Pe traseul de 30,7 de kilometri al viitoarei variante ocolitoare a Bacăului, cu regim de autostradă şi drum expres, încă înainte de a începe lucrările, pe şantier au apărut câţiva oameni care s-au apucat de săpat gropi, mai mari, mai mici, din 50 în 50 de metri. Gropile nu fac parte din proiectul ingineresc al Centurii, nu se sapă nici pentru a se turna piloni de susţinere a podurilor, nici după aur, nici după apă. Ei sunt arheologii şi sapă după mărturii ale istoriei acestor locuri. Au fost şi sunt mereu înaintea constructorului, pentru a se asigura că lucrările de infrastructură nu vor distruge vestigii importante ale trecutului nostru.
Întreaga echipă, formată din arheologi de la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” (CMIA) Bacău, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi (colectiv coordonat de prof.univ.dr. Lucreţiu Bîrliba), Institutul de Arheologie Iaşi (colectiv coordonat de dr. Dănuţ Aparaschivei), S.C. Vanderlay Arheo SRL Hunedoara (care s-a ocupat de logistică), formată din dr. Petre Colţeanu şi Andrei Heroiu, arheologi de la Muzeul Judeţean Buzău, este condusă de dr. Elena-Lăcrămioara Istina (CMIA Bacău) – responsabil ştiinţific al şantierului arheologic.
A fost vorba, în prima fază, de cercetări arheologice preventive, reglementate de Ordonanţa 43/2000, privind protejarea patrimoniului arheologic, precum şi Legea 182/2000, care prevede protejarea siturilor şi monumentelor istorice.
„Toate aceste cercetări preventive se execută anterior oricăror construcţii de infrastructură, balastiere, edilitare etc. şi au rolul de a proteja şi salva patrimoniul arheologic. Aceste lucrări sunt avizate de Direcţiile judeţene de cultură, în prima fază, urmate de aprobarea Ministerului Culturii. Nu are rost să intrăm în amănunte tehnice, toate aceste lucrări au în spate o serie de documente, care nu se obţin uşor, însă fără ele nu poţi interveni în teren”, ne spune dr. Elena – Lăcărmioara Istina, şef Secţie Arheologie-Istorie a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, responsabil ştiinţific al Şantierului Arheologic.
500 de găuri pe 30 de kilometri
În aprilie 2016, Direcţia pentru Cultură a judeţului Bacău a solicitat Diagnostic Arheologic Intruziv al întregului traseu al Variantei Ocolitoare a Bacăului, o etapă anterioară cercetării arheologice propriu-zisă, cu aprobarea Companiei Naţionale de Infrastructură (CNAIR), de către arheologi înscrişi în Registrul Naţional al Arheologilor, astfel că a fost eliberată autorizaţia de cercetare pentru Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”. În perioada iulie – august şi noiembrie 2016 s-a realizat diagnosticul arheologic intruziv, pe toţi cei 30,7 km. Din 50 în 50 de metri s-au realizat sondaje, săpături de verificare, mecanic, pe o lăţime 2 m şi lungime între 8 şi 16 m, iar adâncimea de 0,5 m. Astfel că s-a putut stabili care sunt siturile de pe tronsonul acestui obiectiv. Sunt proceduri standard. Acolo unde s-a descoperit un obiectiv arheologic, s-a mărit numărul de secţiuni, pentru a determina exact lungimea sitului afectat de proiect, plus că a fost efectuat şi un studiu teoretic, pentru a vedea potenţialul arheologic al zonei. Astfel, în prima fază s-au executat 443 de astfel de secţiuni, pe toată lungimea, iar în noiembrie, acelaşi an, din cauza unor condiţii obiective, alte 42 de secţiuni.
„Ne-am bucurat că ne-a fost încredinţată această cercetare arheologică de amploare şi foarte importantă. A fost o muncă foarte grea, condiţii de şantier, căldură, praf, intemperii. Pe lângă arheologi, compania constructoare ne-a asigurat zilnic echipe de muncitori, care executau săpăturile, pe unele secţiuni chiar până la 2 metri, îndreptau malurile, eliberau materialul, direct sub supravegherea arheologului. Totul s-a înregistrat, fotografiat, desenat şi studiat. Să ştiţi că nu toate lucrurile au mers peste tot bine, exproprierile se făcuseră, însă oamenii nu-şi primiseră banii, noi a trebuit să intervenim peste culturi, oamenii au mai ripostat, a fost nevoie, în unele locuri, de intervenţia primăriilor, a organelor de ordine, însă, până la urmă, problemele s-au rezolvat, dar nu-i uşor să stai în faţa oamenilor, nemulţumiţi, nervoşi, dar noi aveam termene, aveam priorităţi”, povesteşte în continuare responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic.
Arheologii au fost mereu înaintea constructorului
Echipa din Bacău a fost formată din arheologii dr. Elena-Lăcrămioara Istina, dr. Dănuţ Prisecaru, tehnicieni de săpătură dr. Marius Alexandru Istina şi Marina Bărbieru, restauratori Iulia şi Petru Voinescu, iar mai târziu, la reluarea lucrărilor, în 2019, pentru a grăbi cercetările şi a nu împiedica constructorul, conducerea Complexului Muzeal a suplimentat echipa cu alţi salariaţi ai Complexului: dr. Tiberiu-Theodor Plăcintă, dr. Elena Brînduşa Manea, Simina-Mihaela Ilaş, Iulian-Petru Bucur, Sebastian Sascău.
„Trebuie să spun că nu am împiedicat cu nimic constructorul, mereu am fost înaintea lui sau ne-am adaptat cercetările în funcţie de cum ne solicita Compania de Infrastructură şi firma constructoare, deoarece s-a lucrat pe mai multe tronsoane şi nu toate pe linie. Prioritare au fost cercetările acolo unde s-au ridicat podurile, viaductul. În cazul în care arheologii găsesc urmele unei construcţii/monumente importante ce nu pot fi mutate, cum ar fi o villa sau un castru, o aşezare mai mare care a lăsat urme, lucrurile devin serioase, iar proiectul de construcţie ar trebui schimbat, drumul deviat şi tot aşa, ceea ce nu a fost cazul. Dacă însă se găsesc doar oseminte, rămăşiţe de vase, alte artefacte, se valorifică, iar excavaţiile sunt duse la capăt şi se obţine «descărcarea arheologică». Asta înseamnă că acolo se poate construi fără a afecta cercetarea istoriei. Noi am făcut o delimitare precisă a zonelor unde trebuie făcută cercetarea, cea mai mare zonă a fost de 600 de metri lungime”, mai precizează Lăcrămioara Istina.
Firma constructoare sau compania beneficiară, după caz, a asigurat transportul arheologilor, cazarea şi masa, cât şi un topograf, pe toată durata lucrărilor.
Șapte situri
În urma cercetărilor au fost descoperite şapte situri, înregistrate, botezate, în ordinea descoperirii, care vor rămâne aşa în bibliografia de specialitate.
Situl nr. 1 – localitatea Sarata; Situl nr.2 – satul Schineni, comuna Săuceşti; Situl nr. 3 – localitatea Săuceşti; Situl nr. 4 – tot în Săuceşti; Siturile nr. 5 – 6 – 7, Letea Veche. La o privire mai atentă se observă că ultimele trei sunt dispuse paralel cu Siretul, iar cercetările în aceste situri au şi demonstrat că era vorba de zone locuite, unde oamenii acelor timpuri se ocupau cu exploatarea resurselor acestui râu, dar şi cu agricultura. Siturile au fost datate ca fiind din epoca neolitică, epoca bronzului, prima epocă a fierului, a doua epocă a fierului, evul mediu şi perioada modernă.
Turcii au părăsit „câmpul de luptă”
Şi au început efectiv cercetările. Situl 1 de la Sărata a fost cercetat în septembrie-noiembrie 2016. Tot atunci a început colaborarea cu un colectiv de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, la Situl 4 – Săuceşti. S-a lucrat apoi pe siturile 6 şi 7, de la Letea Veche, care au fost finalizate foarte repede, deoarece proiectul Centurii trecea pe marginea acestora. În martie 2017, au fost reluate cercetările, fiind atacate Siturile 3, de băcăuani şi Situl 2, coordonat de ieşeni.
Lucrările au continuat până pe 1 aprilie 2017, când arheologii au fost anunţaţi de Compania de Infrastructură, că firma constructoare din Turcia a dat faliment, astfel că cercetarea arheologică a fost suspendată, iar siturile neterminate au fost conservate, fiind monitorizate permanent.
Conform metodologiei, colectivul de cercetare de la CMIA Bacău a realizat şi o primă valorificare a cercetărilor, primul volum cuprinzând toate lucrările de diagnostic, fiind prezentat public, atât în Bacău cât şi la Iaşi.
„Pentru Complexul Muzeal «Iulian Antonescu», proiectul «Varianta Ocolitoare a Municipiului Bacău» a fost o oportunitate în ceea ce priveşte cercetarea arheologică în zona limitrofă a municipiului Bacău şi de îmbogăţire a patrimoniului instituţiei. În urma diagnosticului arheologic efectuat în 2016 au fost reperate şapte situri arheologice inedite pe harta arheologică a judeţului Bacău. Cercetarea acestora a adus noi informaţii referitoare la evoluţia comunităţilor umane din zona Bacăului. În aceste situri au fost descoperite obiecte deosebite din mai multe perioade istorice, aflate în prezent în curs de restaurare şi inventariere.
Proiectul a fost, de asemenea, o oportunitate pentru specialiştii instituţiei noastre, o modalitate de a-şi afirma profesionalismul.”
Prof. Mariana Popa, manager Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău
Rezultate de mare valoare istorică
Întrebarea reporterului este firească: Care au fost rezultatele, ce s-a descoperit?
„Pe Situl 1, din toate cercetările, instituţia noastră s-a îmbogăţit patrimonial foarte mult. Având în vedere banii pe care îi are Complexul Muzeal pentru cercetare, sume nu întotdeauna suficiente, aceste cercetări, finanţate pe bază de contract, executate pe Şantierul Centurii Ocolitoare, sunt mană cerească. Am să vă dau un exemplu: pe şantierul de la Fulgeriş, în cinci ani, am săpat 590 mp, atâţia bani am avut. Aici, numai pe Situl 3, am săpat peste 12.000 mp. Faceţi comparaţie. Ce am descoperit? Pe Situl 1 am descoperit niveluri de locuire din neolitic şi din cele două epoci ale fierului. Prin cercetare, am reconstituit acea aşezare. Cea mai importantă descoperire, de pe S1 a fost o râşniţă, iar sub ea, am găsit grâu carbonizat, care este foarte important pentru determinarea uneltelor şi modului de trai al localnicilor. A fost nevoie să îndepărtăm toţi muncitorii din zonă, pentru a conserva cât mai bine ceea ce am descoperit, fiind trimise la analize, la Iaşi, la un arheobotanist. Precizez că din acea perioadă, muzeul nostru nu avea nimic în patrimoniu. Este, deci, un mare câştig”, ne spune Lăcrămioara Istina, singura care poate oferi informaţii de pe acest şantier arheologic.
Au venit românii pe şantier
Lucrările au fost reluate, de fiecare colectiv în parte, în martie 2019, odată cu preluarea lucrărilor la Centura Ocolitoare de către Asocierea UMB Spedition SRL – Tehnostrade SRL. Respectiv Situl 2, de către Institutul de Arheologie Iaşi, Situl 4 de către Facultatea de Istorie a Universităţii „Al.I. Cuza”, iar restul de către specialiştii de la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.
Alte probleme de logistică, de timp, de personal necalificat, care a fost adus din toată Moldova, de utilaje, acestea fiind închiriate de CNAIR. Cercetările au pornit mai greu, se aplica pe şantier o nouă strategie, altele au fost priorităţile, mai ales că noua societate constructoare a pornit în forţă lucrările pe aproape tot traseul, prioritare fiind acum Siturile 3 şi 5, la care au participat şi arheologi de la Muzeul Judeţean Buzău.
Pe toată perioada cercetărilor, au lucrat efectiv pe şantierul arheologic 30 de arheologi, 20 de studenţi şi 200 de muncitori pentru sprijin. S- au folosit detectorul de metale, GPS-ul, cât şi o dronă, pentru scanarea tuturor siturilor.
La ora actuală, mai este de cercetat doar în Situl 2, de la Schineni, din 37.000 mp, aproximativ 7.000 mp, care vor finalizaţi în luna aprilie, în rest toate lucrările de cercetare arheologică sunt finalizate, urmând, în continuare munca migăloasă de valorificare a sutelor de artefacte descoperite şi publicarea rezultatelor cercetării, conform contractului şi a normelor legale.
Vechii locuitori erau oameni inventivi
Ca o concluzie, în Situl 5, din Letea Veche, aşezarea din acest punct, care datează din sec. II-I ÎHr, este una bastarnică, neam germanic care s-a stabilit în Moldova şi Republica Moldova de astăzi, până la Dunăre şi Marea Neagră. Interesant este că această zonă nu a mai fost cercetată, de aceea s-au descoperit foarte multe lucruri inedite, faţă de ceea ce se cunoştea până acum în judeţ. Au fost descoperite vase îngropate în câmp, ca ofrandă, practică regăsită mai ales în Muntenia, în epoca fierului, dar şi locuinţe adâncite, material ceramic, lucrat şi la roată şi la mână, o monedă dacică, imitaţie romană, care o plasează la graniţa sec. II-I Î.Hr.
„Sunt foarte multe lucruri descoperite, avem deja probleme cu spaţiul de depozitare la muzeu, cărora li se va da valoare după finalizarea cercetărilor de laborator.
Aş vrea să mai amintesc că în situl 3 am descoperit o statuetă, un ursuleţ, care, în cultura carpică, sec. II-III, erau folosiţi doar ca model pe vase, acesta este individual, iar noi nu avem aşa ceva în muzeu. În Situl 3, am găsit, chiar în marginea aşezării propriu-zise, care sunt nişte griduri, ridicături de pământ, deoarece era zonă inundabilă, am găsit un gard despărţitor între două construcţii mai mari, 16 m/20 m, din pământ, de fapt o structură de găuri, una centrală, iar altele în jurul ei, folosind drept magazii. Foarte interesant pentru noi, arheologii”, au fost ultimele informaţii de pe unul dintre cele mai mari şantiere arheologice din Moldova şi din ţară.
Am mai notat din zestrea arheologică un cuptor pentru coacerea ceramicii, ingenios construit, care a fost cercetat pe şantier. Nu-i întâmplător, deci, că s-au găsit vase din lut copt, unele de 80 de centimetri, pentru provizii, din păcate distruse de lucrările agricole. Multe, multe lucruri, gropi pentru resturi, gropi pentru stâlpi.
„Lucrările de pe Varianta Ocolitoare a municipiului Bacău au însemnat participarea mea într-un proiect de mare amploare pentru zona moldavă, chiar dacă nu a fost o premieră la nivel personal. Deşi proiectul s-a desfăşurat sincopat, a doua parte a sa a beneficiat, din partea instituţiei la care lucrez, de formarea şi punerea în valoare sub raport profesional şi lucrativ a unei echipe tinere şi dinamice. Aceasta, coordonată de dr. Lăcrămiora Istina, şef Secţie Arheologie – Istorie, a reuşit să aibă un aport considerabil la descărcarea de sarcină arheologică a zonei afectate de proiect pe care noi am abordat-o.”
dr. Dănuţ Prisecaru, arheolog, Muzeul de Istorie Bacău
Întreaga zestre arheologică este una fabuloasă, din care se va scrie povestea oamenilor preistorici, obiceiurile, uneltele folosite, hrana, meşteşugurile populaţiilor care s-au stabilit aici sau au tranzitat teritoriul de pe Valea Siretului şi Bistriţei, scoasă de suprafaţă de oameni care şi-au această frumoasă profesie: cercetarea trecutului poporului român.
