Hublou
Hublou / Să știi să râzi cu „adversarul”
Timpul curge atât de repede, încât nici nu-ți dai seama când a mai trecut un an. Și trece cel mai adesea monoton, urât, mecanic, iar oamenii urmează rutine, resemnați parcă, și nici nu-şi mai fac iluzii. Conţinutul unor relaţii tradiţionale s-a pierdut, iar ideea romantică a dragostei nu mai există astăzi, e căzută în desuetudine. Nici sexualitatea procreativă, monogamă...
Puterea terapeutică a râsului
De o bucată de vreme, talentul lui VEM și neobosita sa activitate, de caricaturist,...
Acei ani romantici
Am o legătură sentimentală cu Deșteptarea, de peste treizeci de ani. Sunt foarte vii...
„Și nici că se poate găsi sinceritate azi”
Acum ceva timp, buna mea prietenă, scriitoarea Gabriela Gîrmacea, mi-a trimis o nouă...
Tăria de a-și păstra firea nealterată
O scriitoare de mare profunzime, cu o ținută morală demnă, cu mult curaj civic,...
Delictul de bibliocid
Mă despart greu de unele cărți, pe care le citesc pe îndelete, zăbovind mai mult la acele capitole care mă interesează prin tipul de informație, prin noutatea, ineditul acesteia, și prin ideile dezvoltate, prin comentarii.Foarte interesant, astfel, în lucrarea lui Andrei Oișteanu „Moravuri și năravuri”, este eseul din final,...
Ciolaniada, o epopee continuă
Mare lucru știința asta a titlurilor! Pentru că sunt cărți care-ți stârnesc curiozitatea de cum le-ai văzut sau ai auzit de ele, atrăgându-te ca un magnet. Așa sunt de pildă, cele ale lui Andrei Oișteanu, care a scris despre sexualitate, despre narcotice în literatura română, cu dezvăluiri foarte...
Un roman care colcăie de viață
După aperitivul de data trecută, mă așez puțin la masa ospățului bogat din paginile romanului lui Dan Perșa, „Bestiarro”, ca să ciugulesc niscaiva bunătățuri. Poate vă fac poftă ! Și pentru că trăim în plină criză sau farsă politică, numiți-o cum vreți, voi extrage câteva ascuțite observații despre societatea...
Luați un aperitiv!
Toamna se numără nu numai bobocii, bogăția ei vădindu-se și în alte roade. E și sezonul multor festivaluri teatrale, cât și a târgurilor de carte și a premiilor literare. La numărătoarea cu premiile, am avut un prilej de bucurie anul acesta, când mai tinerii mei confrați de la revista...
Secretul celor doi XX
Promisesem că am să scriu despre un studiu științific, redactat într-un limbaj accesibil, și a cărui lectură este folositoare tuturor, indiferent de gen. Numele lucrării este „Jumătatea mai bună. Despre superioritatea genetică a femeilor” autorul fiind un american, Sharon Moalem. I-am urmărit și declarațiile dintr-un interviu, constatând că este...
Sa mai glumim un pic
Răsfoiesc presa noastră cea de toate zilele și dau peste tot felul de chestii hazoase, aiuritoare. Mă amuză, mai ales, panseurile unor vedete. Foarte adânci, de te-neci în ele. Iat-o pe Marina Voica: „Femeia fără un bărbat e zero !” Aș, ce grozăvie! Mi-era simpatică micuța, vivacea și cocheta...
Chipuri ale fericirii
Într-una din serile trecute am dat peste un mic roman care mi-a plăcut mult cândva, Bătrânul care citea romane de dragoste de Luis Sepúlveda. Personajul, Antonio José Bolivar, care trăise o tragică poveste de iubire, avea un obicei ciudat pentru un simplu vânător, obișnuit cu un trai dur, legat...
Memoria inimii
Una dintre cele mai scurte, dar cuprinzătoare și expresive definiții ale sentimentului de recunoștință îi aparține lui Balzac, care îl vedea ca o „memorie a inimii”. Aducere aminte pe care ingrații, egoiștii, narcisicii, cei cu suflet mic, meschin, ariviștii fără scrupule, parveniții ce calcă și peste cadavre nu o...
Mici sfidări benefice ale logicii
Imi revad fișele de lectură și dau peste o frază a lui Bacovia: „Am văzut multe flori şi am citit destule cărţi, cu toate că niciodată nu e destul.“ O spune în cele câteva pagini de proză, de scurte notaţii strânse sub titlul Dintr-un text comun. În aceeaşi bucată...
Hublou: Tentații culturale
Vă amintiți de lotogafii din „Odiseea”? Eu da, și întotdeauna m-am ferit de oamenii fără memorie. De cei care uită de unde se trag, ce-au trăit, cine le-a marcat devenirea, destinul. Pentru că memoria este cea mai importantă zonă a conştiinţei de sine, şi ea ne guvernează în taină,...
Hublou / Plecări care ne lasă triști și mai săraci
În ziua aceea fatidică, eram la Piatra Neamț, la Festivalul de Teatru, mă întorsesem târziu, în noapte, la hotel, după un spectacol, când primesc un mesaj de la Elisabeta Pop, de la Oradea, Vetuța, cum o cunosc toți oamenii de teatru, care îmi scria că este total răvășită de...
Hublou / Viața-i ca o floricică de câmp
Nu mi-a fost niciodată teamă de singurătate, ba chiar mă simt foarte bine ținându-mi companie, pentru că eu știu exact ce-mi place. Și când spun asta, mă gândesc la un dicton francez care sună așa: mai bine singur (ă) decât într-o proastă companie. Am atâtea lucruri pe care le...
Hublou / Din antidoturile mele
Cum totul este luat în ușor, „à la légère“, pe meleagurile noastre, aproape nimic nu-ți mai stârnește mirarea. Nimic nu are consistență, seriozitate, consecințe, și nu durează, topindu-se în neant.Se știe, minunile țin doar trei zile, scandalurile, numeroase, izbucnind din te miri ce, se ofilesc imediat și zarva pe...
Un miros nesuferit
Încă de când era cvadragenar, Constantin Călin avea obiceiul de a privi atent, cu mult interes chipurile bătrânilor, făcând o „arheologie a obrazelor“. Fizionomia celor în vârstă i se părea mai elocventă în exprimarea tipurilor, a caracterelor, trăsăturile lor exprimând ceea ce erau, felul în care au trăit.Când și...
