Sambata, 27 iunie, Desteptarea iti da de citit: „Amurg senin. Jurnal din exilul parizian”, de Sanda Stolojan

Evenimentele anilor 1997-2001 din Romania, Franta, din lumea intreaga: Sanda Stolojan le comenteaza cu discretie, dar diagnosticele ei sunt precise, iar judecata morala e mereu prezenta. Cateva teme la care autoarea revine aproape obsesiv: ecourile jurnalelor ei precedente publicate la Humanitas (Nori peste balcoane, 1996, Ceruri nomade, 1999), prietenia intelectuala cu Cioran, spiritul francez si duhul romanesc, Franta si Romania puse mereu fata in fata – polii intre care oscileaza necontenit sufletul autoarei. Din ce in ce mai prezenta, moartea: prieteni atinsi de boli grave, prieteni sau simpli cunoscuti care dispar, inevitabila presimtire a propriului sfarsit. Si totusi, Sanda Stolojan pare impacata in aceste pagini. Anii ei de amurg au fost cu adevarat senini. aUnghiul din care scrie Sanda Stolojan este cel al privitorului privilegiat. Extrem de vizuale, notatiile sale dau, pe mari portiuni, senzatia unor pelicule din perioada filmului mut… Martor lucid al celor mai spectaculoase intamplari ale exilului romanesc de la Paris din ultimele trei decenii, Sanda Stolojan e infinit mai mult decat un memorialist. Ea este un intelectual de cea mai buna conditie care nu preia din realitate decat ceea ce a trecut prin propria ei ratiune”, spune Mircea Mihaies, in revista „Cuvantul”.