luni, 22 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 1726

Băcăuanii au dat buzna să obțină microgranturi de 2.000 de euro

În prima zi în care s-a permis înscrierea pe site-ul Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, sute de microîntreprinderi, PFA-uri, ONG-uri și cabinete medicale din județ s-au înscris pentru a primi bani de la stat.

Până pe 16 octombrie (cu posibilitate de a fi prelungit acest termen, până la epuizarea fondurilor), micile afaceri afectate de pandemia de COVID-19 puteau cere un sprijin de maximum 2.000 de euro acordat de stat. În primele două zile, circa 10.000 de antreprenori din toată țara apucaseră să depună cererile, dintre care câteva sute, din județul Bacău.

„La prima masură «Microgranturi acordate din fonduri externe nerambursabile», au fost depuse 345 planuri de afaceri, aferente aplicanților din județul Bacău”, ne-au transmis reprezentanții Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri. Reamintim că bugetul total al Măsurii 1 este de 100 de milioane de euro, sumă care, se estimează, ar putea ajunge pentru 50.000 de beneficiari. Prin urmare, încă se mai pot face solicitări, pe site-ul https://granturi.imm.gov.ro/auth/login.

Acordarea microgranturilor se face după principiul „primul venit, primul servit”. Ajutoarele pot fi cerute de IMM-uri și PFA-uri care au activitate în diverse domenii, dar și de ONG-uri și cabinete medicale individuale (CMI), care nu au niciun angajat. Microgranturile se acordă o singură dată, sub formă de sumă forfetară. Banii vor veni prin bancă, iar cheltuielile se vor verifica tot pe această cale. Astfel, beneficiarul va depune un raport de progres, în care va arăta ce a făcut cu banii.

Guvernanții le pun măști pe gură și nas sindicaliștilor

    Odată cu prelungirea stării de alertă, Guvernul a stabilit și noi reguli privind desfășurarea mitingurilor și a protestelor.

    Astfel, printr-o ordonanță adoptată joi, 15 octombrie, s-a decis o serie de limitări vizavi de organizarea unor astfel de activități sindicale.

    Mai exact, potrivit articolului 1(17) din Anexa nr. 3 a HG nr. 856/2020, mitingurile pot fi organizate și pe perioada stării de alertă, însă cu cel mult 100 de participanți.

    În plus, pe timpul desfășurării acestor acțiuni, este obligatorie, pentru toți participanții, purtarea măştilor de protecţie, într-o manieră care să le acopere nasul şi gura.

    Totodată, cei care ajung în spațiul unde au loc protestele vor fi obligați să-și dezinfecteze mâinile, păstrând o distanță minimă de un metru între ei și asigurând, acolo unde posibil, o suprafeţă de minimum 4 mp/persoană.

    Satele și comunele din România pot candida pentru titlul de „Sat European de Tineret 2021”

      Asociația pentru Dezvoltare Activă și Go Free-Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile anunță lansarea apelului la candidaturi pentru titlul de Sat European de Tineret 2021. Titlul de „Sat European de Tineret” este oferit de Guvernanță în cadrul programului național European Youth Village satelor sau comunelor din România care susțin tinerii în acțiunile pe care aceștia doresc să le organizeze în comunitate, și care înțeleg că schimbarea la nivel local este generată printr-un parteneriat între autoritoritățile locale și tineri.

      Pe parcursul anului 2021, în comunele care vor purta acest titlu, toate inițiativele, evenimentele sau acțiunile ce vor fi organizate la nivel local vor urmări să crească participarea tinerilor și a autorităților în vederea rezolvării unor probleme sau nevoi ale tinerilor din comunitate, cât și îmbunătățirii unor aspecte care-i vizează în mod direct pe tinerii din mediul rural. Prin participarea în program, tinerii devin mai conștienți de resursele de care dispun, mai vizibili și pregătiți să acționeze în direcția unei schimbări pe care și-o doresc la nivel local, național, european.

      Candidatura pentru obținerea titlului de Sat European de Tineret va fi depusă de către un grup de inițiativă format din minim 5 tineri, susținuți de către o organizație nonprofit și de către autoritățile locale printr-o scrisoare de susținere. Formularul de candidatură online și anexele sunt disponibile pe site-ul programului www.europeanyouthvillage.eu în secțiunea Apel 2021. Termenul limită pentru depunerea candidaturilor pentru titlul de Sat European de Tineret 2021 este 30 octombrie 2020.

      Programul European Youth Village este un program apolitic, dezvoltat pe patru piloni – educație, cultură, voluntariat și participarea tinerilor/politici de tineret, urmărind să contribuie la dezvoltarea sectorului de tineret din mediul rural prin activarea tinerilor și autorităților publice din aceste comunități, facilitând totodată consolidarea politicilor publice de tineret în mediul rural, la nivel național și internațional.

      „În mediul rural din România se întâmplă des ca vocea tinerilor să nu treacă dincolo de porțile școlii, care rămâne în continuare singurul context (și acela limitat) în care tinerii au posibilitatea să se exprime. De asemenea, numărul organizațiilor nonguvernamentale care lucrează cu tinerii din mediul rural sunt insuficiente, iar oportunitățile de dezvoltare, facilitățile și resursele pe care le au la dispoziție tinerii sunt aproape inexistente.

      Grupurile de inițiativă din rândul tinerilor pot produce un impact de durată în comunitate, însă au nevoie de susținerea comunității. Programul Satul European de Tineret reprezintă în primul rând un context pentru dezvoltarea unui parteneriat sustenabil, la nivel local, între tineri și ceilalți membri din comunitate.

      Titlul de „Sat European de Tineret” vine la pachet cu responsabilitatea de a aborda coerent nevoile și provocările tinerilor din localitatea care primește titlul și de a planifica contexte de dezvoltare pentru aceștia. De aceea, implementarea programului la nivel local trebuie să presupună un efort comun al tinerilor, autorităților publice și sectorului privat din localitate, iar colaborarea între toți acești actori trebuie să înceapă încă din momentul realizării candidaturii comunei pentru titlu”, a declarat Victor Cătălin Toma, președinte Asociația pentru Dezvoltare Activă Bacău, coordonator program.

      Olimpici la ajutoare sociale

      Un cunoscut fermier băcăuan, dar nu numai el, deplânge, de câțiva ani buni modul în care se acordă în România ajutoarele sociale. „România – spunea confraților săi fermierul – este olimpică la ajutoare sociale”, vizavi de realitatea crudă că asistații sociali sunt mulți și desemnați, în atâtea cazuri, mai ales pe motive… electorale. Politicienii văd în ei votanți.

      Mi-am amintit de opinia fermierului acum când în Camera Deputaților a ajuns o propunere legislativă pentru majorarea ajutoarelor sociale, în trei etape, până la 1.200 de lei.

      Să fim bine înțeleși: de astfel de ajutoare au nevoie, în mod real, destui oameni aflați în nevoie. Dar ața a fost cam mult întinsă aplicându-se legea în domeniu.

      Unii oameni sunt în incapacitate de muncă, alții au rămas șomeri etc. Sunt necesare și alocațiile pentru susținerea familiei sau ajutoarele pentru încălzirea locuinței – în atâtea cazuri. Dar câți se înscriu la asemenea ajutoare și pe ce sunt cheltuiți banii primiți?

      Fermierul nostru deplângea, de asemenea, situațiile în care caută lucrători agricoli și nu găsește. Mulți oameni au părăsit țara pentru a munci în străinătate, mai bine plătiți, dar sunt destui rămași pe acasă și care ar mai putea lucra câte ceva. Nu vor, pentru că, de bine de rău, au cu ce trăi de pe o zi pe alta. Iar agricultura nu este singurul domeniu văduvit de lucrători.

      Majorarea ajutorului social ar fi necesară în condițiile în care și salariile și pensiile au mai crescut, dar și prețurile și tarifele percepute au sărit către orizonturi mai mari.

      Ajutorul social nu poate fi desființat, dar – a conchis fermierul pe care l-am invocat mereu – acesta nu trebuie să ducă, de exemplu, la majorarea cifrei de afaceri a cârciumarilor.

      Mai multă chibzuință în a acorda ajutorul social nu strică. Să devenim olimpici în alt fel.

      (S)PORTretul săptămânii: Giani Florian, fotbal la 360 de grade

      La „fișa de identitate” clasică rubricii noastre săptămânale, ar trebui să adăugăm, în cazul său, încă un alineat. Unul rezervat…semnelor particulare. Așadar, Giani Florian, semne particulare: pasionat, meticulous, studios, disponibil. Pasiunea pentru fotbal, meticulozitatea profesională și predispoziția pentru studiu, calități la care trebuie musai să adăugăm permanenta disponibilitate au făcut din Giani Florian unul dintre cei mai reprezentativi antrenori băcăuani. Un tehnician la 360 de grade, dovadă că în sfera sa de interes s-a aflat și Liga I, dar și Liga a III-a, și seniorii, dar și juniorii, și funcția de antrenor principal, și cea de „secund”, dar și cea de director tehnic. Străbatem azi terenul de fotbal alături de Giani Florian, iar pașii și discuția ne poartă până dincolo de liniile trasate cu alb ale dreptunghiului verde, către tușele multicolore ale vieții.

      Data și locul nașterii: 13 august 1967, Comănești.

      Stare civilă Căsătorit cu Ramona. Împreună au o fiică în vârstă de 27 de ani, Flavia, adjunct-manager România la cunoscuta firmă Channel.

      Principala realizare profesională: „Aș începe cu faptul că am reușit să ajung antrenor în Liga I la Sportul Studențesc, alături de Viorel Moldovan, aș continua cu perioada petrecută împreună cu Leo Grozavu pe banca Botoșaniului, echipă cu care am intrat în Top 4 al eșalonului secund și aș încheia cu faptul că selecționata Under 16 a județului Bacău, creată împreună cu presedintele AJF, Cristi Sava, la capătul unui proces de selecție care a durat mai bine de jumătate de an, a ajuns în careul de ași al campionatului național în 2011”.

      Principalul regret profesional: „Faptul că nu am avut continuitate la nivelul Ligii I, deși au existat mai multe oportunități în acest sens”.

      Sportivul preferat: „Gică Hagi, un model de urmat atât ca fotbalist, cât și ca manager. Proiectul său privind Academia de fotbal, care m-a ofertat și pe mine în 2009, prin intermediul lui Luci Burchel, este un adevărat exemplu pentru fotbalul românesc”.

      Hobby: „Îmi place foarte mult să ies cu familia, în special în aer liber. Când timpul mi-o permite, adică nu foarte des, din păcate, facem și anumite trasee montane împreună”.

      ncarea favorită: „Pastele de orice fel și legumele”.

       

      Orașul de suflet: „Bacăul. Aici am venit la 9 ani, la Liceul de Fotbal, aici m-am format ca om datorită unor dascăli și oameni deosebiți, din rândul cărora țin neapărat să-l amintesc pe profesorul Mihai Petrovici”.

      Actorii preferați: „Gheorghe Dinică și Sylvester Stallone”.

      Muzica preferată: „Agreez muzica retro, gen Abba și Boney M, o muzică plăcută, relaxantă, așa cum erau și respectivele vremuri”.

      Nu poate trăi fără…: „Familie, fără niciun fel de îndoială”.

      Vacanța perfectă: „Cea pe care o aveam și atunci când eram fotbalist: iarna la Băile Felix, iar vara la mare”.

       Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Înainte de toate, familia. Apoi mi-aș lua cărți de rugăciune și de specialitate și, având în vedere că nu pot sta departe de fotbal, aș încerca să montez o antenă parabolică la televizorul pe care l-aș lua cu mine pe insulă în speranța că aș putea prinde posturi TV dedicate sportului”.

      Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur:Sănătate pentru mine și cei dragi mie, să pot face mai mult în profesia mea și să pot ajuta pe toți cei din jurul meu”.

      Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Nu stau pe gânduri nicio secundă și-l aleg pe profesorul Ioan Aurel Pop, șeful Academiei Române, un om de la care aș avea cu siguranță ce învăța. Nu ne cunoaștem personal, deși este din Cluj, iar noi, Florianii, tot de acolo ne tragem, însă un nepot de-al meu este foarte bun prieten cu un nepot de-al domniei sale. Am convingerea că, mai devreme sau mai târziu, voi avea plăcerea și onoarea de a petrece o jumătate de ceas sau chiar mai mult la o cafea cu profesorul Ioan Aurel Pop”.

      O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „O nebunie, dar una frumoasă datează din perioada în care eram căminist la Liceul de Fotbal. Se întâmpla ca seara să ne strângem câte patru-cinci băieți, să părăsim Internatul pe furiș, fără bilet de voie și să mergem până la Cuptorul de Aur pentru a cumpăra pâine caldă. Pe drumul de întoarcere, era obligatoriu să sărim vreo două cau chiar trei garduri pentru a smulge niște ceapă din pământ. Și asta pentru că fără pâinea de la Cuptorul de Aur și fără ceapa de prin curțile oamenilor, șunca pe care o aveam în camera de cămin nu ar fi avut niciun Dumnezeu”.

      Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Un lucru pe care îl știam bine și înainte de pandemie, dar care mi s-a confirmat cu precădere în aceste vremuri speciale și anume că fără respect nu facem nimic. Mă refer la respectul pentru reguli, pentru cel de lângă tine, pentru noi înșine și așa mai departe. De aici plecăm, de la noțiunea de respect”.

      Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă?: „Îmi plac mult bancurile, dar numai în calitate de ascultător. Când eram mic, îi spunem și noi un banc lui Giani Florian. O facem însă gratis. Așadar: jucătorii unei echipe de fotbal sunt întrebați de un jurnalist dacă antrenorul lor chiar se pricepe la fotbal. «O, da», vine răspunsul, «Mister al nostru este foarte, foarte priceput. La începutul fiecărui meci, ne explică întotdeauna cu exactitate ce trebuie să facem pentru a câștiga, iar la finalul lui analizează mereu cu lux de amănunte de ce am pierdut”.

      Cum se vede la 70 de ani: „La fel de dinamic și de activ, dornic să-mi cresc și să-mi educ nepoții inclusiv din punct de vedere fotbalistic”.

      Târgu Ocna: Complex de pregătire fizică și educațională modernizat

        Școala Națională de Pregătire a Agenților de Penitenciare Târgu Ocna va demara o amplă investiție în modernizarea complexului de pregătire fizică și educațională a personalului de penitenciare.

        Astfel, vor începe lucrările de construire a unui compex sportiv compus dintr-un amfiteatru, o sală de sport, un poligon de tragere, un simulator de specialitate exterior și diferite spații special amenajate.Toate acestea vor fi folosite pentru desfășurarea activităților și probelor din cadrul procesului de selecție și formare a personalului poliției penitenciare.

        Finanțarea este asigurată din fonduri norvegiene în cadrul unui proiect de întărire a capacității resurselor umane din sistemele penitenciar și de probațiune, demarat în anul 2019.

        TIBERIU ANDRIAN, candidat independent de Bacău pentru Senatul României

        Timpul mi-a arătat cât de important este să fii om între oameni și mai mult de atât mi-a arătat că timpul unei decizii importante pentru noi, a sosit.

        Eu sunt TIBERIU ANDRIAN, am 53 de ani, sunt născut în Comuna Negri, județul Bacău. Provin dintr-o familie cu părinți modești, oameni simpli cu credință și frica de Dumnezeu, de aceea, din inimă am decis să mă implic, să nu mai stau deoparte și să ofer oamenilor un sprijin real bazat pe credință, încredere și devotament.

        Sunt licențiat în drept, iar anul acesta am decis să mă formez spiritual și profesional în cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, la Facultatea de Teologie, secția Pastorală.

        Îmi iubesc soția și copiii, îmi iubesc orașul și locuitorii săi, îmi iubesc patria.

        Județul nostru a fost oprit din dezvoltare, a fost furat, a fost în derivă în ultimii 6 ani. Dintr-un județ prosper și fruntaș la dezvoltare prin atragerea fondurilor europene, acum suntem pe penultimul loc în Moldova.

        Accesarea fondurilor europene și atragerea investitorilor pentru dezvoltarea durabilă a județului Bacău va fi o prioritate pentru mine.

        Vreau să mă implic ca împreună cu dumneavoastră să dezvoltăm educația, sănătatea, sportul, cultura, turismul, agricultura și cu siguranță vom asigura un trai mai bun pentru părinții noștri, pentru noi, pentru copiii noștri și vom lăsa moștenire urmașilor noștri o țară mai bună, mai frumoasă.
        Da, eu: UNUL PENTRU TOȚI! Pentru că România nu este a
        mea, nu este a voastră ci a urmașilor urmașilor voștri.

        TIBERIU ANDRIAN
        candidat independent de Bacău pentru Senatul României

        Se eliberează adeverințe pentru pensionarea anticipată a persoanelor din zonele afectate de poluare

          Direcția Publică de Evidență a Persoanelor din Municipiul Bacău anunță că după intrarea în vigoare a Legii nr. 212 din 30 septembrie 2020, pentru modificarea art. 65 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care reduce cu 2 ani vârsta de pensionare a persoanelor care au locuit cel puțin 30 de ani în zonele afectate de poluarea remanentă, eliberează adverințe privind domiciliul/reședința avute de persoanele interesate, conform Anexei nr. 5 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

          Cererea pentru obținerea adeverinței din care să rezulte domiciliile/reședințele anterioare, necesară la Casa de Pensii, se depune, personal sau prin împuternicit pe baza de procură specială, la Serviciul de Evidență a Persoanelor pe raza căruia se află ultimul domiciliu înscris în actul de identitate al solicitantului. Cererea va fi însoțită de actul de identitate (original + copie xerox) și o chitanță de 23 RON achitați la Serviciul de Impozite și Taxe Locale. Termenul de eliberare a adeverinței este de până 20 de zile de la data depunerii cererii.

          „Facem un apel către persoanele care intenționează să solicite astfel de adeverințe, să se intereseze mai întâi la Casa de Pensii dacă se încadrează în prevederile legale și apoi să se adreseze Serviciului de Evidență a Persoanelor pentru obținerea adeverinței, pentru a evita supraaglomerarea ghișeelor”, au transmis cei de la Direcția Publică de Evidență a Persoanelor Bacău.

          PSD Bacău recidivează cu lașitatea în fața pandemiei

          Decizia directorului medical al Spitalului Județean de Urgență Bacău, Raluca Dinu, de a demisiona în plină pandemie, este un gest de o lașitate extremă, de care oamenii PSD dau dovadă în momente dificile. Reamintim că și la începutul stării de urgență, când amenințarea virusului SARS-COV-2 devenea tot mai mare, un alt om de la PSD, Alin Năstase, a demisionat din funcția de director al Direcției de Sănătate Publică Bacău.

          Când Bacăul se află în scenariu roșu, PSD Bacău alege din nou să fugă de orice responsabilitate, iar unul dintre directorii spitalului județean demisionează peste noapte. Taman Raluca Dinu, una dintre cele mai vocale personaje din partid, susținută în permanență de președintele PSD, Dragoș Benea, și-a dat acum măsura propriei implicări! Poate deloc lipsit de importanță este că doamna Dinu este și consiliera europarlamentarului PSD Tudor Ciuhodaru, postură din care ar fi putut aplica politicile europene de combatere a pandemiei. Se pare, însă, că nu aceasta a fost misiunea doamnei Dinu, iar timpul va demonstra care a fost adevăratul scop al activității sale ”, a declarat Viorel Miron, președintele interimar al PNL Bacău.

          Ca și în alte momente în care PSD și-a demonstrat limita propriei incompetențe, liberalii băcăuani somează PSD să renunțe la numirile în funcțiile de maximă importanță a unor personaje politice și să apeleze la adevărații specialiști, de care Bacăul nu duce lipsă!

          Biroul de presă al PNL Bacău

          Arde un depozit de lemn la Urechești

            La un depozit de boxpaleti din lemn depozitați în aer liber, în satul Urechești, a izbucnit un incendiu.

            Intervin 2 autospeciale cu apă și spumă de la Secția Adjud, 1 autospecială de lucru cu apă și spumă de la Detașamentul de Pompieri Bacău – PL Sascut, 1 autospeciala cu apă și spumă de la Detașamentul Onești și Grupa Operativă ISUJ BACAU cu 1 autospeciala pentru munca operativă, în total un ofițer si 20 subofiteri.

            Incendiul se manifesta la box paleți din lemn depozitați în aer liber pe o suprafață de cca. 400 mp.

            Directorul medical al Spitalului Județean de Urgență se retrage din funcție

              Dr. Ioana-Raluca Dinu a decis să se retragă din funcția de director medical al Spitalului Județean de Urgență Bacău. Anunțul a fost făcut de președintele ales al Consiliului Județean, Valentin Ivancea.

              „Am fost înștiințat, de către conducerea Spitalului Județean de Urgență, cu privire la decizia directorului medical de a se retrage din funcția deținută în managementul unității spitalicești. Este un pas în urma căruia va trebui desemnat, urgent, un interimar în postul de director medical, astfel încât activitatea SJU Bacău să nu înregistreze nicio sincopă”,a declarat Valentin Ivancea.

              „Cred că viitorul director medical al spitalului trebuie să fie o persoană cu experiență în lupta împotriva Covid19 și care a participat – din prima linie – la combaterea pandemiei și tratarea concetățenilor loviți de acest virus nemilos. De asemenea, îmi doresc ca viitorul director medical să vină cu o viziune managerială orientată către oameni, în care pacienții sunt pe primul loc, în centrul actului de management medical – de altfel, spitalele există pentru a trata, vindeca și salva semenii noștri, nu pentru a exercita funcții de conducere politică”, a mai declarat acesta.

              „Alături de echipa managerială de la SJU Bacău, odată cu instalarea în funcția de președinte al Consiliului Județean, vom concepe un plan de combatere a pandemiei, în care toate spitalele vor acționa articulat și congruent, la nivelul întregului județ, având drept obiective tratarea pacienților și izolarea virusului. Pe scurt, o gestionare mai eficientă a crizei epidemiologice și o partajare echitabilă, între spitalele din județ, a responsabilităților sanitare în combaterea pandemiei”, a spus președintele Ivancea.

              Dr. Ioana-Raluca Dinu nu a răspuns la telefon. Vom reveni și cu opinia sa imediat ce o vom avea.

              Statul face ce știe mai bine: amendează. Sancțiuni de peste 18.000 de lei

                Poliţiştii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău împreună cu reprezentanţii celorlalte structuri teritoriale ale Ministerului Afacerilor Interne dar şi alături de reprezentanţi ai instituţiilor cu atribuţii de control, sub autoritatea Instituţiei Prefectului, au intensificat activitățile de verificare a modului în care se respectă măsurile impuse în perioada stării de alertă.

                Astfel, în ultimele 48 de ore, au fost desfăşurate acţiuni de verificare în zone aglomerate, centre comerciale, piețe, târguri dar şi în mijloacele de transport în comun, acestea având atât caracter preventiv prin informarea cetăţenilor cu privire la riscurile la care se supun prin nerespectarea distanţei fizice sau purtarea necorespunzătoare a măştii de protecţie dar şi de combatere prin sancţionarea abaterilor la normele legale în vigoare.

                La activităţile de verificare au participat peste 400 de forţe de ordine, fiind verificate peste 650 de obiective, precum şi peste 800 de mijloace de transport și totodată legitimate peste 3000 de persoane.

                Pentru nerespectarea măsurilor de protecţie individuală au fost aplicate 345 de sancţiuni contravenţionale, în valoare de 18 250 lei. 

                În contextul activităţilor de verificare desfăşurate, la data de 18 octombrie a.c., poliţiştii au identificat un eveniment privat care urma să se deruleze în cursul serii, la care fuseseră invitate aproximativ 300 de persoane. În urma discuţiilor purtate cu organizatorii evenimentului, acesta nu a mai avut loc.

                De asemenea, urmare a două sesizări primite de poliţişti în seara zilei de 18 octombrie a.c. privind desfăşurarea unor evenimente private la care participă mai multe persoane, poliţiştii care s-au deplasat la faţa locului au aplicat două sancţiuni contravenţionale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

                Un adevărat reporter frenetic și inspirat

                Zilele trecute m-am plimbat cu domnul Neagu Udroiu prin toată lumea. Ziaristul a fost un adevărat globe-trotteur, care a ajuns în multe locuri de pe mapamond, în câteva continente, țări, capitale, unde a întâlnit mari personalități ale vieții social-politice sau culturale. Și ca ambasador, în Finlanda și Estonia, a avut experiențe diverse și interesante, pe care le-a povestit în pagini inspirate. Desigur, plimbarea mea a fost una în imaginație, intermediată de scrisul domniei sale, viu, atractiv, nuanțat, din volumul al doilea al lucrării ,,Jurnalismul -Studenție fără frontiere”. Îmi place să citesc reportaje bine făcute, ,,la meserie”, pentru că întotdeauna aflu lucruri noi, și pentru că știu de cât spirit de observație, cultură, documentație prealabilă, de cât talent ai nevoie ca să te afirmi în acest domeniu al gazetăriei, foarte puțin ilustrat, din păcate, la ora actuală. Or, reportajul este un gen greu, dar pasionant. Neagu Udroiu îl vede pe reporter ca pe un căutător de aur: ,,Reporterul, omul de teren, zvârluga nu o dată pusă să se zbată pe uscat și să descopere dispozitivul laser în stare de a perfora ușile capitonate născute pentru a se dovedi inexpugnabile, el, reporterul, își dizolvă priceperea și talentul în alchimia producției știrii. Dar ei au totodată datoria de a se insinua în intimitatea evenimentului, în conglomeratul de sensuri și interpretări. Există o cartă comportamentală a reporterului cu pretenții și obligații, al căror rost poate fi considerat scoaterea la lumină al grăuntelui informațional. Așadar, stăpânirea mijloacelor de prospecții în geologia socială ori politică, preluarea adecvată pentru îndepărtarea sterilului, punerea în valoare a produsului cristalin, șlefuirea lui până la limita posibilă de acces. Ca pe vremea căutătorilor de aur, el are datoria de a respecta confidențialitatea surselor și de a proteja pe furnizorul de informație. Adus la lumina zilei și lăsat să primească razele interesului, cristalul poate trezi interese și dezvolta patimi neprevăzute. E bine să fii prevenit și să oprești în fașă dezvoltarea de reacții contrare”.

                Nu știu ce reacții ar putea să aibă ziariștii de tip nou, cei ,,recenți”, când aud așa ceva, dar înclin să cred că nu ar acorda câtuși de puțin importanță acestor lucruri prea serioase pentru ei și ,,desuete”, primul lor impuls fiind acela de a alerga doar după senzaționalul ieftin și după ceea ce se obține ușor, fără efort. Unde mai găsești astăzi gazetari cu respect pentru integritate personală și profesională? Poate doar, din nefericire, doar în cărțile unor seniori cum este domnul Neagu Udroiu. Un gazetar de vocație, trăindu-și cu intensitate pasiunea și un om care a muncit enorm, și mă gândesc acum la acea monumentală istorie a presei, în trei volume, apărută sub titlul. ,,Condeie, voci, chipuri- o istorie a presei românești prin personalități”

                Revenind la cărțile sale de călătorie, de ,,pieton prin orașele lumii” (a fost în 135 dintre acestea!), pot spune că ai senzația că te ,,cufunzi într-un imperiu fabulos”, după cum remarca unul dintre comentatori. Citindu-i și paginile de jurnal, și interesantele eseuri, avansând puncte de vedere personale, subtile, ai în față portretul unui om de o mare bogăție interioară, care se dezvăluie pe sine, se dăruiește fără rest în scrisul său, care, pe lângă riguroasa documentație, are vibrație, sentiment, căldură.

                Recomandările polițiștilor pentru sezonul rece

                  Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău recomandă tuturor conducătorilor de autovehicule să circule cu viteză adaptată permanent condițiilor meteo-rutiere, să adopte o manieră preventivă de condus și să respecte indicațiile polițiștilor rutieri aflați în trafic. Nu uitați, folosirea telefonului mobil în timpul șofatului este interzisă, iar atunci când se circulă  pe drumuri acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei, folosirea anvelopelor de iarnă este obligatorie.

                  Întrucât au fost anunțate schimbări ale vremii, schimbări specifice perioadei în care ne aflăm, conducătorii de autovehicule sunt sfătuiţi să circule, atât în localităţi, cât şi în afara acestora, cu o viteză care să permită oprirea în siguranţă.

                  În cazul în care partea carosabilă este alunecoasă, pentru a încetini, trebuie folosită frâna de motor. În niciun caz nu trebuie bruscate comenzile autovehiculului!

                  Pentru a putea opri în condiţii de siguranţă atunci când autovehiculul care circulă în faţă frânează brusc, trebuie mărită distanţa în mers.

                  Reamintim că utilizarea anvelopelor de iarnă este obligatorie atunci când se circulă pe drumuri acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei, iar autovehiculele cu greutatea de peste 3,5 tone trebuie echipate cu dispozitive antiderapante.

                  În condiţiile unui trafic aglomerat, păstraţi-vă calmul, nu uitaţi de politeţea rutieră şi nu blocaţi intersecţiile. De asemenea, nu vă angajaţi în depăşirea coloanelor de autovehicule.

                  În situaţia în care vizibilitatea în oglinzile autovehiculului este redusă din cauza ploii, lapoviţei sau chiar ninsorii, folosirea luminilor de către toţi conducătorii auto reduce riscul producerii unor accidente pe fondul neasigurării la schimbarea direcţiei de mers. În aceste condiţii, poliţiştii rutieri recomandă ca luminile de întâlnire să fie folosite şi pe timpul zilei, mai ales în condiţii de vreme nefavorabilă.

                  Nu consumaţi alcool şi nu conduceţi dacă simţiţi că sunteţi obosiţi! Nu folosiți telefonul  sau alte dispozitive mobile în timp ce conduceţi, iar pentru a comunica folosiți hands-free-ul.

                  Şi pietonilor le recomandăm să-şi sporească atenţia, să evite pe cât posibil folosirea părţii carosabile, mai ales după lăsarea întunericului şi în condiţii de vizibilitate redusă, să se asigure temeinic înaintea traversării drumurilor.

                  Informații actualizate despre situația traficului găsiți pe siteul oficial al Poliției Române, la secțiunea Infotrafic: https://www.politiaromana.ro/ro/info-trafic – vă recomandăm să verificați starea traseului pe care urmează să îl parcurgeți, înainte de a pleca la drum.

                  Conduita societăților și brokerilor de asigurare, în vizorul Autorității de Supraveghere Financiară

                   Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.) este prima autoritate de supraveghere europeană care derulează în parteneriat cu EIOPA și Comisia Europeană un proiect de asistență tehnică privind consolidarea funcției de supraveghere a conduitei pe piața de asigurări din România.

                  Societățile și intermediarii în asigurări vor fi supravegheați și controlați în viitor, din punct de vedere al conduitei, în baza unor proceduri și ghiduri complexe, ce vor fi elaborate de experți din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară și din cadrul Autorității Europene pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA).

                  Proiectul „Asistență tehnică privind consolidarea funcției A.S.F. de supraveghere a conduitei pe piața de asigurări din România”, derulat de A.S.F., EIOPA și CE a presupus, într-o primă fază, elaborarea unui manual de supraveghere a conduitei în domeniul asigurărilor. Etapa de implementare a proiectul, care va fi gestionată de A.S.F. cu suportul experților EIOPA, vizează elaborarea unui set de proceduri și ghiduri, în baza căruia se vor desfășura activitățile de supraveghere și control pe aria de conduită asupra entităților care activează în piața asigurărilor.  

                  În cadrul procesului de implementare a proiectului va fi elaborat și un ghid ce va conține informații generale privind factorii generatori de risc de conduită și tipologia acestor riscuri pe parcursul ciclului de viață al produselor de asigurare, care fi adresat entităților supravegheate de către A.S.F.

                   

                  Administrarea corectă a riscurilor

                  Pentru o supraveghere eficientă, din punct de vedere al conduitei, este necesară detectarea și gestionarea timpurie a riscurilor și abordarea integrată a întregului proces. Acestea au fost de altfel și premisele de la care a plecat creionarea obiectivelor proiectului de asistență tehnică derulat de către A.S.F., EIOPA și CE.

                  De asemenea, este foarte important ca riscurile de conduită să fie administrate corect astfel încât să fie asigurată creșterea gradului de profesionalism și a încrederii clienților în sectorul asigurărilor, precum și crearea și distribuția de produse de asigurare corelate cu nevoile, cerințele și obiectivele clienților. Toate acestea au impact asupra solvabilității și sustenabilității societăților de asigurare, prin creșterea ratei de retenție a clienților, prin reducerea ratei de renunțare la contractele de asigurare, precum și prin diminuarea riscurilor reputaționale și juridice ale asigurătorilor.

                  Totodată, în cadrul procesului de supraveghere trebuie avută în vedere prevenirea riscurilor sistemice și a celor generate de inovația în domeniul financiar, în general, și în domeniul asigurărilor, în special.

                   

                  Obiectivele proiectului de asistență tehnică

                  • Dezvoltarea unui cadru de supraveghere adecvat și complet la nivelul A.S.F., care să includă proceduri, instrumente și metodologii eficiente, pentru a identifica principalii factori generatori ai riscurilor de conduită la nivelul pieței asigurărilor din România, precum și la nivelul fiecărei entități care activează în această piață, pe parcursul ciclului de viață al produsului de asigurare și pentru a aplica măsuri adecvate de atenuare a acestora;
                  • Identificarea instrumentelor și proceselor adecvate care să permită A.S.F. prioritizarea acțiunilor de supraveghere în funcție de amploarea și complexitatea riscurilor identificate;
                  • Adoptarea de către A.S.F. a unei abordări bazate pe coordonarea permanentă a acțiunilor de supraveghere prudențială și a acțiunilor de supraveghere a conduitei, ambele având ca obiective promovarea stabilității activității de asigurare și apărarea drepturilor clienților de produse de asigurare.

                   

                  Ce înseamnă supravegherea conduitei

                  Conduita se referă la maniera în care o entitate își desfășoară activitatea din perspectiva concentrării pe interesele și obiectivele clienților.

                  Supravegherea conduitei este un ansamblu de procese, proceduri și instrumente care au rolul de a verifica faptul că societățile de asigurare și intermediarii de asigurări își desfășoară activitatea în mod echitabil, transparent și orientat către interesele clienților, iar aceștia sunt capabili să ia decizii în cunoștință de cauză și să selecteze produsele care se potrivesc cel mai bine nevoilor lor.

                  În sectorul asigurărilor, supravegherea conduitei acoperă în general trei mari domenii: supravegherea societăților de asigurare și a intermediarilor, supravegherea pieței și supravegherea produselor de asigurare.

                   

                  Principii cheie în supravegherea conduitei

                   

                  • Concentrare pe interesele clienților pe tot ciclul de viață al produsului de asigurare;
                  • Trecerea la supravegherea bazată pe prevenție, pe identificarea timpurie a riscurilor și vulnerabilităților, pe baza indicatorilor de risc și a analizelor calitative și renunțarea la supravegherea reactivă, orientată spre analizarea petițiilor;
                  • Permanenta colaborare între structura de supraveghere prudențială, care se concentrează pe „sănătatea” financiară a entităților și structura de supraveghere a conduitei, orientată spre „sănătatea” relațiilor între asigurători/intermediari și clienți.

                  Autorizarea de Supraveghere Financiară utilizează, în activitatea de supraveghere a conduitei,  un sistem de instrumente și tehnici de supraveghere, implementat la nivel european, care include monitorizarea pieței asigurărilor, acțiuni de supraveghere tematică, acțiuni de supraveghere de la sediul A.S.F. (off-site); acțiuni de control la sediul entităților supravegheate (on-site).

                   

                  Conduita, prioritate absolută pentru EIOPA

                  Având în vedere faptul că la nivelul Uniunii Europene se acordă o importanță deosebită dezvoltării supravegherii conduitei entităților care activează pe piața asigurărilor, Autoritatea Europeană pentru și Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) a adoptat o strategie pentru dezvoltarea unui cadru de supraveghere orientat spre prevenție și identificarea timpurie a riscurilor, la care a aderat și A.S.F.

                  Crearea unui cadru eficient de supraveghere a conduitei este deosebit de important, atât din perspectiva protejării clienților de produse de asigurare, cât și din perspectiva contribuției la stabilitatea sectorului financiar, întrucât riscurile de conduită afectează atât clienții, dar și asigurătorii, intermediarii de asigurări și sectorul asigurărilor în ansamblu.

                  Provocări în domeniul supravegherii conduitei la nivel european

                  • Crearea unor cadre eficiente de supraveghere; dezvoltarea de noi instrumente de supraveghere la nivel de piață și la nivel de entitate;
                  • Revizuirea structurilor organizaționale la nivelul autorităților de supraveghere, prin asigurarea independenței funcției de supraveghere prudențială față de funcția de supraveghere a conduitei, și totodată, asigurarea colaborării și coordonării între cele două structuri;
                  • Trecerea de la instrumentarea petițiilor la supravegherea bazată de identificarea riscurilor și a vulnerabilităților.

                  Singur printre nelingvişti (II)

                  Pronume… personal

                  O carte revoluţionară a lui Ion Coteanu a fost „Gramatica de bază a limbii române” (1982, reeditată), în care lingvistul de mare autoritate sparge tiparele academice şi propune organizări proprii. De exemplu, clasa pronumelor este resistematizată astfel: 1. pronumele personal; 2. pronumele posesiv; 3. pronumele demonstrativ; 4. pronumele relativ; 5. pronumele interogativ; 6. pronumele nehotărât; 7. pronumele negativ. După cum se vede, lipsesc trei pronume, recunoscute de Academia Română. Acestea sunt distribuite în grupa pronumelor personale: pronumele personal reflexiv, pronumele personal de întărire şi pronumele personal de politeţe. Clasificarea nu a făcut carieră, mai ales că includea o contradicţie: pronumele posesiv ar fi trebuit să fie a patra subgrupă a pronumelui personal, câtă vreme cunoaşte categoria persoanei.

                  Limba română, în clasă

                  Ion Coteanu a fost serios implicat în problemele şcolii. Două consideraţii ale lui sunt multă vreme actuale: „Studiul gramaticii în şcoală coincide cu cerinţele unei gramatici întemeiate pe norma cultă, sarcina profesorului de limba română fiind de a face pe elev să dispună – în cunoştinţă de cauză – de un registru variat şi nuanţat de reguli prin a căror aplicare să ajungă în timpul cel mai scurt […] la cea mai bună organizare a vorbirii şi a scrierii, iar prin aceasta să se exprime elegant şi precis”. A doua este o atenţionare: „Studiul gramaticii în şcoală nu trebuie împovărat cu toate subtilităţile oferite de un curent lingvistic sau [de] altul, scopul învăţării nefiind teoria gramaticală şi nici terminologiile, adesea foarte complicate, ci limba română ca obiect prin care gândirea se poate perfecţiona şi exprima în formele cele mai eficace”.

                  Omul social

                  Povesteşte etnologul Ligia Bârgu-Georgescu (n. 1932): „În studenţia de la Universitatea Bucureşti, îl aveam profesor doar grupa noastră pe Alexandru Rosetti, care era foarte apropiat de noi. După ce încheia cursul, rămânea să ne întrebe ce mai facem, ce am mai citit. Într-o zi i-am spus că nu avem apă caldă în cămin. «Bârgule, hai cu mine!» (Eram şefa de grupă.) Ne ducem în secretariat, şi de acolo, la uşa decanului. Bate şi strigă: «Coteanule, deschide! Sunt eu, academicianul Rosetti». Eu mă făceam mică în spatele lui. «Ascultă, Coteanule! Ştiai că la cămin nu curge apă? La căminul de fete!»

                  Dialectologul

                  În 1957, publică o constatare care ar fi trebuit să genereze un proiect tematic: „Cum dispare o limbă (istroromâna)”. Nu a fost să fie luat în serios avertismentul lui Ion Coteanu, aşa că în anul 2020 probabil că s-a subţiat înfricoşător de mult numărul istroromânilor (trăitori în Croaţia), ceea ce pune în pericol supravieţuirea idiomului.

                  De ce învățăm?

                  La ce ne folosește școala? De ce trebuie să învățăm? Sunt întrebări pe care aproape toți copiii le formulează destul de des.

                  Răspunsul este foarte simplu. Și poate că acum, când școlile sunt închise, este mai important ca oricând să ne amintim de ce învățăm și de ce este importantă educația. Învățăm pentru a ne putea descurca singuri în viață, deoarece părinții noștri nu vor fi mereu lângă noi să ne ajute și să ne spună ce să facem.

                  Cum ai putea avea un serviciu bun sau propria afacere, dacă nu ai cultură generală, „nu ai carte”, și nu poți face ce este nevoie? Și, de aici încolo, totul se leagă. Dacă nu ai un serviciu bun, nu ai de unde să ai bani, nu ai cum să întreții o casă, o familie sau chiar pe tine însuți, nu poți să călătorești, să te distrezi și să te dezvolți. Așa cum spune o vorbă înțeleaptă din bătrâni, ,,Cine nu are carte, nu are parte”, adică viața este darnică cu cei înțelepți.

                  Totodată, dacă nu mergi la școală, îți va fi greu să ceri ajutor sau orice altceva, să ai o discuție cu cineva, să îți faci prieteni sau să știi să cauți ce ai nevoie.

                  Fiecare materie școlară te ajută să îți dai seama ce îți place, la ce ești bun și te pregătește pentru profesii viitoare. De exemplu, matematica te ajută să îți dezvolți o gândire logică și ai putea deveni inginer, profesor de matematică, informatician, constructor, arhitect și multe altele.

                  Limba română, de exemplu, te ajută să te exprimi clar, să poți comunica cu cei din jur, să vorbești și să scrii corect. Dacă îți place româna, poți să devii, de exemplu, scriitor, jurnalist, actor, regizor, moderator tv, bibliotecar.

                  În același timp, învățăm să facem lucruri care ne fac plăcere, care ne fac să ne simțim bine și să avem încredere în noi. Eu, de exemplu, am învățat să înot, să dansez, să merg cu bicicleta. Alți colegi de-ai mei au învățat să deseneze, să cânte, să joace teatru sau să joace tenis, fotbal, să vorbească engleza și germana și să utilizeze calculatorul.

                  Nu o să înveți doar cât timp ești mic, ci o să trebuiască să înveți toată viața, pentru că va fi nevoie să te adaptezi vremurilor, mediului înconjurător, tehnologiei. Cum tehnologia a început să evolueze din ce în ce mai repede, așa și oamenii trebuie să țină pasul cu schimbările și cu învățatul.

                  Pe scurt, cum ai putea avea o viață fericită și frumoasă? Răspunsul este următorul: învață toată viața, ca să ai încredere în tine, să îndrăznești să faci ceea ce îți place și, câteodată, și ceea ce nu îți place. Pentru că, așa cum spunea, de exemplu, Nelson Mandela, un om învățat, ,,Educația este cea mai puternică armă pe care noi o putem folosi pentru a schimba lumea”.

                  Ana-Maria Braiș, clasa a V-a, elevă la Colegiul Național ”Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

                  Câteva adevăruri despre minciună (I)

                  Immanuel Kant, în „Metafizica moravurilor” (vezi „Scrieri moral-politice”, București, Editura Științifică, 1991, p. 269-276), a dedicat un subcapitol unor vicii precum minciuna, avariția și falsa umilință (slugărnicia). Minciuna este considerată de filosoful din Königsberg „cea mai mare încălcare a datoriei omului față de sine însuși”. Dispreț și distrugere a demnității, ea îl jefuiește pe individ de statutul de ființă umană: „Un om care nu crede ceea ce el însuși îi spune altui om […] are o valoare încă și mai mică decât ar avea un lucru”, scrie Kant.

                  Mințim?, întreb eu. Firește că mințim. Toți? Da – scuzați – toți, fără excepție. Atât de mult, încât nu-l putem contrazice nici pe Napoleon, atunci când ne spune că „istoria este o minciună pe care nimeni nu o contestă”. Dacă e să-l ascultăm pe Antoine de Saint-Exupéry – „Cine vrea să spună ceva interesant, trebuie să mintă puţin” –, păcatul minciunii n-ar fi atât de mare. Tudor Arghezi zice chiar că minciuna întreţine vie flacăra fiinţării: „Omului îi place să se mintă şi să fie minţit, şi când nu-l mai minte nimeni şi nimic, se dezorganizează”. Uneori ne mințim și pe noi înșine. Realizând radiografia minciunii, Mark Twain scria că există „trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfinte şi statisticile”. Exhaustiv, nu? Psihologii și sociologii, care mint (și ei) cel puțin din cauza dificultăților de a ajunge la adevăr, au făcut din minciună o vedetă a studiului.

                  De ce mințim? Am minți, desigur, dacă am crede că am ajuns la cunoașterea complicatelor noastre relații cu adevărul. National Geographic (iunie 2017) publică un interesant studiu (semnat de Yudhjit Bhattacharjee) pe această temă, pornind de la gândul lui Tim Levine: „Mințim dacă sinceritatea nu funcționează”. Gând discutabil, desigur, dacă nu cumva este chiar o minciună travestită cu talent. Mințim, sintetizează, Y.B., determinați de culpă (ne acoperim „păcatele”), evitare (fugim de realitate), necunoscut (nu cunoaștem varii cauze), patologie (ignorăm realitatea), reaua intenție (pentru a-i răni pe alții), social (nevoia de roluri, statusuri), altruism (pentru a ajuta), avantaje economice și de ierarhie, imaginea de sine (narcisism…), umor (pentru a-i delecta pe alții…). Sunt prezentate varii portrete de mincinoși (escrocul, farsorul, născocitorul…), cei care le ilustrează fiind celebre exemple din zona politicii, a agenților secreți, afacerilor, sportului, științei, artei. Când începem să mințim este clar că ne părăsește inocența, dar Kang Lee, psiholog la Universitatea din Toronto, citat de Y.B., zice că „apariția acestui proces în comportamentul copiilor de doi-patru ani e un semn liniștitor că aceștiasunt în grafic în ceea ce privește dezvoltarea cognitivă”…

                  Cum ne protejăm în acest univers al minciunilor?Daniel Joseph Levitin, profesor de psihologie și neurologie comportamentală la Universitatea McGill din Montreal, Quebec, Canada, ne-a oferit „Ghid practic pentru detectarea minciunilor. Gândirea critică în epoca post-adevăr”. (București, Editura Publica, 2017.) El ne propune în cele trei capitole ale lucrării, pornind de la exemple semnificative, să evaluăm critic Cifrele, Cuvintele și Lumea. Iată câteva repere ale discursului său… ,,Cât de plauzibile sunt datele?” ,,Să ne distrăm cu mediile”. ,,Raportarea cifrelor ne joacă feste”. ,,Cum sunt colectate cifrele”. ,,De unde știm?”,,Contracunoașterea”. ,,Cum funcționează știința. Erorile logice”…Pornind de la gândul că omenirea a generat în ultimii cinci ani mai multe informații decât în întreaga sa istorie, cercetătorul ne îndeamnă să ne întrebăm câte dintre acestea sunt adevărate. Psihologul canadian atrage atenția și asupra pericolului transformării „minciunilor în arme care ne pot submina astfel, cu o perfidie și mai mare, capacitatea de a lua decizii mai bune pentru noi înșine și pentru concetățenii noștri”. (op. cit., p. 13) Proliferarea minciunii (chiar succesul ei!) reprezintă și un eșec al sistemului educațional, întrucât, în „epoca post-adevărului” „se pare că nu am reușit să ne învățăm copiii ce înseamnă dovezi și cum să le evalueze”. (ibidem) Cartea este scrisă sprințar, uneori cu umor, cu incursiuni seducătoare în istoriile logicii, științei, statisticii, presei, politicii, sistemului de învățământ, asistenței sociale etc. Firește, Daniel Joseph Levitin nu ne oferă „formule” pentru depistarea minciunilor, ci doar sugestii de punere în gardă a gândirii noastre critice în „epoca post-adevărului”. Epocă pe care el o reduce (mai ales) la contemporaneitate, dar despre care eu cred că a debutat cu primele cuvinte și priviri pe care și le-au aruncat – cu drag, desigur – Adam și Eva.

                  Chefi fără cuțite. Dacă stăm, ce-o să mâncăm?

                    Obiectul muncii… Gastronomia! Oferă satisfacție necesității de a savura, ceea ce firesc, organismul o cere. Când nevoia se îmbină cu plăcerea, putem vorbi despre arta culinară. Trăim pentru a mânca sau mâncăm pentru a trăi, veșnica întrebare? Bucătari renumiți avem. Rețete cu secrete, de nu mai încap în cărțile de bucate, stau pe rafturile librăriilor care intră în faliment. Restaurante și localuri, pentru toate buzunarele, există. Clienți doritori sunt, slavă cerului. Ăsta da paradox? Între ofertă și cerere, și-a băgat unul nevăzut și fără coarne, dar reprezentat grafic ca o sferă, piciorușele. Și a stricat tot! Paguba rămâne în „rem”. Pe principiul: „prinde orbul scoate-i ochii!” Acum să-i cautăm și genul, că originea nu se pupă cu pălinca cu adaos de găinaț, pe care unii o consideră vaccin. Ce ne facem cu papilele gustative și mirosul neatrofiat?

                    Șefu’ plătea să facem cursuri de franceză

                    Constantin Dima, senior manager și specialist în HORECA. Mai pe înțeles, hoteluri, restaurante, cafenele. Mai nou, catering. Povești par acum trăirile adunate într-o viață de om, cu o experiență educată, dedicată unei profesii. Un senior care nu-i uită pe cei de la care a învățat tainele meseriei. Aceea de a ne face să ne simțim bine, după orele de muncă, dacă ne mai rămân ceva bani în buzunar.

                    „Am început să practic meseria în 1964. Atunci am participat la deschiderea restaurantului de la Parcul Libertății, pe 20 august. Terminasem școala profesională de trei ani. M-au ales pe mine. Mi-au făcut costumație. Pe atunci era Alimentația locală, nu era OJT-ul. Oficiul Județean de Turism, unde a venit șef Dumitru Moraru. Nu aveam 17 ani. Mama m-a născut în Timișoara. Ea era din Ștefănești-Botoșani. Tata, tot bucovinean, a rămas dincolo de Prut, în timpul războiului. A fost rănit la ambele picioare și l-au dus prizonier, în lagăr. În Siberia. S-a vindecat și a reușit să fugă de acolo. A ajuns în Botoșani. Așa a cunoscut-o pe mama. Era crâșmăriță. Măritată. Cu trei copii. Bărbatul ei era și el plecat pe front, de care nu mai știa nimic. El însurat! Avea un copil. Cine nu a trecut prin război, să nu judece. Mai avea doi frați în Rădăuți. Ăia l-au ajutat repede, și i-au dat doi cai. Ei erau căruțași.

                    Așa a ajuns să lucreze și el. Între timp s-a dat o ordonanță: cine vrea să populeze Banatul și Bărăganul? În 1945-46. Au plecat în Banat. Le-au dat teren acolo. Și-au făcut casă. Cu ăia doi cai au început să facă treabă. Atunci se făceau drumuri, căile ferate. Se duceau unde era nevoie. Nu erau tractoare, excavatoare. Se încărca pământul în căruțe și se ducea unde trebuia.

                    După vreo doi ani, în 1948, am apărut eu.a am învățat să mă înțeleg în mai multe limbi. În 1951 ne-au luat noaptea și ne-au dus în Bărăgan, ca chiaburi. La Călărași. Aveam trei ani și ceva. Tata s-a angajat la barajul de la Bicaz. Am locuit doi ani la Focșani. Apoi am venit la Bacău. În 1955 au început lucrările la stadion. A lucrat acolo. Am început școala la Pedagogic.

                    Și atunci tot cu cai se umbla. Am terminat 7 clase la Vasile Alecsandri. Vizavi era școala profesională, Liceul nr 2 cum s-a numit mai târziu. În 1964 am terminat școala profesională. M-am angajat ca picolo. După 4 luni la Parcul Libertății, directorul de Compex de la Bistrița, Gheorghe Dracea (Conu Gică), m-a luat în vizor. M-a văzut mai blond, cu ochi albaștri, știam și ceva germană, rusă. M-a luat la Bistrița. El vorbea la perfecție patru limbi. Ne plătea profesor să învățăm franceza, după program.

                    Răspundea și de hotelul de la teatru. Încă nu era construit Hotelul Decebal. Acolo Constantin Dima avea să-și îndeplinească menirea, ca profesionist, într-un domeniu rămas acum în impas. Loc pentru o carte la câte amintiri sunt. Cursuri, schimburi de experiență prin țările europene.

                    Pensionar acum, răsfoim în albume, imagini din expozițiile culinare, cu preparate care acum par exotice. Specialități din vânat. Iepuri, căpriori, mistreț. Labă de urs, fazani și rațe sălbatice. Potârnichi. Dovleci umpluți cu sarmale. Purcei în lapte, cu măr în gură. Frigărui, pește. Trei zile se lucra la o expoziție, produsele fiind ținute la frigider.

                    Meserie pe pâine! Tot micul rămâne baza, cu muștar

                    Domnul Vasile s-a adaptat economiei de piață. Poți sta acasă după ce ai ieșit la pensie? Nu! Dacă iese fum pe coș… înseamnă că se muncește. Negustoria ține de vad. Neguțătorul și locul potrivit, aduc câștig comunității, atât timp cât clientul este mulțumit. Vasile Răducanu a lucrat 43 de ani la Partizanul. La fabrica de încălțăminte. A ieșit la pensie în urmă cu 8 ani. Vinde mici în Piața centrală. Nu din aceia, cu eticheta deja renumită, a producătorului băcăuan. Ca să nu se complice, se aprovizionează de la supermarket. „Nu e niciun secret. Depinde cât îi ții până-i întorci. Pe cărbune… nu electric. Grătarul! Când te-ai învățat cu munca, nu poți să stai. Trebuie să faci ceva! Tata a fost negustor. Aici în piață. La tarabă. Cum era odată!” Evită, cu o diplomație rafinată, alte întrebări.

                    Privește spre norii care se adună.S-a mai domolit treaba. E rece afară. La ora asta, acum două săptămâni, aveam băieți care se duceau la muncă. În construcții. Patru mici, o bere… două! Erau oameni care așteptau la rând. Acum vin de pe la șapte. Dau foc la grătar pe la opt, opt și ceva. S-a micșorat ziua. De la anu’… ? Să vedem ce-o fi la iarnă! Se mai schimbă ora?”. Vorbește calm. Se mișcu tact, în ritmul muzicii date în surdină. M-a ginit. Par genul de om stresat și grăbit, care caută senzații. Comand o bere și doi mici. „Numai doi?”. Arăt un gest, ceva a colesterol. Afișează un zâmbet de complezență. Parcă mai vin de acasă. Slăbuț tare totuși.

                    „Lucrez numai cu cărbune. Depinde de clienți câți fac. Vara, și șapte – opt sute.V-am zis că micii îi iau în caserole de la supermarket. Aici aproape. Să nu am probleme. Orele de vârf țin până pe la doișpe. O pauză, și încă ceva dupăamiaza. Nu mai e cum era, până seara! Am pregătit odată, într-o oră, 150 de mici.” Se uită la copertină, să fie sigur că ține, și mai aruncă o privire spre cer. „De-acum încep ploile. Să vedem ce-o mai fi! Mă scuzați puțin?”

                    Când este aglomerație îl ajută și Maria, soția. Sunt împreună de 47 de ani.

                    „Ne cunoaștem de când eram copii. Stăteam pe aceeași stradă. Mergeam împreună la școală. El era la Nr 1, unde e Vivariu. Eu la Școala Nr 2, aici la Licurici. Lângă Teatrul de Păpuși. E dărâmată acum. Ne jucam de-a v-ați ascunselea. După aia ne-am îndrăgostit. Suntem împreună și acum! Așa au fost vremurile.”

                    Domnul Vasile se făce că nu ne bagă în seamă la ce vorbim, dar trage cu urechea.

                    „Noi am fost mulți copii la părinți. Vasile lucra deja. A pus o vorbă și pentru mine. M-am calificat și eu, la locul de muncă, la Partizanul. Tot împreună, am lucrat acolo 18 ani. În ’90 au venit schimbările. M-am calificat ca patiser. După 7 ani de patiserie am plecat în Italia, timp de 15 ani. E foarte greu să găsești acolo, ca femeie, un loc de muncă pe măsura studiilor pe care le ai. Am lucrat ca badantă. Nu mai mergeau treburile nici acolo. Tot împreună cu soțul am început și aici. Avem patru copii, cinci nepoți, ne descurcăm. Ne-am obișnuit cu munca. Asta știm să facem! Clienții, mulți ne știu de ani buni, au încredere în noi. Ne protejăm, îi protejăm! Ne dorim să trecem cu bine, toți, peste această pandemie.”

                    LECȚIA DIN NAIN

                    Dintre toate temerile care profund freamătă ființa umană în ultima vreme, frica de moarte pare a fi cea mai înfricoșătoare. Au intrat din plin, în viața noastră, durerile apocaliptice și adiacentele lor: boala, neîncrederea, răutatea, minciuna, neputința de a iubi și de a fi iubit. Știri mistuite de construcții negative par a fi parte integrantă din peisajul nostru zilnic. Trăim într-o amețeală de gânduri și sentimente, asemeni locuitorilor din Nainul pământesc al Mântuitorului, sat fără de istorie. Și aceasta până când neliniștea și moartea Îl cheamă pe Domnul… și El se ivește, în mijlocul durerii fără margini, așa cum se arată zorile după o noapte cruntă. Într-o situație parcă fără de ieșire. El vine nu acuzând, nu certând, nu judecând circumstanțe. Doar biruind și liniștind.

                    Evanghelia duminicii acestei săptămâni (Luca 7, 11-17) ne este pusă înainte pentru a ne reaminti de fundamentul tainic al creștinismului: Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Acolo, în țărâna Nainului, Domnul privește cu milă, iar Cerul refuză a reda pământului tânărul trup al fiului unei maici singure. Din milă omenirea pregustă Învierea.

                    Minunat se poate alătura acestui tablou și icoana vieții Cuvioasei Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei de aproape patru veacuri, Sfânta pe care Ortodoxia o prăznuiește, cu inimă plină de bucurie, întru aceste zile de mijloc de lună Octombrie. O tânără cuvioșită de Har, care-și onorează chemarea prin milostenie, post, priveghere și rugăciune. Un izvor de meditație. O școală de înțelepciune, cu toate frământările, întrebările și neliniștile ei, parcă anume scoase în față, ca să fie confruntate cu marea și unica soluție: Învierea.

                    Pentru a folosi timpul care trece și nu se mai întoarce, pentru a răscumpăra clipele, pentru a ne salva din boală, neîncredere, răutate, minciună, din neputința de a iubi și de a fi iubiți, pentru a învia în orice loc al lumii, cu istorie sau fără, este nevoie de Hristos. Să luăm aminte la misterul Nainului. Satul fără istorie. Doar atins de Hristos și de Înviere.

                    Inspector scolar, pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu