Omului obișnuit, dar educat, însă mai puțin interesat de dichisuri și amănunte politicianiste e greu să-i spui, acum, că de vineri începe campania electorală. Da, oficial din 28 august începe campania pentru alegerile locale de la sfârșitul lui septembrie, oricine a văzut însă că startul campaniei a fost furat, că partidele politice și candidații, chiar și cei independenți, fac campanie de câteva luni bune.
Peste tot pe unde te uiți vezi panouri electorale. Prin mai toate publicațiile au apărut deseori, iar în ultimul timp tot mai des, articole electorale, în care unii se laudă și promit, alții dau cu parul în contracandidații lor.
Avem deja o experiență de aproape 30 de ani în materie de campanii electorale, dar ca în acest an încrâncenare este dusă parcă la cote cum rar am mai văzut. Nu dăm nume, se știe însă că două dintre formațiunile politice, aflate deja în alianțe electorale și considerate cele mai puternice, lovesc cu parul una în cealaltă.
Dacă vezi și auzi asemenea atacuri la televizor sau la un post de radio, poți schimba repede canalul. Dacă citești așa ceva prin ziare și reviste, dai repede foaia. Dar dacă treci prin oraș, de exemplu, și în față îți apar, pe bannere și panouri, figurile surâzătoare ale candidaților și liderilor de partide nu prea ai multe de făcut, eventual să muți privirea, să o lași în pământ ca și cum ție ți-ar fi jenă de ceea ce se întâmplă.
Legea nu interzice ca bannerele sau orice fel de afiș electoral să fie expuse înainte de a începe oficial campania. De aceea, unii cred că legea din 2015 e oarecum „perversă”: nu permite astfel de afișări în campanie, iar înainte de campanie nu te întreabă nimeni de unde banii pentru materialele de susținere a candidaților, așa cum se cere în timpul campaniei, când poți folosi doar afișe de mici dimensiuni, pentru care declari și tirajul și costul lor.
Ce mai contează, însă, asemenea „nimicuri”, dacă știm deja cu cine votăm. Sau încă nu știm?
