Elicopterele SMURD și personalul care le deservesc sunt permanent la datorie!

Ambulanțele aeriene (mai exact elicopterele SMURD) sunt mijloacele cel mai frecvent utilizate în situațiile medicale de urgență, în special atunci când un pacient trebuie să fie transportat cât mai repede posibil pe o distanță care nu poate fi acoperită în mod rezonabil de o ambulanță la sol tradițională.

În această seară, o pacientă în vârstă de 60 de ani, diagnosticată cu Sindrom coronarian acut și edem pulmonar, ventilată mecanic, a fost transferată de pe Heliportul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bacău la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași pentru conduita terapeutică de urgență.

După decembrie 1989, 1 Mai nu a mai fost sărbătorit prin festivități oficiale, doar partidele naționalist comuniste încercând să ducă tradiția proletară mai departe, cu puțin succes. Nu-i nimc, democrația consolidată de după anii 2000 (care a pus în calendar ziua liberă de 1 mai) și creșterea nivelului de trai au transformat această dată în prilej de distracție pentru toate vârstele. Cei mai ”copți” pe la margine de pădure cu legendarul grătar și suprema bere, tinerii pe la festivaluri de muzică (???!!!) mixată de DJ neapărat străini, iar cei mici pe unde-i scapă atenția părinților și bunicilor. Și iată cum, peste epoci și guvernări de tot felul, românii se mai folosesc de un prilej pentru a sărbători ceva – Ziua Muncii. Indiferent dacă sunt angajați la butic sau în multinațională, funcționari prin birouri, pălmași cu acte la patroni ori exploatați”la negru”, pensionari sau studenți, cu toții se bucură c-a venit ”întâi de mai”. La mai multe să avem!

Nimic nou sub Soare – americanii au început, rușii au confiscat, cu toții s-au supărat

Totul a început pe la 1 mai 1886, când sute de mii de americani au ieșit în stradă pentru a cere programul de lucru de opt ore, ceea ce au și obținut. Dar povestea nu se oprește aici. Peste trei zile,  în Piața Haymarket din Chicago se adună peste 65.000 de demonstrați și încep violențele. O bombă este aruncată spre polițiștii veniți să-i potolească, 66 dintre ei sunt răniți, iar șapte mor ulterior. Poliția ripostează cu focuri de armă, două sute de muncitori sunt răniți, câțiva mortal.

Opt lideri sindicali sunt judecați, șapte condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani de închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8. Au mai urmat alte greve și manifestații, în SUA și în Europa, prilej cu care mișcarea comunistă internaționalistă a încercat să confiște ziua. Așa că Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”) în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Ca și la noi, Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor și drumurilor aglomerate. După Al Doilea Război Mondial, ziua a fost folosită în scop de propagandă, dar a fost făcută suportabilă pentru populație cu ajutorul petrecerilor la iarbă verde mai ales, acolo unde carnea la grătar și băutura rece mai alinau amarul clasei muncitoare.

”Turnătorii” vechi și noi de 1 Mai

Domnul  Romică are 57 de ani și se declară ”nostalgic, dar doar parțial” după vremurile dinainte de 1990. Copilăria, adolescența și o bună parte a tinereții petrecute sub steagul marelui Partid îi trezesc amintiri, aproape toate frumoase, că așa-i cu trecutul – pe măsură ce se depărtează devine tot mai suportabil! A fost pionier și utecist, dar a ieșit în stradă de bucurie când a căzut Ceaușescu, deși după aia a avut și momente de regret în tranziție și capitalism sălbatic. Acum e mai liniștit și deapănă zâmbind amintiri despre Ziua Muncii. ”Era prin 70 și ceva, înainte de cutremur, tata muncea la CPL și i-a scos de 1 Mai să defileze prin oraș. M-am rugat de el și m-a luat și pe mine la manifestație, că eram mărișor, prin școala generală. Pe vremea aia, pe lângă steaguri și lozinci, se purtau și tablouri cu fețele mai multor membri ai Comitetului Central, nu ca după aia, când numai nea Nicu și Lenuța aveau voie să fie proslăviți. Până să intrăm la defilare prin fața tribunei oficiale, așteptam pe o stradă lăturalnică și oamenii se distrau cum puteau. Mai glumeau, jucau bâza, se mai ghionteau, de, ca muncitorii… La un moment dat, unul i-a făcut o chestie cam deplasată unui coleg care purta portretul unui mare activist PCR. Ăla, enervat, se întoarce și-i zice: ”Bă, când ți-oi da un sfânt de ăsta comunist peste cap îți trece pofta de prostii!” Toată lumea a râs, am defilat, pe urmă am mers la mici, bere și vată pe băț, că era o zi frumoasă. Dar tărășenia abia acum începe. Cineva l-a turnat pe ăla cu ”sfântul” și s-a trezit chemat la Securitate, dar nu numai pe el, și pe tata, și pe alții care erau prin jur. N-au pățit nimic, că nu era teroarea așa mare, dar tot au tras o spaimă din cauza tovarășilor!” Domnul Romică dă din cap de parcă și-ar legăna această aducere aminte pentru a o pune la loc în sertarul cuvenit. Nu vrea să răspundă provocării despre dizidență și opoziția clasei muncitoare față de regim: ”Să fim serioși, vorbim despre în care încă se trăia destul de bine în România, Ceaușescu încă se împrumuta să dezvolte țara, încă nu se apucase nebunul să dea înapoi banii și să ne înfometeze!” Cum petrece acum 1 Mai? Simplu, își adună ”familionul” – cum le spune soției, celor tri copii și patru nepoți – și-i duce la iarbă verde, la grătar, bere și… mai puțină vată pe băț, dar se găsesc alte dulciuri procesate care să-i țină loc. Despre o astfel de ieșire, petrecută chiar anul trecut are o poveste ce se leagă de aia veche, din copilărie. ”Să vezi ce-am pățit în 2022! După ce-am trecut de pandemie, când nu ne-am prea adunat, am convocat toată trupa de 1 Mai să ieșim cu toții în familie. Dar nu scăpam de un prieten care se ținea de mine să meargă și el, deși eu voiam să fiu numai cu ai mei. Ca să îl fac pierdut, îi zic cu vreo trei zile înainte că nu mai fac nimic, că au probleme copiii la servicu, că nepoții nu știu ce…. În sfârșit, zice el că asta e și rămâne pe altă dată! În dimineața de 1 mai am plecat cu nevasta pe ascuns, să nu ne vadă prietenul, că stă la vreo două blocuri distanță, și ne-am găsit toată familia într-un loc frumos, unde merg de mulți ani, dar nu-l spun, că pe urmă vine toată lumea și-l strică. Punem noi grătarele la încins, berile și vinul la răcit, ce mai era de aranjat, toată lumea era bucuroasă și n-am băgat-o prea tare în seamă pe nepoată-mea care filma totul și transmitea live pe Facebook. Fata are 11 ani, dar e as în astea cu tehnologia, mă și sperie! Când să ne apucăm de mâncat și de băut, îmi sună telefonul. Mă uit la apel, era prietenul pe care-l fentasem, n-am ce face și-i răspund. ”Ce faci, prietene?”, mă întreabă. Fug într-o parte și zic: ”Eh, stau întins, liniștit acasă, am pus-o penevastă-mea să-mi facă niște clătite”. ”Seriooos, zice, stai întins în picioare sub copac și iese fumul de la grătar și berea e rece de crapă! Crezi că nu te văd? Nepoată-ta transmite totul pe Facebook și chiar acum mă uit la tine, mincinosule!!” Băi, nene, am murit pe loc! A dracului invenție și să le ia naiba de telefoane care te toarnă când ți-e lumea mai dragă. Până la urmă m-am împăcat cu prietenul meu, dar i-am spus lui fii-meu să aibă grijă, că aia mică îi filmează live și când or să vrea să-i facă și un frățior. Doamne ferește!” Îl las pe domnul Romică, pentru că își așteaptă ”familionul” și familia sa de muncitori (unii cu școală profesională, alții cu liceul, câțiva cu licențe și masterate) chiar vrea să se simtă bine de Ziua Muncii.

Vama Veche pe stil nou

O cheamă Denissa, e băcăuancă, îmi spune foarte hotărât că numele ei se scrie cu doi de ”s” și acum face un master complicat într-un fel de complicată specializare în afaceri financiare-politice-euro-bursiere, bineînțeles în limba engleză. Mă privește cu multă milă când o întreb de 1 Mai ca sărbătoare a muncitorilor și îmi răspunde cu tupeu corporatist: ”Tu în afară de steaguri roșii și micii lui Vanghelie mai știi ceva?” Înghit în sec (m-aș uita în oglindă să-mi verific anii, dar nu am!) și încerc să arunc o punte aparent imposibilă cu domnișoara din fața mea. O înduplec folosindu-mă parșiv de amintirile dulci ale celei care pleca naivă studentă la București întru descoperirea luminii cunoașterii, dar și a vieții eliberate de tirania părinților. ”A cam fost un șoc facultatea în București, deși mai știam și eu câte ceva din timpul liceului, dar nu se compară. Cred că norocul meu a fost educația părinților, care m-au lăsat să încerc, să experimentez, bine, cu o discretă supraveghere, n-am făcut excese, cu excepția faptului că m-am îmbătat de vreo dou-trei ori la niște majorate ale colegilor prin clasa a XII-a. Dar nimic grav, nici droguri, nici alte prostii!”, spune Denissa, rotindu-și pe deget părul vopsit în toate culorile curcubeului, pus vreo alte cinci fără nume. Insist cu experiența de 1 Mai și, în sfârșit, zâmbește! ”Hai să-ți zic! Eram în primul an de facultate, mă cuplasem cu un tip din anul trei, un tip destul de mișto, cam superficial, dar avea mulți prieteni și eu voiam să mă… integrez. Mi-a zis să mergem de 1 mai la Vama Veche, unde e distracția maximă. Am zis da și am plecat cu trenul. Bine, la început cică eram vrei 7-8, pe urmă în gară ne-am trezit vreo 30, de-am ocupat aproape un vagon. Încă din Gara de Nord unii s-au apucat de băutură, unii și cu droguri, deja era atmosferă de petrecere. Drumul a fost de show, jumătate dintre noi n-aveau bilet, trei sferturi erau beți, unii drogați, eu nu prea știam cum să fiu cu ei. Mă rog, au fost faze și cu ”nașul”, care ba lua, ba nu lua șpagă de la noi, până la urmă a scos cineva o sticlă de whisky și a tăcut până la Constanța. La Vama Veche am stat prima noapte la cort, era cam frig, oricum n-am prea dormit, că era muzică non-stop și nebunii veneau peste tine să te tragă de picoare afară din cort dacă ațipeai puțin. Ne-am mutat pe urmă într-un fel de pensiune, cam mizerabilă, dar ieftină, unde mi s-a propus o lecție de dezvirginare din partea unui tip mai în vârstă, un fel de guru ce se agita pe acolo cu tot felul de vrăjeli despre găsirea sinelui interior. Nu mai vorbesc despre faptul că – timp de două zile – n-am avut cu cine vorbi cu fetele sau băieții din grup din cauză că erau sau beți, sau drogați, sau… Eu am mai băut, dar n-am pus și nu pun gura/nasul/vena pe droguri, că e o prostie! Cât despre oferta cu dezvirginarea, să fie sănătos nenea ăla, că nu mai eram fată mare încă din liceu, dar să nu știe mama, săraca tot mai crede că m-a controlat cu succes!”

O femeie în vârstă de 71 de ani, dată dispărută de trei zile, a fost găsită moartă într-o fântână din Bacău. Descoperirea a fost făcută de echipele de căutare formate din polițiști, jandarmi și voluntari, după ce familia victimei a anunțat dispariția acesteia. Trupul neînsuflețit a fost dus la Serviciul de Medicină Legală pentru a se stabili cauza decesului.

Potrivit surselor oficiale, familia a anunțat dispariția femeii în data de 27 aprilie, iar semnalmentele acesteia au fost făcute publice abia după două zile. După o căutare extinsă, corpul neînsuflețit al femeii a fost găsit într-o fântână.

Investigațiile cu privire la cauza morții sunt încă în desfășurare, iar autoritățile vor face publice informațiile relevante odată ce vor fi disponibile.

Scriitorul băcăuan Doru Ciucescu, un învederat călător pe toate cele șapte continente, cel care are 31 de cărți de călătorie, 108 țări vizitate, peste 770.000 km parcurși pe căi aeriene și peste 16.000 km pe căi maritime, își sărbătorește ziua de naștere, 30 aprilie, prin perfectarea demersurilor pentru o nouă călătorie, de această dată în zona Himalaya. Prof. univ. dr. Doru Ciucescu va pleca în perioada 22 mai-2 iunie în zona Munților Himalaya, mai exact în Nepal și în Bhutan, cu o extensie a traseului în Kuwait. Astfel, numărul țărilor vizitate va ajunge la 111. 

Doru Ciucescu are, pentru călătoriile sale, o bună colaborare cu Agenția de turism Eturia. Noul periplu se va finaliza, ca de obicei, cu o carte de călătorie, pe care autorul spune că o va încredința pentru publicare Editurii băcăuane Rovimed Publishers.

Doru Ciucescu a fost, recent, singurul contracandidat la funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor din România al cunoscutului istoric și critic literar Nicolae Manolescu.

A lucrat, în perioada 1964-1965, ca actor-mânuitor la Teatrul de Păpuși „Licurici”, din Bacău. În 1970 a absolvit Facultatea de Metalurgie a Institutului Politehnic din București, unde în 1992 a obținut un doctorat în specialitate. În perioada 1970-1977 a lucrat ca inginer la Întreprinderea Metalurgică din Bacău, unde, printre altele, a fost șeful Atelierului de modelărie în lemn și metal. Din 1977 până în 2011 a fost cadru didactic la Institutul de Învățământ Superior din Bacău, devenit apoi Universitatea „Vasile Alecsandri”, timp în care a parcurs toate treptele activității didactice până la aceea de profesor universitar. A publicat și 19 cărți de specialitate (2 cărți în inginerie industrială; 10 cărți în știința și ingineria materialelor; 3 cărți în managementul educațional; o carte în economie; 3 cărți în didactică). A acordat asistență didactică în învățământul superior din Oran (Algeria), trei ani, în perioada 1982-1985, și Casablanca (Maroc) în perioadele 1994-1997 și 1998-2000.

Ziua Veteranilor de Război 2023 a fost marcată și în Bacău, sâmbătă, 29 aprilie, cu un ceremonial miliar-religios organizat în Cimitirul Internațional al Eroilor de pe Strada Constanței. La eveniment, alături de veterani de război băcăuani și de văduve și urmași ai veteranilor de război, au venit prefectul Lucian Bogdănel, primarul municipiului Bacău, Lucian Stanciu-Viziteu, vicepreședintele Consiliului Județean – Constantin Scripăț și consilierul județean Ilie Bîrzu, viceprimarul Liviu Miroșeanu și președintele Filialei Bacău a Asociației Naționale a Veteranilor de Război – general de flotilă aeriană Vasile Florea.

La ceremonial au fost prezenți și reprezentanți ai unor asociații ale Eroilor Neamului și ale militarilor băcăuani: Dănuț Voicu -președinte, Cristinel Aioanei – prim-vicepreședinte și Petru Done – secretar ai Filialei Județene a Asociației Naționale Cultul Eroilor, și reprezentanți ai Filialei Bacău a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere.

O gardă de onoare constituită din militari ai unor unități de profil din Bacău a dat onorul prefectului județului, după care un sobor de preoți ortodocși și romano-catolici au săvârșit un tedeum.

Despre semnificația Zilei Veteranilor de Război au vorbit primarul Lucian Stanciu-Viziteu, prefectul Lucian Bogdănel și generalul de flotilă aeriană Vasile Florea. Comandorul Marcel Breșug, înlocuitorul Reprezentantul Garnizoanei Militare Bacău la ceremonial, a transmis mesajul gl. Daniel Petrescu, șeful Statului Major al Apărării.

Gl. Vasile Florea a înmânat, apoi, „Plachete omagiale” primarului Lucian Stanciu-Viziteu, prefectului Lucian Bogdănel, vicepreședintelui Constantin Scripăț – pentru Consiliul Județean, iar din partea Ministrului Apărării Naționale, diplome pentru doi venerabili veterani de război – Constantin Rusu (100 de ani) și Constantin Robu (94 de ani).

La final, au fost depuse coroane de flori la Monumentul Eroilor din Cimitirul Internațional al Eroilor, din partea primăriei, a Consiliului Județean, a Instituției Prefectului, a Asociației Veteranilor de Război și a Garnizoanei Militare Bacău. O coroană de flori a fost depusă și din partea Filialei Bacău Cultul Eroilor.

În Cimitirul Internațional al Eroilor de pe Strada Constanței (numit și astăzi, conform plăcilor de identificare de la intrare, „Cimitirul Poligonul de Tragere), pe o suprafață de aproape 21.000 mp sunt 219 gropi comune, cu peste 5.500 de eroi români, 4.000 de ostași ruși, 31 de morminte ale unor ostași evrei, 19 ale unor ostași necunoscuți, două morminte ale unor ostași băcăuani căzuți pentru eliberarea Basarabiei, dar și un mormânt al unor ostași necunoscuți ale căror oseminte au fost descoperite pe Dealul Cireșoaia.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1222/2007 s-a stabilit ca Ziua Veteranilor de Război să fie marcată anual la 29 aprilie, în semn de recunoaștere a meritelor acestora pentru apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriale și a intereselor României. Data ne amintește totodată de Înaltul Decret al Regelui Carol I din 29 aprilie 1902, când a fost instituit titlul de „veteran de război” în onoarea soldaților din Războiul de Independență.

Pe Coasta Muncelului, din cartierul Cireșoaia al orașului Slănic Moldova, elevi din clasele V-VIII ai Școlilor gimnaziale Nr. 1 și Nr. 2 din localitate, împreună cu profesorii lor și cu alți participanți, au plantat, vineri, 28 aprilie, circa 130 de puieți de stejar, câte unul pentru fiecare Erou din zonă, în semn de respect și aducere aminte a jertfei supreme a Eroilor Neamului care au luptat în cele două mari conflagrații mondiale. Astfel, acolo se va înălța în câțiva ani Codrul Eroilor.

Acțiunea a avut loc în organizarea Primăriei și a Subfilialei Cultul Eroilor din oraș, pe un teren pus la dispoziție de Obștea Composesorat Târgu Ocna chiar în vecinătatea Dealului Cireșoaia, unde în Primul Război Mondial au avut loc mari lupte cu invadatorii. Inițiatorii acțiunii au fost președintele subfilialei Cultul Eroilor – Cornel Solomon și prim-vicepreședintele – Pavel Avădanei, reprezentantul Primăriei – Cristian Ababei și părintele Ștefan Ciubotaru.

Alături de reprezentanții organizatorilor, de elevi și de profesori au venit și președintele Filialei Județene Cultul Eroilor – Dănuț Voicu, împreună cu prim-vicepreședintele Cristinel Aioanei și secretarul filialei – Petru Done. De asemenea, la această acțiune a venit și un reprezentant al Filialei Județene Cultul Eroilor Iași, Leonard Constantin Stafie – jurnalist și specialist avicultor, dar și preotul paroh al Bisericii romano-catolice „Sf. Ana” din Cireșoaia – Ștefan Ciubotaru, un reprezentant al Primăriei – Cristian Ababei și reprezentanți ai subfilialei Cultul Eroilor din comuna Mănăstirea Cașin.

Participanții la acțiune au urcat pe dealul din dreptul Bisericii Sf. Ana, unde au preluat puieții de stejar și i-au plantat pe terenul frământat și erodat deja de ploi de-a lungul anilor, marcat pentru acțiunea de vineri cu un banner imens pe care erau și insemne ale Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”.

Pe parcursul acțiunii, grupuri de elevi au intonat fragmente de cântece patriotice.

Lângă banner a fost adusă, la final o imensă cruce de lemn, pe care a fost prinsă o placă de granit cu textul „Sperăm ca pe viitor să putem trăi uniți în pace și libertate!”. În locul acestei cruci va fi plantată, în curând, o nouă cruce, de piatră, un monument care va fi realizat de sculptorul Cornel Solomon. Alături de cruce se află și un drapel al României.

Cu acest prilej, Filiala Județeană Cultul Eroilor i-a înmânat lui Cornel Solomon o Distincție de Merit. De asemenea, Leonard Constantin Stafie a primit carnetul de membru de onoare al Subfilialei Cultul Eroilor Slănic Moldova, pentru contribuția sa la mai multe inițiative dedicate cinstirii memoriei Eroilor Patriei organizate și în zonele Slănic Moldova și Coșna, dar și în mai multe localități din județul Iași și din Moldova.

Semnificația inițiativei de a fi plantat Codrul Eroilor la Slănic Moldova a fost evocată în fața celor prezenți de Dănuț Voicu, de Leonard Constantin Stafie și de Cornel Solomon.