Aflat la începutul toamnei la Văratic, pașii m-au purtat din nou către biserica „Sf. Ioan Botezătorul” (1844), pe care am găsit-o în generoasă reconstrucție. În micul cimitir de aici se află și mormântul Veronicăi Micle, cu știutul monument funerar pe care sunt inscripționate versurile scrise cu litere mari de tipar: „ȘI PULBERE, ȚĂRÂNĂ DIN/ TINE SE ALEGE/ CĂCI ASTA E A LUMII/ NESTRĂMUTATĂ LEGE./NIMICUL TE ADUCE/ NIMICUL TE REIA/ NIMIC DIN TINE-N URMĂ/ NU VA RĂMÎNEA”. (Am respectat ortografia/ așezarea textului de pe monumentul funerar.)
Veronica Micle s-a stins din viață la Văratic, la cincizeci de zile după moartea lui Eminescu. „În ultima scrisoare din 1 august 1889, Veronica Micle îi cere Smarei (Smaranda Gârbea, prietenă aflată la Băile Bălţăteşti; n.n., I.F.), o doză de picături de arsenic de la fratele ei, medic […]: « Roagă din partea mea pe fratele tău Doctorul să dea Virginiei încă o doză de picături de arsenic, pe care colegul său a binevoit să le administreze fiicei mele, spune-i că i-aş fi recunoscătoare… Eu sânt desperată din pricina marilor călduri care revin iarăşi. La revedere, eu sper că vei binevoi să fii drăguţă să vii să vezi pe prietena ta. Veronica». În seara zilei de 3 august 1889, Veronica a luat toată sticluţa de arsenic, a intrat în comă şi a doua zi a murit”, notează Nicolae Iosub (,,Luceafărul”, 14 iunie 2018). Bartolomeu Anania, care a locuit și la Văratic, scrie („Viața și literatura”), referindu-se la mormântul Veronicăi: „Se pare însă că vieţuitoarele de aci nu şi-au ascuns consternarea faţă de chipul în care frumoasa blondă înţelesese să părăsească lumea aceasta, ca şi faţă de versurile de pe placa de marmoră, care nu au nimic comun cu credinţa, convingerile şi practica monahală. Aşa se face că, vreme de câteva decenii, ele au privit cu destule rezerve monumentul ridicat, se pare, de cele doua fiice ale defunctei, completat de abia după 1909, an în care Emil Gârleanu îl găsea fără nici un nume (fără) nici o altă însemnare”.
Am vizitat mormântul împreună cu universitarul Mihai Botez și poetul Theodor George Calcan. Primul, născut la Văratic, ne-a spus că Veronica nu s-ar afla înmormântată aici, la biserica „Sf. Ioan Botezătorul”. Aici ar fi doar monumentul funerar. Una dintre măicuțe abia a șoptit: „Se spune că ar fi înmormântată aici”. Altele au preferat să tacă. Poetul Theodor George Calcan are o variantă interesantă: „În urmă cu peste zece ani, am asistat, în cimitirul de sus al Mănăstirii, la dezgroparea Veronicăi Micle. Dată fiind sinuciderea sa, fusese înmormântată la margine de cimitir. La ceremonie a participat și regretatul critic și istoric literar Constantin Ciopraga. Acesta, pornind și de la veștmintele din catifea verde ale dezgropatei, a concluzionat că este Veronica Micle”.
Am urcat în acest cimitir care, între timp, a fost extins. N-am dat de urma mormântului Veronicăi Micle. Am tot întrebat, am tot întrebat… Răspunsurile cultivă mereu incertitudinile, misterul… Doar poetul Gheorghe Simon, din Agapia, pare a fi sigur că Veronica este înmormântată la biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, întrucât „acuzațiile de suicid nu sunt dovedite”.
Suntem în secolul al XXI-lea. Ce simplu ar fi de spulberat aceste incertitudini. Deocamdată, în mine s-a prăbușit legenda conform căreia Veronica Micle este înmormântată în curtea bisericii „Sf. Ioan Botezătorul”…
Încă o legendă a fost spulberată
