Dimineața supraveghează antrenamentele din Parcul Cancicov: alergări, circuite de forță, box cu umbra. După-amiaza, conduce ședințele de pregătire din sală: lovituri la sac, lovituri la palmare, sparring-uri. Relu Auraș este mereu alături de lotul național de tineret al României pe care l-a preluat cu destinația Olimpiada de la Paris. De fapt, este mereu lângă box. El a dat totul boxului, încă de la 28 de ani, de când a devenit cel mai tânăr antrenor de lot al României. Iar boxul i-a dat totul. „Aproape totul” zâmbește tehnicianul băcăuan, ținând să amintească faptul că din bogatul său palmares lipsește un singur lucru: un titlu olimpic. În rest, le-a cucerit pe toate: titluri europene și mondiale la juniori și seniori, medalii de argint și de bronz la Olimpiadă. Și totuși, în mod cu totul surprinzător, Relu Auraș ar putea trăi fără box. „Greu, dar aș putea”, spune Auraș, care adaugă: „N-aș putea trăi, în schimb, fără oamenii din jur. Așa cum n-aș putea trăi fără familia mea: o familie frumoasă și înțelegătoare, care m-a ajutat și mă ajută enorm. Aceasta este cu adevărat lumea mea”. Să pășim, atunci, în lumea lui Relu Auraș. Și să o facem cu ajutorul rubricii noastre, „(S)PORTretul saptămânii”.
Data și locul nașterii: 1 septembrie 1956, Bacău.
Stare civilă: Căsătorit cu Tania, împreună au doi copii, Gabriel și Amalia. Din prima căsatorie, Relu Auraș mai are doi copii, Alex și Lizi.
Principala realizare profesională: „Din păcate sau mai degrabă din fericire, mi-e greu să aleg o singură realizare. Spun asta pentru că, din 1987, de când am obținut două medalii de aur la Mondialele de juniori, reușitele s-au ținut lanț. Practic, îmi lipsește doar un aur la Olimpiadă. Și cred că dacă Ronald Gavril nu ar fi trecut la profesioniști, zic că aș fi avut acum în palmares și titlul olimpic. Când Roli a ales boxul profesionist, am plâns cu un ochi, dar am râs cu celălalt. Uite, dacă este să aleg în mod special două realizări, aș alege cariera lui Roli Gavril la profesioniști și titlul mondial cucerit cu Francisc Vaștag în 1993 când, cu ajutorul lui Dumitru Sechelariu, Dumnezeu să-l odihnească, am reușit să-l aducem pe Feri la Bacău”.
Principalul regret profesional: „Mânăstire într-un picior: titlul olimpic. De asta nici nu mă retrag”.
Sportivul preferat: „Ar fi mai mulți. Trei sunt din lumea boxului, nici nu se putea altfel. Mă refer în primul rând la la Francisc Vaștag, cel mai bun boxer al României, pe care l-am pregatit 12 ani. Al doilea e Daniel Dumitrescu, un super talent, cu care am cucerit argintul la Olimpiada din 1988, iar al treilea Roli Gavril, omul care, pentru marea performanță, a renunțat la absolut tot. Ieșind din ring, pătrundem mai întâi în sala de gimnastică și aici, cred că v-ați dat seama, o voi nominaliza pe Nadia Comăneci, iar apoi, mergem, pe terenul de tenis, pentru a o saluta pe Simona Halep”.
Hobby: „Îmi place să stau cu familia și cu prietenii dragi. Și îmi plac călătoriile. Din păcate, deși am colindat întreaga lumea, n-am avut niciodată timp suficient pentru a mă bucura de locurile vizitate. Mereu am fost cu treabă, mereu am fost prins cu antrenamentele, meciurile, competițiile. Mă gândesc că dacă aș avea suficient timp liber, mi-ar plăcea sa mă urc pe un vapor împreună cu familia mea și să cutreierăm lumea întreagă”.
Mâncarea favorită: „Fructele de mare. Și-mi plac la nebunie dulciurile”.
Orașul de suflet: „De la noi, Bacăul, fără doar și poate. Din străinătate, Havana, poate și pentru primele succese din carieră, dar, totodată, și pentru căldura oamenilor de acolo. Și ar mai fi și Casablanca, un oraș unde m-am simțit ca acasă”.
Actorii preferați: „Brad Pitt”.
Muzica preferată: „Mă linistește muzica italiană, dar dacă este să aleg o artistă, spun Tina Turner”.
Nu poate trăi fără…: „Poate că lumea s-ar aștepta să spun fără box . Ei bine, nu pot trăi fără familia mea și fără oamenii din jur. Dar mă refer la oameni adevărați. Și dacă am amintit de oameni adevărați, țin să menționez două persoane care mi-au marcat existența. Este vorba de Doru Sechelariu, cu care am avut o relație fantastică nu numai în plan profesional și de Adi Șerban, nașul meu care, în momentul în care antrenam în Tunisia, mi-a zis: «Tu trebuie să revii în România și să antrenezi aici. Spune-mi de ce ai nevoie și eu mă voi ocupa de tot»”.
Vacanța perfectă: „Alaturi de familie, neapărat pe malul unei ape și neapărat într-o zonă cu oameni și cu locuri de distracție. Nu–mi plac pustietățile”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „N-am spus bine că nu-mi plac pustietățile că hop, ajung și pe o insulă pustie. Ce aș lua cu mine? Familia, fără îndoială. Apoi aș mai lua un televizor și un cățel, să coloreze puțin existența de pe o insulă pustie”.
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Prima, să scot un campion olimpic peste patru ani, la Paris. A doua, să-mi mai dea niște ani în spate, că am multe de făcut. Și a treia, să-mi văd copii realizați”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Aleg mai multe, dacă se poate. Îl aleg pe Mircea Lucescu, un om pe care-l admir enorm și pe care l-am avut întotdeauna ca model; dacă aș fi fost antrenor de fotbal, ca Lucescu aș fi vrut să fiu. Pe lângă nea Mircea, le invit pe Nadia Comăneci și Simona Halep, iar alături de noi îl chem, pentru că ar avea ce să învețe de la o asemenea întâlnire la cafea, pe prietenul meu, antrenorul lotului național de lupte pentru juniori, Cătălin Matache ”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Am făcut multe. Dar nebunii frumoase. O nebunie frumoasă a fost când am decis să plec, de pe o zi pe alta, la Ibiza, împreună cu soția. M-am hotărât azi, iar a doua zi eram în avion pentru o superbă vacanță de zece zile”.
Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Mi-am dat seama că putem fi oricând niște piese mici de șah cu care se poate face oricând, orice. Și, totodată, am realizat cât de mult contează ca în astfel de vremuri să ai alături oameni dragi și de calitate”.
Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „De obicei, ascult. Dar mai și spun. De pildă, Bulă și Ștrul se opresc la un hotel pentru o noapte. Aleg camere diferite, dar situate perete în perete. A doua zi dimineața, Bulă spune: «Măi, Ștrul, am avut un vis superb. Se făcea că devenisem unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri ai planetei și eram ba la New York, ba la Paris, ba la Londra… Dar tu ce-ai visat?». «Păi eu, mă Bulă, am visat că venise în camera mea Angelina Jolie care mi-a spus că vrea să fie a mea și doar a mea. Când să trec la acțiune, a intrat pe ușă și Nicole Kidman, care mi-a căzut și ea în brațe. Ce să fac, că nu puteam să mă descurc cu amândouă, m-am blocat. Dacă aș mai fi avut pe cineva să mă ajute». La care Bulă, disperat: «Păi bine, măi, Ștrul, nu puteai să bați în perete la mine?». «Și la ce bun, Bulă? Cum puteai să mă ajuți când tu erai mai mereu plecat: ba la New York, ba la Paris, ba la Londra…»”.
