vineri, 19 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 1280

Țapul ispășitor

Se află omenirea într-o evidentă situație conflictuală?

Poate fi o întrebare retorică!?

S-o lăsăm așa…

Fiindcă fiecare în sine conviețuiește într-o permanentă stare conflictuală, doar din lenea de a nu-și răspunde la câteva întrebări pe care le abandonează la primul „obstacol” de voință sau de conștiință.

Într-o situație conflictuală unele persoane, grupuri, comunități folosesc un „Țap ispășitor”, pentru a absolvi pe adevăratul VINOVAT, DE RĂSPUNDERE. Dar când tu însuți te faci vinovat de fapte care contravin eticii și moralei;  de acte de voință pe care tu însuți nu ți le accepți, ești suficient de pregătit și de puternic pentru a te recunoaște așa cum ești conștient fiind, că știi de ce, pentru ce și pe cine intenționezi să tragi la răspundere? Sau îmbrățișezi cu cinism minciuna ridicată la valoare de adevăr, prin repetare, mizând pe faptul că toți ceilalți au devenit suficient de comozi încât să nu judece cu capul lor?

„Țapul ispășitor” vine din mitologia canonică și necanonică a popoarelor lumii.  Un țap, sau alt animal (uneori pasăre sau chiar om) era folosit ritualic în multe religii fie pentru absolvirea oamenilor de păcate curente sau crime, fie pentru expulzarea prin exorcizare a demonilor.

În opinia mea acesta ar putea fi unul din izvoarele minciunii și ipocriziei în baza cărora unei „entități” , i s-ar permite să pedepsească un individ pentru o vină colectivă doar din „RAȚIUNI ȘI INTERESE ÎNALTE.”

Printre altele, în Biblie ( Luca 12-24) găsim ,,Învățămintele Lui Iisus către „ucenicii Săi”: „Mai întâi  de toate, păziți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia. Nu este nimic acoperit care să nu fie descoperit, nici ascuns care nu va fie cunoscut…”

Și atunci, cum se face că se perpetuează o cutumă negativă și nu una pozitivă?  Nu s-a indus, oare, în subconștientul individului că îi este permis „să păcătuiască”  deoarece o dată pe an, sau de mai multe ori într-un an ( prin ritualul spovedaniei) va fi absolvit de „toate  păcatele sale”, fiind pedepsită o ființă nevinovată în contul unei vini colective?

În religia arhaică a evreilor, în ritualurile de absolvirea a penitenței, „Țapul ispășitor” era trimis lui Azazel, demonul deșertului, adică alungat, viu, în pustie, după ce, printr-un act mistic sacerdotal fusese încărcat cu toate păcatele săvârșite de fidelii lui Yahweh. De unde se vede limpede că un nevinovat poate fi pedepsit în numele și pentru „curățirea de păcate” a unei colectivități lipsită de etică și fără morală; doar să fie „fidelă” unei ideologii sau unei „cauze”, oricât de injustă ar fi ea.

James George Frazer, în lucrarea sa „Creanga de aur”, apărută în douăsprezece volume, ( nu are nici o legătură cu romanul „Creanga de aur” a prozatorului român Mihail Sadoveanu), studiază comparativ acest ritual: în Assam (India) se sacrifică anual o capră; în Juhar ( Himalaia occidentală) e îmbătat un câine cu băutură alcoolică „bhang” și, lăsat liber, e ucis cu pietre; în Egipt se sacrifică un taur, preoții chemând asupra lui toate relele ce pândeau țara; apoi capul tăiat al taurului era înecat în Nil, iar mai târziu, vândut grecilor.

După J.G Frazer, ritualul „Țapul ispășitor”  era legat de cultele agrare: în Grecia era bătut și izgonit un sclav căruia i se striga: „Pleacă foamete, veniți voi, sănătate și belșug!” Oare cum ar fi putut veni „sănătatea” și mai ales, „belșugul” fără aportul activ și conștient al fiecărui individ în parte? Cum să gândești că îți este „permis” să „păcătuiești” acceptând că, oricum, altcineva va răspunde și va fi pedepsit pentru „păcatele” tale? Oare cum o fi să crezi că poți trăi în belșug fără să muncești…

Totuși, existau și forme nemijlocite de absolvire ritualică a păcatelor lumii: zeița aztecă Tlazolteotl (mâncătoarea de spurcăciuni), simbolizând pământul absorbant al tuturor deșeurilor vieții, lua asupra ei și păcatele omenirii…

În sens figurat, expresia „Țap ispășitor” se referă la un om, animal, sau obiect ales pentru a fi considerat vinovat, responsabil pentru greșelile și „păcatele” colective pentru care, de fapt este nevinovat. Așa ne putem învârti „în jurul cozii”, la infinit: „păcătuim” știind că altcineva va fi pedepsit în contul faptelor și actelor noastre de voință, nu-i așa? Responsabilitatea și asumarea pe „propria răspundere”  au devenit o utopie? Cine mai răspunde astăzi pentru faptele și actele sale de voință?

Din vechea istorie și până în zilele noastre fenomenul de „Țap ispășitor” a avut și, din nefericire, are motive culturale, sociale, religioase, politice.

Ritualul prin care Marele Preot „punea toate păcatele ” pe un țap pe care apoi îl alungat în deșert este descris în Biblie( Levitic.16).

Păcatele oamenilor erau „șterse”, iertate în mod simbolic printr-un gest de cruzime, care, în opinia mea, nu caracterizează, sau ar trebui să nu caracterizeze pe om. Să înțelegem că omul, în esența sa, este o ființă crudă și perversă? Sau, poate că interesele „marilor puteri” ale vremii   ar putea fi mai presus de cultivarea acelor trăsături specific umane și în slujba umanității, cum ar fi: bunătatea, iertarea, toleranța, acceptarea;  respectul reciproc și „unitatea prin diversitate”; generozitatea, iubirea și speranța;obținerea de bunuri prin muncă și nu prin mijloace dolozive; promovarea adevărului și nu a minciunii?   Nu cumva interesul este acela de a inocula în subconștientul oamenilor că ei „pot păcătui” știind că, oricum, „păcatul” va fi preluat de către o altă ființă absolut nevinovată? De fapt în asta ar consta eroarea: fiecare individ, în parte, care crede și acceptă că pentru „păcatele” sale ar putea „plăti” altcineva, nevinovat fiind, formează o „colectivitate” care a căzut într-o capcană abil construită de INTERESE OCULTE.

Întreb și eu, doar întreb: de ce să jertfești pe altcineva pentru „păcatele” săvârșite de tine? N-ar fi mai folositor, mai etic și uman să-ți asumi răspunderea pentru propriile tale fapte și acte de voință? De ce să gândești și să crezi că pentru „păcatele” tale poate fi învinuit, condamnat și pedepsit altcineva, desigur, nevinovat? Asta să fi fost intenția Creatorului?  Să pună „păcatele” omului pe seama unei ființe nevinovate care să „ispășească?”

N-aș crede. Am văzut că nu Dumnezeu a fost acela care să atribuie unui nevinovat, „Țap ispășitor”, „toate păcatele”  săvârșite de „comunitate”, ci a intervenit un „act sacerdotal”, acceptat tacit de „colectivitate…” Ce poate fi asta?

Dumneavoastră ce părere aveți?

Eu mă pot duce cu gândul la Iisus Hristos care a fost jertfit pentru „păcatele” omenirii. Am fost învățați să credem că prin „mărturisirea” păcatelor și credința în sacrificiul Mântuitorului vom fi iertați de „păcatele” noastre…?

Acceptăm, deci, și așteptăm  „MÂNTUIREA” conștienți că pentru „păcatele” noastre

„A PLĂTIT” și „VA PLĂTI ALTCINEVA…?”

… Am fost obișnuiți, oare, să ne trăim viața ca pe o poezie învățată  PE DE ROST!?

Nu știu…Eu nu știu nimic!

Doinița Ioneț

 

 

Poveste de viață

Vlăduț se află la vârsta primului buletin. Anii care ar trebui să fie de aur și lumină sunt înnegurați, în schimb, de o maladie parșivă ce și-a întins aripile nemiloase încă din 2020. Boala i-a luat lui Vlad multe, foarte multe din micile și marile plăceri pe care orice copil de școală generală le gustă fără niciun fel de griji. Nu i-a luat însă curajul. Și nici puterea de luptă.

Două calități pe care Vlăduț și le-a desăvârșit, probabil, încă din vremurile în care aducea Bacăului, alături de colegii de la Clubul Sportiv Școlar, primul titlu național la mini-volei băieți și în care purta spre victorii, în calitate de căpitan, echipa de pitici a lui FC Dinamo Bacău. Și pentru că, uneori, viața ajunge să-ți taie din punți, se întâmplă ca sportul să le construiască la loc.

Ba încă mai trainice! Unind maluri și inimi. Inima lui Ștefan Cociangă, una galben-albastră, culorile Parmei și ale FCM-ului din Bacău, a început să bată mai tare atunci când a aflat de suferința lui Vlăduț. Descoperind pasiunea puștiului pentru sport în general, pentru fotbal în special și pentru internaționalul român al Parmei, Dennis Man, în mod cu totul particular, Ștefan Cociangă a încercat să pogoare o rază de soare în hățișul junglei vietnameze din cotidianul lui Vlad. Cu atât mai mult cu cât între Parma, orașul în care Ștefan s-a stabilit în urmă cu aproape trei decenii și Cesena, unde Vlăduț se află sub tratament, e cale de nici două ore cu mașina. Două ore de drum și o cratimă pentru a uni Emilia lui Verdi cu Romagna lui Fellini, a Amarcordului și a deamicisianului Ferruccio din „Sânge romagnol”.

Note muzicele, scene de film și pagini de literatură menite să completeze o poveste de viață cu de toate. Inclusiv cu o întâlnire de suflet între Vlăduț și fotbalistul preferat, Dennis Man, la sfârșitul meciului (și el de poveste), câștigat de Parma cu 4-3 contra lui Como, miercurea trecută. Dennis i-a oferit lui Vlad tricoul său, după care cei doi s-au întreținut ca niște prieteni vechi. Și ca doi bărbați care știu bine că un meci se câștigă luptând din răsputeri. Până la capăt. Așa cum nota și site-ul oficial al Parmei Calcio sub titlul „Parma unește și în afara terenului”, la finalul întrevederii, între o fotografie și promisiuni de revedere, a curs și câte o lacrimă.

O lacrimă de bucurie pe obrazul celor care au făcut posibilă o astfel de întâlnire-amarcord, precum Ștefan Cociangă, reprezentantul Parmei Calcio, Beppe Squarcia, președintele Marcello Amadei și membrii Parma Partecipazioni Calcistiche, Maurizio Braghiroli și Franco Bardiani. Și pentru că poveștile trebuie spuse până la capăt, adevărul este că și privirea lui Dennis s-a împăienjenit ușor la despărțirea de fanul său special. Vlăduț, în schimb, și-a ținut binele lacrimile în frâu. Nici nu ne-a fost de mirare; doar e un luptător. Un luptător adevărat!

O gogoașă de post pentru fiecare, la Onești

    Gogoașa Bucuriei va sta la Masa Bucuriei în Onești, cu începere din 12 aprilie. Inițiativa „Gogoașa Copilăriei, Gogoașa Bucuriei” aparține Protoieriei din municipiu, care, pentru că suntem în Postul Mare al Paștelui, ne invită pe fiecare, cu mic, cu mare, la o gogoașă de post, începând de marți, 12 aprilie, până în Joia Mare, între orele 12,00 și 17,00 la Cantina „Prânzul Ștefanian” de la sediul Protopopiatului din Onești.

    Cât costă gogoașa? Răspunsul l-a dat chiar protopopul de Onești, dr. Ioan Bârgăoanu: Spuneți aceasta rugăciune o dată sau de mai multe ori: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”

    „Când eram copil – a mai spus părintele protopop -, cea mai mare bucurie a postului mare era când făcea mama gogoși cu zahăr …

    Acum, mergând pe cale , nu pot decât să mă gândesc la clipa de bucurie pe care o poate aduce o gogoașă caldă și cu zahăr celor năpăstuiți, dar și celor mari și mici cu suflete de copil.

    Așa că la sfatul Părintelui nostru Arhiepiscop Ioachim și ajutorul preoților din Protopopiatul Onești care au dăruit făina și uleiul de la sfântul maslu.”

    Petru Done

    Bacăul, Capitala Artei Tinerilor, pentru 10 zile!

      Între 1 și 10 aprilie, Colegiul Național de Artă ”George Apostu din Bacău a organizat a XXIII-a ediție a Concursului Național ”Primăvara Artelor”, sub egida Ministerului Educației, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean și Primăria Municipiului Bacău.

      După doi ani de restricții, în sfârșit lucrurile au reintrat în normal, dorința de a evolua pe scenă a tinerilor artiști dornici de afirmare și-a spus cuvântul, înscriindu-se în jur de 3000 de elevi din toată țara, pentru a participa la acest prestigios concurs. Concursul a fost deschis elevilor din cadrul secţiilor muzică, arte vizuale și coregrafie , atât din şcoli şi licee de artă, cât și din școli din învățământul de masă.

      Între 1 și 3 aprilie s-a desfășurat Concursul la TSD (Teoria Muzicii Solfegiu și Dicteu), la sediul Colegiului și Concursul de Muzică Clasică, Jazz Muzică Ușoară și Canto popular, la Teatrul Fain .

      Au participat, la Teatrul Fain, elevi din învățământul vocațional cât și din învățământul de masă.

      Impresionant este numărul foarte mare de copii care doresc să-și exprime, prin artă, dragostea pentru frumos!

      Juriile au fost alcătuite din artiști de prestigiu, profesori la Universități de Artă cât și în colegii de artă din toată țara.

      În zilele de 8, 9 și 10 aprilie, Concursul s-a adresat învățământului vocațional în ceea ce privește Muzica vocală ( canto clasic) și instrumentală , pe secțiuni.

      Juriul concursului

      La Teatrul de Vară, s a desfășurat, în zilele de 9 și 10 aprilie, întrecerea balerinilor, la care au participat în jur de 1000 de elevi, atât din învățământul vocațional cât și din învățământul de masă.

      Juriul, format din: Cristina Todi, profesor univ dr la Univ de Arte Iași, prof Angela Tecaru din Cluj , Simona Baicu și Viorel Dascălu din Bacău, a avut o misiune dificilă, deoarece nivelul de pregătire a concurenților a fost foarte bun.

      În ce privește Artele vizuale, elevii au trimis lucrările prin poștă, cele 1500 de lucrări urmând a fi jurizate de către un juriu valoros.

      Un concurs de o asemenea anvergură, cu o paricipare atât de numeroasă, necesită multă muncă, implicare totală pentru a fi un succes.

      Profesorii noștri au demonstrat că dragostea pentru artă, pentru elevi, dorința de a contribui la prestigiul Școlii românești de Artă, precum și a Bacăului sunt mai presus de eforturile personale, de oboseală și timpul alocat familiei precum și propriei persoane, pregătind totul în așa fel încât acest concurs național să fie și de această dată un imens succes, în beneficiul elevilor și, implicit, al comunității locale.

      Mulțumiri și felicitări speciale se cuvin profesoarei Claudia Vasilache, datorită căreia organizarea a fost impecabilă, în cele mai mici amănunte, acest lucru contribuind din plin la reușita Concursului.
      Nu în ultimul rând, mulțumiri se cuvin și domnului Codrin Condrea de la Direct Sound, care a asigurat sunetul la toată această manifestare.

      Atât participarea, fără precedent, cât și rezultatele obținute sunt grăitoare pentru nivelul deosebit în care se face artă, pentru suportul oferit de părinți, pentru implicarea fără limite și dorința de a evolua a tinerilor, de la cele mai fragede vârste!

      Rezultatele concursului

      Bacăul, capitala fizicii românești!

      La Universitatea „Vasile Alecsandri” a avut loc, duminică, 10 aprilie, cu începere de la ora 17.00, deschiderea oficială a Olimpiadei Naționale de Fizică, ediția a 56-a, organizată în acest an în Bacău.

      Au participat membrii Comisiei Centrale – conf. dr. Sebastian Popescu, de la Facultatea de Fizică a Universității „Al.I. Cuza” Iași (președinte), Sorin Trocaru – inspector general în Ministerul Educației (președinte executiv), Corina Marin – directorul general al Ministerului Educației, Constantin Trăistaru – consilier al ministrului Educației, prof. Ana-Maria Egarmin – inspectorul școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Bacău, Lucian-Gabriel Bogdănel – prefectul județului Bacău, Valentin Ivancea – președintele Consiliului Județean Bacău, prof.univ.dr.ing. Valentin Zichil – prorector pentru programe de învățământ și activități studențești Universitatea „Vasile Alecsandri”, Mădălin Ionuț Irofte – elev la Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău, directorul Departamentului pentru învățământul profesional și vocațional din cadrul Consiliului Județean al Elevilor Bacău și profesorii însoțitori ai celor peste 460 de elevi de gimnaziu și liceu calificați în această etapă.

      Evenimentul a fost prezentat de Andrei Ciobanu, iar alocuțiunile celor din prezidiu au fost presărate cu mai multe momente artistice oferite de elevii Colegiului Național de Artă „George Apostu”.

      Olimpiada Națională de Fizică 2022 va continua luni, de la ora 10.00, cu probele experimentale și marți, de la aceeași oră, cu probe teoretice, ce se vor desfășura la Colegiul Național „Ferdinand I” (nivel liceal) și Școala Gimnazială „Al.I. Cuza” (nivel gimnazial). Joi va fi și proba de baraj pentru selecția lotului lărgit al României, din care se vor alege elevii ce ne vor reprezenta țara la Olimpiada Internațională de Fizică. Festivitatea de premiere va avea loc vineri, de la ora 09.00, la Centrul de Afaceri și Expoziții.

      „Pentru noi, faptul că suntem gazdele acestui eveniment național, este o provocare și în același timp o ocazie excelentă pentru a ne manifesta preocuparea constantă pentru încurajarea și recompensarea performanțelor școlare.

      Le doresc succes tuturor participanților și îi asigur de prețuirea mea pe cei 7 elevi băcăuani care reprezintă județul nostru la această competiție!”, a declarat președintele Consiliului Județean Bacău, Valentin Ivancea.

      Cei 450 de elevi participanți şi cele 50 de cadre didactice însoțitoare reprezintă actorii principali ai Olimpiadei Naționale de Fizică, prestigios eveniment educațional organizat în Bacău, ajuns în acest an la a 56-a ediție.

      „Şi eu, şi colegii mei aflați la conducerea IŞJ şi CJ Bacău considerăm că educația făcută la timpul ei – pe bune, nu cu diplome cumpărate sau fabricate – este condiția fără de care nu putem imagina un viitor pentru această țară.

      Tocmai de aceea, efortul dascălilor şi al elevilor prezenți la olimpiadă, cuantificat în timp şi sudoare, este cu atât mai semnificativ şi mai lăudabil. Sunt, negreşit, un exemplu pentru toată lumea.

      Mulțumesc Consiliului Județean Bacău pentru generoasa contribuție financiară care permite organizarea olimpiadei (aprox. 100.000 lei) şi conducerii Universității „Vasile Alecsandri” pentru ospitalitatea & căldura cu care a găzduit festivitatea de deschidere de duminică după-amiaza.

      Baftă tuturor competitorilor dar, mai ales, celor 7 elevi băcăuani ce reprezintă, în cadrul olimpiadei, şcoli şi colegii din județul nostru”, a declarat prefectul județului Bacău, Lucian Bogdănel.

      Alertă! A dispărut o adolescentă!

        Poliţiştii au fost sesizaţi cu privire la dispariţia numitei COȘA BURCĂ ALEXANDRA ADELINA de 14 ani, din comuna Gioseni, județul Bacău.

        La data de 08 aprilie a.c., tânăra ar fi plecat voluntar de la adresa de domiciliu, însă nu a revenit până în prezent.

        SEMNALMENTE

        Înălţime 1,61 m, greutate 53 de kilograme, ochi căprui, ten deschis, păr șaten, lung.

        ÎMBRĂCĂMINTE

        hanorac albastru închis, pantaloni negri, adidaşi negru cu alb și avea asupra sa un rucsac.

        Cetăţenii care pot furniza orice informaţii în legătură cu această persoană sunt rugaţi să contacteze Poliția Municipiului Bacău, tel. 0234.202056, Dispeceratul IPJ Bacău, tel.0234202000 sau să apeleze 112.

        Dacă ferestrele sunt oameni?

        Ei bine, să zicem că am acceptat o provocare sau, mai bine zis, că am căzut într-o așa numită ”capcană”. Însă nu voi vorbi despre asta. Poate e momentul potrivit, dar nu e locul. Așa că o să intru direct în subiect.
        O carte poate fi numită în multe feluri. Fiecare, după nevoi și imaginație. Cartea e un portal spre altă lume, locul unde tu, cititorul, ești regizorul, iar în fața ta se joacă acțiunea, un univers paralel plin de enigme, ce așteaptă să fie rezolvate, o fereastră ce îți oferă o gură de aer proaspăt, o fereastră ce îți oferă libertatea de-a scăpa de lumea noastră, ce nu mai are mult până să se transforme ea însăși într-un science fiction. Putem găsi multe astfel de asemănări, dar astăzi mă voi opri doar la ideea de fereastră.
        Aș putea explica de ce fereastra e cartea, dar nu o voi face, nu acum, pentru că, de data asta, am fost ”lovită” de o idee ce nu mi-a părăsit mintea: Și dacă ferestrele sunt, de fapt, oameni? Poate că persoanele nu sunt ferestre precum cărțile, dar nici cărțile nu devin ferestre dacă nu le deschidem. La fel e și cu oamenii. Îi putem numi ”ferestre umblătoare”, dar nu chiar. Fiecare persoană are o poveste; și nu toate se termină cu clasicul ”Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…”. Dacă asta s-ar întâmpla, cred că am avea o lume plină de prințese Disney. Pentru că nimeni nu întreabă, niciodată, de povestea din spatele personajului ”Regina cea rea”. Dacă ea e, de fapt, o prințesă ce nu a reușit să își obțină finalul fericit? Când ne uităm azi la ea, probabil o vom vedea într-o rochie lungă și neagră sau poate în pantaloni, dar, la prima privire, ni se va părea impunătoare. Însă chiar asta e ideea. Să nu ne uităm doar la ceea ce e în fața noastră, ci să privim dincolo de ceea ce ochii noștri pot vedea.
        Pentru a fi mai clară, nu spun că trebuie să ne aventurăm într-o pădure, dar nici să nu o facem. Fiecare persoană e o altă fereastră, ce duce spre altă lume, deoarece nimeni din această lume nu este identic cu altcineva. O persoană pe care nu o știm va fi mai greu de descoperit. Doar că fiecare e la un pas mai mare sau mai mic de-a descoperi informația.
        Nu mereu contează aparențele, ci ceea ce se află în spatele lor. Ei bine, asta e mai ușor de zis, decât de făcut. Se spune un prim pas important e conștientizarea, însă eu tind să cred că fiecare persoană își poate stabili acești primi pași demni de urmat. Ce ar mai fi viața dacă am avea un manual de utilizare cu taskurile pe care trebuie obligatoriu să le îndeplinim? O lume plină de roboți, în cel mai bun caz.
        Fereastră e fiecare. Un om e o fereastră pentru altcineva. O carte e și ea o fereastră. În cazul cărților, autorul a decis unde duce această fereastră. Doar că, în cazul nostru, al oamenilor, noi trebuie să decidem spre ce informație vrem să devenim ferestre. Când mă uit la altcineva, pot să devin spectatorul din spatele ferestrei. Îi observ lumea și primesc informația. Acum e momentul și timpul să decidem ce vrem să-i lăsăm pe alții să observe. Spre ce duce fereastra fiecăruia?

        MARIA-ALEXANDRA VAMAN, 14 ANI, elevă, în clasa a VII-a, la Școala Gimnazială ”Dr.Alexandru Șafran”, membră a Cercului de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

        Prizoniere în nefericire (II)

        Claudia, femeia din zilele noastre al cărui caz îl expune Aurora Liiceanu în a doua parte a cărții ei, este „prinsă de câțiva ani într-o relație toxică, ciudată, încâlcită”. Autoarea o cunoaște de mai multă vreme, având cu ea „o relație de ajutor și înțelegere”. O descrie ca pe o femeie cu un aspect plăcut, îngrijit, măritată de tânără, dar nu din vreo mare iubire, ci pentru că era „înregimentată în ideea de căsătorie”. A făcut un copil, o fată, și căsătoria ei curgea lin, intrată în rutină, până când descoperă că soțul o înșela, ducând o viață dublă. Amanta era mama unei colege de-a fiicei ei, care era foarte apropiată de tată. Ea petrecea mult timp împreună cu el, cu prietena ei și mama acesteia, de parcă ar fi fost o familie. Claudia s-a simți trădată de amândoi și a cerut divorțul, după care, o perioadă, s-a simțit bine, părând chiar înfloritoare, ceea ce a făcut-o pe doamna psiholog să creadă că a căpătat încredere în ea, autonomie, echilibru emoțional, pe scurt, că s-a produs „o reală revenire la ea însăși”. Ce se întâmplase, de fapt? După divorț, soțul a revenit la fostul cămin conjugal, încercând „să remaieze relația lor”, în pofida lipsei de sentimente, Claudia mărturisind că avea senzația că trăiește „într-o baltă”. Fiica, de care o despărțea un adevărat zid, era deja la casa ei, iar ea a întâlnit, printr-un concurs de împrejurări, un fost coleg de liceu, cu care începe o legătură de amiciție, cu schimburi de mesaje, confidențe, apropierea, din ce în ce mai mare, transformându-se în dragoste. Cel puțin pentru femeie, care nu încetase să spere că viața ei se va schimba în bine după suferința îndurată, după furia pe care o simțise trădată fiind de soț și de fiică. Numai că, „Iluzia care ne păcălește este aceea că nevoia omenească de a iubi preexistă întotdeauna iubirii noastre pentru cineva anume”, după cum ne luminează cele câteva pagini dense și fine de analiză, de eseistică, de fapt, scrise cu meșteșug de Aurora Liiceanu, care face distincția între fatalismul romantic și scepticismul rațional, între iluzie și realitatea, crudă, cel mai adesea. Ei, și tocmai fatalismul acela romantic a făcut-o pe Claudia să se arunce în vârtejul unei adevărate pasiuni, să se simtă din nou vie, împrospătată, să redescopere sensul vieții. Cum puterea clișeelor este mare, femeia și-a zis că niciodată nu este prea târziu, că dragostea este totul, în fine, povești de felul ăsta, până când realitatea a contrazis-o total și dureros. Fostul ei soț a aflat de relația ei cu Paul și a început să o șantajeze, să o amenințe că va da totul în vileag, că va afla și familia amantului de relația extraconjugală a acestuia, în fine, se prefigura un adevărat scandal. Și așa a ajuns „luntrea iubirii lor să se sfarme de viața obișnuită”, urmând un timp al reproșurilor reciproce, al remușcărilor și minciunilor. Legătura lor a continuat, totuși, deși Paul nu și-a părăsit familia, ducând-o mereu cu vorba pe Claudia. Care îl așteaptă mereu, prizonieră în nefericire.
        Cine era, așadar, cel puternic în această relație? Și aici, Aurora Liiceanu îl aduce în sprijin, printr-un citat, pe expertul Alain de Botton: „puterea în dragoste derivă din capacitatea de a nu-ți păsa. În dragoste, mai puternic este cel care nu are proiecte legate de celălalt…Dragostea țintește către comunicare și înțelegere, cel care blochează procesul –schimbă subiectul, răspunde cu întârziere la apeluri- este cel care deține puterea. Lui nu-i pasă”. Trist adevăr. Oamenii cred ceea ce vor ei să creadă și, în fond, poate că iubirea, așa cum spune doamna psiholog, nu e decât „un construct personal”.

        Mujica, de ce cred omorâtorii de oameni că ești un fraier?

        Am fost, ca turist, la Borodino; 125 km de Moscova. În 1812, aici, războiul a avut peste 70. 000 de victime. Napoleon vs. Kutuzov. Mereu m-am întrebat: ce căuta Napoleon acolo?…
        Am fost, ca turist, prin 1985, la Sankt Petersburg. Ghidul ne-a invitat și pe fostul front, devenit muzeu în aer liber. Aici, în fostul Stalingrad, în cea mai groaznică luptă din istorie, au murit peste 1.100.000 de militari ruși, 400.000 de germani, 200.000 de români, 130.000 de italieni, 120.000 de unguri, 40.000 de civili ruși. Într-o bodegă vecină cu una dintre casele care l-au găzduit pe Dostoievski, niște contemporani ai acelei tragediei mi-au mărturisit că, pe vremea blocadei, șobolanii și șoarecii erau delicatesele supraviețuirii. Canibalismul a prins viață. Azi aflu că fratele unuia numit Vladimir Vladimirovici Putin a fost victima acestui iad terestru, pe când avea doar doi ani. Mereu m-am întrebat: ce căuta Hitler acolo?…
        Am fost, tot prin anii ʼ80, turist al Kievului și Harkovului. La Kiev am fost rugat, politicos și pe șoptite, să nu vorbesc rusește… Mi-a fost adus și un argument: Holodomor. Un fel de genocid stalinist, prin înfometare, în care au murit 10 milioane de ucraineni. La Harkov, sub fereastra apartamentului în care eram cazat, statuia lui Lenin se bucura, în fiecare dimineață, de o toaletă de vis: mini-macara, cinci băieși, șampon, föhn urieșesc (nemțesc, desigur) etc. Și vocea unei cameriste: ,,Un căcăcios. Îl spală zilnic”.
        La Washington DC încă n-am ajuns, dar știu despre aventurile nenorocite ale unor președinți de aici, concretizate în cimitire prin Vietnam, Afganistan, Irak, SUA etc. Nici în Tel Aviv n-am ajuns, dar, încă de pe când eram adolescent, am tot citit despre ororile din lagărele naziste.
        La Borodino, la Sankt Petersburg, la Kiev, la Harkov mi-am zis că niciodată nu va mai fi posibil un război… Oamenii nu pot fi atât de neoameni încât să nu-și însușească, după atâta suferință, lecția unei mari tragedii. Gândindu-mă la liderii din Tel Aviv-ul de azi, despre care se spune că nu sunt doar bogați, ci și iscusiți diplomați, n-am priceput niciodată de ce nu pot, nu vor să stingă conflictul din Orientul Apropiat. Un popor care a suferit atât de mult… Nici el nu poate prețui viața?…
        Apoi m-am gândit la Tine, dragă José Mujica. Ai fost luptător de gherilă, ai stat după gratii, ai ajuns președinte în Uruguay. Ai locuit mereu, ca lider de stat, la mica fermă a soției, în periferiile capitalei Montevideo. Ai făcut naveta cu un Volkswagen Beetle vechișor, personal, fără SPP etc. Ai donat mereu 90 la sută din veniturile tale organizațiilor de caritate și micilor întreprinzători. N-ai rostit niciodată cuvântul război, nu te-ai răzbunat pe cei care te-au ținut cincisprezece ani la zdup. Mereu ai vorbit despre pace, pace, pace… Puteai fi reales președinte, dar te-ai retras, spunând că este nociv pentru orice națiune ca un singur om să se afle la putere mult timp. Acum, la 86 de ani, trăiești tot la acea fermă de poveste. Fără gărzi de protecție, fără onoruri, fără avere… Probabil că ai aflat despre faptul că inclusiv șefii de stat care provoacă masacre prin lume, îmbățoșați ca niște eroi, cred că Tu ești un fraier, un rătăcit în lumea asta ,,normală” în care, potrivit ultimului raport al FAO, la fiecare șase secunde un copil moare din cauza problemelor de malnutriție. Acum, probabil că ai auzit, fraiere drag, că se calculează, de parcă ar fi vorba despre dispariția unor lucruri banale, câți copii mor/ sunt uciși pe zi, într-un conflict nenorocit pe care cei care te privesc de sus nu vor sau nu-l pot opri. Unuia dintre acești privitori i-a fost ucis fratele în dezastrul de Stalingrad, dar lecțiile istoriei nu pot fi niciodată pricepute de repetenții umanității, indiferent de locul în care trăiesc/ au trăit și fac/ au făcut atât de mult de râs specia umană, încât nu arareori ne este rușine că suntem oameni.

         

        A ține la libertatea și demnitatea chemării Domnului Hristos

        Suntem în duminica numită a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, a cincea din Postul cel Mare al Paștelui și ultima din cuprinsul celor patruzeci de zile care se termină în vinerea dinaintea sâmbetei Sfântului Lazăr. Ne străduim a rămâne pironiți și pecetluiți întru bucuria înmiresmată a iubirii lui Dumnezeu, încercând a cuprinde lecția curajului nădăjduitor, dovada vie a înțelegerii faptului că tandrețea umană, convertită în gesturi de credință și de smerenie, determină iertarea lui Dumnezeu. A acelui mod, categoric divin, de a ne spune cât suntem de iubiți și de importanți.
        Sărbătoarea zilei, care ne plasează între două pericope evanghelice, de la Marcu (10, 23-45) și Luca (7, 36-50), ne oferă o lecție importantă. Pentru a putea vibra la jertfa Mântuitorului, dar și pentru a redescoperi adevărata poftă de viață, trebuie să ne ridicăm din amețeala raporturilor de putere și de dominație. A fost aceasta și tentația Apostolilor, de a se visa funcționari comozi ai unui Dumnezeu cumsecade. Este, de ce nu, și ispita noastră astăzi… de a specula pe seama unui Dumnezeu necunoscut, pe Care nu-L trăim și de Care prea puțin ne împărtășim. Un dumnezeu fals, de cele mai multe ori construit după mintea și rigorile noastre. De aceea, sfatul care ne este pus la inimă acum, la vreme de postire, tocmai pentru a înțelege fundamentul tainic al devenirii noastre, este slujirea efectivă, motivată de iubirea ce trebuie adusă semenului nostru. Cu cât iubim mai mult pe Dumnezeu prin rugăciune, și pe semeni prin fapte, ajutându-i, cu atât suntem mai de cinste. O slujire căreia cel mai mare și cel dintâi trebuie să-i fie mereu inițiator și model: ”Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 5, 13). Altfel, postul devine o dietă ieftină.
        Cât de minunat se potrivește acestui tablou icoana vieții Sfintei Maria Egipteanca, femeia păcătoasă devenită simbol al căinței și al măreției conștiinței grațioase, capabilă de eliberarea din păcat și de îndreptare, care ne amintește că avem suflet. Și de cât de mare poate fi puterea voinței și a credinței noastre. Dar și de mila Domnului, de nesfârșita Sa capacitate de iubire și de iertare. Să redescoperim, dar, pofta de viață în Hristos, mai ales acum…

         

        Inspector scolar,
        pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

        Teleşcoala noastră (XXV)

        Paşi adăugaţi spre normalitate

        A trecut ceva vreme de la reluarea cursurilor în format fizic, încât imaginea clasică a lecţiei, pe care era gata-gata să o uităm din cauza pandemiei, îşi recapătă conturul la care s-a lucrat – cel puţin în ultimele patru decenii în şcoala românească – cu maximă convingere. Nu am asistat la ore de limba şi literatura română, dar am putut emite câteva concluzii din ceea ce înseamnă şcoala de pe micul ecran de la 9 la 10 (pentru gimnaziu) şi de la 15 la 16 (pentru liceu). Câteva lecţii le-am văzut „în direct”, adică în intervalul orar de mai sus (vorba vine, pentru că oricum acestea erau înregistrate), dar cele mai multe le-am găsit pe canalul YouTube al Televiziunii Române.

         

        Ce ar însemna normalitatea

        În opinia cadrelor didactice care s-au familiarizat cu filmul unei lecţii temeinic pregătite, normalitatea presupune aşezarea în deschiderea orei a cel puţin trei momente clar definite, uşor de recunoscut din felul în care decurge primul segment didactic. Aproape toate lecţiile încep cu captarea atenţiei, urmată de enunţarea obiectivelor şi continuată cu actualizarea cunoştinţelor.

         

        Să exemplificăm!

        Nataşa-Delia Maier, profesoară de limba şi literatura română la Liceul Internaţional IOANID din Capitală, a găsit că nu e deloc nepotrivit ca prima verigă a lecţiei despre interculturalitate să pornească de la numele şi prenumele pe care le poartă. A precizat că „Nataşa” a fost urmarea promisiunii făcute de mama sa unei prietene evreice, iar numele de familie are origine germană. Pentru al doilea eveniment, enunţarea obiectivelor, s-a apelat la formulări directe: „Astăzi învăţăm…”, cvasigenerale: „Direcţii de explorat azi” ori concrete: „Ce ne propunem să ştim la sfârşitul lecţiei”.

         

        O reactivare…  

        Profesori cu experienţă şi cu o solidă pregătire metodică, propunătorii de la „Teleşcoala” au demonstrat că ştiu înainte de toate care este parcursul psihologic al învăţării, format din trei paşi: identificarea unei realităţi (lingvistice, în cazul nostru), descrierea/ analiza acesteia şi, în final, crearea de situaţii care să probeze însuşirea acelei achiziţii. Că aşa stau lucrurile ne-o demonstrează formularea obiectivelor lecţiei: „să recunoaştem complementul indirect; să precizăm prin ce se exprimă complementul indirect; să creăm contexte cu alte complemente indirecte”.

         

        … şi încă una

        S-a constatat că cea mai potrivită formulă de predare a sintaxei este aceea care combină părţile de propoziţie cu subordonatele corespunzătoare, aşa că reluarea complementului indirect a fost urmată imediat de expansiunea acestuia la nivelul subordonatei completive indirecte (lecţia din 5 apr. 2022). În plus, am apreciat tehnica profesoarei (Anca Vlaicu, de la Topoloveni, Argeş) de a apela la un text literar, rezumat în enunţuri cuprinzând complemente indirecte.

        Ioan Dănilă

        † DUMINICA FLORIILOR

        Evreii visau că Mesia va învia morţii, cu gândul că aceştia vor forma o armată de eliberare înzestrată cu puteri divine, pentru a-i învinge pe toţi duşmanii, şi în primul rând pe asupritorii romani; visau că urmaşii lui Abraham, mulţi ca stelele de pe cer şi ca nisipul de pe ţărmul mării, vor domina lumea în veci. Temându-se de propriile lor visuri, arhiereii şi fariseii au zis în faţa Sinedriului: Ce ne facem, căci omul acesta multe semne face? Dacă îl lăsăm aşa, toţi vor crede într-însul şi vor veni romanii şi vor nimici templul şi neamul nostru (In 11,47-48). Pentru aceasta au hotărât să-l omoare pe Isus. Caiafa, marele preot al acelui an, a pecetluit soarta lui Isus prin sfatul său profetic: Este mai bine pentru noi să moară un singur om pentru popor, decât să piară întreaga naţiune (In 11,50). Şi în aceeaşi zi au luat hotărârea să-l ucidă (In 11,5).Isus este judecat. Sunt interogatorii, se pun în mişcare acuze împotriva lui, se prezintă martori ai acuzării. După normele Templului, Isus va fi clasificat ca „blasfemator”, „impostor”. În arhivele guvernatorului roman, Isus este prezentat ca un delincvent, rău făcător, rebel, un aţâţător periculos la răscoală (chiar dacă Pilat, personal, era convins de nevinovăţia lui). Ar fi suficiente aceste consideraţii pentru a relativiza judecăţile oamenilor şi de a se simţi liberi în faţa lor. Isus, unicul drept, are un cazier de care oricărei persoane un pic oneste i-ar fi ruşine. Anumiţi indivizi te judecă, nu pentru ceea ce eşti, ci aşa cum au ei interes ca tu să fii, aşa cum au stabilit ei, aşa cum au decis înainte de a verifica adevărul. Isus nu este acela care este descris în sentinţa de moarte pronunţată împotriva lui.Şi totuşi, tocmai acceptând în mod liber condamnarea sa nedreaptă şi moartea pe cruce, Isus a învins forţa anonimă şi de nestăpânit a „păcatului”, a acelui „rău” care se manifestă în mii de moduri în viaţa tuturor, mai ales în aceste timpuri în care răul se manifestă prin acest virus ce provoacă numai durere în rândul tuturor oamenilor. Doamne, tu eşti regele măririi veşnice! Condu-ne la Tatăl, fiindcă tu singur domneşti în inima mea.
        „Isus a învins forţa anonimă.”

        Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântu Nicolae” Bacău

        Scandalul apei: Primarul Viziteu se contrazice cu Compania de Apă pe tema debranșărilor

          După ce mai multe scări de bloc din Bacău au rămas fără apă potabila din cauza datoriilor unora dintre locatari, primarul Bacăului, Lucian-Daniel Stanciu – Viziteu a declarat că Primăria nu a dat niciun acord privitor la aceste debranșări cauzate de datoriile asociațiilor. „Din contra, s-a solicitat CRAB să nu debranșeze utilizatorii bun platnici și să găsească soluții împreună cu asociațiile de locatari pentru reeșalonarea datoriilor”, a declarat primarul.

          Acesta spune că CRAB are obligația de a notifica înainte de debranșare, astfel încât cei afectați să poată lua măsuri, în caz contrar, debranșarea nu este nici legală și nici posibilă.

          „Primăria Bacău a informat din timp asociațiile care înregistrează datorii vechi la CRAB, solicitându-le achitarea urgentă a acestora. După finalizarea stării de alertă debranșările sunt din nou posibile, iar unele asociații au datorii către CRAB din anul 2020. Relația contractuală pentru furnizarea apei este doar între asociația de proprietari și CRAB. Ambele părți trebuie să respecte legea! Legea și bunul simț!”, a mai declarat primarul Viziteu.

          CRAB: Primăria nu a fost interesată de debranșări iar Asociațiile, în doi ani, de reeșalonări

          În replică, CRAB susține că a înștiințat municipalitatea despre datoriile celor trei asociații, solicitând sprijin pentru colectarea datoriilor.

          „Pe tot parcursul stării de alertă, Compania de Apă a transmis asociațiilor de propretari care înregistrau debite, numeroase înștiințări de plată, neavând dreptul de a debranșa în respectiva perioadă. În ciuda faptului că în cei doi ani de stare de alertă, operatorul a înregistrat facturi emise și neachitate, însumând un total de cca. 1 milion lei și s-a confruntat cu o creștere galopantă a tuturor prețurilor (energie, carburanți, substanțe tratare apă etc), a reușit să achite la rândul sau la timp, facturile, tuturor furnizorilor, mai ales în condițiile în care aceștia solicitau efectuarea plăților înainte de scadență”, se arată într-un comunicat al CRAB.

          „Atât pe parcursul anului 2020, cât și și în anul 2021, Compania a adus la cunoștință Primăriei municipiului Bacău, debitele celor trei asociații de proprietari debranșate în data de 8 aprilie, solicitând sprijinul și întreprinderea demersurilor necesare în vederea achitării benevole și rezolvarea pe cale amiabilă a situației (ex: adresa nr. 1960/11.02.2021). Răspunsul Primăriei a fost unul sec, la data respectivă neexistând interesul de astăzi (de după debranșare), în soluționarea problemelor și nici bunul simț la care domnul primar face trimitere.

          În cei doi ani de stare de alertă, în ciuda numeroaselor sesizări, nici una din cele trei asociații nu a solicitat eșalonări, alegând să asiste pasiv la creșterea debitelor acumulate. Conform Legii nr. 241/2006, Compania este o societate care se autofinanțează, singură sursă de venit fiind astfel sumele încasate din achitarea facturilor. În lipsa acestor venituri, operatorul se află în imposibilitatea achitării, la rândul său, a facturilor emise de către furnizorii/prestatorii de servicii, cu care se află în contract, riscând astfel asigurarea unui serviciu de utilitate publică, inclusiv pentru utilizatorii buni platnici. Spre exemplificare, arătăm că doar factura aferentă furnizării energiei electrice, se ridică la o valoare de 1,2 milioane lei lunar.

          Operatorul a respectat toți pașii prevăzuți de legislația în domeniu, înaintând notificări încă din 14 martie 2022. Ca atare, încercarea domnului primar de a induce indeea că S.C. CRAB S.A. nu a respectat legea, neacordand celor afectați posibilitatea de a lua măsuri, este una falsă și lipsită de respect. Mai mult decât atât, deși Compania are contract cu asociația de proprietari și nu cu fiecare scară în parte, a venit în sprijinul consumatorilor și a debranșat, în baza informațiilor puse la dispoziție de către asociațiile de proprietari, doar scările care înregistrau debite.

          În condițiile în care suma alocată anul acesta pentru Planul de reparații, la nivelul ariei de operare, este de 1,2 milioane lei, debitele înregistrate de cele trei asociații, reprezintă jumătate din valoarea Planului.

          Înțelegem dificultățile pe care fiecare dintre noi le întâmpinăm în această perioada, dar din respect față de cei care își achita facturile la timp, nu putem să continuăm să furnizăm apă, unor consumatori care, timp de doi ani de zile, au ales să nu achite contravaloarea apei consumate și să nu întreprindă nici o măsură pentru plata eșalonată a datoriilor acumulate.

          Rugăm Primăria municipiului Bacău să analizeze cu atenție motivul pentru care aceste asociații de proprietari nu și-au putut achita debitele, având posibilitatea, dacă se impune, de a acordă ajutoare lunare de la bugetul local, conform prevederilor legii”, se mai arată în comunicatul CRAB.

          Sute de apartamente din Bacău au rămas fără apă din cauza datoriilor. Cea mai mare restanță este de 32.000 de lei

          Scări întregi de blocuri au rămas fără apă, din cauza datoriilor imense, acumulate de la începutul pandemiei. Alimentarea cu apă a fost sistată din cauza unor poprietari care, din rațiuni necunoscute, refuză săși achite facturile la întreținere. Un singur astfel de rău-platnic are datorii de peste 32.000 de lei, numai la consumul de apă.

          Sute de locatari din diferite blocuri din Băcău s-au trezit, zilele astea, că nu mai au apă la robinete. Și asta după ce Compania Regională de Apă Bacău (CRAB) a decis să închidă vanele, ca urmare a debitelor uriașe acumulate de către asociațiile de proprietari, în aproape doi ani. „Notificarea pentru neplată a fost transmisă tuturor asociațiilor cu debite restante, încă din 14 martie 2022. Anterior acesteia, pe tot parcursul stării de alertă, s-au transmis înștiințări de plată. Asociațiile de proprietari au avut la dispoziție timp suficient în care și-ar fi putut achita din datorii, cum ne gândim că, probabil, au plătit facturile la curent electric, de exemplu, altfel ar fi stat pe întuneric”, ne-au transmis reprezentanții CRAB. Practic, au fost debranșate, punctual, scări de blocuri din zona străzilor Carpați, Calea Mărășești și Castanilor, care, potrivit CRAB, aparțin de trei asociații de proprietari care înregistrează cele mai mari facturi neachitate la acest serviciu.

          Totalul debitelor celor trei asociații de proprietari debranșate este de 580.000 lei, în condițiile în care, pentru Planul de reparații aferent anului 2022, Compania și-a permis alocarea a doar 1.200.000 lei, raportat la veniturile încasate. Or, doar factura aferentă serviciului de furnizare a energiei electrice, pe care Compania trebuie să o achite lunar, se ridică 1,3 milioane de lei. Dacă nu avem bani pentru aceste facturi, este sistată alimentarea cu energie electrică și, automat, pompele nu mai pot funcționa, iar apa nu mai curge la robinete. Practic, în felul acesta se periclitează serviciul de alimentare cu apă, inclusiv pentru cetățenii bun – platnici”, a precizat Nina Chiper, managerul CRAB. Aceasta a subliniat că debitul de 580.000 lei al celor trei asociații de proprietari provine din facturi neachitate în perioada august 2020 – ianuarie 2022.

          Legea ne-ar fi permis să debranșăm întreaga asociație, dar noi am întrebat, mai întâi, care sunt scările ce nu și-au achitat datoriile și, abia apoi, am decis să le debranșăm pe cele cu probleme. De exemplu, astăzi, am sistat alimentarea la doar șase scări din cadrul unei asociații, restul de 14 beneficiind, în continuare, de apă. Interesant de urmărit câți își vor achita din debite, măcar să ajungă la o sumă rezonabilă, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, zilele trecută când, la fel, o asociație a plătit ceva din datorii și, prin urmare, i-am rebranșat”, a mai spus managerul CRAB.

          Când nu e avarie, „răsar” rău-planicii

          Din păcate, din cauza celor rău-planici, suferă și cei care își achită, cu temeinicie, facturile la apă. Astfel, după ce au pătimit, în ultimii ani, din cauza deselor avarii care au apărut la conducta de apă, băcăuanii de bună credință se văd nevoiți să suporte și acest supliciu, în prag de sărbători. Este exemplul unei locatare de la scara A din blocul nr. 98, de pe str. Calea Mărășești. De la aceasta aflăm că blocul are trei scări, cu 93 de apartamente. Din acest total, doar doi proprietari sunt cu datorii semnificative, de circa 23.000 de lei: unul la scara A și altul la scara C. În rest, ceilalți proprietari și-au plătit întreținerea la zi. Cu toate acestea, toate cele 93 de apartamente au rămas fără apă la robinete.

          „Culmea!, chiar acum, la sfârșit de săptămână, când oamenii își lasă lucrurile de rezolvat în aceste zile libere, de weekend. Pun și eu o întrebare pertinentă: administratora asociației nu a putut, în toți acești ani, să-i acționeze în judecată pe cei cu datoriile astea imense? Mă gândesc că, totuși, suma asta nu s-a adunat într-o zi – două. Nu ne ajunge că, la trei-patru luni, tot crapă coloana aia de apă, de stăm «pe uscat» câte două săptămâni? Acum, trebuie să suferim și din cauza ăstora care nu plătesc!”, ne-a declarat Gabriela Vornicu, una dintre sutele de proprietari afectați de lipsa apei de la robinete.

          Popriri pe salarii, direct la întreprindere?!

          Cert este că, printre locatari, s-a iscat rumoare, la aflarea veștii că va fi sistată alimentarea de către furnizorul de apă. „Dintre cele circa 370 de apartamente din asociația noastră, dacă sunt vreo 100 care își plătesc, lunar, facturile. Restul vin ba la două luni, ba la trei sau când au dispoziția s-o facă. De exemplu, la unul dintre blocurile din asociație, este un locatar care are o datorie de 32.000 de lei, iar pe scara unde locuiesc eu, altcineva are circa 7.000 de lei, urmând ca banca să-i scoată apartamentul la vânzare”, spune reprezentantul uneia dintre asociațiile cu debite uriașe la CRAB. Printre cei care au avut de pătimit de măsura sistării alimentării cu apă s-au numărat și magazinele și restul unităților care au diverse activități la parterul blocurilor cu datorii.

          La un salon de coafură, de exemplu, pacientele au rămas cu părul spumat taman când apa nu a mai curs la robinete, angajatele fiind nevoite să apeleze la tot felul de subterfugii pentru a ieși din situația stânjenitoare. Pe de altă parte, oamenii de bună – credință aflați în aceeași situație s-ar fi așteptat ca, pe lângă blocuri, să apară acele cuburi cu apă de unde să se alimenteze pentru strictul necesar. În zadar, însă, fiecare fiind nevoit să se alimenteze de la pompele de apă de prin cartier.

          „Îmi amintesc, înainte vreme, că oricine avea datorii la întreținere risca să i se facă poprire pe salariu, direct la întreprindere. Acum, nu se mai face asta, înțelegând că nu le mai permite legea, deși cred că ar fi fost o soluție bună, pentru că, astfel, s-ar fi putut încasa o sumă, cât de mică”, cred cei de la asociațiile de proprietari.

          Incendiu de vegetație uscată stins cu ajutorul jandarmilor

          Un incendiu izbucnit în această seara pe raza satului Căbești, din comuna Podu Turcului, a fost stins cu ajutorul jandarmilor băcăuani.
          Jandarmii, aflați într-o misiune de menținere a ordinii și liniștii publice, au observat un incendiu care se extindea cu repeziciune prin vegetația uscată.

          Jandarmii au intervenit în limita mijloacelor aflate la dispoziție pentru limitarea efectelor, focul amenințând în acel moment gardul din lemn al unei case.

          După sosirea pompierilor, jandarmii au acționat în sprijinul acestora, reușind impreună să lichideze focarul existent.

          Jandarmii le recomandă cetățenilor să respecte măsurile specifice de prevenire a incendiilor provocate de arderea resturilor și deșeurilor vegetale, transmise de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență al județului Bacău.

          400 de puieți de stajari, plantați în Situl Natura 2000 Piatra Șoimului-Scorțeni-Gârleni.

            În cadrul ediției din acest an a Lunii Pădurii, APM Bacău impreuna cu Asociația Brothers of Rock și Ocolul Silvic Fântânele au organizat în data de 08 aprilie 2022 o activitate de plantare puieți de stejar în arealul Sitului Natura 2000 ROSPA 0138 Piatra Șoimului-Scorțeni-Gârleni.

            Cei 70 de voluntari din partea organizatorilor și ai participanților: Asociația Gil Ioniță, Travel Wild și SC Helmet SRL au plantat cu entuziasm 400 de puieți de stejar.

            Printre voluntari s-au aflat 30 de copii din cadrul Asociației Brothers of Rock, coordonați de dl Adrian Năstasă, care au susținut mai multe concerte organizate cu ocazia acestui eveniment. Puieții de stejari și uneltele au fost asigurate de către reprezentanții Ocolului Silvic Fântânele.

            Astfel, cei mici au avut ocazia să se implice activ și să înțeleagă importanța protejării naturii, iar adulții s-au bucurat de energia molipsitoare a tinerilor voluntari, rezultând o frumoasă acțiune de mobilizare la nivelul comunității din Bacău.

            „Mulțumim pentru implicarea tuturor voluntarilor, care prin efortul comun și susținut au oferit un bun exemplu de comportament ecocivic, mărind „zestrea” ariei protejate cu 400 de viitori stejari seculari, care vor contribui la aerul și resursele, nu pentru noi, ci pentru generațiile viitoare”, se arată într-un comunicat primit la redacție.

            Alcool la volan

              La data de 08 aprilie a.c., o patrulă de poliție din cadrul Secţiei 8 Poliţie Rurală Buhoci, fiind în exercitarea atribuţiunilor de serviciu pe raza comunei Horgeşti, au depistat în flagrant delict, un bărbat, de 33 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism sub influenta băuturilor alcoolice.
              In urma testarii conducătorului auto cu aparatul etilotest, a rezultat o alcoolemie de 1,56 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital în vederea recoltării de mostre biologice de sânge.
              Polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

              La data de 09 aprilie a.c., în jurul orei 00:30,o patrulă de poliție din cadrul Sectiei 4 Poliţie Rurală Podu Turcului au depistat, în trafic, un autoturism la volanul căruia se afla un bărbat de 48 de ani, din judeţul Galaţi.
              Fiind testat cu aparatul etilotest, a rezultat o alcoolemie de 0,77 mg./l alcool pur în aerul expirat.
              Bărbatul a fost condus la spital unde i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
              Polițiștii i-au reținut permisul de conducere și i-au înmânat dovadă fără drept de circulație și au întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

              Posesor de mandat european de arestare, preluat din aeroport de polițiști

                La data de 08 aprilie a.c., poliţiştii de frontieră au legitimat la punctul de trecere a frontierei din cadrul Aeroportului Internaţional George Enescu, Bacău, un bărbat, posesor al unui mandat european de arestare emis de autorităţile din Germania pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat şi a unor infracţiuni de fraudă informatică, prevăzute de Codul penal german.

                Persoana în cauză a fost preluată sub escortă de polițiștii de investigații criminale şi a fost prezentată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care în baza ordonanţei de reţinere a fost încarcerată în Arestul I.P.J. Bacău, urmând să se efectueaze demersurile necesare declanşării procedurii de predare către autorităţile judiciare germane.

                Acțiune a polițiștilor de la economic

                  La data de 08 aprilie a.c., polițiștii Seviciului de Investigare a Criminalităţii Economice Bacău au organizat o acţiune pentru combaterea evaziunii fiscale, pe raza județului.

                  În urma activităţilor desfășurate au fost verificați 28 de operatori economici.

                  Pentru neregulile constatate, au fost aplicate 14 sancţiuni contravenționale, din care 4 în baza Legii nr. 8/1996 şi 10 contravenţii aplicate conform O.U.G 28/1999, în valoare de 29.000 de lei.

                  Totodată, polițiștii au confiscat numerar în valoare de 2.000 de lei, reprezentând contravaloarea produselor agroalimentare comercializate şi nefiscalizate.

                  Cu ocazia verificării economice efectuate la punctul de lucru al unui operator economic din oraşul Slănic Moldova, s-a constatat că acesta desfăşura activităţi de comercializare produse agroalimentare fără a respecta prevederile Ordonanţei Guvernului 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

                  În acest sens, polițiștii au identificat în unitatea de vânzare o sumă nejustificată de 1.300 de lei, sens în care au aplicat sancţiunea contravenţională a amenzii în valoare de 10.000 de lei şi sancţiunea complementară de confiscare a sumei nejustificate, reprezentând produse agroalimentare comercializate şi nefiscalizate.

                  Medic de la Spitalul Județean Bacău, decorat de președintele Iohannis

                  Doctorul Lupu Adina, directorul medical al Spitalului Județean Bacău, a fost decorat în cadrul unei festivități oficiale cu Ordinul Meritul Sanitar în grad de Cavaler, de către Președintele României.

                  „Acest ordin nu vine întâmplator la finalul pandemiei Covid 19, el încununează eforturile doamnei doctor, împreună cu echipa managerială a Spitalului Județean de Urgență Bacău în combaterea acestui virus ce a schimbat întreaga planetă”, se arată într-un comunicat al unității medicale.

                  Faptul ca unitatea noastră a intrat din prima clipă în această bătălie cu virusul;
                  Faptul ca spitalul nostru a reușit să rămână “curat” în toată aceasta perioadă putând să ofere servicii medicale și pacienților non-covid;
                  Faptul ca am fost și suntem principalul furnizor de servicii medicale de calitate al județului;
                  Faptul ca am putut continua investițiile în infrastructură pe întreaga perioada covid (am definitivat al doilea buncăr dotat la radioterapie, am definitivat modernizarea Unității de Primiri Urgente și ne-am construit Heliport, continuăm lucrările la clădirea Pediatriei, ne-am dotat policlinica cu aparatură de înaltă performanță și nu doar atât),
                  sunt doar câteva argumente care stau ca și fundament la aceasta înaltă distincție.