La sediul Institutului National al Magistraturii a fost organizata, spre sfarsitul anului trecut, o conferinta cu participare internationala care a avut ca tema aLocul si rolul Justitiei in statul de drept”. In cadrul sesiunii s-a prezentat si un sondaj legat de increderea publicului in justitie si in transparenta ei. Un sondaj din care imaginea magistratilor
a iesit… cam sifonata.
aDistrugerea ancrederii an sistemul judiciar marcheaza anceputul sfarsitului unei societati. Spargeti tiparele prezente ale institutiilor, recladiti-le pe baze diferite, dar nu ancetati sa credeti an ele”, spunea Honore de Balzac. Insa increderea in justitia romana nu mai exista. O arata clar un studiu realizat de Gallup, in urma cu un an. Conform acestuia, doar 45 la suta dintre cetateni mai au incredere in notari, numai 28 la suta in judecatori, 30 la suta in politisti, 24 la suta in executorii judecatoresti, 28 la suta in avocati, 26 la suta in procurori si 25 la suta in functionarii din justitie. O statistica trista, din care reiese adevarata fata a ceea ce inseamna JUSTITIE.
Scuze
Bineinteles ca s-au gasit imediat si cauzele principale care au dus la aceste rezultate. Se da vina pe legislatia rigida, pe existenta prea multor cai de atac a unei hotarari, pe faptul ca judecatorii si procurorii nu sunt sanctionati cand solutioneaza gresit o cauza, ca accesul la justitie este dificil, ca lipsesc informatii sau asistenta juridica pentru anlesnirea accesului, iar costurile de ancepere a unei actiuni an instanta sunt foarte mari. Tot prin acelasi studiu s-a ajuns la concluzia ca judecatorii interpreteaza diferit aceeasi lege (62%), nu asculta ceea ce au oamenii de spus (49%), trateaza oamenii cu respect si demnitate (doar 47% ) deciziile lor sunt fundamentate pe fapte (numai in 51% din cazuri), deciziile procurorilor sunt influentate politic (67%), procurorii nu acorda atentia si timpul necesar infractiunilor pe care le ancheteaza (54%), independenta magistratilor nu este deplina si tinde sa fie influentata politic (67% pentru procurori si 64% pentru judecatori). Din cei care au beneficiat de asistenta unui avocat, circa 60 la suta sunt multumiti de activitatea acestuia, iar mai mult de 32 la suta se declara nemultumiti.
Nici in Bacau nu stam mai bine
O spun chiar bacauanii care au avut de a face cu justitia locala. „Ce incredere sa ai? Eu ma tarai de trei ani prin instante pentru a face dreptate fratelui meu, ucis cu bestialitate. Am serviciu, nu pot lipsi cand vor ei de la lucru. Parca l-am omorat eu pe fratele meu, parca sunt eu vinovat”, ne-a spus Ion Cernat, fratele profesorului de matematica din Grigoreni, ucis cu o deosebita cruzime de un localnic, in vara anului 2007. Procesul a fost complex. Sentinta initiala a fost data de Tribunalul Bacau, s-a facut recurs la Curtea de Apel Bacau, apoi dosarul a ajuns la Inalta Curte de Casatie si Justitie care a dispus rejudecarea la prima intanta, respectiv Tribunalul Bacau. S-a discutat cu foarte multi martori. Abia acum se asteapta sentinta finala. Iar cazul nu este singular.
Roxana Neagu
aE greu sa te lupti cu mentalitatea omului. Nimeni care ajunge aici, in instanta, nu e multumit, pentru ca orice a facut, trebuie sa dea explicatii. E greu sa faci fata tuturor, data fiind si lipsa acuta de personal si numarul mare de dosare pe fiecare complet de judecata. Oricum, studiul poate fi interpretabil.”
judecator bacauan, care a dorit sa-si pastreze anonimatul
Rezultatele studiului privind eficienta sistemului judiciar:
– proceduri lipsite de celeritate (rapiditate n.r.) (76%)
– nu trateaza la fel pe cei saraci si pe cei bogati (75%)
– judecatorul a fost neutru (65% )
Parchetele:
– nu aplica aceeasi lege pentru bogati si saraci (69%)
– urmarirea penala dureaza extrem de mult (70%)
– au avut o experienta directa cu sistemul judiciar (14%)
– decizia a fost luata pe baza faptelor (64%)
– decizia judecatorului a fost corecta (57%)
– oamenii au fost tratati cu demnitate si respect (70% )
– procedurile au fost corecte (65%)
[ad#stire] Marius A., acum de 35 de ani, are un gust amar atunci cand povesteste de ce i s-a intamplat in urma cu patru ani, intr-o instanta bacauana. Nu-i da numele. „N-are rost”, spune resemnat. Speta lui parea simpla, la prima vedere: o banala vanzare-cumparare de apartament, la a doua mana, care s-a dovedit a fi de fapt a patra. „Fostul proprietar m-a mintit. Imobilul era in litigiu. Adevaratul proprietar era in inchisoare. Notarul a facut actele si gata, s-a spalat pe maini. Iar eu, dupa ce am cumparat casa, m-am trezit dupa doua luni cu cel din inchisoare peste mine, ca asa-i dau casaa. Sotia mea a facut un soc. Imprumutasem bani din banca, eram datori vanduti.” Au ajuns in instanta. S-au certat, au venit cu acte, au dat in judecata notarul, intre timp banca a pus ipoteca pe apartament. Justitia nu a rezolvat nimic. Marius a ramas cu „buza umflata”. I s-a spus sec ca a fost vorba de un abuz de incredere care se rezolva pe cale civila. Acum, Marius A. sta cu parintii. A ramas si fara bani, si fara casa.