duminică, 14 decembrie 2025
type here...
Acasă Blog Pagina 5247

A inghitit ventuza unui pistol

    de
    Deșteptarea
    -

    Vineri, medicii din Spitalul de Pediatrie s-au confruntat cu un caz mai putin obisnuit. Un copil in varsta de 7 ani a fost adus la spital dupa ce a inghitit ventuza unui pistol-jucarie. In urma investigatiilor la care l-au supus pe baietel, medicii au constatat ca obiectul era blocat in tubul digestiv. „Mama ne-a povestit ca in incercarea de a-i scoate ventuza, aceasta a trecut de laringe si a intrat in tubul digestiv, ne-a spus dr. Aurelia Taga, directorul medical al spitalului. A avut noroc ca nu a luat-o pe calea aerului.” Pentru ca ventuza sa fie extrasa din tubul digestiv, pacientul trebuie sa fie supus unei interventii chirurgicale complicate. Pentru aceasta medicii din Spitalul de Pediatrie, care au examinat copilul, l-au trimis imediat cu ambulanta la Iasi.

    Elena Tintaru

    Dacian Ciolos, avizat pozitiv in comisia de Agricultura din Parlamentul European

      de
      Deșteptarea
      -

      Membrii Comisiei de Agricultura din Parlamentul European au votat in unanimitate pentru comisarul desemnat la Agricultura, Dacian Ciolos. Caracterizat de presedintele Comisiei Europene drept cel mai potrivit candidat pentru postul de comisar al Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Dacian Ciolos este privit ca un tehnocrat si un specialist in acest domeniu.

      Detinea fara drept o arma cu aer comprimat

        de
        Deșteptarea
        -

        Politistii din cadrul Inspectoratului de Politie Judetean Bacau – Serviciul Arme, Explozivi, Substante Periculoase l-au identificat pe R. Ioan, care detinea fara drept o arma cu aer comprimat. In urma cercetarilor efectuate s-a stabilit ca Ioan R., in anul 2001, a cumparat de la un magazin de pe raza mun. Bacau arma cu aer comprimat, arma ce a fost detinuta la domiciliu, fara a fi autorizat. Arma a fost ridicata in vederea cercetarilor.

        Roxana Neagu

        Spargere la showroom-ul Dedeman Automobile

          de
          Deșteptarea
          -

          Showroom-ul Dedeman Automobile situat in vecinatatea complexului Promenada Mall a fost spart de hoti in noaptea de joi spre vineri. Raufacatorii au plecat cu mana goala. Conducerea companiei afirma ca acestia au fortat casieria in incercarea de a sustrage bani. Politia a demarat o ancheta.

          Captura de 10.000 pachete de tigari

            de
            Deșteptarea
            -

            Pe DN 11, in interiorul localitatii Oituz, jud. Bacau, un echipaj de politie rutiera l-a identificat la volanul unui autoturism pe Grigori C., de 25 de ani, din Onesti. La controlul efectuat in interiorul autovehicului a fost depistata cantitatea de 10.000 pachete de tigari de diferite marci, pentru care nu poseda documente legale de provenienta. Fata de Grigori C. s-a luat masura sanctionarii contraventionale conform art. 1, lit. e, din Legea nr. 12/1990 republicata, cu amenda in valoare de 1500 lei, iar tigarile au fost confiscate. Valoarea aproximativa a marfii este 25.000 lei.
            Roxana Neagu

            Varstnicii FSC l-au sarbatorit pe Poet

              de
              Deșteptarea
              -

              Sala de activitati a Centrului de zi „Dr. Stefan Ciobanu” a devenit neincapatoare vineri, 15 ianuarie. Motivul e unul „de suflet”: varstnicii il iubesc pe Mihai Eminescu si au tinut sa-l sarbatoreasca pe marele poet, la 160 de la nasterea sa.a Programul a inceput in zori, cele mai matinale fiind bunicutele, care au venit sa aranjeze „bufetul suedez” cu preparate de post si sa puna la punct detaliile privind ordinea intrarii in scena. Debutul „sacrei sarbatori”, cum a numit-o un batranel, a apartinut corului pe doua voci al centrului, care a interpretat „Sara pe deal”. Varstnicii s-au straduit sa le prezinte colegilor informatii inedite. Ileana Cristian a explicat legatura dintre poezii si romante, iar Stela Agache a vorbit despre viata poetului. Maria Maciuca a citit juramatul rostit de Mihai Eminescu la numirea in functia de bibliotecar al Universitatii din Iasi, juramant prin care se angaja sa-i fie credincios regelui Carol I, sa respecte Constitutia si sa aplice legile. Emotionati ca niste copii, batraneii de la Centrul de Zi au recitat, au cantat si l-au omagiat pe Poet, simtindu-se datori sa lucreze „pentru neuitarea lui”.

              Silvia Patrascanu

              Eveniment rutier cu trei victime

                de
                Deșteptarea
                -

                Vineri dimineata, pe DN 2G, in localitatea Luncani, Mihaela R., de 38 ani, din municipiul Bacau, in timp ce conducea un autoturism, pe fondul neadaptarii vitezei la conditiile de drum pe vreme de ninsoare, a derapat, a patruns pe contrasens si s-a izbit frontal de un autovehicul care se deplasa regulamentar, fiind condus de V. Sergiu, de 46 ani, din Moinesti. In urma impactului a rezultat ranirea conducatorilor auto, cat si a unui pasager din autovehiculul care circula regulamentar. In cauza s-a intocmit dosar penal sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala din culpa.

                Roxana Neagu

                Eminescu, omagiat la Gradinita Agricola

                  de
                  Deșteptarea
                  -

                  Mihai Eminescu a fost omagiat la Gradinita Agricola. Astfel, vineri, 15 ianuarie, colectivul de educatoare coordonat de directoarea Maricica Diamant, impreuna cu prichindeii unitatii de invatamant prescolar au desfasurat o activitate tematica care a inclus recitari de versuri, cantece, dar si o prezentare a „Luceafarului poeziei romanesti”.

                  Criza i-a ocolit pe alesii locali: Gainarie cu bani publici in AGA de la CET

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    Cei 7 consilieri locali membri in Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) de la CET Bacau incaseaza indemnizatii ilegale. Cuantumul acestora, aproximativ 1500 de lei (15 milioane lei vechi) pentru fiecare sedinta, contravine mai multor hotarari de Guvern intrate in vigoare in 2008 si 2009. Acestea stipuleaza ca valoarea indemnizatiilor pe care trebuie sa le incaseze membri din structurile de conducere ale societatilor cu capital de stat trebuie sa fie de 1 la suta din salariul directorului general. Ultima leafa incasata de directorul demisionar Ioan Olaru a fost de 5.000 de lei brut. Indemnizatiile alesilor au fost insa de 30 de ori mai mari decat limita impusa prin lege.

                    Prin HG nr. 1715 din 30 decembrie 2008, Executivul a decis ca indemnizatiile membrilor din organele de conducere ale societatilor cu capital de stat sa nu depaseasca 1 la suta din salariul directorului general. Nota de fundamentare a HG 1715 identifica mai multe masuri in vederea reducerii cheltuielilor publice efectuate de regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale.

                    a(…) Urmeaza sa se reglementeze cuantumul acestor remuneratii (n.r. – a indemnizatiilor), care nu poate depasi 1 la suta din remuneratia directorului general sau al presedintelui consiliului de administratie”, stipula nota de fundamentare sus-amintita. Efectele HG 1715 au fost aprelungite” prin Ordonanta de Urgenta nr. 114 din 23 decembrie 2009. Aceasta prevede, la Articolul 14, alineat 2, ca membri organelor de conducere din societatile cu capital de stat abeneficiaza de o indemnizatie de 1 la suta din remuneratia directorului general sau a presedintelui consiliului de administratie”. OUG 114 prevede data de 30 iunie 2010 ca termen limita privitor la efectele ordonantei, urmand ca Executivul sa decida ulterior daca va modifica procentul de 1 la suta specificat in prezent.

                    7 frati patati

                    Pentru ca e unic actionar in cadrul SC CET SA, Consiliul Local si-a impus vointa in organele de conducere ale companiei de termoficare. AGA este compusa din 7 consilieri, in acord cu actuala arhitectura a Consiliului Local: 5 de la PNL (Mircea Fechet, Ioan Rotaru, Ileana Padureanu, Roxana Mironescu (foto mic), Ilie Birzu), respectiv cate unul de la PSD (Nicu Zaharia) si PD-L (Liviu Curca). Toti cei 7 consilieri incaseaza indemnizatii ce contravin hotararilor de guvern amintite anterior. Cuantumul unei indemnizatii se ridica la aproximativ 1500 de lei/sedinta, de 30 de ori mai mult decat limita legala. Ultimul salariu incasat de directorul demisionar, Ioan Olaru, s-a ridicat la 5000 de lei brut. Alesii ar fi trebuit sa aiba o indemnizatie de 50 de lei brut fiecare.

                    aAGA este un for de conducere superior. Adunarea numeste si revoca Consiliul de Administratie. Prin actul constitutiv al CET, seful CA indeplineste si functia de director general. E normal ca actionarii sa aiba aceasta putere. In orice societate se intampla acest lucru”, a declarat Mircea Fechet.

                    Prin Legea 31 privind societatile comerciale, AGA este asimilata juridic unui for de conducere. Chiar daca intrau in mod explicit sub incidenta prevederilor stipulate de HG 1715 si OUG 114, membri AGA de la CET nu au aplicat litera legii cand a venit vorba de propriile indemnizatii.

                    aDirectorul e de vina”

                    Contactati telefonic, alesii locali s-au pitit dupa cires. Roxana Mironescu, o apropiata a primarului Romeo Stavarache, a declarat pentru cotidianul Desteptarea ca prevederea era valabila doar pentru consiliul de administratie. Nu si pentru AGA. aAvand in vedere ca a aparut aceasta prevedere noua, probabil ca intr-o sedinta viitoare a Consiliului Local vom reglementa problema indemnizatiilor”, a afirmat ea, vizibil iritata. Prevederile pe care Mironescu le-a invocat dateaza din decembrie 2008. Ele nu sunt noi.

                    La randul ei, Ileana Paduraru a precizat ca vina o poarta fostul director al companiei. aIntrebati-l pe fostul director. Nu pe cel nou, ci pe fostul. Dati un telefon”, a declarat Paduraru. Aceasta s-a aratat surprinsa ca presa ii stie numarul de telefon. aDe unde aveti numarul meu de telefon? M-ati gasit pe mine acuma?”, a mai spus ea. Am incercat sa-i contactam pe Nicu Zaharia (PSD) si Liviu Curca (PD-L) pentru a le solicita o pozitie, insa cei doi alesi nu au fost de gasit.

                    Au luat de 30 de ori mai mult decat trebuia

                    Potrivit consilierului local Mircea Fechet, AGA s-a intrunit in 2009 de 3 ori. Un calcul simplu arata ca numai in 2009 fiecare membru in AGA a incasat aproximativ 4500 lei (peste 1000 de euro) in urma celor 3 sedinte. Suma totala incasata s-a ridicat la aproximativ 8000 de euro. Daca ar fi incasat cate 50 de lei brut pe fiecare sedinta, asa cum prevad hotararile de guvern mentionate mai sus, fiecare consilier ar fi primit cate 150 de lei, iar cuantumul indemnizatiilor s-ar fi ridicat la aproape 1000 de lei (10 milioane lei vechi sub 300 de euro). Economiile rezultate ar fi fost de ordinul miilor de euro. Alesii au preferat insa sa incaseze sume de 30 de ori mai mari decat limita legala. [ad#stire] Cristian Cojocaru, consilier local al PNL si membru in AGA de la Compania de Apa, a declarat pentru cotidianul Desteptarea ca indemnizatia pe care o incaseaza se cifreaza in jurul sumei de 30 de lei. aConform legislatiei in vigoare, remuneratia membrilor din AGA de la Compania de Apa e de 1 la suta din salariul directorului general. Eu incasez putin peste 30 de lei. Mai multe nu comentez”, a afirmat Cojocaru.

                    Lucian Bogdanel

                    Viata printre acordeoane

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    I s-a dus vestea in toata Moldova. Jumatate ceh, jumatate neamt, Ian Doscacil este cel mai cunoscut si cel mai vechi reparator de instrumente muzicale din Bacau. Batranul isi petrece toata ziua alaturi de prietenul Leutu in atelierul sau printre acordeoane si alte instrumente. Desi nu castiga suficient, batranul Ian nu si-a schimbat meseria de peste 50 de ani.

                    Un ceh iubit de lautarii bacauani

                    Ian Doscacil, la cei 73 de ani ai sai, este mesterul cel mai cautat de lautarii din toata Moldova. El repara instrumente muzicale in Bacau de peste jumatate de secol. Venit din Timisoara dupa ce a terminat scoala, barbatul s-a stabilit in orasul lui Bacovia. „Am ajuns aici in 1963 prin repartitie. Am terminat Scoala la Timisoara si asa am fost nevoit sa ma mut aici. Mi-a placut Bacaul, chiar daca la acea vreme erau doar case. Imi place si acum. Am ramas aici pentru ca mi-au placut oamenii”, isi aduce aminte Ian Doscacil. Atelierul in care munceste batranul Ian e mic. Din capatul scarilor ne intampina Leutu, un caine vagabond care s-a aciuat pe langa mester. Atunci cand vin clientii, patrupedul se asaza linistit la locul lui. De jur imprejur sunt acordeoane. „Nu poti repara instrumente muzicale daca nu stii sa canti. Aproape nu stii ce sa le faci”, mai spune Ian in timp ce mestesugeste la un acordeon. Ian Doscacil a ramas singurul mester din zona care mai repara instrumente muzicale. Cand am intrat in atelier, repara acordeonul unui lautar din Valea Seaca. „Il stiu pe batran de cand eram mic. Toata lumea vine aici sa-si repare instrumentele. Il cauta lautari din toata Moldova. Si din Piatra Neamt, si din Iasi. E meserias”, il lauda Cantaragiu Cernica.

                    O romanta buna se canta cu un acordeon vechi

                    In atelierul lui Ian sunt acordeoane vechi si noi. Le iubeste pe toate. Spune despre cele din noua generatie ca scot sunete cu mult mai frumoase dar… „o romanta e mai reusita cu un acordeon mai vechi”. Batranul Ian obisnuieste sa cante des. Prietenul sau patruped il asculta de fiecare data linistit. „Si cainelui ii place muzica. Asculta cuminte de fiecare data. Am mai avut unul, dar ala cand incepeam sa cant ceva se apuca de urlat. Se pare ca nu-i placea muzica”, mai spune mesterul razand in timp ce repara acordeonul lautarului.

                    Un hobby, nu o afacere

                    Desi nu castiga cine stie ce, batranul Ian vine zilnic la micul sau atelier. A rezistat cum a putut. Are atelierul deschis din 1987 si in ultimii ani i-a fost foarte greu, dar Ian Doscacil nu si-a inchis afacerea de pe strada Alexandru cel Bun, desi de multe ori a fost tentat s-o faca. „Acum sunt pensionar. Am noroc si de familie. E mai mult un hobby ce fac pentru ca nu se castiga cine stie ce. De exemplu, pentru acordeonul asta nu iau mai mult de 40-50 de lei sa-l repar”, mai spune Ian. Mesterul a incercat sa transmita meseria pe care o practica de peste 50 de ani altor tineri. A avut si un ucenic. Doar ca acesta a ales o meserie mai banoasa. Peste ani, oare cine va mai repara acordeoanele lautarilor din Moldova?!

                    Carmen Stan, Andreea Lupascu

                    „Pe ulita armeneasca…”

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    Am auzit, nu cu multe zile an urma, la un post de radio, un cantec ce mi-a trezit amintiri pe care, aproape, le uitasem. Da, cantecul acela de demult…. „Pe ulita armeneasca, Trece-o satra tiganesca…” O, tempi pasati…! Parca era pe la sfarsitul anilor 60, sau chiar an primul an din sirul lui 70… La Varna – oras la Marea Neagra, din Bulgaria – avea loc un mare Congres Mondial de Sociologie, la care m-am numarat si eu printre participanti. Din Bacau mai erau regretatul profesor universitar Mihai Merfea, apoi profesorul Petru Filioreanu, prieten de-o viata, si alti sociologi, cadre didactice… Congresul a tinut aproape o saptamana, timp an care au fost discutate mari si importante probleme ale implicarii Sociologiei si altor stiinte sociale an viata politica, economica etc… Pentru mine, cel putin, a fost fantastica antalnirea cu somitati ale Cunoasterii Sociologice, Politologice etc., precum francezul Claude Henri Schombart de Low sau americanul Robert Merton, din operele carora studiasem cu interes si placere. Era august, era foarte cald, iar ceea ce ne deranja pe noi, cei din „Lagarul socialist”, era – poate o sa zambiti – tinuta vestimentara. Primisem indicatia sa purtam costum si cravata, ancat transpiratia, starea de sufocare, aproape, ne deranja cumplit. an schimb, „Occidentul”, practic si dezinvolt, se… adaptase, pe loc, la mediu, si mare mi-a fost mirarea cand i-am vazut pe idolii mei an pantaloni scurti, tricouri si slapi… Asa ca, abia asteptam serile, cand ne opream direct la „Trifon Zarezan” unde, an decorul acela desprins, parca, dintr-un tablou de Sischin, gaseam racoarea mult asteptata langa o friptura si o bere rece… Caci eram cazati an cunoscuta statiune „Nisipurile de Aur”, iar „Trifon Zarezan” era un fel de barlog modern, cu bar, mese si ring de dans, „azvarlit”, undeva, sub pamant, langa marea cea mare… Da, chiar sub pamant fusese construit, nu stiu cum, restaurantul acela, iar chelnerul care ne servea era un fost… roman. Chiar an ultima seara de dinaintea plecarii noastre spre casa – pacat, mare pacat! – la o masa alaturata grupului nostru chefuia un grup mult mai numeros, de nemti din fosta Republica Federala a Germaniei, Germania fiind divizata, an acel timp, an cele doua state, RFG si RDG. Noi aveam an fata cate o sticla de bere, iar pe masa loc curgea sampania an valuri… Vorbeam tare si noi, si ei si, deodata, numai ce-i auzim cantand, la anceput cam timid, dar mai apoi navalnic, „Pe ulita armeneasca, Trece-o satra tiganeascaaa…” Imediat ne-am alaturat lor, am schimbat berea pe sampanie – ei facand-o pe… gazdele, oamenii erau nemti de origine romana si s-au aratat fericiti cunoscandu-ne… Pana spre ziua am cantat acest cantec, de parca numai acesta ar fi existat, dar a fost atat de frumos, si am legat o prietenie de se parea ca nimic nu ne va desparti vreodata, si am discutat, si iar am cantat, ancat, mai mult ca sigur, cineva dintre noi a scris un raport care a fost pe placul sefilor si a fost laudat… A doua zi, cam mahmuri, am plecat spre tara… Autocarul a oprit, dupa vreun ceas, sa vedem si sa admiram Capul Caliacra. Aici, an acest splendid loc, ne-a antampinat – cine credeti? – chiar un grup de tigani. Noroc de profesorul Mihai Merfea, care vorbea atat de bine limba lor, ancat s-a anteles cu ei de minune, cedand, an cele din urma, rugamintii lor sa le trimita un tambal, instrument muzical pe care oamenii aceia si-l doreau mai presus de orice… an sfarsit, am plecat, iar „Pe ulita armeneasca” a fost cantecul care ne-a ansotit tot drumul… S-a antamplat ceva de-atunci, eu nu l-am mai auzit. Doar acum cateva zile, la un post de radio…

                    Eugen Verman

                    „Toata viata m-am ocupat cu ganditul”

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    – interviu cu scriitorul Ovidiu Genaru

                    – Profesor, redactor, poet, prozator, dramaturg, traducator, pictor de icoane pe sticla. Maestre, unde va simtiti cel mai bine?

                    – Mai an toate, pentru ca n-am facut nimic cu crispare, tot ce am facut a fost ca un tratament pentru mine insumi, n-am facut parte din grupuri, din grupari, am scris cartile cand am vrut, n-am fost antr-o competitie. Sigur ca ele, cartile mele, au intrat in bataia criticii, dar asta este o alta chestiune despre care sigur vom mai vorbi. Si daca a fost ceva, si a fost, dupa cum spune critica literara, este foarte bine. Fiecare a luat din opera mea ce a vrut, eu nu am intervenit niciodata. S-ar putea sa fi fost un defect al meu, dar, in general, daca astepti, si acel ceva are si valoare, timpul o va spune cu siguranta. Revenind, m-am simtit bine, fara indoiala foarte bine, cu poezia. Cu ea am inceput, ca orice adolescent.

                    – Sunteti un om implinit, la 75 de ani opera sta marturie. Mai are aCafeneaua…” subiecte?

                    – Cred ca mai multe ca inainte. Da, am adunat candva sub acest titlu mai multe bucati de proza scrise absolut liber, poematic, epic, sec, mai absurd. O carte in care m-am lasat cu totul liber, si am facut foarte bine. Am pastrat titlul pentru o indelunga activitate de, hai sa spunem, gazetar, sub acest generic publicand „Cafeneaua subiectelor”. Subiecte sunt, viata este intr-o explozie continua. Imi amintesc cand, dupa Revolutie, toti eram parca scapati dintr-un sac, care fusese inchis la gura si s-a revarsat pe un camp deschis.

                    Revolutia nu a dat si nu a luat de la nimeni talent

                    – Maestre, ce a fost cu literatura din sertar, care nu s-a putut publica inainte de „89, ca nu s-a prea vazut prin librarii?

                    – Corect ce spui. Putini au fost care au avut o literatura de sertar, doar sub forma unor jurnale intime poate, pentru ca nu era speranta ca le vei putea publica vreodata. Sa fie clar, Revolutia n-a dat si n-a luat de la nimeni talent. Cine l-a avut candva, l-a avut si in continuare. Insa talentul este un puf, un puf de papadie, care se risipeste repede, daca nu-l administrezi cu tenacitate si luciditate. Si, sa revenim, cartile de sertar nu prea au existat, poate si din teama de a nu fi desconspirat, multi dintre prietenii nostri ne mai si turnau, stie toata lumea unde, si au fost cazuri in breasla noastra, numai ca, aici, in Bacau, au fost si oameni cu scaun la cap care nu se luau dupa orice potlogarie soptita la ureche. Da, eu am avut o asemenea carte, care a stat la editura Cartea Romaneasca vreo doi ani. Pentru a nu fi descoperita, directoarea editurii a luat-o acasa. Ea a aparut abia in 1992, titlul este Sperietoarea. Am avut o istorie interesanta si cu o piesa de teatru, care a fost scoasa din program si conducerea teatrului a fost destituita.

                    an cautarea cititorului pierdut

                    – Ati debutat cu poezie, cu poezie de dragoste. Erati tanar, vroiati sa ajungeti celebru, ca toti cei atinsi de nelinistea creatiei. Care a fost modelul, idolul tanarului Genaru?

                    – E mai complicat, mai toti adolescentii au fost influentati de anumite modele din literatura, lucru care astazi nu se mai intampla, tinerii nu-si mai regasesc modele serioase in literatura, in arta, ei le „gasesc” la televizor… dar, mie mi-a placut Blaga, el nu se preda atunci in scoli, a reaparut prin anii „60, cand a avut loc un anume dezghet. Eu am descoperit literatura din afara, si am considerat ca pasunismul a facut un mare rau literaturii romane, deoarece a impiedicat-o sa se sincronizeze in timp real cu celelalte literaturi. Am descoperit o literatura care raspundea mai bine felului meu de a fi, o literatura mai colocviala, eu vroiam sa ma adresez cuiva anume, mai putin legata de estetica, mai accesibila, cum era literatura americana, o literatura care sta de vorba cu cel caruia ii este adresata, nu ca un spatiu rupt de cititor, cititor dupa care astazi plangem. Probabil ca este si vina scriitorului cand poezia isi pierde cititorul, pentru ca experimenteaza prea mult, dar poate este o vina mai complicata, as spune ca nici receptorul nu tine aproape, el este atras de lucuri mai simple, literatura si televiziunea comerciala fac ravagii.

                    – Bacovia sau Eminescu?

                    – Nu sau, ci si. Si Eminescu. Avem in urbea noastra pe unul dintre cei mai mari poeti ai romanilor din toate timpurile: George Bacovia. Cati il mai evalueaza de pe aceste planuri? Bacovia nu a scris numai poezia Plumb, Bacovia este un poet extrem de complex. Critica, dar mai ales scoala ar trebui sa fie mai atente cand il analizeaza pe Poetul nostru. Nu avem timpul necesar si nici spatiu pentru un asemenea demers, dar nu trebuie uitat acest lucru. Eminescu, Eminescu este Unul, varfurile lui ii ating pe Dante, pe Shakespeare. El nu este o carpa de debara, asa cum doar mintea unuia ca Patapievici poate scorni. Este o rusine, ca pentru a epata, pentru a te lua cineva in seama sa spui asemenea ineptii. Deci, Bacovia si Eminescu.

                    Avem un trecut imprevizibil

                    – Acum are loc un proces de evaluare, de reevaluare a mostenirii culturale, a creatiei unor scriitori. Primul pas a fost facut: radem tot. Cu ce mai ramanem, maestre?

                    – Este o bulibaseala. Si as mai putea apela la asemenea cuvinte din aceeasi familie. Sigur, gusturile evolueaza, sensibilitatea noastra evolueaza, suntem contemporani cu internetul, suntem foarte grabiti, nu mai avem rabdare pentru o aprofundare, dar este o lucrare, este o manipulare in legatura cu trecutul nostru. Inainte de „90 se spunea ca avem un trecut imprevizibil. Alegeam din trecut doar ce-i convenea prezentului. Vreau sa-ti marturisesc ca acum sunt dezolat de felul in care aceeasi propozitie functioneaza si astazi: avem un trecut imprevizibil, si mai imprevizibil. De pilda, nu am mai auzit nimic de Arghezi, de Sadoveanu, de Nicolae Iorga.

                    Cultura este la mila oamenilor cu bani

                    – Am vorbit de scriitor, am vorbit de cititor, dar n-am vorbit nimic de politic, de institutiile statului, de rolul lor in acest „dosar”. Ati fost consilier local, deputat…

                    – Vezi tu, societatea noastra este inca salbatica, daca este capitalism, este in faza lui primitiva, uneori criminala, apuca cine poate, daca se poate totul, sa nu lasi nimic altuia. Acum avem nevoie de apa, de haine, de mancare, de lux, de ce n-am avut si am vrea sa avem, chiar daca nu ne tin curelele, si dupa aceea va veni cultura. Intelegi unde suntem? In ultimul timp am umblat prin cateva tari din Europa, la ei librariile sunt pline, muzeele sunt pline, teatrele la fel. Uita-te la noi. Exista ceva demersuri firave, insa mai avem de pus mult la baza materiala si apoi vine cultura. Statul si-a luat mana de pe cultura. Bani pentru cultura nu sunt decat pentru investitii minime. Si atunci, cultura este la mila oamenilor cu bani, adica ceea ce numim noi sponsorizare. Nu vrei sa stii prin ce trece un scriitor, chiar consacrat, pentru a mai tipari o carte. Noi nu cerem neaparat numai bani, ci doar sa fim ascultati, avem inca multe de spus pentru o comunitate. Mai multe idei nu strica, ele aduc un plus de noutate, de prospetime, dincolo de interesele de grup, individuale.

                    – Cum a fost critica fata de scriitorul Ovidiu Genaru?

                    – Da, un subiect interesant. Critica mi-a fost favorabila, si atunci as putea spune ca a fost dreapta. Orice act critic este subiectiv, dar in 40 de ani de literatura, textele despre cartile mele au fost pozitive.

                    – Alex Stefanescu, Nicolae Manolescu sau Marian Popa?

                    – Imi ceri mereu sa aleg, sa tai, sa trag linie. Toti sunt importanti, incap toti. Mai sunt si altii. Toti au scris despre cartile mele. Cultura este un spatiu generos, in care niciun nou venit nu trebuie privit, nu trebuie citit ca fiind impotriva celorlalti. Manolescu este un om echilibrat, confirmat in atatia ani de cariera, scrierile lui ii asigura prestigiul cuvenit, s-a exprimat corect fata de valoarea estetica a cartilor. Toti imi sunt dragi. Marian Popa este un critic mai tanar, de o inteligenta sclipitoare, este mai hazardat, cu formulari uneori de cristal, iar Alex Stefanescu face o critica mai aproape de cititor, decat de scriitor, limbajul lui este mai cald, mai pe intelesul celui caruia i se adreseaza, el are o masa mai mare de cititori. Fiecare grup are interese, este o mare diversitate de opinii, este o permanenta fierbere.

                    Ca sa reusesti trebuie sa faci sacrificii

                    – Spuneai intr-o confesiune ca „arta mi-a corectat viata”. Cum traduci pentru cititori aceasta asertiune?

                    – Scurt, fara ea as fi trait mai prost. Ca sa faci ceva trebuie sacrificii. Eu le-am facut, nopti pierdute, evident in sensul bun, al acumularii, al instructiei, privatiuni de tot felul. Arta mi-a modificat viata. Am invatat sa si traiesc, scriind te modifici pe tine, e un fenomen de feed-back, te controlezi, stii care este valoarea cuvantului, ah! Cuvantul. Te chinuie zile, ani. Eu toata viata m-am ocupat cu ganditul. Am invatat sa nu-mi doresc decat ceea ce pot si mi se cuvine. Nu mai mult, si atunci eu nu am avut niciun fel de suferinta, eu nu am dorit ceva ce nu voi putea avea niciodata. Eu mi-am stiut lungul nasului, puterile. Mie nu mi-e cald, nu mi-e frig, nu imi este sete. Nu stiu, poate e un fel de intelepciune, insa intodeauna am fost asa. Ce am imi ajunge, un apartament, o masina la mana a doua, una mica pentru ca sa o pot administra si cartile mele, masa mea de lucru. Copiii sunt bine, sunt bunic, de doua ori sunt bunic.

                    – Maestre, este scriitorul un om singur? Doar el si cartile lui de pe raft, personajele lui?

                    – Cartile de pe raft! Bine spus. Da, ele se adauga una dupa alta, si rar sunt rasfoite de cititor. Oamenii intra tot mai rar intr-o librarie, intr-o biblioteca, se citeste mai putin. Este mare pacat, este o pierdere pe care nimeni nu o mai recupereaza. Fiecare lucru la timpul lui. Acum se citeste pe internet, se uita la televizor, este mai facil, ia totul de-a gata, nu mai filtreaza, nu mai este critic, nu se mai extaziaza in fata unei pagini, a unei propozitii, care l-a costat pe scriitor multe zile de chin. Uite, ai in fata o carte, o antologie de autor, cu aparat critic, cu munca, vreme de 40 de ani a trebuit sa adun. Este o editie din seria DEFINITIVE, la Editura Vinea, Scriitori Contemporani. Este o editie selectiva, de prestigiu, au mai aparut doar sase-sapte, dupa modelul anilor „40, cand au fost scoase de Fundatiile Regale, unde au aparut putini scriitori, Blaga, Bacovia, Barbu si alti cativa. Ma intrebai ce mai scrie Genaru. In 2008 mi-a aparut cartea de versuri Trandafir cu venele taiate, tot la Vinea. Hai sa citim impreuna doar cateva versuri din poezia Unii si altii:

                    „Au venit unii si au pretins ca sunt Mesia

                    au venit altii si i-au rastignit pe cei dintai

                    Au venit unii si au propus sa mergem inainte

                    au venit altii sa ne spuna ca inainte e in urma

                    Au venit unii si ne-au corectat ca in urma e la dreapta

                    au venit altii sa ne convinga ca la dreapta e la stanga…

                    Nu, scriitorul nu este singur. El este in primul rand om.

                    Popoarele fara poezie sunt sortite frigului”

                    – Ajungem la finalul discutiei noastre, care a fost agreabila si distinsa si as vrea sa va intreb la ce lucrati acum.

                    – Scriu acum niste note de calatorie. Imi fac mare placere, unele au aparut deja prin reviste. Impresii din Armenia, Scotia, Spania, Sicilia, Grecia, Franta, Cuba, am fost in multe locuri de unde am invatat ca oamenii sunt aceiasi, au aceleasi probleme. Eu nu ma duc in aceste tari sa ma uit la natura, la peisaje. Avem si noi, ne-a daruit Dumnezeu, eu ma uit la ce au pus, la ce au zidit acesti oameni, ce a lasat fiecare generatie, la ce ne-a dat natura. Si ai ce vedea. Acum lucrez la un roman, la o piesa de teatru.

                    – Si o ultima intrabare: se poate trai numai din scris, din publicarea cartilor, din literatura?

                    – Se pare ca unii au inceput sa traiasca. Da, dintr-o literatura comerciala se poate trai, insa pe mine nu ma intereseaza, de altfel librariile sunt pline de asemenea literatura de consum. Ceilalti platesc pentru a fi publicati. Nu crezi? Ai un exemplu in fata. Eu zic insa sa incheiem intr-o nota mai optimista: „Popoarele fara poezie sunt sortite frigului”. Nu, nu nu am spus-o eu, ci un premiant Nobel pentru literatura. Voi aveati un obicei bun publicand autori tineri, elevi, adolescenti, este un lucru benefic, face cinste unei publicatii, accesul la public este mai rapid, tirajul unui ziar este visul oricarui creator, si nu o spun din complezenta, eu chiar cred in ceea ce spun, in conditiile in care peste tot dai de oprelisti de nedepasit.

                    – Maestre, va multumesc si va doresc multi ani, sanatate si multe carti.

                    Gheorghe Baltatescu

                    Handbal feminin / Antrenoarea Gabriela Manea si-a dat demisia de la Stiinta: Soc!

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    Cutremur pe banca tehnica a Stiintei Bacau. Antrenoarea Gabriela Manea a anuntat, ieri dimineata, ca demisioneaza. Motivul? aRezultatele, faptul ca avem un singur punct dupa noua etape”. Si o mare dezamagire a unei mari campioane: aInfrangerea de la Rapid. Nici acum, la cinci zile dupa meci, nu am digerat acest rezultat. Cu un procentaj de 34% nu am avut nicio sansa, am dat 23 de goluri si am avut 17 ratari de pe semicerc”, explica tehniciana care, alaturi de Adriana Popa, s-a aflat la conducerea echipei bacauane din vara lui 2007, iar in sezonul 2008-2009 a reusit promovarea in Liga Nationala.

                    Nu e totul pierdut

                    Ajunsa in primul esalon si lipsita de un sprijin consistent, Stiinta a cazut pe ultimul loc dupa esecul de la Rapid. aConsider ca era necesara o schimbare. Fac acest pas convinsa ca situatia se poate redresa, ca inca nu este prea tarziu pentru evitarea retrogradarii. Fetele vor avea in continuare doua meciuri abordabile pe teren propriu si pot reveni, nu este totul pierdut. Echipa are nevoie de intariri la linia de 9 m, poate ca macar de-acum va primi mai mult ajutor in acest sens”, a completat Gabriela Manea. In tur, pana la finalul acestei luni, astudentele” mai au de jucat acasa cu HCM Baia Mare si Otelul Galati (echipa pe care au invins-o inainte de Revelion, la un turneu amical desfasurat la Roman).

                    Sacrificiu pentru echipa

                    Gabriela Manea renunta la echipa la care a petrecut atrei ani grei, dar frumosi” in ideea unei resuscitari a formatiei bacauane. aSper sa fie un soc care sa le motiveze pe fete. Am mai spus-o si o repet: ele trebuie sa fie constiente ca sunt capabile sa bata orice echipa. In afara de Oltchim, toate sunt de batut”. Totodata, sacrifica insa si visul care i-a dat imboldul de a continua in tot acest timp indiferent de piedici si probleme. aImi doresc sa fie din nou sala plina, asa cum era cand jucam eu aici. Cu visul acesta am venit acasa. O sa-mi pese tot timpul de brandul Stiinta, este echipa care m-a consacrat si careia ii datorez totul. Voi incerca sa ajut in continuare, cu orice voi putea”.

                    Ramas bun!

                    Castigatoare a Cupei Cupelor cu Stiinta, in 1989, Gabriela Manea se retrage de la echipa bacauana, dar va ramane in continuare in domeniu. Duminica, antrenoarea bacauana pleaca la Plopeni, pentru un minicantonament al lotului national de tineret, unde activeaza ca asecund”. aStiinta va merge mai departe, am primit asigurari ca nu vor fi probleme cu participarea in competitie. Le multumesc celor care m-au sprijinit, care ne-au ajutat, dar si celor care n-au facut-o”, a incheiat Gabriela Manea, pregatindu-se sa lase in urma echipa la care s-a dedicat timp de doua sezoane si jumatate. aPlec cu inima impacata ca am facut tot ceea ce a tinut de mine sa ridic handbalul feminin”.

                    Dana Popa

                    aNu pot sa-i reprosez nimic”

                    [ad#stire]Demisia Gabrielei Manea a ajuns pe biroul directorului Florin Grapa. aEste decizia ei, dar am rugat-o sa se mai gandeasca, sa nu se pripeasca. Mi-a zis ca este suparata dupa ce a pierdut la Rapid in conditiile in care, dupa spusele ei, valoarea echipei noastre era superioara. Crede ca este mai bine sa plece fiindca fetele nu reactioneaza la ceea ce le cere sa faca. Eu nu pot sa-i reprosez nimic Gabrielei Manea, este o antrenoare foarte muncitoare si a pus suflet in tot ceea ce a facut”, spune conducatorul CS Stiinta. Echipa bacauana va fi coordonata de Adriana Hriscu Popa la meciul de maine cu HCM Baia Mare, dupa care urmeaza sa gaseasca o alta varianta de saptamana viitoare. (D.P.)

                    Duminica, FCM Bacau va intalni Ceahlaul intr-un joc de pregatire programat la Piatra Neamt: Primul amical

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    Pe sintetic

                    Pentru FCM Bacau, prima saptamana de pregatire se va incheia cu primul joc amical al anului. Duminica, echipa lui Gheorghe Poenaru o va intalni in deplasare pe marea sa rivala, divizionara A, Ceahlaul Piatra Neamt. Intalnirea se va disputa de la ora 11.00, pe terenul sintetic al stadionului aCeahlaul”.

                    A venit si capitanul

                    Intentia lui Gheorghe Poenaru este de a rula intreg lotul pe care il are la dispozitie. De ieri, agalben-albastrilor” li s-a alaturat si capitanul echipei, Dan Spiridon, care a revenit cu o intarziere de doua zile din Statele Unite ale Americii, unde si-a petrecut vacanta de iarna. Astfel, bacauanii se pregatesc in efectiv complet.

                    Probleme financiare

                    Antrenorul Poenaru s-a aratat rezervat in privinta posibilitatii ca FCM sa se intareasca in inter-sezon. aTotul depinde de buget si, din cate se stie, la ora aceasta, ne confruntam cu probleme de ordin financiar”, a declarat tehnicianul, care considera ca adaca am putea aduce inca vreo trei-patru jucatori, am avea alte pretentii”.

                    Luni sau miercuri

                    [ad#stire]Conducerea clubului bacauan a anuntat ca zilele acestea va incerca sa plateasca jucatorilor salariile si contractele pe luna noiembrie. Referitor la data plecarii in cantonamentul de la Slanic Moldova, aceasta este in functie de procurarea echipamentului de antrenament. aEu as dori sa plecam inca de luni la Slanic, dar daca nu se va putea, atunci vom pleca miercuri”, a spus Poenaru. (D.Sion)

                    Ce-i de facut?

                      de
                      Deșteptarea
                      -

                      Plangem pe ruinele fostelor mari societati comerciale, care inghiteau mii de oameni, produceau pe stoc sau isi pierdusera clientii traditionali. Varsam lacrimi furiosi ca au disparut simbolurile orasului, chiar daca pretul de a le tine pe picioare erau exorbitante. Barfim pe la colturi cauzele dezastrului si satanizam fostii patroni, licitatiile trucate, aruncam cu invective si jelim dupa o perioada care oricum nu se mai intoarce. Si ele (fabricile, simbolurile) au cazut pe rand, unul (una) a fost un accident(!), al doilea caz s-a dovedit a fi o greseala manageriala, insa, dupa ce a venit tavalugul nimeni nu s-a oparit devenise o obisnuinta, ceva normal. Astazi mai numaram pe degetele de la o mana societatile bacauane cu traditie care mai au macar o firma la poarta, care sa ne aminteasca de verbele a vrea si a putea. S-a ajuns pana acolo incat indicatorul productie industriala sa fie scos din statistica pentru judetul Bacau. Practic, nu mai ai ce aduna pentru a fi semnificativ si comparabil. Am fost a cincea putere economica a tarii. De aici se dadea ora exacta pentru sute de produse „marca Romania”. Situatie valabila si pentru agricultura, care rezista in raportul statistic doar sub forma de inventar: teren, animale, pluguri si grape. Ce s-a construit in aproape 100 de ani, am distrus in 20. La cati ani am pierdut, ce mai conteaza istoric 20 de ani! In haul cascat nu am reusit sa punem mare lucru. Cei aflati la carma diferitelor unitati administrative nu si-au ales un ceas de taina pentru reflectie si apoi de nastere a unor idei. Macar atat. Ce-i de facut?, ar fi fost lait-motivul „insingurarii” capetelor luminate posesoare de voturi. Cum poti sa ocupi un post de presedinte, de primar, prefect sau de alt sef apasat de greutatea nevoilor sociale ale celor care alearga nauci pe sub geamurile institutiilor pe care fiecare le conduce si sa nu faci nimic? Ne innevoim in fiecare zi cu rapoartele puse pe masa de diferiti colaboratori, unele triste, altele jalnice, altele seci si fara viata. Ne facem rost in fiecare saptamana de cate o sedinta unde se toaca ineptii, vorbe si limbi, limbi si minciuni spuse cu mandrie in fata sefului plictisit si uneori tresarind la gadilatul lin si fals convingator imbracat intr-o mare realizare, care valoreaza exact cat un cui de arin, batut intr-o scandura putregaita. Poate orice bacauan ca participe la o astfel de intrunire, sunt publice, asa cum sunt inutile. Locul lor de desfasurare ramane acelasi: Primarie, Consiliul Judetean, Prefectura, consiliile locale. Chiar nu-i nimeni curios? Ce-i de facut? Ajuns la capatul rabdarii, eu as organiza un conclav, ca la alegerea Papei. As institui „domiciliu fortat profesional”, nimeni nu iese pana nu s-au clocit cinci idei, cinci proiecte, cinci planuri de a scoate Bacaul din criza, de a-l aduce iar in statistici pe primele locuri. Poate e mult cinci, pot sa fie si trei da bune de tot. Avem doua universitati prestigioase, avem numeroase institutii de planificare, prognoza, analiza, comitete si comisii, organizatii de partid, de cartier, de bloc, profesionale si de macinat timp, oameni capabili. Conclavul l-as decreta bianual. Sa vina dupa aceea domnii in fata comunitatii si sa spuna ce, cum si cand. Atat, si noi ne angajam sa le fim in simbrie. Nu intereseaza pe nimeni ca nu sunt bani, ca e economie de piata, ca sunt la putere unii sau altii, ca unui privat, altui bugetar. Ideile si banii nu au culoare. Maiestria, profesionalismul, dorinta de arata ca partidul tau este cel mai bun, respectul fata de votanti se vad cel mai bine in timp de criza. Atunci cand economia „bubuie” si banii vin la buget, taxele si impozitele se platesc la timp, poate sa conduca orcine. Trai nineaca. Ne-am obisnuit sa ardem gazul, ba facem un drum, ba mai invelim un bloc, inlocuim o conducta si mai adaugam la marea lista inca un cetatean de onoare. Sa fie primit. Si a trecut mandatul.
                      [ad#stire] Dupa sase luni dam raportul ce am facut, de ce nu, cine-i vinovatul, evident urmat de demisiile corespunzatoare. Adaugam alte cinci sau trei idei, proiecte noi si ne inhamam iar la treaba. Doar dupa aceea as avea curajul sa ies pe corso si sa ma plimb alaturi de bacauani. In fond, ce trebuie sa faca un primar, un prefect sau un presedinte? Sa gandeasca, sa aplice si sa controleze. Sa scoata bani din piatra seaca, sa stie sa ma puna pe mine, pe tine la treaba, sa-mi dea instrumentele si campul de lupta. In rest este pierdere de timp si vorbe. Timp nu mai avem, iar alfabetul este inchegat de mult si il stiu chiar si tancii. Eu ma angajez sa aprind focul in soba care va scoate fum alb.

                      Gheorghe Baltatescu

                      FCM Onesti, tot mai aproape de C

                      de
                      Deșteptarea
                      -

                      Actionarii clubului de pe Trotus au primit asigurari din partea FRF ca pot juca in liga a treia in baza intelegerii cu FC Pambac.

                      Pana in vara, cu vechiul nume

                      Divizionara D FCM Onesti este tot mai aproape de Liga a lll-a. O ascensiune care se va produce mai mult ca sigur in aceasta iarna, in baza unei tranzactionari de loc cu FC Pambac. Ramasa fara niciun sprijin financiar, gruparea afainarilor” se va desfiinta, iar locul in campionatul Diviziei C va fi preluat de clubul de pe Trotus care, pana in vara, va evolua insa sub titulatura Pambac.

                      Antrenor si jumatate de echipa

                      De notat faptul ca Pambacul nu va juca la Onesti doar cu numele, ci si cu o parte din fostul efectiv. Conducerea onestenilor a batut palma cu antrenorul Costel Campeanu si cu urmatorii jucatori: Titi Campanu, Dornescu, Sascau, Furtuna, Constantin si Vamesu. Lista achizitiilor ar putea continua, Costel Campeanu avand in vizor alti doi fotbalisti cu care a lucrat la Pambac.

                      Discutii la Federatie

                      Desi cele doua grupari au stabilit termenii in care se va produce cedarea de loc, tranzactia nu a fost inca oficializata. Motivul il constituie ultimele prevederi de regulament, care interzic fuziunile. Pentru un plus de siguranta, actionarii onesteni s-au deplasat miercuri, impreuna cu antrenorul Campeanu, la sediul FRF, unde au discutat modalitatea prin care poate fi legitimata tranzactia.

                      Dupa Adunarea Generala

                      [ad#stire]Onestenii vor sa aiba garantii ca la finalul campionatului vor avea dreptul sa schimbe numele echipei, iar sediul clubului va putea fi si el mutat pe Trotus. Reprezentantii Federatiei le-au dat asigurari ca lucrurile se vor rezolva dupa Adunarea Generala din 25 ianuarie. Altfel, indiferent daca va lua sau nu locul in C, FCM Onesti va continua colaborarea cu Campeanu si cu jucatorii veniti de la Pambac.

                      Dan Sion

                      Sacrificari la institutii ale Muncii: „Imi pare rau ca m-am nascut in Romania”

                        de
                        Deșteptarea
                        -

                        Unii salariati cu contract pe durata nedeterminata raman de astazi fara serviciu, altii, de saptamana viitoare. Fiecare traieste o adevarata drama. Economiile cu salariile nu sunt spectaculoase.

                        Pentru unii dintre salariatii Agentiei Judetene de Prestatii Sociale (AJPS) si cei ai Inspectoratului Teritorial de Munca (ITM) astazi este ultima zi de lucru la institutia la care au contract pe durata nedeterminata. Saptamana viitoare urmeaza alti colegi de-ai lor sa-si piarda locul de munca. Desi numarul lor nu este mare, toti sunt de compatimit. Fiecare dintre ei traieste o adevarata drama. Una dintre salariatele vizate de concediere de la AJPS Bacau are promisiuni de la conducerea unei alte institutii ca va fi angajata acolo, dar teama ca va ramane pe drumuri tot o macina. aDe pe 22 decembrie, cand am fost anuntata ca voi fi disponibilizata, nu mai am liniste, ne-a spus, ieri, salariata (inca) a AJPS Bacau, care lucreaza aici din 1991. Numai eu stiu cat m-am consumat. Puteam sa fac un soc. Am 56 de ani si mai am trei ani si cateva luni pana la pensie. De munca nu-mi este frica, dar cine te mai primeste la aceasta varsta!?” Nu mai are puterea sa continue discutia si izbucneste in lacrimi. Aflat in floarea varstei, si unul dintre colegii de birou ai femeii va fi lasat fara serviciu. Dupa 13 ani de munca la AJPS Bacau, barbatul nu-si imagina ca va ajunge in aceasta situatie. Incearca sa nu se lase coplesit de necaz, dar ochii ii joaca in lacrimi. aImi pare rau ca m-am nascut in Romania, ne spune, plin de naduf. Am incercat sa-mi deschid o ferma la tara, unde locuiesc, pentru a nu depinde numai de serviciu, dar mi s-au pus tot timpul bete in roate. In orice clipa as pleca in alta tara. Daca mi-ar oferi cineva un loc de munca in strainatate, tot ce am agonisit as da de pomana si nu m-as mai uita in urma.” Prin desfiintarea Inspectoratului Social Regional N-E, doi dintre salariatii acestuia vor fi concediati.

                        Economii simbolice

                        La AJPS din cele 44 posturi au fost reduse 11. Dintre acestea patru erau vacante astfel ca vor trebui sa plece sapte salariati, respectiv femeia de serviciu, doi muncitori, un consilier asistent si trei referenti. Conducerea institutiei sustine ca unul a iesit la pensie, altul aoricum vroia sa plece”, iar pe altii trei i-a ajutat sa-si gaseasca de lucru in alta parte. aAu ramas in aer doi referenti”, ne-a spus Gheorghe Apostu, directorul coordonator al AJPS Bacau. La ITM au fost desfiintate 27 de posturi din cele 111. Asadar, institutia a ramas cu 84 posturi. Cel mai mult este afectat colectivul fostului Inspectorat Social Regional Nord-Est, din cadrul caruia au fost preluati de catre ITM doar cei care erau la compartimentul judetean. Odata cu desfiintarea inspectoratului au disparut si cele 12 posturi din schema.
                        [ad#stire] Dintre cele 94 posturi de la ITM au fost reduse 15, dar opt erau deja vacante si nebugetate, astfel ca sapte salariati au fost concediati. Prin plecarea celor disponibilizati de la cele doua institutii, nu se fac economii spectaculoase. La AJPS cheltuielile salariale se reduc cu aproximativ 10.000 lei/luna iar la ITM nu s-a facut un calcul, dar se poate lesne deduce, daca avem in vedere faptul ca oamenii concediati aveau intre 600 lei si 1.054 lei, salariul de baza, la care se adauga sporul de vechime, de 5-25 la suta.

                        Elena Tintaru

                        Cea mai mare colectie de medalii Eminescu din lume

                        de
                        Deșteptarea
                        -

                        Intr-un apartament cochet de pe strada Energiei, se afla cea mai mare colectie de medalii comemorative Eminescu din lume! Pasiunea pentru chipul eminescian desfasurata de un colectionar model, Relu Stoian Zanfir, ne demonstreaza ca ne putem apropia de opera omului deplin al culturii romane si admirand un sir de medalii foarte interesante.

                        aNu credeam sa-nvat a muri vrodata Pururi tanar, anfasurat an manta-mi, Ochii mei naltam visatori la steaua…”. In acest mod si-a citit scrisoarea de adio catre colegii sai de la Aerostar, Relu Stoian Zanfir, colectionar impatimit de universul eminescian asa de tare, incat a cultivat vreme indelungata chipul stelar al marelui nostru om de cultura. Suferind, atins de o boala incurabila, colectionarul multumea colegilor care l-au sustinut moral si material pentru a-si prelungi existenta ca sa se bucure mai departe de viata consacrata, aproape in intregime, fascinatiei exercitate de poetul national. Relu Stoian Zanfir a inceput sa colectioneze, cu frenezie, chipul lui Eminescu chiar in 1989, anul in care se implinea un veac de la marea trecere a poetului. aLa cativa ani de la casatoria noastra, Relu a inceput sa se apropie din ce in ce mai mult de Eminescu. Pasionat de numismatica, a inceput sa colectioneze medalii cu chipul eminescian. Acolo unde auzea ca este o medalie ce-l arata pe poet, pleca imediat. A dat foarte multi bani pentru a strange cele mai frumoase si neobisnuite medalii eminesciene. Uneori stiam cat costa, alteori nu. Abia acum imi spun colegii de serviciu si de numismatica la ce costuri se ridica o asemenea colectie. Mi-a parut bine ca era o pasiune frumoasa…”, spune sotia sa, Anisoara, care are grija, in continuare, de inedita colectie.

                        Colectie absolut impresionanta

                        Mii de medalii cu chipul lui Eminescu la toate varstele, in sute de ipostaze, de la simpla fotografie la elegante stilizari artistice. Medalii din metale pretioase, lucrate in toata Europa, cu piese rare, lucrate de Ion Irimescu, medalii realizate in timp de scoli generale, de universitati de pretutindeni, de biserici, de unitati militare, de institutii culturale, de prefecturi, primarii etc. Dupa unele piese, puse cu inteligenta cap la cap, se poate invata toata viata poetului. Avem medalii cu fratii lui Eminescu, Aglae, Harietta, Matei, Serban, Nicolae, Iorgu, medalii cu profesorii de limba romana aai invatacelului Mihail Eminovici la Gimnaziul din Cernauti, Aron Pumnul si Ion Sbierea”, cu marii sai prieteni, Maiorescu si Caragiale, cu gingasa si chinuitoarea sa iubire, Veronica Micle, cu orasul sau de suflet, Iasi, cu mormantul din cimitirul Bellu. Medalii si plachete de bronz, bronz aurit, platinat, de aluminiu, de tombac, de cupru-nichel, de argint etc.

                        Gratis DA, cu bani NU…

                        Camera sa, in care isi petrecea tot timpul cu Eminescu, este incarcata de amintirea materiala a chipului poetului. Sculpturi in lemn, covoare cu cel mai cunoscut chip din cultura romana, tablouri diverse, carti importante despre opera si destinul eminescian, sculpturi. aO asemenea colectie isi are locul intr-un muzeu”, spune, indreptatit, fiul celui care a alcatuit uriasa comoara spirituala. Complexul Muzeal aIulian Antonescu” s-ar mandri sa aiba o asemenea neobisnuita colectie: aStiam ca Relu Stoian Zanfir are o colectie, dar nu-i stim dimensiunile, nu am avut inca acces la ea. Daca vom avea suficienti bani de achizitii, poate vom reusi sa luam ceva”, ne-a declarat Silvia Iacobescu, directorul Complexului Muzeal, care a precizat ca muzeul are o colectie donata de col. Ioan Dogaru cu medalii eminesciene. Doar ca cea a colonelului este doar o firimitura in oceanul colectiei lui Relu Stoian Zanfir.
                        Indiferent ce se intampla, mai are rost sa spunem ca in lumea colectionarilor obiectele nu mor niciodata?

                        Gabriel Pop

                        [ad#stire]aToate piesele colectionate de dl. Relu Stoian scot in evidenta marea sa pasiune pentru una dintre cele mai mari personalitati ale neamului romanesc. Cand a avut expozitia personala la Arhivele Romane, vizitatorii au descoperit si alte moduri de a-l cunoaste pe Eminescu, prin ochii, mintea si creatia unor artisti mai putin cunoscuti, si anume aceia care isi imprima opera in metal.”
                        Vilica Munteanu, directorul Arhivelor Romane, filiala Bacau

                        Handbal masculin: Incep amicalele

                        de
                        Deșteptarea
                        -

                        Dupa 10 zile de cantonament montan la Piatra Neamt, astudentii” trec astazi la o alta etapa a pregatirii dintre tur si retur. aPana acum totul a decurs bine, baietii au raspuns la solicitari”, a spus antrenorul Otto Hell, care asteapta sa vada cum se vor prezenta handbalistii bacauani la primele meciuri de verificare din aceasta iarna. Dupa ce si-a incheiat stagiul centralizat, Stiinta Municipal Dedeman ramane alte doua zile la Piatra Neamt pentru o adubla” cu divizionara secunda aU” Galati. Primul meci este programat vineri, de la ora 14.00, iar cel de-al doilea se va desfasura sambata la 10.00.

                        [ad#stire]Partidele se vor derula in mai multe reprize, pentru a le da posibilitatea tuturor jucatorilor sa evolueze cat mai mult. Stiinta il asteapta la aceste teste si pe Chike Onyejekwe, revenit de la lotul national de seniori. Dupa jocul de sambata, astudentii” vor veni acasa si vor avea o zi libera, pentru ca luni dimineata sa plece spre Odorhei pentru alte doua meciuri de verificare. (D.P.)

                        Volei feminin, Divizia A1: Acasa, ca la Iasi

                        de
                        Deșteptarea
                        -

                        Stiinta Bacau – Penicilina Iasi (sambata, ora 12.00, Scoala nr. 2 aConstantin Platon”)

                        Din nou acasa

                        Dupa o luna de pauza, voleibalistele Stiintei Bacau se reintalnesc cu propriul public. Tot intr-un cadru restrans, in sala de sport a Scolii numarul 2 aConstantin Platon”. Spre deosebire insa de ultimul joc sustinut pe teren propriu, in compania alanternei rosii” CSM 2007 Focsani, de data aceasta, studentele au parte de un examen mai dificil. Adversara le este Penicilina Iasi, pretendenta si ea la calificarea in Final Four-ul campionatului.

                        Invingatoarea campioanei

                        Chiar daca echipa sa a castigat partida tur, de la Iasi, cu scorul de 3-1, antrenorul Stiintei, Florin Grapa este rezervat in privinta returului. aIasiul are o echipa buna, care este capabila oricand de surprize”, a spus tehnicianul bacauan, facand referire si la victoria reusita de Penicilina impotriva campioanei Metal Galati in prima parte a campionatului. In debutul returului, formatia antrenata de Daniel Banu nu a reusit sa dea calculele peste cap, cedand la Craiova, cu 3-1. Asta in timp ce Stiinta a invins fara probleme la Sibiu, pe CSM, cu 3-0.

                        Fara indisponibilitati

                        [ad#stire]Tinand cont ca nu se confrunta cu niciun fel de probleme de efectiv, cele doua adversare de sambata vor utiliza garnitura-standard. Stiinta Bacau va miza pe formula: Viktoria Polischiuk, Angelica Chivorchian, Raluca Purice, Mihaela Herlea, Georgiana Anghel, Roxana Iosef, Nicoleta Manu (libero). De partea cealalta, Penicilina Iasi va evolua in urmatoarea componenta: Olga Pavlova, Mihaela Ionescu, Anca Nicolau, Tatianaa Ivaniuchkina, Olena Sidorenko, Georgeta Nicolau, Ioana Sanislav (libero).

                        Dan Sion

                        1...5.2465.2475.248...5.778Pagina 5.247 din 5.778

                        		 ziare & stiri
                        © Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.