Lucian Avramescu, poetul care a știut să spună în locul nostru „Bună seară, iubito!”, a pierit dimineață, în cele mai frumoase ceasuri ale duminicii din 12 decembrie.
A fost seară și a fost dimineață; ziua a șaptea.
Cunosc casă țărănească a lui Avramescu din Singeru, unde s-a petrecut asta.
Ne-a ospatat odată acolo, într-un pridvor, la etaj, pe toți membrii Consiliului de Onoare al Clubului Român de Presă, la care eram amîndoi membri fondatori, (pînă cînd m-au dat afară destrămații, încălcînd Statutul, prin 2001, după moartea lui Dumitru Ținu, – Avramescu a ținut cu mine și a votat contra mașinatiei imaginate de Cristian Tudor Popescu care, pe atunci, îl servea fără rușine pe Adrian Sîrbu; mai tîrziu, acesta i-a vîndut ziarul falimentar „Gîndul”, care a trecut în surle și fanfare ca publicație on line).
Am fost prieten cu Avramescu, pentru că era prietenos și generos – a donat Clubului Român de Presă un teren acolo, la Singeru (nu știu dacă donația s-a finalizat, dar ei, de fapt, nu o meritau) – era om cu stare și cu mînă largă.
Rîdea cu poftă și rîdea și cînd înjură.
Am fost abonat la agenția să de știri A.M.Press.
În 2006, purtaram o polemică: el a susținut (în România Liberă) că Zinedine Zidane și-a compromis întreagă carieră cînd i-a dat un cap în gură/în piept italianului Marco Materazzi, în finală Campionatului Mondial de Fotbal de la Berlin; eu am susținut (în BURSA) că Zidane mi-a cîștigat admirația, pentru că nu s-a lăsat șantajat cu pierderea onoarei de fotbalist, cînd nemernicul i-a călcat în picioare onoarea familiei.
Într-un rînd, Lucian Avramescu mi-a cerut un text în care să spun ce calități și ce defecte cred eu că am, pe care să-l publice într-un volum de caricaturi desenate de fratele lui, Marian Avramescu, alături de autocaracterizarile altor 100 de politicieni, artiști și ziariști (în total, 101).
Volumul s-a numit „Cum mă vezi și cum te văd”, editat de AM Press.
Am întocmit textul cu atîta grijă, încît, pe cînd cartea deja începuse să se tipărească, l-am rugat pe Avramescu să o scoată din tipar ca să-mi schimbe un cuvînt.
A făcut asta și de aceea merită să reproduc textul aici și să i-l dedic; mi-a spus că i-a plăcut și chiar dacă textul era despre mine, sînt convins, acum, că i se potrivește și lui.














