Spiritul „bacovist” al generației ʼ78
Mă numesc Valentin Gîrțu și am absolvit Liceul „George Bacovia” în anul 1978, ca șef de promoție. Sunt doctor în fizică din 1990 și am participat cu lucrări științifice la numeroase Conferințe de fizică la invitația unor universități de prestigiu din țară (București, Iași, Cluj-Napoca, Brașov) și din străinătate (Japonia – Universitatea „Hokkaido Tokai” din Sapporo, Ungaria – Universitatea din Debrețin, Grecia – Universitățile din Atena și Salonic).
Obiectul cercetării mele științifice îl constitue extinderea modelării geometrice prin modele neriemanniene (în special cele finsleriene, mai „naturale” pentru câmpurile electromagnetice și gravitaționale) în relativitatea generală, cosmologie și teoria plasmei magnetizate. Lucrarea „Finsler spaces associated with a general relativistic magnetized plasma“ a constituit o premieră mondială și a fost publicată în revista „Tensor” din Japonia.
Dar subiectul acestui articol nu sunt eu, ci triunghiul Liceul „Bacovia”, bustul poetului George Bacovia și promoția 1978 a Liceului „George Bacovia”.
Să începem cu primul element al triunghiului, Liceul „George Bacovia”. În istoria de 126 de ani a Colegiului National „Ferdinand” (denumirea actuală a liceului) de la înființare (1897- când se numea Liceul „Ferdinand”) și până astăzi, există o perioadă de 30 de ani – din 1967 și până în 1997, când liceul a purtat numele marelui poet băcăuan George Bacovia (în fapt pseudonimul sub care este cunoscut poetul Gheorghe D. Vasiliu, el însuși absolvent al liceului). În această perioadă au existat 30 de promoții de absolvenți, care au primit diplome de absolvire și foi matricole cu numele Liceul „George Bacovia “, au purtat uniforme cu matricola liceului și s-au mândrit că au absolvit un liceu în al cărui spirit și tradiție au crezut și au performat mari personalități ale vieții științifice și culturale (academicieni, profesori universitari, generali, medici reputați, profesori, ingineri, scriitori și mari actori români). Și, din aceste rațiuni, așa cum nu putem ignora perioada comunistă din istoria României, cu toți oamenii care au trăit, muncit și creat în aceasta perioadă, nu putem ignora sau anula cei 30 de ani din istoria liceului când s-a numit liceul George Bacovia și nici promoțiile de bacovieni care au absolvit în acea perioadă, beneficiind de un corp profesoral de excepție.
În acest punct mă alătur colegilor care au evidențiat rolul important pe care l-au avut profesorii liceului în formarea noastră, atât științifică cât și în respectul unor valori morale și sociale corecte. Înțeleg, cu atât mai mult, abnegația și dăruirea lor, cu cât eu însumi sunt profesor. Astfel, ca urmare a argumentelor prezentate mai sus, apare logică, ca un simbol al acestei perioade, reinstalarea pe soclul ei a statuii marelui poet George Bacovia. Nu avem nimic cu denumirea actuală, care e și denumirea inițială, nu dorim să o schimbăm, dar ca un reper pentru acele generații care au absolvit sub sigla G. Bacovia, statuia trebuie să revină „acasă”. În plus, tradiționalele fotografii de absolvire a liceului se făceau la statuie, iar revederile de promoție la 10, 20 30, 40 de ani de la absolvire se făceau, tot la statuie, ca un arc peste timp, martore tăcute ale trecerii noastre prin viață. O tempora, o mores! Și toate acestea au fost posibile până în anul 2011 când bustul marelui poet a fost mutat la intrarea în curtea Universtații „George Bacovia“.
Atât de mult a iubit această generație anii de liceu și-i iubește încă, încât revederile noastre sunt, de mult timp, din 5 în 5 ani, iar cea de anul acesta, din 6 octombrie, la 45 de ani de la absolvire, e parcă mai așteptată și mai efervescentă ca oricând, având ca miză suplimentară ceremonia reinstalării pe soclul existent în curtea liceului a unei versiuni noi a statuii lui Bacovia. Pentru noi, liceul e ca o „fântână a tinereții” la care revenim periodic la aceste revederi pentru o resetare pe principiile adolescenței, principii mai optimiste, mai exuberante, mai mobilizatoare și uneori mai nobile. Ne smulgem din proiectele noastre sociale și familiale în care suntem prinși zi de zi pentru a alerga din nou printre amintirile și poezia acelor vremuri, iar bătrânul și mereu tânărul liceu ne primește ca întotdeauna, ca pe niște prieteni dragi pe care i-a slujit cu drag cândva și-i revede cu plăcere oricând.
Un studiu de peste 80 de ani, despre fericire, cunoscut ca experimentul Harvard, început în 1938 la Harvard pe 724 de participanți, continuat și astăzi și extins pe un eșantion mult mai mare de subiecți, a evidențiat un fapt surprinzător. Fericirea și longevitatea nu țin nici de bani, nici de succesul în carieră, nici de dietele sănătoase sau activitatea fizică, ele fiind determinate de calitatea relațiilor pe care le avem cu ceilalți – membrii familiei, prieteni, colegi, oamenii din jurul nostru. Oamenii conectați din punct de vedere social cu familia, prietenii, comunitatea sunt mai fericiți, mai sănătoși și trăiesc mai mult. La polul opus, cei singuri, care se izolează, sunt nefericiți și trăiesc mai puțin.
E genială această promoție! Fără a cunoaște rezultatele experimentului Harvard, colegii mei de generație au înțeles intuitiv că, cheia pentru o viață fericită este dată de capacitatea de a crea comunități de prieteni și au făcut din clasele lor de liceu, după absolvire, adevarate familii. În sprijinul acestei aserțiuni citez un paragraf din articolul colegului meu de generație, de la 12 A, Gabriel Oltu Gheorghe, care surprinde magistral ceea ce am menționat mai sus: „Cert este faptul că, cel puțin în clasa noastră, există o legătură, o chimie specială care s-a creat atunci; suntem și acum într-o legătură mai apropiată chiar decât cu verișorii și rudele noastre, împreună formăm o mare familie, iar starea de bine pe care o avem în momentele în care ne întâlnim este fundamentată încă de atunci, din anii de liceu, pe spiritul bacovian. Acesta este spiritul Bacovia, pe el vrem să-l menținem viu prin amplasarea bustului.”
Ce avem noi în acest citat? Avem experiment Harvard pur. Așa se întâmplă și la C și la D și la E și probabil și la celelalte clase, dar nu am eu suficiente informații. Mai e nevoie de vreun argument în plus pentru amplasarea bustului? Clar că nu. Și, totuși, eu voi mai prezenta încă unul.
Platon, fondatorul Academiei din Atena, elevul lui Socrate și mentorul lui Aristotel afirma că noi ființăm simultan în două realități: lumea în care trăim, cea fizică, materială și tărâmul non-fizic, cel al arhetipurilor, al esențelor, acolo unde se fac, de fapt , „jocurile”, lucru confirmat de fizicienii de astăzi, odată cu înțelegerea mai aprofundată a fizicii cuantice și a teoriilor Universului mental și spiritual (Richard Conn Henry, Universitatea John Hopkins, SUA- articol apărut în 2005 în prestigioasa revistă ” Nature” ). Astfel, dacă privim lucrurile în esența lor, ceea ce contează „de facto” sunt arhetipurile.
E genială această promoție! Prin reprezentanții ei din Comitetul de inițiativă (acești „The Rolling Stones” ai generației noastre, au înțeles instinctiv că nu statuia în sine e importantă, ci arhetipul din spatele ei, simbolul, matricea structurală pe care s-au grefat amintirile, emoțile și visurile noastre adolescentine și au demarat proiectul realizării unei noi statui a lui Bacovia, al obținerii actelor necesare de la autorități și reinstalării pe soclul existent în curtea liceului pe data de 6 octombrie 2023. Suntem singura din cele 30 de generații care a inițiat și a realizat acest proiect.
E genială această promoție! Dacă pentru Bacovia liceul era „cimitir al tinereții”, pentru noi el exprimă savoarea și parfumul adolescenței, jalon temporal al existenței noastre ce din 5 în 5 ani ne adună în bătrânu-i amfiteatru, ca în parabola fiului rătăcitor, pentru a ne energiza și reinforma – ca în „Matrix reloaded” – pentru a readuce în conștiințele noastre acel avânt și entuzism, acea nebunie frumoasă a tinereții ce te înalță din nou la dimensiunea libertății pierdute, pentru a ne atinge cu aripa speranței și bucuria vieții.
E vremea să zâmbim! Trăiască adolescența, bucuria vremurilor de atunci și de oricând!
- S. Și pentru că această promoție a iubit atât de mult anii de liceu și-i iubește încă, eu, ca șef de promoție, nu puteam să fiu acum decât … profesor de liceu … de fizică (vezi partea cu „arhetipul”).
Banii pot fi donați în contul RO14 RNCB 0318 0282 3421 0001 deschis pe numele Pavel Pădure, cu următoarele mențiuni: NUME, DONAȚIE PENTRU BUST GEORGE BACOVIA.
Pe o laterală a soclului va fi montat un înscris cu un cod QR care va permite accesul la lista completă a donatorilor și la o arhivă foto; în eventualitatea strângerii unor fonduri mai mari decât cele necesare, sumele rămase vor fi donate Colegiului Național „Ferdinand I” pentru dotări în folosul elevilor. În funcție de succesul acestei campanii, inițiatorii se gândesc să organizeze în vara anului 2024 un mare Bal al Bacovienilor la care sunt invitați să participe reprezentanți din toate promoțiile care au absolvit Liceul Teoretic „George Bacovia”.
Informații suplimentare la tel: 0745.575.744 (Mihai); 0722.648.212 (Dan).
Pentru completarea arhivei foto vă rugăm să trimiteți materialele dumneavoastră la adresa: cm.negoita@gmail.com
„Bacovieni” din toate țările, uniți-vă!
