsturnat valorile şi a dat cu tifla închistării poeziei în vechile tipare. Ne puneam la încercare ţinerea de minte cu “Moartea căprioarei”: „Seceta a ucis orice boare de vânt./ Soarele s-a topit şi a curs pe pământ./ A rămas cerul fierbinte şi gol./ Ciuturile scot din fântână nămol./ Peste păduri tot mai des focuri, focuri/ Dansează sălbatice, satanice jocuri./ Alţi colegi se lăudau că au învăţat pe de rost celebra, pe atunci poezie „Lidice”, de Eugen Jebeleanu, cu ale ei 60 de strofe. Teribilă poezie, teribilă tragedie: 88 de copii ucişi din ordinul lui Hitler. Plângea tot căminul cultural când colegul meu Dan o recita pe scenă, la serbarea de sfârşit de an: “Îţi aminteşti, Ioane? Era iarnă./ Zăpada încapuse-ncet să cearnă tremurătoare,/ în întreg văzduhul,/ fulgi uriaşi, legănători, ca puful…”
Pe Arthur Rimbaund l-am descoperit într-o plachetă pe un raft dintr-o bibliotecă. M-a cucerit de la primele versuri. Un copil teribil, un avangardist, cu o viaţă zbuciumată. Cariera lui de poet s-a întins doar pe o perioadă de trei ani. Dar ce ani! Dar ce operă!
„În seri de vară-albastre, voi merge pe poteci/
Printre ţepoase grâne, strivind otava verde,/ Şi tipărindu-mi paşii în firele ei reci,/ Îmi voi lăsa-n vânt părul – uşor să mi-l dezmierde.”
Trei poeţi geniali, cu destine tragice.
Ultimul poet al satului rus
Esenin. Îl uitasem. Doar Labiş îmi mai stăruia în minte, în suflet. Am auzit că nu-l mai găseşti prin cărţile liceenilor.
Nu mică mi-a fost surpriza când am primit la redacţie un plic, în care am descoperit o carte frumoasă: coperţi cartonate, pe care a fost tipărită fotografia unui tablou celebru. Imaginea m-a dus imediat la o ediţie din 1961 – Poezii (Esenin), tot în traducerea lui George Lesnea, apărută la Editura Tineretului: Un desen timbru: o sanie cu trei cai, mânată de un copil cu părul vâlvoi. Parcă era Esenin…
Să revin la cartea care mi-a adus o bucurie: „Serghei Esenin. Din tenebrele morţii, spre glorie universală”, autor Grigore Codrescu, profesor, critic şi istoric literar, iar pe coperta interioară, la titlu se mai adaugă „Micromonografie critică”, apărută la Editura Rovimed Publishers, 2019. „O carte, după cum scrie autorul în autograf (Mulţumesc, domnule profesor), cu colaborare internaţională: autor critic român, temă din Rusia, editor din Rep. Moldova şi hârtie finlandeză.”
Mă văd obligat să mai menţionez: coperta – Mihnea Baran, culegere text – Ana Chiscop. Are şi un Motto care nu putea fi decât primele două strofe din poezia „Ah, voi sănii, sănii!” Pentru a lămuri cititorul şi a explica motivul apariţiei acestei cărţi, la pag. 4 găsim explicaţia: „Se dedică această carte unui mare poet, dispărut într-o istorie confuză şi tragică, la aniversarea a 125 de ani de la naştere.” Poetul este născut pe 21 septembrie 1895, după cum chiar el mărturiseşte în Autobiografia din Berlin, ceea ce înseamnă că autorul s-a apucat de scris cartea anul trecut şi, din diferite motive, a văzut lumina tiparului, anul acesta.
Parcurgerea volumului scoate la iveală faptul că profesorul Codrescu a citit tot ce s-a scris în România despre „ultimul poet al satului rusesc”, redat în rezumat în „Cuvânt către cititorul iniţiat”, un eseu care introduce cititorul în atmosfera şi istoria unei Rusii aflată în pragul dezastrului, timp şi spaţiu în care Serghei Esenin vede lumina zilei, îşi trăieşte tinereţea literară, este epoca căutărilor, a marilor deziluzii înecate în alcool, dar şi a prea multelor şi marilor iubiri eşuate, ceea ce nu-l împiedică să devină un mare poet, un deschizător de drumuri în literatura rusă. Frumos ca un înger, inteligent, un geniu care nu mai încape în Rusia, evadează, revine de fiecare dată „acasă” şi sfârşeşte într-o cameră de hotel, la numai 29 de ani, moartea asupra căreia planează până astăzi suspiciuni. Labiş, poetul din Mălinii Sucevei, „buzduganul unei generaţii” (v. Eugen Simion), sfârşeşte la numai 21 de ani, sub roţile unui tranvai, Rimbaund moare în chinuri, la 37 de ani.
Esenin devine ginerele lui Tolstoi
Esenin, în cartea pe care am aşezat-o deja în „raftul cu poeţii de suflet”, este aşezat în contextul istoric, politic şi social din Rusia sfârşitului de secol XIX şi început de secol XX, o Rusie răvăşită de războaie, sărăcie şi nesiguranţă, dominată de persoanlităţile Ţarului şi a lui Lenin, perioadă de trecere de la feudalism, direct îi socialism! „Copilăria lui Serghei Esenin şi anii şcolarităţii; amprentele satului rus şi semnele gloriei poetice”, „Începuturile literare ale lui Serghei Esenin; interferenţe cu poeţi ai epocii: Al. Blok, S. Gorodeţki, Vladimir Maiakovski, Andrei Belîi şi alţii”, „Visuri, proiecte utopice şi iniţiative în viaţa literară a Rusiei Leniniste”, sunt primele capitole care ne arată un Esenin dezlănţuit, „obraznic”, însă îndrăgostit de satul rusesc, pe care îl cântă până la glorificare. „Puţini poeţi şi-au cântat patria în ode mai vibrante. Este o cavalcadă imaginistă în care imaginismul oferă o secvenţă de capodoperă”: „Ce frumoasă eşti, trista mea ţarină!/ Tot hotarul acesta mi-e drag/ Port în inimă casele şubrede,/ Cu-aşteptări de măicuţe în prag.” Celebră este „Scrisoare de la mama” (nu-i sigur că este scrisă în această formă de poet): „Că eşti poet de seamă/ N-am nicio bucurie/ Că faima cea deşartă/ mi te-a băgat în jug./ Era cu mult mai bine/ ca în copilărie/ Să fi umblat pe câmpuri/ Cu braţele pe plug.”, ca şi răspunsul lui este trist însă plin de iubire: „Tu tot mai trăieşti, bătrână mamă?/ Ţie cu supunere mă-nchin!/ Mica-ţi casă, seara de aramă,/ Lumineaz-o paşnic şi senin.// Mi se scrie că eşti tulburată,/ Că ţi-e dor de mine ne-ncetat,/ Că ades baţi drumul, supărată,/ În paltonul vechi şi demodat”.
Nu uită niciodată şi se întoarce mereu în satul lui, Konstantinnovo, din gubernia Reazan, un sat mic, pe malul râului Oka, pe care îl regăsim în poemele sale.
Primul volum de poezii, Raduniţa (Ziua Pomenirii), îi apare în anul 1916, primit bine de critică, însă ignorat de oficialităţi, fiind puternic impregant de sufletul religios al ruşilor, însă bolşevicii erau atei!
Se aruncă în braţele lui Lenin (căruia îi dedică un poem cu acelaş nume), se apropie de „utopia bolşevică”, se vede din placheta „Albastrul”, din 1919, însă nu durează mult această „utopie”, iar mai târziu „Schimbarea la faţă”, „Spovedania unui huligan”, „Moscova cârciumărească” şi uimitorul „Ceaslovul satelor”.
Un capitol gustat de cititor este cel care are în centru „iubirile” lui Esenin. Prima este mama, pe care o iubeşte ca pe o icoană, apoi surorile, dintre care se detaşează Şura. Femeile din viaţa lui Esenin au fost cinci, din care au rezultat trei copii: Anna Izriadova, originară din satulu lui, care i-a adus un copil, pe Iuri, Zinaida Raikh, cu care a avut doi copii, pe Tatiana şi Constantin, urmează, în 1922, Isadora Duncan, celebra dansatoare americană, pe care a cunoscut-o când ea avea 42 de ani, aceasta oferindu-i posibilitatea de cunoaştere a Americii şi Europei. În ultimul an de viaţă, 1925, îi devine soţie Sophia Andreievna Tolstaia, nepoata marelui romacier, autorul tulburătorului „Război şi pace”. A fost şi enigmatica Galina Benislavskaia care i-a purtat o iubire adevărată, de altfel, la un an de la moartea lui, atunci când a aflat, s-a sinucis pe mormântul lui.
„Săniile” lui Esenin trec graniţa, în România
Serghei Esenin a pătruns rapid în literatura română, primele traduceri aparţin lui George Lesnea, vin apoi criticii, George Călinescu, care menţionează câţiva eseninişti, urmează Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Dinu Pillat, Lucian Blaga, Mihai Beniuc etc., însă monografii adevărate, afirmă Grigore Codrescu, ne-au lăsat Ştefan Bitan (Cluj), Emil Iordache (Iaşi), din care citează fără rezerve autorul volumului „Esenin. Din tenebrele morţii, spre gloria universală”.
Pentru a-l ţine aproape pe cititor şi a-şi argumenta afirmaţiile, inedită este varianta aleasă de autor: redarea unor strofe din poeziile menţionate sau chiar a unor poeme întregi, cum este „Omul negru” sau „Scrisoarea mamei”.
Volumul semnat de prof. Grigore Codrescu se înscrie în seria de restituiri critice a unor mari poeţi ai literaturii universale, ignoraţi mai mult din reţineri ideologice, care fac ravagii nejustificate printre criticii literari din România. Tocmai de aceea, „Serghei Esenin”, în interpretarea criticului băcăuan, este cu atât mai meritorie şi binevenită, folositoare tinerilor şi, de ce nu, dascălilor iubitori şi datori literaturii de bună calitate.
Nouă luni de închisoare pentru lovire
La data de 24 decembrie a.c., poliţiştii din Nicolae Bălcescu au depistat un bărbat din localitate, pe numele căruia exista un mandat de executare a pedepsei închisorii, emis de Judecătoria Bacău.
Cel în cauză a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni de închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violenţe.
Bărbatul a fost încarcerat în Penitenciarul Bacău.
Joker sau Despre viață
Vi s-a întâmplat vreodată să vedeți un film care să vă distrugă și să vă reconstruiască, să vă dea peste cap perspectiva asupra vieții, în doar 122 de minute? Recent, am avut o astfel de ocazie, fiind unul dintre acele momente care îți schimbă „cursul râului”. În cazul meu, viața.
Vorbesc despre „Joker”, un thriller psihologic regizat de Todd Phillips, cu premiera în România pe 4 octombrie 2019, în care, prin interpretarea emoționantă a lui Joaquin Phoenix, se relatează destinul lui Arthur, un clovn de meserie, ce aspiră a fi comediant, pentru care existența devine o veritabilă tragedie.
Poate că povestea în sine nu se relevă pe atât de importantă pe cât este complexitatea psihologică ce se dorește a fi transmisă. Filmul este o adevărată operă de artă, dacă însăși durerea de a trăi este înțeleasă și absorbită în cea mai profundă manieră de către simplul privitor, căruia nu i se înfățișează nimic altceva decât cea mai tulburătoare și mai magnifică formă a existențialismului cinematografic. Un film destul de „ușor”, nu-i așa?
Desigur că, dintr-o anumită perspectivă, fiecare va interpreta filmul în funcție de propria viziune auctorială, astfel că, pentru mulți poate fi doar un alt film bazat pe caracterele DC Comics, pentru alții, un thriller ce merită văzut, iar pentru unii, un principiu decizional în definirea stării de a trăi, la fel de asurzitor ca ecoul unor voci din abis. Sau din capul nostru. Altfel, în spatele aspectelor de suprafață, se redă tragedia comicului prin care vei realiza ce e cu adevărat esențialul vieții – „Credeam că viața mea este o tragedie, acum realizez că e o comedie”… în alte cuvinte, o latură a absurdismului, în care mă pot regăsi și în care îmi așez destinul absolut. Dar, oare, nu înnebunim cu toții la un moment dat?
„Joker” – de departe cel mai bun film văzut anul acesta – devine definiția unui paroxism psihologic, transpus în aparenta formă „inocentă” a unui film cu supereroi DC Comics, care te face într-adevăr să te întrebi: „CE NAIBA E VIAȚA?!”. Iar, ca răspuns, nu poți decât să râzi nevrotic și incontrolabil, exact ca Joker…. HA HA HA!!!
Erica Eremia, clasa a X-a, elevă la Colegiul Național „Ferdinand I” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
