Într-o perioadă atipică, în care existența și activitățile cotidiene au fost puse sub însemnul „distanțării sociale”, luna Februarie, intitulată şi „Luna iubirii şi a dansului“, a readus în prim plan iubirea, acest sentiment nobil, scoțându-ne din zona de confort, prin intermediul sufletului și al emoțiilor, exprimate prin cântec şi dans.

Mesageri ai iubirii au fost membrii cluburilor HoltIS, elevii talentaţi din cadrul a două colegii de prestigiu din municipiul Bacău, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” și Colegiul Național „Gh. Vrănceanu”, coordonați de doamnele profesoare Ciobanu Doinița și Monica Resmeriță. Prin intermediul tehnologiei, membrii celor două cluburi, au pus bazele unui spectacol online, „IUBIREA PENTRU ARTĂ PRIN OCHII LICEENILOR”, demonstrând că arta este un limbaj universal ce atinge sufletele prin intermediul emoției și sensibilității adolescentine. Evenimentul cultural „Iubirea pentru artă prin ochii liceenilor”, organizat de Holtis Vrănceanu și Holtis Activ Teen 16 Alecsandri reprezintă o nouă activitate în cadrul proiectului „Împreună pentru viitor”, în parteneriat cu Reprezentanța UNICEF în România.

Planificat în luna Dragobetelui și în apropierea Mărțișorului, spectacolul liceenilor din cele două colegii băcăuane este modalitatea de a elogia frumusețea dansului și a muzicii, de a exprima iubirea pentru artă și, totodată, pentru cei care se bucură de ea. Darul muzical și de suflet al elevilor vrănceni, Cosma Mateea, Tomiță Rebeca, Ipate Mateo, Strîmbei Ramona, Chiper Cristiana, Rotaru Robert, Apostică Alexia, Derla Andra, Bibire Rareș, Haucă Miruna, Boboc Ana-Maria, Mara Talpă, Racoveanu Matei, Dragoș Velicu, va fi oferit, cu iubire, bătrânilor din Centrul de Zi “Dr. Ștefan Ciobanu” Bacău, în timp ce, elevii alecsandrieni – Diana Finea, Andra Rusu, Gabriel Nănescu, Sabin Buzdugan, Măriuț Elisa, Miruna Argint, Bogdan Asaftei, Ioana Luncașu, Andreea Jugariu, Daria Rusu,  Lupușoru Adriana, vor aduce un zâmbet, o speranță, oferind rodul muncii lor, bunicilor găzduiți de Casa Seniorilor ”Lacul cu nuferi” care sunt poate singuri, poate în suferință, poate cu nostalgia anilor care au trecut. Vrem să le oferim prin acest spectacol online un strop de bucurie și să le transmitem totodată toate gândurile noastre bune și de sănătate!

Mulțumim pe această cale tuturor elevilor-artiști care au oferit un dar de suflet, elevilor voluntari din cadrul cluburilor HoltIS Alecsandri și Vrânceanu dar și domnului coregraf Robert Costrovanu (Ansamblul folcloric „Ca la noi”) și doamnei director a Colegiului Național „Vasile Alecsandri”, prof. Măcincă Adriana, care vine mereu în întâmpinarea activităților noastre, oferindu-ne de fiecare dată un sprijin foarte prețuit!

„Sunt foarte încântată de succesul activităţii, un parteneriat reuşit, aş spune, dintre cele două colegii de top ale acestui oraş”, a mărturisit Miruna Tălmăcel, Președinta Clubului HoltIS Active Teen 16 din cadrul C. N. „V. Alecsandri”, Bacău.  „Am reușit să dăm naștere unui spectacol online, un spectacol atipic în vremuri atipice, dar sper că emoția poate străbate ecranele. Pentru mine, în calitate de organizator, a fost o experiență foarte plăcută și mi-aș dori să pot participa și alte activități.” (Derla Andra – Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”).

În luna Dragobetelui, ne-am gândit că cea mai minunată formă de transmitere a iubirii este prin artă iar reprezentanții celor două colegii de elită, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” şi Colegiul Naţional „Gheorghe Vrânceanu”, au avut ocazia să pună în evidenţă o parte din valorile artistice și talentul elevilor care le trec sau le-au trecut pragul.  Acest lucru ne demonstrează din nou că educația nu se rezumă doar la informare, ci că este un demers complex, desăvârșit prin emoție, principii, valoare.

Filmul întregii activități poate fi accesat aici.

Coordonator Club HoltIS, prof. Monica Resmeriță, director adjunct C.N. „Gheorghe Vrănceau” Bacău

Coordonator Club HoltIS, prof. consilier școlar Ciobanu Doinița, Colegiului Național „Vasile Alecsandri” Bacău

Cunoscutul istoric, colecționar medalist, arhivist și mulți ani director al Arhivelor Statului Bacău, Vilică Munteanu, a fost sărbătorit și omagiat, miercuri, 24 februarie, la o manifestare de suflet, organizată la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău. Evenimentul a avut loc chiar în ziua în care sărbătoritul a împlinit 70 de ani de viață. La realizarea întâlnirii au colaborat Filiala Bacău a Asociației Arhiviștilor din România și Fundația Cultural-Științifică „Iulian Antonescu”.

„Vilică Munteanu, au motivat evenimentul organizatorii, a fost și este un prieten al Complexului Muzeal, dar și un om implicat în viața publică băcăuană prin participarea la numeroase proiecte culturale prin Fundația Cultural-Științifică «Iulian Antonescu» și prin Asociația Arhiviștilor Bacău”.

Sărbătoritul și-a întâmpinat oaspeții printr-o expoziție intitulată „Istorie în medalistica din colecția personală”, în care a etalat o parte dintre exemplarele acestei impresionante colecții. La simpozionul care a urmat a fost rostit un Laudatio în onoarea sărbătoritului, susținut de dr. Anton Coșa de la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”. Cu această ocazie, Vilică Munteanu a primit două diplome de excelență: una din partea Complexului Muzeal și una din partea Fundației „Iulian Antonescu”, înmânată chiar de Eugenia Antonescu, soția ilustrului istoric.

Dar, pentru că pe 24 februarie a fost și sărbătoarea românească de Dragobete, dedicată dragostei, Muzeul de Etnografie a vernisat, tot în incinta Complexului Muzeal, o expoziție fotodocumentară din fototeca Muzeului de Etnografie și din fototeca Muzeului de Istorie și Arheologie din Bacău. Documentele fotografice prezintă publicului perechi de soți, logodnici, iubiți, din prima jumătate a secolului al XX-lea. Tot cu ocazia manifestării dedicate lui Vilică Munteanu a fost lansat și volumul „Varianta Ocolitoare Bacău. Situl nr. 5 – Letea Veche” (autori Lăcrămioara-Elena Istina, Dănuț Prisecaru, Sebastian Matei). Lucrarea a fost prezentată de dr. Lăcrămioara-Elena Istina, șefa secției Arheologie-Istorie a Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”.

„Este un moment deosebit în viața mea, acum la ceas aniversar, când colegii și colaboratorii de la Compexul Muzeal de Istorie, dar și cei de la Arhivele Naționale Bacău au organizat o asemenea manifestare de Dragobete pentru… un Dragobete. E foarte emoționant tot ce mi s-a întâmplat, m-au bucurat mult mesajele transmise, prezența unor personalități, a unor colegi dragi, chiar a unui coleg de liceu, Puiu Lemnaru, care a venit din altă parte a țării special pentru mine. Îmi doresc să mă țină picioarele și capul pentru a putea continua activitățile în care sunt angrenat, în mod deposebit pe tărâmul științific, publicare de studii și de articole, organizarea de sesiuni și simpozioane științifice. În calitate de colecționar, îmi doresc îmbogățirea și valorificarea științifică a colecției mele de medalii, care are acum peste 3.000 de piese. Îmi mai doresc, ca orice om, sănătate pentru mine, pentru familia mea, să îmi văd nepoții cât mai mult timp și să mă bucur de roadele lor. Și vă doresc, vouă, tuturor care mă cunoașteți, să fiți bine!”

O viață de om dedicată istoriei, arhivisticii și medalisticii

1 de 3

Istoricul Vilică Munteanu a fost cel mai longeviv conducător al unei instituții din județul Bacău, Filiala județeană a Arhivelor Naționale, și unul dintre reputații specialiști ai domeniului căruia s-a dedicat. Arhivele Naționale Bacău s-a remarcat printr-o susținută activitate științifică la nivel național. Istoria, bazată pe documente, a devenit astfel o atracție aparte în județ, iar instituția din Bacău este chiar deschizătoare de drumuri în laborioasa activitate a cercetătorilor, a istoricilor și a reprezentanților mediului academic care s-au dedicat acestei științe, dar nu numai, mulți pasionați devenind autori de monografii sau studii interesante dedicate localităților din care provin sau unor domenii de activitate importante. Vilică Munteanu a lucrat în Arhivele Naționale din anul 1975, unde a făcut specializări pe paleografie româno-chirilică, limbă și paleografie slavă și arhivistică. Sub conducerea sa, Filiala Bacău a acordat asistență de specialitate creatorilor de arhive din județ, a organizat acțiuni de valorificare a documentelor prin sesiuni științifice, a publicat studii și articole în presa de specialitate, în unele ziare, și a editat volume de studii istorice.

După 1989, a început demersurile pentru ridicarea noii clădiri a Arhivelor Naționale Bacău, inaugurată în 1995, cu prima ediție a Sesiunii naționale de comunicări științifice, manifestare care a ajuns ulterior la peste 20 de ediții. Din anul 2006, a început publicarea „Anuarului Arhivelor Naționale Bacău – Acta bacoviensia”. De asemenea, a publicat și zeci de lucrări și studii personale, a colaborat la întocmirea unei Monografii a județului Bacău, apărută în 1996, și a celor două ediții a Enciclopediei județului Bacău, coordonate de economistul Emilian Drehuță, și a susținut peste 220 de comunicări științifice.
Vilică Munteanu este președintele filialei Bacău a Societății de Istorie și Retrologie Agrară (SIRAR), redactorul șef al publicației filialei, Buletinul științific al SIRAR Bacău, și șeful secției Bacău a Societății Numismatice Române, membru fondator al Asociației Generale a Arhiviștilor din România și al Filialei Bacău a Asociației Cultul Eroilor, dar și participant în fiecare an la expoziții naționale sau regionale de medalistică. Eminentul istoric și colecționar este cetățean de onoare al municipiului Bacău.

Vicleanul coronavirus s-a predat în fața lui Dragobete, iar de ziua îndrăgostiților, tinerii din Liga Studențească din Universitatea „Vasile Alecsandri” au dus tradiția mai departe, chiar și în vremuri de restriște.

Ajuns la cea de-a XVI-a ediție, proiectul „Autobuzul Dragostei” s-a derulat astăzi, 24 februarie, timp de câteva ore. Mai exact, un autobuz al „Dragostei” a circulat pe traseul 22 și i-a îmbarcat pe toți cei care au iubit românește într-o zi specială. Practic, cuplurile, mai tinere sau mai trecute prin viață, au putut cu această ocazie să își declare dragostea și să primească o amintire de neuitat.

Primii care au dat exemplu au fost doi soți, un cuplu care chiar a împlinit 50 de ani de căsătorie și care a considerat că acest eveniment a căzut numai bine să își „reînnoiască” jurămintele. Așa că tinerii organizatori i-au primit cu drag, au „oficiat” o căsătorie în stilul „Autobuzul Dragostei” și le-au oferit câteva cadouri care să le amintească de această zi. Au urmat la „starea civilă din autobuz” doi tineri. Cu emoții dar și plini de viață, și-au „unit destinele” chiar dacă certificatul de căsătorie primit era valabil doar pentru o zi.

„A fost un moment special. Ne bucurăm că am avut ocazia să ne căsătorim pentru o zi, aici la evenimentul Ligii Studențești”, a povestit Alexandru Chietroiu, tânărul „mire de Dragobete”. „Sincer, a fost ceva emoționant și mi-a plăcut. Vom vedea de acum înainte ce va mai fi. Cu siguranță e un antrenament bun pentru cei care vor să se căsătorească cu adevărat”, a spus „mireasa” Andreea Dănilă.

După ce „ofițerul de stare civilă” le-a înmânat „certificatul de căsătorie”, celebra propoziție „puteți săruta mireasa” nu și-a mai găsit locul. Astfel, tinerii „însurăței” doar și-au dat mâna deși, după priviri, și-ar fi dorit un sărut. Dar ca să fie respectate condițiile sanitare actuale… a mers și-o strângere de mână.

Bine… cine știe ce s-o fi întâmplat după ce am plecat noi? Una peste alta, a fost un eveniment frumos, în care dragostea a dat o palmă pandemiei și și-a demonstrat supremația în viață. Evenimentul a fost organizat de către Liga Studențească din Bacău în parteneriat cu Primăria Municipiului Bacău, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, S.C Transport Public S.A. și Arena Mall.

65 de tineri băcăuani au ales să se înscrie la examenul de admitere în școlile de subofițeri ale Jandarmeriei Române.

Activitățile derulate în cadrul campaniei ,,Vino în echipa Jandarmeriei!”, materializate prin înscrierea unui număr de 65 de tineri din județul Bacău la școlile militare de subofițeri se apropie de final . Data limită pentru înscriere este 28 februarie, dată la care se vor demara o serie de activități premergătoare examenelor de admitere.

În acest context, Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău desfășoară, în continuare, activități specifice de recrutare pentru cele două școli de subofițeri ale Jandarmeriei Române: Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani ,cu un număr total de 200 locuri, din care 155 l.G.J.R.( 4 locuri romi și 2 locuri minorități), 25 S.I.E. și 20 S.P.P. și Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Petru Rareş” Fălticeni, cu un număr total de 200 de locuri, din care 175 I.G.J.R. (4 locuri rromi și 2 locuri minorități) și 25 S.I.E.

În acest sens, cei care doresc să se înscrie sunt așteptați la sediul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău din str.Constantin Musat,nr 4.

Condițiile de înscriere pot fi găsite pe site-ul unității, la dresa www.jandarmeriabacau.ro – carieră sau pe pagina de facebook a unității, INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN BACAU.

Suntem în anul 2021, în secolul vitezei, când totul se vinde și totul se cumpără, iar de cele mai multe ori oamenii uită să se uite și la calitate. Iar când vine vorba de calitate românescă, automat mergem cu gândul la tradiții. Mai găsim așa ceva în ziua de azi? Ei bine, da. Și e chiar în „buricul târgului”, și îți poate oferi o excursie temporală în vremea când plăcintele, gogoșile și clătitele aveau un gust fantastic de „acasă” românesc. Vorbim așadar de Gogoșeria „La Bunica”.

De aproape două luni, băcăuanii care tranzitează zona pieței centrale, pe partea cu Liceul Economic, chiar la semafor, au avut plăcerea să vadă cum niște doamne îmbrăcate în straie populare românești îi ademenesc cu dulciurile de altădată. Cu toții ridică privirea și citesc pe firma colorată în tricolor: Gogoși. La Bunica. Mirosul, un parfum dulce de altă dată, te face să deschizi larg portofelul și să-ți potolești pofta. Ce mai!? Răsfățul papilelor gustative. Un lucru atât de simplu și cu un efect uriaș. E clar. Trebuie să-i cunoaștem pe oamenii de aici.

„Aveam acest spațiu de câțiva ani și am considerat că la traficul pietonal din această zonă, cel mai potrivit era să facem o gogoșerie”, a povestit Cristi Bârgu, administratorul de aici, care și-a adus aminte că, în copilărie, aici în zonă era o gogoșerie renumită, chiar lângă stația de ambulanță. „Erau niște gogoși foarte bune, făcute în baie de ulei. Eu locuiam în zona de sud a orașului, dar când mergeam cu autobuzul mereu mă opream acolo la o gogoașă”, a mai spus Cristi Bârgu care astfel duce povestea mai departe și dorește să le amintească băcăuanilor de vremurile de altădată. De „La Bunica” poți savura gogoșile simple sau cele umplute cu gemuri și dulcețuri, brânzoaice moldovenești, turte pe plită-așa cum le făcea bunica-simple sau umplute cu măsline și ceapă, dar și alte preparate.

„Pot să spun că ne mândrim cu produse naturale, așa cum era în vremea bunicilor”, a precizat administratorul de „La Bunica”, care a subliniat că reacția băcăuanilor a fost încântătoare, că oamenii au apreciat atât portul fetelor care lucrează aici cât și calitatea produselor. Dacă tot am pomenit de portul personalului, trebuie să notăm că a fost prima condiție pentru a lucra aici.

Chiar dacă la interviuri s-a prezentat o persoană bine pregătită, cu experiență în patiserie, faptul că a refuzat să poarte veșmintele populare tradiționale a făcut imposibilă colaborarea, Cristi Bârgu sublinind că dorința lui este să ducă tradițiile românești mai departe, o datorie pe care o avem cu toții. Și pentru că surprizele vor continua la gogoșeria „La Bunica”, trebuie să spunem că în curând ne vom bucura și de covrigii aceia groși și plin cu mac, cum erau în vremurile de odinioară. Cu alte cuvinte, tradiția românească dăinuie și e împletită perfect cu o sărbătoare de-a noastră, de Dragobete, aici unde totul e făcut cu și din dragoste. La plăcinte, înainte!

1 de 4

Mai întâi este în calendarul, neoficial, dictat de tradiţie. În cel creştin ortodox, se serbează, la 24 februarie, întâia şi a doua aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Altfel spus, se întâlneşte o comemorare cu o reînviere, ambele la fel de puternice emoţional. Dragobetele este un  hotar între două vârste ale anului, marcate de fireasca despărţire de bătrâna iarnă şi de entuziasmanta întâmpinare a primăverii, când starea sufletească este aureolată de încredere, de elan, de bucurie şi de dragoste.

În virtutea obiceiurilor de peste an, în acest final de lună şi de anotimp, tinerii alegeau veşmintele cele mai bune şi luau calea luncilor (la câmpie) sau a pădurilor (la munte). Ţinta era una singură: să culeagă florile proaspete (ghiocei, viorele şi tămâioase, mai ales), cu care vor fi îmbrăcat icoanele. Vor fi stat acolo până la Sânziene, când vor fi luat firul apelor curgătoare. În zorii acestei zile, fetele adună zăpadă (pe cât posibil, proaspătă), pe care o pun la topit, iar cu apa rezultată se spală pe cap ca să le strălucească părul. După-amiaza sau seara se strâng(eau) la „o casă de om” şi „îşi fac/ făceau de Dragobete”, petrecând ca la o şezătoare, cu convingerea că dragostea are cel puţin durata unui an (până la celălalt 24 februarie, adică până la alt cap de primăvară).

Facem ce facem şi, în astfel de contexte, tot de Vasile Alecsandri dăm când vine vorba despre creaţia populară tematică. Întemeietorul folcloristicii noastre a salvat de la uitare o dramatică poveste lirică, sugerându-ne că sentimentul de afecţiune puternică ne poate pune uneori în dificultate. Cu vorbele lui Mihai Eminescu din „Odă (în metru antic)”, spunem aşa: „Nu credeam să-nvăţ a iubi vreodată”. Dar să urmărim textul „Dragostele”, din culegerea bardului de la Mirceşti „Poezii populare ale românilor” (1852): „Alelei! amar de mine,/ Frăţioare Constantine!/ Rele sunt frigurile,/ Mai rele-s dragostele!/ Frigurile te răcesc,/ Dragostele te-ameţesc/ Şi te-aprind, te scot din minte/ Şi te-ajung cu dor ferbinte./ Vai de mine! ce păcat,/ Ele că m-au fărmecat/ Şi-n trei zile m-au uscat;/ M-au uscat, m-au vestejit,/ Ca stejarul înfrunzit/ Când de brumă e atins/ Sau de mare foc cuprins./ Alei! dragă frăţioare,/ Mă trec ca roua din floare/ Şi ca spuma de pe mare/ Când le soarbe mândrul soare./ Fă-mi o groapă la răcoare,/ Că inima rău mă doare”. (În ediţia din 1908 îngrijită de poetul Emil Gârleanu, ultimul vers apare cu varianta „Că mă simt murind în floare”.)

Dar mai multe detalii despre sărbătoarea din 24 februarie puteţi afla din expunerea etnografei Feodosia Rotaru, în cadrul „Conexiunilor culturale” derulate în comuna Bereşti-Tazlău în anul 2018. Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bacău (manager, Florin Zăncescu) vă oferă, în aceste vremuri atipice, secvenţe din înregistrarea evenimentului, bucurându-vă privirea şi auzul cu ambianţa creată de elevii din satele comunei (îndrumaţi cu pasiune de cadrele didactice, cu sprijinul Primăriei), dar şi de invitaţii acestora.

Filmarea va fi postată pe canalul YouTube azi, la ora 17.