Intr-un apartament cochet de pe strada Energiei, se afla cea mai mare colectie de medalii comemorative Eminescu din lume! Pasiunea pentru chipul eminescian desfasurata de un colectionar model, Relu Stoian Zanfir, ne demonstreaza ca ne putem apropia de opera omului deplin al culturii romane si admirand un sir de medalii foarte interesante.
aNu credeam sa-nvat a muri vrodata Pururi tanar, anfasurat an manta-mi, Ochii mei naltam visatori la steaua…”. In acest mod si-a citit scrisoarea de adio catre colegii sai de la Aerostar, Relu Stoian Zanfir, colectionar impatimit de universul eminescian asa de tare, incat a cultivat vreme indelungata chipul stelar al marelui nostru om de cultura. Suferind, atins de o boala incurabila, colectionarul multumea colegilor care l-au sustinut moral si material pentru a-si prelungi existenta ca sa se bucure mai departe de viata consacrata, aproape in intregime, fascinatiei exercitate de poetul national. Relu Stoian Zanfir a inceput sa colectioneze, cu frenezie, chipul lui Eminescu chiar in 1989, anul in care se implinea un veac de la marea trecere a poetului. aLa cativa ani de la casatoria noastra, Relu a inceput sa se apropie din ce in ce mai mult de Eminescu. Pasionat de numismatica, a inceput sa colectioneze medalii cu chipul eminescian. Acolo unde auzea ca este o medalie ce-l arata pe poet, pleca imediat. A dat foarte multi bani pentru a strange cele mai frumoase si neobisnuite medalii eminesciene. Uneori stiam cat costa, alteori nu. Abia acum imi spun colegii de serviciu si de numismatica la ce costuri se ridica o asemenea colectie. Mi-a parut bine ca era o pasiune frumoasa…”, spune sotia sa, Anisoara, care are grija, in continuare, de inedita colectie.
Colectie absolut impresionanta
Mii de medalii cu chipul lui Eminescu la toate varstele, in sute de ipostaze, de la simpla fotografie la elegante stilizari artistice. Medalii din metale pretioase, lucrate in toata Europa, cu piese rare, lucrate de Ion Irimescu, medalii realizate in timp de scoli generale, de universitati de pretutindeni, de biserici, de unitati militare, de institutii culturale, de prefecturi, primarii etc. Dupa unele piese, puse cu inteligenta cap la cap, se poate invata toata viata poetului. Avem medalii cu fratii lui Eminescu, Aglae, Harietta, Matei, Serban, Nicolae, Iorgu, medalii cu profesorii de limba romana aai invatacelului Mihail Eminovici la Gimnaziul din Cernauti, Aron Pumnul si Ion Sbierea”, cu marii sai prieteni, Maiorescu si Caragiale, cu gingasa si chinuitoarea sa iubire, Veronica Micle, cu orasul sau de suflet, Iasi, cu mormantul din cimitirul Bellu. Medalii si plachete de bronz, bronz aurit, platinat, de aluminiu, de tombac, de cupru-nichel, de argint etc.
Gratis DA, cu bani NU…
Camera sa, in care isi petrecea tot timpul cu Eminescu, este incarcata de amintirea materiala a chipului poetului. Sculpturi in lemn, covoare cu cel mai cunoscut chip din cultura romana, tablouri diverse, carti importante despre opera si destinul eminescian, sculpturi. aO asemenea colectie isi are locul intr-un muzeu”, spune, indreptatit, fiul celui care a alcatuit uriasa comoara spirituala. Complexul Muzeal aIulian Antonescu” s-ar mandri sa aiba o asemenea neobisnuita colectie: aStiam ca Relu Stoian Zanfir are o colectie, dar nu-i stim dimensiunile, nu am avut inca acces la ea. Daca vom avea suficienti bani de achizitii, poate vom reusi sa luam ceva”, ne-a declarat Silvia Iacobescu, directorul Complexului Muzeal, care a precizat ca muzeul are o colectie donata de col. Ioan Dogaru cu medalii eminesciene. Doar ca cea a colonelului este doar o firimitura in oceanul colectiei lui Relu Stoian Zanfir.
Indiferent ce se intampla, mai are rost sa spunem ca in lumea colectionarilor obiectele nu mor niciodata?
Gabriel Pop
[ad#stire]aToate piesele colectionate de dl. Relu Stoian scot in evidenta marea sa pasiune pentru una dintre cele mai mari personalitati ale neamului romanesc. Cand a avut expozitia personala la Arhivele Romane, vizitatorii au descoperit si alte moduri de a-l cunoaste pe Eminescu, prin ochii, mintea si creatia unor artisti mai putin cunoscuti, si anume aceia care isi imprima opera in metal.”
Vilica Munteanu, directorul Arhivelor Romane, filiala Bacau
