Proiectul de hotarare privind aprobarea documentatiei tehnico-economice – faza studiu de fezabilitate pentru obiectivul de investitie &#8222Amenajare bloc operator” din cadrul Spitalului de Pediatrie Bacau a fost din nou amanat. Consilierii judeteni nu au reusit nici in ultima sedinta sa ajunga la un numitor comun pentru a da unda verde acestui proiect. Mai intai, consilierii au crezut, vazand costurile totale de 42 miliarde lei, ca este o greseala de dactilografiere. De fapt, CJ Bacau ar trebui sa aprobe alocarea a 4,2 miliarde lei si o rectificare ulterioara de buget de aproximativ 5 miliarde lei, restul sumei, pana la 42 miliarde lei, fiind completata de Ministerul Sanatatii. Dupa ce s-a clarificat aceasta problema, unii consilieri au sesizat ca in mapa de sedinta nu este prezentat si studiul de fezabilitate pentru acest proiect. Comisia responsabila considera ca acest studiu a fost intocmit de specialisti, insa consilierii au dorit ca, inainte sa dea votul, sa cunoasca studiul de fezabilitate. Desi au primit mapele cu cateva zile inainte, ei nu au reclamat faptul ca lipseste o copie dupa studiu decat in momentul sedintei. Presedintele Dragos Benea a recomandat Comisiei de Urbanism sa verifice corectitudinea studiului si, la urmatoarea sedinta extraordinara, sa se gaseasca in mapele conslierilor si copii ale studiului de fezabilitate. Consilierul Gheorghe Huluta e de parere ca proiectul privind aprobarea studiului de fezabilitate ar fi trebuit intai aprobat si abia apoi discutat pe marginea acestuia. „Este foarte bine si asa. Prin aceasta amanare se vor clarifica lucrurile. Se va vedea ca nu este vorba despre vreo inselaciune si ca totul a fost facut sub atenta supraveghere a unor specialisti. Ideea este ca acestea sunt niste studii tehnice, care nu au fost incluse niciodata in mapele de sedinta. Au fost facute de specialisti. Nu se poate face nici o miscare eronata, nimeni nu isi permite sa greseasca, deoarece ele sunt verificate foarte amanuntit de toate organele economice abilitate”. In tot acest timp, amenajarea blocului operator mai are de asteptat. Si nu ar fi exclus, cum s-a mai petrecut si in alte cazuri, ca finantarea sa fie retrasa din cauza neinceperii lucrarilor. Sectia de chirurgie pediatrica este tolerata in Spitalul Judetean de Urgenta, iar pierderile financiare nu sunt de neglijat. Spitalul de Pediatrie cotizeaza, lunar, la SJU cu suma de aproximativ 30 de mii de euro, bani pentru utilitati. „Amanarea ma supara, dar nu am ce face”, ne-a declarat dr. Spiridon Veringa, directorul Spitalului de Pediatrie (foto). &#8222Nu-mi convine, dar sunt banii lor, ei hotarasc. Ne afecteaza faptul ca sectia de chirurgie pediatrica nu este in cladirea Spitalului Judetean de Pediatrie. Si administrativ, si ca activitate medicala. Este mai bine sa fie toti copiii internati in aceeasi cladire. In plus, platim utilitati in doua locuri. Exista inconveniente, dar nu depinde de noi, de spital, ci de consilierii judeteni&#8221. Scris de Razvan SENDREA, Doina MINCU

&#8222Ghetourile din Aviatori&#8221. Asa sunt cunoscute blocurile 10 si 11, de pe strada Aviatorilor. Doua cladiri gemene, privindu-se in fata, purtand amprenta trecutului si ranile provocate de oamenii pe care i-au adapostit. Pereti plini de mucegai, holuri pe post de WC public, plosnite si alte ganganii. La polul opus, oameni care incearca sa duca un trai decent, copii ce merg la scoala si viseaza sa scape din ghetou.

Ioan Tarca, presedintele Asociatiei de proprietari 51, spune ca, pe vremuri, acest cartier era o bijuterie, cu blocuri sanatoase, din caramida, cu spatii verzi si alei curate. Dar asta era prin anii 60-70. Blocurile s-au degradat, iar oamenii care locuiesc in ele sunt pensionari si someri ce abia isi duc zilele. Ioan Tarca ne invita sa vizitam ghetourile, pe care le cunoaste din subsol pana la ultima camera. Rememoreaza vremurile in care existau aici: o camera-biblioteca, o sala de tenis de masa, o spalatorie, paznici la usa de la intrare si oglinzi. Acum, domnesc mizeria, mucegaiul, mirosul de urina, gandacii si plosnitele. Si totusi, aici traiesc oameni. Unii dintre ei incearca sa duca o viata decenta, altii au cazut in noroi si nu se mai ridica. In cele doua blocuri locuiesc 120 de familii, cu 60 de copii. 13 camere apartin Primariei Bacau si sunt ocupate cu contract sau abuziv. Acesti locatari au la intretinere datorii de peste 700 milioane de lei. Ramona Vantu, locatara si sef de scara, spune ca vecinii ei nu au nici dupa ce bea apa, ca multi iau hrana de la cantina municipala. „Incercam sa mai schimbam cate ceva pe aici, dar e foarte greu. Cand vine vorba de pus bani pentru curatenie sau amenajari, nu mai ai cu cine vorbi. Nici bani pentru o cutie de vopsea nu am reusit sa strang. A trebuit sa cer de la asociatie. Unii dintre noi s-au dat pe brazda, incearca sa se gospodareasca, dar altii sunt o catastrofa&#8221. La intrarea in blocul 10 te izbeste mirosul de urina. Baltoacele de pe hol nu sunt de apa. Presedintele Tarca spune ca de vina pentru mizerie apartine unuia dintre locatarii de la parter, care traieste ca un animal. Ca urmare, vecinii au ridicat un zid de caramida si l-au izolat. Pe ici-colo se vad timide urme ale unei maini de gospodar: cutii postale noi, perdelute la geamuri, ba chiar si un martisor prins de tabelul cu intretinerea. La polul opus, pereti infloriti de mucegai, holuri intunecate, mirosuri grele si bai insalubre. Cu mari eforturi, din banii de la asociatie s-au cumparat patru chiuvete. „Copiii de aici din bloc nici nu au unde sa se spele pe dinti”, spune Ioan Tarca. &#8222Cine poate sta aplecat la jumatate de metru de pamant, unde e teava de apa? Nici dusuri nu pot face in frigul asta. Apoi, le picura in cap apa mizerabila din scurgerea de la etajul superior&#8221. Valentin Ilies, un locatar, ne marturiseste ca de doua saptamani n-a intrat la dus. S-a spalat cu chiu cu vai, la balie. Constantin Zamfir are un copil in clasa a V-a, care trebuie sa mearga la scoala curat, in ciuda conditiilor in care traieste. De altfel, mica locuinta a familie Zamfir e o oaza de curatenie in mizeria din blocul-ghetou. Capul familie spune ca nu le-a fost usor sa amenajeze camera, sa o compartimenteze, pentru a crea o bruma de intimitate. „Daca nu te gospodaresti singur, cum sa ai pretentii la altii sa te ajute?&#8221, intreaba retoric. Presedintele Tarca spera insa la ajutor. El spune ca acest cartier poate redeveni ce a fost odata. Anul acesta are planuri mari, mai ales ca a aflat ca ar putea primi vreo 4 miliarde de lei de la Consiliul Local, pentru acoperisuri si fatade. Mai greu va fi de schimbat mentalitatea locatarilor.Scris de Doina MINCU

Jaf armat in centrul Bacaului. Doi indivizi au incercat sa fure bani de la o banca si pentru ca s-a dat alarma, au sechestrat un autobuz, cu tot cu calatori. Teroristii au negociat cu politistii, cerand in schimbul ostaticilor o masina cu rezervorul plin. Inainte sa-si piarda viata cineva, indivizii au fost dezarmati si incatusati.

Doi indivizi inarmati pana in dinti si cu fetele acoperite patrund in viteza in sediul bancii. Functionarii raman paralizati de spaima, la fel si clientii. Mascatii, loviti de isterie, tipa intr-una. Vor banii si mai vor ca nimeni sa nu faca vreo miscare necugetata. Temandu-se pentru viata lor, clientii stau cuminti. Nu si un salariat al bancii, care reuseste sa puna degetul tremurand pe butonul de alarma. In cateva minute, cladirea este inconjurata de politistii de la Detasamentul de Politie pentru Interventii Rapide. Si ei sunt inarmati pana in dinti si foarte hotarati sa puna mana pe jefuitori. Hotii intra in panica. Dar nu mai au timp sa caute persoana care a declansat alarma. Reusesc sa se strecoare pana in sosea si pun ochii pe un autobuz plin cu calatori. Soferul nu are cum sa nu opreasca. Mascatii stau cu pistoalele atintite asupra lui si nu au chef de gluma. Cu arma la tampla, conducatorul auto calca puternic acceleratia. Autobuzul vechi icneste si porneste in viteza.

In schimbul ostaticilor, teroristii au cerut o masina

Masina de la DPIR franeaza cu putere in fata Bisericii Precista. Oamenii aflati in statia de autobuz sunt panicati, dar nu fac gesturi necugetate. Mascatii se misca rapid. Doi dintre ei scot un &#8222arici”. Daca autobuzul nu va opri langa el, ramane fara cauciucuri. Autovehiculul cu ostatici se apropie in mare viteza. Soferul calca instinctiv frana, cand vede &#8222ariciul”. Teava rece a pistolului de la tampla ii da fiori. Prin oglinda retrovizoare il observa si pe celalalt individ. Are arma langa capul unui calator galben de spaima. Un politist de la DPIR incearca sa-i determine pe cei doi sa renunte la actiunea lor nebuneasca. &#8222Eliberati ostaticii si predati-va! Nimeni nu va avea de suferit. E bine sa va predati de buna voie”, se aude in megafonul masinii de politie. Teroristii turbeaza. Unul dintre ei da o comanda scurta soferului. Acesta deschide usa autobuzului. &#8222Daca nu-mi aduceti o masina cu rezervorul plin, va fi de rau, striga furios teroristul. Vor muri ostaticii! Vreau masina. Acum!”. Politistii incearca se explice, sa motiveze, sa justifice, sa traga de timp. O bubuitura teribila distrage atentia celor doi agresori. Un fum albastru invaluie autobuzul si cateva secunde nu se mai distinge nimic imprejur. Timp suficient ca doi luptatori sa se catere pe autobuz si sa patrunda prin trapa. Inainte ca sa-si dea seama ce se intampla, teroristii sunt dezarmati si pusi la podea. Dupa ce au fost incatusati, politistii ii inghesuie in masina, care porneste in tromba. Oamenii care au asistat la aceasta operatiune sunt inspaimantati. Nu stiu ce sa creada si cum sa se comporte. &#8222Na, uite ca am ajuns si noi in Europa”, spune cu amaraciune un batranel, caruia nu-i vine sa creada ce se intampla in fata Bisericii Precista. Cand afla ca a fost o aplicatie, tot nu-si descreteste fruntea. &#8222Ce credeti ca peste doi-trei ani nu va fi real?!”

Politistii de la DPIR sunt pregatiti pentru anihilarea infractorilor

Dupa interceptarea autobuzului cu ostatici, politistii de la DPIR mai executa un exercitiu. Ei opresc in trafic o masina cu doua persoane, suspecte ca ar fi inarmate si ca transporta substante explozive. Dupa ce suspectii sunt perchezitionati, un caine dresat verifica autoturismul. &#8222Pregatirea pentru aceste doua aplicatii a durat aproximativ o saptamana, ne spune subcomisarul Adrian Nafornita, comandantul DPIR. In acest timp am efectuat si alte activitati in sprijinul cetatenilor”. Luptatorii de la Interventii Rapide sunt convinsi ca pot actiona tot atat de prompt si eficace intr-o situatie reala. Dealtfel, in judetul Bacau jafurile armate pot fi numarate pe degete. Cel mai renumit s-a petrecut la Darmanesti, in anul 2000. Atunci, mai multi indivizi inarmati cu un pistol, bate si cutite au patruns in incinta bazei de aprovizionare ATA, Floresti, sectia Darmanesti, unde au sechestrat personalul de paza. &#8222Mascatii” au fortat usile mai multor magazii si birouri, iar in final au luat ca trofeu pistolul unui gardian. Necunoscutii nu au fost interesati de casa de bani, care a ramas neatinsa. Nici pana in ziua de azi nu se stie cine sunt autorii.

Scris de Lili ADOCHITEI

Am solicitat mai multor buhuseni care s-au stabilit, de mai mult timp, in strainatate, sa raspunda unei intrebari: &#8222Cum se vede targul Buhusi din Occident ?&#8221 Am retinut cateva raspunsuri, si anume pe cele ale unor performeri in domeniul lor. Perceptiile acestora despre targul in care au vietuit zeci de ani sunt dintre cele mai diverse: &#8222Un lagar al existentei numit Buhusi&#8221, locul &#8222unde daca unul munceste trebuie sa si puta&#8221, &#8222Cetate alba, pura, inocenta, ca Isarlakul lui Ion Barbu&#8221. &#8222Suntem prizonierii cetatii pe care am construit-o&#8221 , spune unul dintre ei. Dincolo de toate astea, in sufletul lor se zvarcoleste cotidian dorul originilor si o tristete zamislita din drama cotidiana a unui targ aproape uitat de Dumnezeu.

Buhusi inseamna &#8222ai mei”, amintiri, gol in stomac de emotie

Cu sufletul sau cu ochii. Depinde cum vrei sa vezi Buhusiul din Italia, Germania, Canada sau de oriunde, de departe. Daca intri in Buhusi noaptea, e bezna. De-a lungul bulevardului sunt cateva becuri cu putini watti, care nu bat pana pe trotuar. Nici un bar deschis, unde sa poti sa bei o cafea dupa un lung drum sau vreun restaurant in care sa mananci rapid o pizza (daca tot suntem in tema). Mai bine ca e bezna. Cel putin nu te dezumfla de la inceput… De departe, lucrurile se vad altfel, nu e chestiune de sclifoseala sau de nasul pe sus sau ca cineva &#8222s-a ajuns”. Cum sa nu zici &#8222acolo e altfel”, daca strada perfecta din mijlocul padurii nu se compara cu gropile din centrul nostru, acoperite cu prundis sau smoala? In Italia nu te poti baga in fata la coada, nu-ti tine nimeni randul si nu poti sa ramai dator la vanzatoare nici macar cu un cent. Eram zilele trecute in sala de asteptare a medicului de familie. Oameni de toate varstele. Incaperea parfumata, cu gresia curata luna. In fata mea, un barbat. Italian. Sa fi avut in jur de patruzeci de ani. Era imbracat normal, asa cum l-ai fi vazut si pe strada: camasa, un sacou in carouri, blugi, pantofi curati, desi afara ploua. La un moment dat, intra un altul. Roman dupa accent si dupa tot restul. S-a asezat alaturi de primul. Cu parul nespalat, lipit de frunte, plin de praf si mirosind foarte puternic a tigara. O fi venit omul direct de la serviciu si de aceea am putea sa-i gasim o scuza. Dar nu, nu de aceea era nespalat si mirosea ingrozitor a tutun, ci pentru ca el e invatat cu baia saptamanala pe bucati de la Buhusiul fara apa calda pentru ca nu i-a spus vreodata nevasta ca miroase, de frica sa nu-i starneasca banuieli nefondate c-ar avea pe altul pentru ca, daca unul munceste, trebuie obligatoriu sa si puta. Sunt diferente atat de evidente, incat doar daca esti catar nu le vezi – un sapun costa un euro si un deodorant – in oferta – coboara si pana la nouazeci de centi, in conditiile in care un imigrant foarte sarac castiga o mie de euro. Ca imigrant in Italia, nu sunt de acord cu acceptarea in masa, chiar si pentru cei care se considera la locul lor, muncesc si au o casa. Integrarea se face individual, fiecare adaptandu-se cum poate mai bine la regulile societatii in care a ales sa traiasca. Nu vorbesc despre Italia ca despre paradis, in comparatie cu infernul de la Buhusi, pentru ca as minti. Nu se traieste mereu pe roze si probleme sunt oriunde. Multi se pot pacali, insa si spun ca &#8222acasa e tot acasa”. Naduful cu care ofteaza fraza asta pleaca din neadaptare: noi reguli de respectat (si precizez, de respectat), noi moduri de abordare, noi deschideri ale vietii occidentale, pe care Buhusiul in nici un caz nu ti le ofera pentru moment. Pentru mine, &#8222acasa” e acolo unde imi este bine, unde ma regasesc printre oamenii din jur, unde societatea te apreciaza pentru ca esti tu si nu pentru ca tata ti-a pus o pila. Pentru mine, Buhusiul inseamna &#8222ai mei”, inseamna amintiri, inseamna gol de emotie in stomac, inseamna prajiturile lui Cojocaru, care, in Italia , sunt scumpe si mai rele. Pentru mine &#8222extracomunitar” inseamna &#8222afara din comunitate”, &#8222neadaptat la comunitate”, si nu roman, albanez, marocan sau ucrainean. Nici eu nu credeam in toate astea pana cand nu le-am vazut cu ochii mei. Anca Maria Mazilu, director editorialist al ziarului LIBERO, Alexandria, Milano.

Suntem prizonierii inchisorii pe care am construit-o

In Londra , unde locuiesc, nimeni nu stie despre Buhusi. Accidental, doi, trei englezi care au fost pe la noi pot emite judecati de valoare. Pentru mine, Buhusi inseamna acasa, locul de unde provin, in care am invatat. Am primit aici o educatie care mi-a permis accesul catre ceea ce sunt. Va pot spune mai ales cum este perceputa Romania. Ca un stat mare si, potential, puternic, un stat care doreste ascensiunea in UE. Occidentalii incearca sa inteleaga unde ne-a adus comunismul si cum ne putem readapta la valorile democratiei. Daca, ipotetic, m-as putea readapta la conditiile de fiintare ale orasului Buhusi ? Ipotetic&#8230 Ca asistent al Universitatii Natiunilor Unite din Tokio , in calitate de coordonator de traning al inaltului Comisariat Pentru Refugiati am fost prin toata lumea: din Mongolia, pana in Nepal, Kenya, Pakistan sau Tanzania. Vreau sa spun ca am fost si in acele zone in care trebuia sa fii foarte atent ca sa nu ramai fara roata de la autoturism. Altfel spus, readaptarea in Buhusi n-ar fi nici o problema, daca as veni pentru un scop precis, pentru o perioada determinata si daca as avea garantia ca pot realiza scopul. Cred insa ca aici, in Buhusi, valoarea individului si munca sa nu sunt pretuite cum se cuvine. La urma urmei, buhusenii sunt prizonierii inchisorii pe care si-au construit-o. Pe care ne-am construit-o. Participa ei responsabil la viata cetatii, se implica pentru a rezolva problemele pe care le au? Buhusenii au devenit foarte suparati, dar pe cine? Nu trebuie sa se rezume doar la vot. Este necesar sa-i monitorizeze democratic pe cei alesi. Daca as reveni in Romania, in general? Am fost contactata de Ministerul de Externe al Romaniei si de doua organizatii internationale care au sediul la Bucuresti, pentru a lucra in structurile dumnealor. Am evaluat ofertele si am constatat ca nu pot accepta. Monica Blagescu, director ONG One World Trust, Londra.

Cetate alba, pura, inocenta, ca Isarlakul lui Ion Barbu

Nu cred ca as fi parasit vreodata Buhusul daca stampila mea genetica nu ar fi fost pusa cu multe mii de ani in urma pe alte meleaguri mai indepartate. Poate sa sune patetic sau melodramatic, dar Buhusiul, asa cum a fost cu 50, 60 de ani in urma, l-am luat cu mine nealterat de cutremurele ulterioare, cetate alba, pura, inocenta, ca Isarlakul lui Ion Barbu el s-a strecurat cu viclenie in formula mea sanguina, din cand in cand trece pragul critic si atunci ma apuca un dor de moarte. Parca as fi in plin fenomen paranormal de ubicuitate, cand nu mai stiu daca ma aflu la Beer Shewa, pe strada Fritz Albert sau la Buhusi, in Colonia Fabricii. Colonia Fabricii&#8230 Scriind aceste ultime randuri, am revelatia faptului ca Buhusiul si-a modelat o toponimie a lui, inconfundabila, si de neinteles pentru cineva venit de aiurea. Iata cateva cuvinte pe care inventia verbala a buhuseanului le-a metaforizat: &#8222poarta” (ma duc IN poarta, asteapta-ma LA poarta, etc, fiind vorba, desigur, de spatiul bine determinat din fata FOSTEI Fabrici de Postav) &#8222sus&#8221, &#8222jos” semnificand, desigur, cele doua parti ale orasului, cea de sus si cea de jos &#8222dosul fabricii” sau locul mirific dintre fabrica si albia Bistritei de unde, cei curajosi se intorceau cu comori minunate de bobine conice de carton, aruncate acolo ca deseuri. &#8222Radulita”, mai vechi, &#8222Fata cu ulciorul”, mai nou, una dintre caile de acces catre orasul De Sus, ca si Drumul Nou, de altfel &#8222La han”. Spatiul din jurul vechiului han de posta, aflat in urma cu cativa ani intr-o stare de ruina. &#8222Colonia Fabricii”, &#8222Colonia Bistritei”, cartiere muncitoresti selecte si infloritoare altadata, degradate in buna masura astazi datorita schimbarilor demografice, dar nu numai. Nu mai amintesc de numeroasele cuvinte legate de existenta seculara a fabricii (cei care au inca nostalgia a ceea ce a fost aceasta odata, le vor recunoaste: tribunalul,”&#8222la Roth”, &#8222Maritza”, &#8222La fulgi” si multe altele. Am incercat sa evit pe cat mi-au stat puterile o evocare lacrimogena, parfumata cu floricele din jurnalele de amintiri. Am incercat sa ma detasez, sa fiu rece si distant afectiv, dar nu am fost eu. Caci EU, cel adevarat, cel putin in raport cu obiectul rememorarii, as fi fost lacrimogen ca o pagina parfumata de floricele din jurnalele de amintiri. Iosif Balter, profesor, Israel.Scris de Ion FERCU

Conducerea Inspectoratului Scolar Judetean Bacau a gasit o metoda inedita de a stopa chiulul. Cate un inspector scolar, insotit de mai multi politisti fac razii mai ales la Internet-Cafe-urile situate in apropierea unitatilor de invatamant. Toti elevii gasiti acolo sunt urcati in duba si dusi la scoala, in sunetul sirenelor. &#8222Exista un protocol incheiat intre Inspectoratul Scolar Judetean, Politie si Jandarmerie, in vederea combaterii delincventei juvenile si a violentei in scoli, precizeaza Radu Ababei, inspector scolar general al ISJ Bacau. Periodic se organizeaza razii, pentru a vedea cum isi petrec timpul elevii care absenteaza nemotivat de la ore”. Pe langa faptul ca elevii sunt dusi cu tot &#8222fastul” la unitatile de invatamant de care apartin, directorul scolii si dirigintele clasei sunt informati imediat despre &#8222ispravile” chiulangiilor. &#8222Deja s-au facut cateva razii si speram ca rezultatele sa fie cele scontate, ne spune comisarul Carmen Sova, purtatorul de cuvant al Inspectoratului de Politie al Judetului Bacau. Toti elevii descoperiti prin baruri sau in alte locatii au fost chestionati despre unitatea de invatamant la care sunt inscrisi, ce ore au si, acolo unde a fost cazul, de ce consuma bauturi alcoolice”.

Chiulangii de profesie nu scapa doar cu rusinea de la scoala. Dupa ce i-au &#8222predat” profesorilor, politistii au datoria sa identifice parintii si sa-i &#8222urecheasca” pentru faptul ca nu-si supravegheaza odraslele. La ultima razie, politistii onesteni au depistat doi elevi fara prea multa dragoste de carte. Desi parintii stiau ca baiatul este la scoala, Radu B., de 17 ani, elev la Liceul Dimitrie Cantemir, isi petrecea timpul intr-un Internet-Cafe de pe strada Victor Babes, din Onesti. La fel s-a intamplat si cu Claudiu P., de 17 ani, elev la Liceul Nadia Comaneci, din aceeasi localitate. Cei doi au fost condusi la scoala de catre politistii, iar parintii au primit un avertisment pentru nesupravegherea odraslelor. &#8222Prin aceste metode speram sa reducem fenomenul infractional si sa responsabilizam parintii”, mai spune comisarul Carmen Sova.Scris de Lili ADOCHITEI

Moda occidentala a inceput sa isi faca simtita prezenta la noi si cand e vorba de inscrierea plozilor la scoala. Daca in anii trecuti, toamna se numarau bobocii, acum se numara primavara, listele de elevi inscrisi in clasa I pentru anul scolar 2006 – 2007 trebuind sa fie definitivate pana la inceputul lunii mai. Chestiunea e valabila mai mult la centru, unde bataia pe un loc este mare, in timp ce la scolile periferice se pune problema daca se va acoperi numarul de elevi pentru o clasa.

La Colegiul National &#8222Ferdinand I&#8221 se vorbeste deja de dinastii, diferitele generatii ale aceleiasi familii invatand in institutia &#8222cimitir&#8221 a tineretii lui Bacovia. Cu mai bine de o luna inainte de data limita de inscriere, pentru singura clasa I sunt deja aproape trei pe loc. Cazul e unic intre institutiile de invatamant din Bacau. Ghiorghi Iorga, directorul Colegiului National &#8222Ferdinand I&#8221, spune ca pentru &#8222departajare&#8221 va organiza o intalnire cu copiii inscrisi, cu parintii si cu profesori ai scolii. &#8222Ne vor interesa sclipirile de inteligenta, pasiunile copiilor. Nu respectam criteriul arondarii. Suntem un colegiu de elita, ii vrem pe cei mai buni. S-a creat deja o dinastie Ferdinand. Un bunic, fost elev al liceului, a venit sa-si inscrie nepotul tot aici&#8221, ne-a declarat prof. Ghiorghi Iorga.

La Scoala nr. 7, nici un inscris

La polul opus, se afla Scoala Balcescu. La cele trei clase I stabilite pentru anul scolar 2006 – 2007 s-au inscris pana in prezent trei elevi. Si chiar daca directoarea institutiei a luat ca reper data limita de inscriere 1 mai, data oficiala, inscrierile se vor face cu siguranta in mod traditional, pana in toamna. Intr-o situatie nu prea roza se afla Scoala nr. 7 din cartierul Serbanesti. Pentru singura clasa I stabilita nu s-a inscris nimeni. &#8222Nu am stabilit o data limita de inscriere. Deocamdata nu sunt cereri. Asta pentru ca avem gradinita aici cu 28 de copii in grupa, care vor veni la noi. Nu toti, insa, unii vor opta pentru alte scoli, am aflat deja. Nu putem nici sa ducem politica sa-i atragem pentru ca avem o dotare materiala slaba, nu avem sala de sport de exemplu, acum am luat patru calculatoare. Nu mi se pare totusi normal ca unele scoli sa fie supraaglomerate si altele sa n-aiba elevi&#8221, ne-a declarat Mariana Ifrim, directoarea Scolii nr. 7. Aceasta a spus ca Scoala &#8222Georgeta Mircea Cancicov&#8221 a &#8222mers&#8221 pe doua clase, pentru care sunt inscrisi 37 de copii, in conditiile in care o clasa I poate functiona cu minim 20 – 25 elevi, maximul acceptat fiind 30. Scoala &#8222Mihai Dragan&#8221 a dus o activitate de promovare prin gradinite, astfel ca pentru cele cinci clase I au 110 inscrisi pana la aceasta ora. Scoala &#8222Alexandru Ioan Cuza&#8221, una dintre cele mai bine cotate, fapt care atrage nasul snob al multor parinti, nu este totusi foarte aglomerata pana in momentul de fata. Pentru cele cinci clase aprobate de ISJ, are pana acum 66 de elevi inscrisi. Aici insa se manifesta un alt fenomen, cel al aglomerarii pe invatator. Unul dintre cei cinci invatatori pentru clasa I are deja carnetelul plin, ba chiar cu nume in stand by, in timp ce colegii isi asteapta elevii.

Parintii vor scoala dupa scoala

Goana dupa castigarea traiului zilnic ii face pe &#8222oamenii mari&#8221 repetenti la indatoririle parintesti, pe care incearca sa le transfere aproape in totalitate scolii. Una dintre intrebarile frecvente pe care le pun acum parintii la inscrierea copilului in clasa I este daca institutia de invatamant respectiva are programul &#8222Scoala dupa scoala&#8221. &#8222Ne intreaba daca avem scoala dupa scoala dupa-amiaza. Si noi avem. Elevii de clasele I si II pot servi masa aici, am amenajat chiar un loc unde sa doarma o ora, avem si sala de meditatii. De platit, platesc doar masa, 45 de mii de lei pe zi, pentru ca o primim de la un restaurant&#8221, ne-a declarat Mitica Pricopie, directorul Scoliu &#8222Georgeta Mircea Cancicov&#8221. Directorii celorlalte institutii contactate au confirmat ca programul &#8222Scoala dupa scoala&#8221 constitutie un atu pentru o institutie de invatamant care doreste sa-si atraga elevi.

Scris de LauraHuiban

Alexandru, copilul pe care prin campanie umanitara l-am ajutat sa plece in Belgia pentru o interventie chirurgicala, s-a intors acasa. Ne-am dorit cu totii sa il salvam de la o viata in intuneric, dar verdictul medicilor belgieni a fost nemilos: PREA T&AgraveRZIU! Constantin si Mihaela Feraru ne-au telefonat ieri si ne-au implorat plangand sa-i mai ajutam o data. De data aceasta, parintii vor sa afle cine le-a condamnat copilul. Acum, cand stiu ca nu pot invinge boala mezinului lor, vor sa-i priveasca in ochi pe medicii care au gresit si sa le ceara socoteala. Pe urma, se vor intoarce acasa, la Alexandru si la fratii lui. Se vor pregati sufleteste sa-si duca fiul de mana pana la sfarsitul vietii lor.

Toata familia Feraru vegheaza somnul micului Alexandru, obosit dupa drumul de intoarcere acasa. Tatal nu-si gaseste cuvintele, mama plange in hohote. Constantin Feraru spune ca o intrebare ii rascoleste mereu si mereu creierul: &#8222De ce nu ne-a spus nimeni, la timp, ca Alexandru nu vede?&#8221 Parintii rememoreaza date si nume de medici, denumiri de clinici si diagnostice. Sar de la una la alta, cautand sa inteleaga. Copilul s-a nascut pe 19 octombrie 2004, prematur. A ramas internat in spital pana a implinit 2 luni. &#8222Chiar nu s-a uitat nici un medic la el? Nu a observat nici un doctor, nici o asistenta ca nu vede? Eu sunt mama lui, l-am privit in ochi, dar nu sunt doctor. Cum au putut sa mi-l dea acasa si sa nu-mi spuna: Mamico, ai un copil orb!&#8221

Medicii au privit fara sa vada

La doua luni si jumatate, Alexandru a fost luat in evidenta de medicul de familie, dr. Deliana Dragan, care l-a vazut in fiecare luna sau chiar mai des. Cu toate acestea, nu l-a trimis la oftalmolog pana la sfarsitul lunii mai, cand Alexandru avea peste 7 luni. &#8222Copilul s-a nascut prematur, asa ca era normal sa existe o intarziere psihomotorie in dezvoltarea lui, ne-a declarat dr. Dragan. Nu ai cum sa-ti dai seama in astfel de cazuri ca sugarul nu vede&#8221. Medicul de familie mai spune ca sotii Feraru sunt parinti buni, care se ocupa de copii. Evident, asta nu a fost de ajuns. Grija si zbaterea lor s-au izbit de nepriceperea unor medici si obtuzitatea unui sistem. &#8222Dupa ce am aflat ca Alexandru nu vede, am fost cu el la specialisti din Bacau, din Iasi si Bucuresti, povesteste mama. Ne-au spus ca exista sanse mari sa scape de orbire daca va fi operat. In septembrie 2005, un medic din Bucuresti ne-a sfatuit sa facem rost de bani si sa-l ducem in Belgia. Ne-a dat termen sase luni. Nu ne-a spus nimeni ca am putea obtine bani de la Ministerul Sanatatii. Cand am aflat, am depus dosarul la Directia de Sanatate Publica. Pana am primit aprobarea si am plecat, a fost prea tarziu&#8221.

Specialistii belgieni s-au mirat de cazul lui Alexandru

Dosarul a fost depus in octombrie, aprobarea a venit in decembrie, iar banii au sosit in martie. Pentru ca Ministerul Sanatatii nu platea decat costul interventiei chirurgicale si cheltuielile copilului, parintii ne-au cerut ajutorul. Bacauanii au donat peste 80 de milioane de lei, iar visul sotilor Feraru de a-si duce copilul in Belgia s-a implinit. Totul s-a transformat, insa, intr-un cosmar. &#8222L-au pregatit pe copil pentru operatie, dar cand a venit specialistul sa-l vada, mi-a spus ca nu exista nici o sansa, ca este prea tarziu. S-a mirat ca a stat doua luni in maternitate si nu a observat nimeni ca este orb. S-a mirat si de diagnosticul pus de medicii romani. Copilul nostru nu are retinopatie de prematuritate, ci glaucom. Trebuia sa-l ducem in urma cu patru luni in Belgia. De ce nu ne-a spus nimeni asta? Mi-as fi dat ochii sa reusesc! Medicul belgian mi-a zis deschis ca ar putea sa-l opereze, sa-mi ia banii, dar degeaba&#8221. Sotii Feraru ne roaga, printre lacrimi, sa multumim in numele lor tuturor celor care i-au ajutat. I-am lasat, cu imensa lor durere. &#8222De ce plange tati?&#8221, am mai auzit un glas inainte de a inchide usa.Scris de Doina MINCU

Pentru ce mergem noi, copiii, la scoala? Ca sa invatam lucruri noi si interesante! Corect? Corect. Sau poate&#8230 nu neaparat. De cate ori in ultima vreme v-ati intors acasa si v-ati tras parintii de maneca, &#8222mama, mama, sa-ti spun ce chestie interesanta am aflat eu la scoala azi!&#8221? Cam rar, asa-i? Parca nici cand eram mai mici nu ne manifestam cu atat entuziasm fata de actul invatarii&#8230 Eh, daca Uniunea Europeana e considerata un subiect asa de interesant, atunci initiativa SSE-istilor (&#8222Societatea Studentilor Europenisti&#8221 din cadrul Facultatii de Studii Europene, Universitatea , Cluj Napoca) e chiar laudabila. Aceasta organizatie a demarat un proiect cu numele &#8222Intelege Europa&#8221 ce dureaza de sase ani si se desfasoara in mai multe orase ale tarii. Proiectul nu reprezinta o propaganda pro (sau contra) europenizarii, ci are scopul de a informa tinerii despre UE. In Bacau, membrii SSE au poposit marti si miercuri si au vizitat Colegiile &#8222Ferdinand I” si &#8222Vranceanu”, urmand ca in ziua urmatoare sa-si continuie &#8222pelerinajul&#8221 in Brasov. Cum s-a desfasurat actiunea? SSE-istii au intrat prin clase si au prezentat informatii generale despre UE (formare, simboluri, componenta, au antrenat elevii in dezbateri despre avantajele si dezavantajele integrarii, au propus formarea unor grupuri de &#8222europenism” la nivel de liceu si i-au anuntat pe elevi ca organizeaza la vara o tabara (la Alcalia, Bistrita) cu tematica europeana, bineinteles. Tot ce trebuie sa faca cei interesati este sa scrie un referat despre Europa sau UE, in functie de care vor fi selectati pentru participarea la tabara. Adrese utile de web: www.europa.eu.int, www.infoeuropa.ro, www.sse.ro (site aflat inca in constructie), iar pentru detalii, intelegeeuropa@yahoogroups.com – adresa unde trebuie sa fie trimise referatele. Cum au primit elevii aceasta actiune? Unii au fost foarte receptivi, s-au implicat in dezbatere, au dat dovada ca detin informatii despre UE si integrare. Altii, mai reticenti, neinteresati de subiect. S-a pus problema ca unii elevi nu au luat parte la discutii din cauza ca, deh, elevii de liceu sunt obisnuiti sa taca din gura si sa pastreze linistea in clasa in timp ce profesorul preda. Deci sa dam vina pe sistem pentru carenta in interactivitate. Mai degraba cred ca este vorba de ignoranta personala&#8230 UE, pentru unii muma, pentru altii ciuma, sau nici macar atata. Un subiect total neinteresant. Il luam pe &#8222nu&#8221 in brate, noi, vorba aia, &#8222viitorul tarii”. &#8222Eu sunt mic, nu stiu nimic” sau mai bine zis nu vreau sa stiu. Neatingand inca pragul de 18 ani, care te pune oarecum vrei-nu vrei fata in fata cu manifestarea dreptului de vot, cu faptul ca esti de acum adult si ar trebui sa te implici putin in viata politica a &#8222patriei”, prea putini se gandesc ca o fi si UE, asta, importanta&#8230 Mai ales cu mentalitatea ca tot ce tine de politica e murdar, si hai sa le lasam in continuare locurile de conducere celor mai in varsta, dinozaurilor care oricum nu se prea dau ridicati din confortabilele fotolii de guvernanti. Si

&#8222problema” UE se confunda oarecum cu sfera politica, fata de care tinerii simt, daca nu repulsie, atunci ignoranta. Grav. Nu deschidem prea bine ochii la realitatea imediata, vorbesc de realitatea ce exclude viata mult-ravnita a starurilor pe care unii dintre noi ni le-am ales drept modele. Avem impresia ca politica nu ne atinge poate nu in mod direct, dar in subsidiar problemele noastre graviteaza de cele mai multe ori in jurul acestei sfere, de care ne-am obisnuit sa nu prea tinem cont&#8230 Ce-am invatat eu? In afara de faptul ca steagul UE are 12 stelute, toate cu varful in sus, care nu reprezinta numarul statelor componente ci ideea de perfectiune, ca trebuie sa ma &#8222trezesc&#8221, sa devin constienta si de acest aspect si ca o informare mai aprofundata nu mi-ar strica&#8230

Scris de Oana TANASA