Peste trei luni, buhuseanul Vasile Romanovschi ar fi implinit 103 ani. La implinirea unui veac am vorbit mult impreuna. Avea o memorie grozava, era sprinten. A fost maistru tesator la Fabrica de Postav, avea origini poloneze si basarabene.
Era pensionar din 1972. ,,Sunt din spita biblicilor care traiau sute de ani”, mi-a spus el.
Avea umor: ,,In viata mea, n-am facut nimanui rau. Nici femeilor, dupa care n-am alergat, pentru c-au venit ele dupa mine…” Era fan al lui Stefan cel Mare: ,,Stii ce-a zis Stefan cel Mare? Ba, daca tot e sa va supuneti cuiva, si nu aveti incotro, sa va supuneti turcilor, nu rusilor, ca astia va belesc.”
Mai era, spun cei care l-au cunoscut, un inovator, cunostea mersul masinilor din fabrica dupa auz. L-au promovat românii, dar si nemtii… Si dupa implinirea sutei de ani era asediat de proiecte. Intentiona sa construiasca in curtea casei o centrala eoliana.
A avut doi copii, trei nepoti, patru stranepoti. De douazeci de ani era vegetarian. Citea si acum fara ochelari, se plimba cu ATV-ul, nu suferea decât de… oboseala batrânetii si de hipertensiune.
Avea aerul unui Tutea. Verific memoria reportofonului care, acum aproape trei ani, a retinut din covorbirea cu el: ,,Putem vorbi impreuna despre orice: istorie, muzica, tehnica, legi, razboaie, agricultura, femei, alegeri. Nu si despre pensia mea. Azi e sarbatoare, de ce sa ne suparam?…” Cel mai longeviv buhusean a murit…
