Storytelling – metoda „Povestitorul” sau o cale reflexiv-interactivă de diminuare a analfabetismului funcțional

    Am aflat de curând (cu interes) despre apariția la editura Panta Rhei a unui volum (ambițios prin intenție și realizare) semnat Sînică Vrânceanu și Radu Bogdan Ghelu, intitulat Storytelling – metoda „Povestitorul”. Acesta este elaborat în cadrul proiectului (inspirat corelat cu titlul pe care vi-l prezentăm!) Tineri de poveste și își propune să ofere o alternativă de intervenție formativă în efortul de a diminua impactul analfabetismului funcțional în rândul tinerilor.
    De ce volumul este ambițios prin intenție? Pentru că asigură conexiunea dintre două arii de interes de actualitate (storytelling și analfabetismul funcțional) care vin dinspre două domenii diferite dar strâns intercorrelate (pedagogie și psihosociologie) și care vizează o grupă de vârstă considerată (în ciuda uriașei resurse de dezvoltare pe care o reprezintă) o categorie cu potențial de risc în procesul de evoluție profesională și personală – tinerii.

    De ce volumul este ambițios prin realizare? Există o serie de argumente care ne susțin aserțiunea: structurarea logică bine articulată a volumului, în care se procedează deductiv coerent (1. prezentarea problematicii actuale de tineret; 2. evidențierea specificului metodei; 3. ilustrarea modului în care poate fi valorificată în activitățile cu tinerii din două perspective: prin trăirea/povestirea poveștii și prin crearea/jucarea poveștii; 4. demonstrarea efectelor de ordin formativ generate de folosirea metodei în planul stimulării/ameliorării/dezvoltării cognitive a tinerilor – gândire, reflexivitate/ autoreflexivitate, limbaj, memorie, imaginație – dar și emoționale, atitudinale, voluntare, motivaționale; aptitudinale; comunicaționale); prezentarea și demonstrarea adecvată a formelor/variantelor/procedeelor de utilizare a storytelling-ului în activitățile cu tinerii (introducerea în poveste, povestea scrisă, povestea vorbită/jucată, povestea filmată, vizionarea propriei povești); documentarea temeinică a volumului (identifică, pune în conexiune și interpretează pe și spre topic referințe din domenii (relativ) îndepărtate sau apropiate – biologie, psihologie, pedagogie, artă, artă teatrală, comunicare, istorie, filosofie); abordarea alertă, interesantă, de tip interdisciplinar.



    Cu valoare educativă deosebită se evidențiază Capitolul 5 – Metoda “Povestitorul” în care se oferă exemple de bune practici, din perspectiva proiectării demersurilor și a realizării lor. Structurate într-o autentică manieră curriculară (scop/obiective, activități, resurse necesare, cum acționăm, cum evaluăm) categoriile de aplicații propuse se constituie în activități de instrumentare pentru cei interesați. Prima întâlnire, Prima poveste, Studioul de filmare, Povestea scrisă, Povestea vorbită, Filmul poveștii sunt secțiunile mari în care cei interesați de problematică pot identifica pași structurați în utilizarea metodei. Extrem de utilă ni se pare conectarea demersurilor cu explicitarea multiplelor categorii de insight-uri (mecanismele adaptative, raționale, emoționale, atitudinale). De la simboluri și planul moral la cuvânt și atenție, de la gând și reflecție la atitudine manifestă și corporalitate, de la stare și emoție la act spus/ scris/jucat cu intenție sunt tot atâtea tipuri de conexiuni care pot fi edificate/dezvoltate prin folosirea metodei. Pachetul de 8 Fișe de lucru oferite la finalul volumului devin pârghii acționale în cel mai bun sens al cuvântului, de transpunere practică a eșafodajului conceptual și metodologic.

    Depășind storytelling-ul artă, generator de creația și trăirea frumosului, volumul oferit vizează știința storytelling-ului, care țintește utilizarea poveștii ca vehicul de livrare a înțelegerii. “Povestitorul” devine metoda de conducere a tânărului spre atingerea unui prag (superior) de înțelegere prin mecanismele sale specifice, care includ un ansamblu de conexiuni așteptate/ neașteptate a proceselor cognitive (limbajul: cale de acces și de codificare/decodificare; gândirea: procesualitate complexă; memoria: stocarea și reactualizarea; imaginația: generarea unor noi povești) cu cele afective și volitive, într-un proces de comunicare complex, integrat (verbal, nonverbal, paraverbal).
    Metodă polivalentă storytelling-ul este utilizat/utilizabil cu succes la toate vârstele, pe toate treptele sistemului de învățământ sau în demersurile nonformale din orice instituție (de la familie la cluburile de copii/tineret, de la biserică la ONG-uri), cu intenții formative diferite (terapeutice, pentru stimularea limbajului, pentru stimularea creativității, pentru sporirea încrederii în sine, a motivației, ș.a.).
    Cu atât mai mult, se poate încadra fericit în demersul de educație permanentă desfășurat cu tinerii prin orice categorie de acțiuni formale și nonformale în vederea diminuării analfabetismului funcțional. Toate categoriile de activități propuse în volumul prezentat stau ca dovadă vie în acest sens, de aceea vă invităm să le accesați și să le desfășurați cu încredere!

    Prof. univ. dr. Venera-Mihaela Cojocariu
    Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău

    Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"