În urmă cu 50 de ani, pe 17 februarie 1974, ziarul Steagul Roșu publica un interviu cu dr. Jorj Cichi, directorul Policlinicii din Bacău, despre o viroză respiratorie care afecta populația, având simptome asemănătoare gripei. Spre deosebire de abordările alarmiste din prezent, medicii de atunci puneau accent pe măsuri simple, fără panică: tratament simptomatic, evitarea aglomerației și igiena personală.
O boală asemănătoare gripei, dar nu gripă
Dr. Cichi sublinia încă de la început că nu era vorba de gripă, ci de o viroză respiratorie cu simptome familiare: febră, dureri de cap, frisoane, dureri musculare și ușoare dificultăți la înghițire. Grupa de vârstă cea mai vulnerabilă era formată din copiii de vârstă preșcolară și școlară, care petreceau mult timp în colectivități. De asemenea, erau afectați și vârstnicii, dar și adulții care lucrau în spații aglomerate.
Măsuri de prevenire recomandate acum 50 de ani
Recomandările medicilor erau clare:
- Izolarea bolnavilor – Copiii cu simptome trebuiau să rămână acasă pentru a limita răspândirea bolii.
- Evitarea aglomerației – Persoanele cu simptome erau sfătuite să evite locurile publice, precum cinematografele și teatrele.
- Igiena personală – Aerisirea locuinței, folosirea batistei la strănut sau tuse și dezinfecția căilor respiratorii erau măsuri esențiale.
- Vitamina C – Se recomanda suplimentarea dietei cu vitamina C pentru întărirea organismului.
Tratamentul recomandat: simplu și eficient
Dacă totuși cineva se îmbolnăvea, medicii recomandau un tratament bazat pe medicamente comune și ușor accesibile: aspirină sau piramidon pentru febră, polidin injectabil, picături nazale pentru decongestionare și frecții cu oțet aromatic. Un aspect important era evitarea antibioticelor în faza incipientă, acestea fiind administrate doar la recomandarea medicului, dacă simptomele persistau.
Consultul medical, doar dacă simptomele persistau
Medicul recomanda ca pacienții să meargă la doctor doar dacă febra și celelalte simptome nu dispăreau după 2-3 zile sau dacă se agravau. De asemenea, pentru a face față numărului mare de pacienți, autoritățile medicale din Bacău suplimentaseră programul medicilor și distribuiseră medicamente în școli.
Privind în urmă la acest interviu din 1974, observăm că abordarea de atunci era una calmă și rațională, bazată pe măsuri de bun-simț și fără exagerări. Mesajul medicilor era clar: fără panică, respectarea regulilor de igienă și tratamentele simptomatice erau cheia combaterii bolii. O lecție care rămâne valabilă și astăzi.
