Începând cu data de 1 iunie, compania de transport aerian Aeroitalia va relua zborurile către mai multe destinații din Italia, oferind oportunitatea pasagerilor români de a se conecta cu facilități multiple în Peninsula Italică.

Programul zborurilor va include frecvențe regulate de marți, joi și sâmbătă. Pasagerii vor avea la dispoziție zborurile Aeroitalia XZ3214, care va decola de la Roma la ora 11:15 și va ateriza în Bacău la ora 14:30. Zborul de retur, Aeroitalia XZ3215, va pleca din Bacău la ora 15:25 și va ajunge la Roma la ora 16:40.

Această nouă ofertă de zboruri va permite călătorilor să beneficieze de conexiuni ușoare și comode către unele dintre cele mai populare orașe italiene. Roma – Fiumicino, Milano (Bergamo), Olbia, Alghero și Palermo sunt destinații atractive pentru turiști și călători de afaceri, iar reintroducerea acestor rute de către Aeroitalia va facilita accesul rapid și convenabil la aceste destinații.

Pentru a rezerva bilete și a obține mai multe informații despre zborurile Aeroitalia către Italia, pasagerii sunt încurajați să acceseze site-ul companiei – https://www.aeroitalia.com/ – sau să contacteze agențiile de turism partenere. Aeroitalia se angajează să asigure servicii de calitate și siguranță în conformitate cu standardele internaționale, oferind astfel pasagerilor o experiență plăcută în timpul călătoriei lor.

Un avocat din județul Bacău, care l-a amenințat cu moartea și i-a adresat apelative rasiste unui bărbat de etnie romă, a primit o condamnare definitivă de 7 luni de închisoare, cu suspendarea pedepsei sub supraveghere, din partea Curții de Apel, scrie adevarul.ro.

Sentința a venit în urma incidentului petrecut în data de 28 mai 2020, când avocatul s-a înarmat cu un cuțit și a amenințat bărbatul de etnie romă pe fondul supărării cauzate de dispariția animalului său de companie și a bănuielilor că acesta ar fi fost sustras de cetățeni de etnie romă.

În timpul incidentului, avocatul a făcut remarci degradante referitoare la originea etnică a bărbatului și l-a amenințat cu moartea și acte de violență fizică. Martora la incident a fost soția bărbatului de etnie romă, care a declarat că avocatul a reproșat agresiv furtul câinelui și a continuat să înjure și să facă referiri acuzatoare la etnia romă. Un jandarm prezent în zonă a încercat să calmeze situația, dar a fost nevoie să intervină și să îl deposedeze pe avocat de cuțit folosind o tehnică specifică.

Avocatul a recunoscut că l-a amenințat verbal pe bărbatul de etnie romă în timp ce flutura cuțitul. În urma unei expertize medico-legale psihiatrice, s-a constatat că avocatul suferă de psihosindrom de dependență etanolică și tulburare de personalitate de tip instabil emoțional, iar consumul de alcool a contribuit la manifestările sale iritativ-impulsive.

Pe lângă pedeapsa cu închisoarea suspendată, avocatul a fost obligat să plătească 5.000 de lei drept daune morale bărbatului de etnie romă pe care l-a amenințat. De asemenea, instanța a dispus că avocatul să urmeze tratament medical până la însănătoșire sau obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Romfilatelia a lansat în circulație, inclusiv în magazinul său din Bacău, emisiunea de mărci poștale „Alexandru Ioan Cuza. 150 de ani de la moarte”, alcătuită din un timbru și un plic „prima zi”.

Timbrul, cu valoarea de 2,20 de lei, reproduce în imaginea mărcii poștale un portret mai puțin utilizat al Domnitorului, într-un ansamblu grafic în care este asociată și imaginea stemei Unirii Principatelor Române.

Plicul „prima zi” are ca element compozițional principal o fotografie a Domnitorului realizată de cunoscutul fotograf și pictor Carol Popp de Szathmáry, inserată într-un fundal în care transpare imaginea stemei Unirii.

Ștampila „prima zi” reproduce un portret stilizat încadrat între cifrele care indică anul nașterii și respectiv al morții primului Domnitor al Principatelor Unite.

La data de 14 mai a.c., în jurul orei 14:30, polițiștii din cadrul Secției 3 Poliție Rurală Onești au depistat în flagrant delict, un bărbat, de 49 de ani, din comuna Livezi, în timp ce conducea un autoturism pe raza localității, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice.
Cel în cauză a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o concentraţie de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior fiind condus la spital unde i s-au prelevat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În urma verificărilor efectuate în bazele de date s-a stabilit faptul că acesta nu deţine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere şi sub influenţa alcoolului, față de acesta fiind luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore.
Bărbatul a fost escortat şi introdus în Arestul I.P.J. Bacău.

”Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”… Poate ne este greu să credem… dar cred că el învățase demult… Numai noi nu eram pregătiți să vorbim la trecut despre el, despre artistul Ion Mihalache (15 Martie 1964 – 14 Mai 2023). Sau despre Luci… cum îi spuneau cei apropiați…

El învățase să moară câte puțin… iubind viața, arta, până la consumare de sine.

Ion Mihalache era un risipitor de viață. Se risipea cu generozitate în clipa care trece, se risipea în dependența de umanitate, în hohote de râs cu prieteni, se risipea în atelier, în galerii de artă, se risipea pe schele de biserici pictate de el, se risipea în sala de clasă, ca profesor de arte la Palatul Copiilor Bacău, se risipea în iubire… de frumos. El învățase demult să moară câte puțin. Prețuind viața, în fiecare clipă. Și cu toții l-am iubit pentru asta.

Era stabilit în Bacău, dar Bacăul s-a făcut astăzi Neamț, pentru că zeci de artiști, profesori, muzeografi, scriitori, oameni de cultură din Bacău au dorit să îi fie aproape pe ultimul drum și s-au adunat în curtea căsuței sale din copilărie, din satul Mastacăn, al comunei Borlești, județul Neamț. I-au fost alături cu respect, cu iubire și durere. A fost o despărțire ca o îmbrățișare caldă, între prieteni și una dintre cele mai frumoase treceri.

”O să-mi amintesc mereu râsul lui”, ”Luci era un domn, un om elegant”, ”Era ca un copil”, ”Luci era un prieten bun”, ”Luci iubea viața”. ”În ultima vreme se distanțase”…

Nimeni n-a venit din datorie. Numai din iubire. Pentru că Luci era iubire de oameni. Și, aproape simbolic, în sat astăzi (sau mereu) nu există semnal la telefon, iar Ion Mihalache ne-a conectat încă o dată între noi, pentru că el era un om fără distanțe.

Iar în curtea plină de flori și de tufe de căpșuni, înflorite, pe drumul strejuit de copaci înalți, în cimitirul alb și în biserica frumoasă din satul în care toată lumea îl știe de ”Luci”, astăzi, lacrima n-a avut gen. Femei și bărbați l-au plâns deopotrivă, fără diferențe. Dar dintre toate, cel mai sfâșietor cântec de dor a fost lacrima mamei sale. I-au mai fost alături la căpătăi și fiica, Smaranda, care i-a fost muză și model pentru numeroase serii de lucrări, nepotul, sora, fratele, prieteni, colegi de la Palatul Copiilor Bacău și de la Filiala Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, fostul învățător ș.a.m.d.

”Ca artist, și-a înmulțit darul. Un artist rămâne nemuritor prin opera sa, dar și fiecare ființă rămâne nemuritoare prin sufletul său, care e suflare Dumnezeiască. Când venea acasă, dorea să fie Luci, copilul mamei sale, fratele, vecinul, omul acestor locuri, și el va rămâne astfel în amintirea noastră”, a vorbit în cuvântul său preotul Adrian Huștiu, despre artistul și omul Ion Mihalache.

Dar imaginea care ne va rămâne, cred, tuturor, din această zi nu e imaginea acestor ultime cuvinte de preot ori imaginea înhumării sau imaginea lacrimilor, ci lumina din cuvintele artistului Dionis Pușcuță, care, copleșit de emoție, a rezumat, la invitația preotului, gândul tuturor celor prezenți:

”Îmi amintesc că eram într-un studio foto mai mulți artiști, pentru a ne face fotografii, și fiind rugați să scriem sau să desenăm ceva ce ne definește, Luci a scris că iubește viața. ”IUBESC VIAȚA!”, cu semnul exclamării a scris. O spun cu amărăciune. Iată că pleacă atât de repede tocmai cei care iubesc viața. LUCI ERA ȘI IUBIRE, ȘI VIAȚĂ. Era iubit de toți, de colegi, de prieteni, n-aveai cum să te superi pe el. Bineînțeles că va rămâne alături de noi. Un artist există în permanență, prin opera lui. Dumnezeu îi înzestrează pe artiști pentru nemurire, pe care o ating în felul lor, prin creația lor, care rămâne. LUCI VA RĂMÂNE. Însuși locul acesta va rămâne în istoria artei, ca loc în care s-a născut artistul Luci Mihalache. Căci omul sfințește locul.”

Am fost la înmormânarea lui și am înțeles, cred, cu toții, de unde venea liniștea lui Ion Mihalache. Din satul acesta micuț, Mastacăni, un sat liniștit, cu pajiști înflorite, și copaci înalți, cu fântâni și case mici, un sat cu troițe și cu un cimitir alb, un sat ca o tihnă lângă ai tăi.

Ion Mihalache s-a născut în Borlești, judetul Neamț, în 15 martie 1964. În 1996 a absolvit cursurile secției Arta Murală, a Academiei de Artă din Bucuresti, la clasa profesorului Ion Stendl, și cursurile Scolii de pictură bisericească.

Din 1998 a devenit membru al Uniunii Artistilor Plastici din România – Filiala Bacau – la secția Pictură. În 2010, pictorul bacauan Ion Mihalache a fost desemnat de Filiala Bacau a Uniunii Artistilor Plastici (UAP) din România artistul anului, pentru expoziția personală de pictură, „Pentru Smaranda”, inspirată de fiica sa.

S-a stins din viață, răpus de o boală fulgerătoare, pe care a ascuns-o până în ultima clipă tuturor, prietenilor și familiei, la 14 mai 2023.

LUCI ESTE IUBIRE.

Laura Huiban

Florin Ursache, creator digital și o persoană destul de cunoscută în mediul online, a fost zilele trecute în Bacău. Cum a văzut un ialomițean (e din Slobozia) orașul nostru, vedeți în rândurile de mai jos:

„Ultima oară cred că am fost aici acum vreo 25 de ani. Sincer să fiu, nu îmi mai aduc aminte cum arăta pentru a putea face o comparație cu imaginea de astăzi. Dar vă spun ce văd astăzi. Orașul arată foarte misto. În primul rând, este un oraș foarte aerisit. Ai spațiu. Bulevarde largi, curățenie, se simte un aer curat, iar oamenii sunt cu foarte mult bun simț.

Tot aici am văzut că printre cei tineri este la modă un cercel în urechea stângă (smecherașii de cartier). Asta este o modă care a existat și în Slobozia acum peste 20 de ani. Este amuzant când îi vezi. Gleznă goală, poșetuță, pensatul… pensat și cruciulița în ureche. Ce să faci? Au și ei cocoții lor, nu mulți, dar îi au>

Florin Ursache spune că i-a sărit în ochi faptul că la orele 21:00 nu mai vedea nici țipenie de om pe stradă și nicio lumină aprinsă în niciun bloc, cu mici excepții.

„În schimb, în weekend orașul s-a animat. Era o grămadă de lume peste tot. Terasele pline, lumea se plimba pe stradă sau în parcuri, magazinele, de asemenea, erau populate și totul părea a fi normal.

Am constatat, de asemenea, că sunt foarte multe locuri de vizitat, multe în comparație cu alte orașe. De la muzee, mănăstiri, până la ce vreți voi. Ce mi-a mai sărit în ochi este liniștea.

Noaptea nu auzi muzică tare nicăieri, nu vezi grupuri de bețivi sau scandalagii pe străzi, ceea ce înseamnă că aici există un grad de civilizație mult mai înalt comparativ cu alte orașe”, a mai povestit el.

În ceea ce privește oamenii, el spune că sunt „foarte faini”.

„Sunt foarte simpatici. Când îi aud «Dar pi tine cum te cheamă?», mă lățesc de râs. Simpatici foc. Iar de moldovence nu mai zic. Frumoase, amuzante și pupăcioase, taică! Iar când te strâng în brațe să te pupe, te strâng, nu se încurcă.
Bărbații, de asemenea, moldoveni calumea. Râzi cu ei de te prăpădești. Le place caterincă, spritul și mâncarea bună”.

Florin Ursachi spune că Bacăul a fost o experiență foarte plăcută și le recomandă celor care nu l-au vizitat până acum, dacă au vreodată chef de o plimbare, să o facă în Bacău.