Cu greu s-ar putea găsi o meserie mai frumoasă decât aceea de a-i face pe copii fericiți. Pentru că asta fac artiștii din Teatrul de Animație, păpușarii, le dăruiesc bucurie curată celor mici, odată cu fiecare reprezentație. Cu atât mai mare este bucuria și satisfacția când, pe lângă joc, interpretare, poți să și scrii, cu talent, texte, piese destinate teatrului pentru copii. Mihaela Murafa este un astfel de om fericit, chiar de două ori fericit, pentru că este autoarea unor piese de teatru frumoase, interesante, care au fost puse și în scenă.
Acum a venit timpul ca ea să le adune într-o carte. Ceea ce s-a și întâmplat, „Vise pe hârtii pentru suflete zglobii” a apărut la Editura Babel din Bacău, aflându-se acum în librării. În acest volum, Mihaela Murafa, care semnează și ilustrația copertei, ne propune spre lectură șase piese: Fabule de ronțăit, Pepelea, Păcală și Tândală, Magazinul de pe strada iernii, Minute de celebritate, Rogvaiv și Boogie Woogie. Sunt texte scrise cu meșteșug dramatic, având o poveste, conflict, personaje conturate cu mână sigură, și replici inteligente, cu miez, în plus, pline de haz. Acțiunea are fluență, piesele au un ritm sprințar, sunt presărate și cu vesele cântecele și au, toate, o morală conținută, așa cum se cuvine în teatrul pentru copii, care trebuie să educe, să cultive valori morale, dincolo de aparenta joacă. Fiind actriță, având practica scenei, Mihaela Murafa cunoaște secretele meseriei din interior, ceea ce se vede în mulțimea și exactitatea didascaliilor din texte.
Ce ne spune Aiurica Povestica (simpaticul personajul alter-ego din Rogvaiv) în hazliile ei istorioare? Că e bine să citești, să reții și să înveți ceva din cărți (Fabule de ronțăit), că e bine și frumos să ai prieteni adevărați și să fii generos (Magazinul de jucării), că minciuna are picioare scurte (Minute de celebritate), că familia e cel mai prețios lucru din viață (Boogie woogie) și că fericirea este posibilă (Rogvaiv). Dacă vezi viața în toate culorile curcubeului, și o trăiești din plin, cu bunătate, lumină, căldură, pace, speranță, înțelepciune!
Scrise cu talent, sensibilitate, cu inteligență și sinceritate (teatrul pentru copii este un gen dificil, pentru că nu poți să-i păcălești pe cei mici, să le înșeli buna credință), piesele din volum au o mare priză la actual, nefiind lipsite nici de agere și ironice trimiteri spre realități sociale care ne strică, ne urâțesc viața.
De tot frumoasă în acest volum (în care sunt și fotografii după păpușile realizate de autoare) este pledoaria pentru teatru, unde, vorba șoricelului Michi, „nu mori niciodată de foame”. Fiindcă „întotdeuna vei avea hrană spirituală, adică hrană pentru suflet”.
