Florin Condurateanu, candidat PP-DD in Colegiul 3 Deputati, marturiseste iubirea pentru Bacau
Domnule Condurateanu, cât din biografia umana a candidatului ii foloseste in CV-ul de politician?
Cred ca tot ce depinde de meseria de ziarist care e practicata cu gândul la om si cu gândul la neamul românesc, pentru ca la mine acestea sunt borne kilometrice atât ale destinului meu, cât si ale sortii mele de ziarist. Intotdeauna am sa ma lupt sa nu fie considerate desuete simtirile de iubire pentru neamul tau si tara ta. Iar cei care se fandosesc si strâmba din nas cum ca patriotismul ar un lucru de reptila inghetata in cine stie ce ere glaciare consider ca bat câmpii si niciodata n-am sa le dau dreptate. Asa ca tot timpul am sa spun ca patriotismul nu este un sentiment pentru suro-muti, patriotismul, dupa parerea mea, se exprima si cu cântec, si cu vorbe, si cu tot…. Sunt convins ca marile natiuni isi cultiva eroii, isi fabrica eroii, daca nu-i au. Americanii isi invata copiii de-o schioapa sa-si puna mâna la inima si sa ingâne imnul Statelor Unite. Asta trebuie sa facem si noi! Am avut nenumarate prilejuri de a constata ca asa simt si cei mai multi dintre români, chit ca de teama de a nu fi considerati arhaici de fandositii de care vorbeam, tin ascuns undeva gândul patriotic. Am un exemplu recen. Când am fost cu Dan Diaconescu la meciul de fotbal dintre nationala României si cea a Olandei, atunci când am intrat pe Arena Nationala, unde erau peste 50.000 de oameni, pe tot acel templu al fotbalului exista un singur baner, urias, care acoperea jumatate din stadion, adica 25.000 de suflete. Pe baner scria: „Noi suntem regimentele române Moldova, Ardealul si Tara Româneasca!” Era o mica licenta, pentru ca inspiratia le-a venit din superbul cântec national „Treceti batalioane române Carpatii!”. Era un semn ca se simte româneste
Aceasta fervoare a dumneavoastra de a clama un patriotism care este necesar, insa nu e suficient, va ajuta in politica? Lumea vorbeste despre pensii, salarii, de ajutoare sociale, nu si de patriotism.
Eu cred ca si daca vorbeste de pensii sau de locuri de munca, in român exista fiorul de patriotism. Inainte de alegerile locale, impreuna cu Dan Diaconescu am batut toate judetele, mai mult de 20 de localitati pe zi, ne-am intâlnit, cred eu, cu doua milioane de oameni. Si nimeni nu se milogea! Românii din acele multimi aveau doua cerinte pe care le-au si scris pe pancarte: „Dati-ne locuri de munca!” si „Aduceti-ne copiii acasa!”. Este aici dorul pamântului reavan de acasa, e terenul de unde creste simtirea patriotica. Si nici in Bacau nu se simte altfel! Când am coborât din masina prima data aici, a venit la mine o frumoasa doamna, asa cum sunt româncele, impreuna cu sotul ei, un barbat falnic, aveau cam 40 de ani si plângeau amândoi. Se numesc Jianu si sunt de loc din Târgu Ocna, mi-au spus ca stiau de venirea mea si m-au asteptat ca sa-mi spuna ca nu mai pot sa stea departe, ei lucrau in Sardinia de mai multi ani. Plângeau si spunea ca vor sa vina acasa pentru ca le e dor de acasa, de ce inseamna dor – de pamântul unde sunt mormintele bunicilor. Inainte sa plece au avut mici afaceri, ea, o fabricuta de pâine, el, un mic restaurant, dar situatia din ce in ce mai grea a economiei i-a adus in situatia de a fi ingrijitori in Italia, desi pompos slujba lor se numeste administrator de casa. Nu bag silicoane in cuvinte, va reproduc exact ce mi-au spus oamenii acestia: „Singura speranta de a mai reusi sa venim acasa este ca dumneavoastra, cei din Partidul Poporului sa faceti ceva ca sa ne putem intoarce. Daca nu veti avea o pârghie sa ne ajutati, atunci s-a dus speranta noastra!”
„M-am mutat in Bacau pentru o lunga perioada. Daca bacauanii imi vor face bucuria de a fi ales in Parlament pentru a reprezenta aceasta zona de adânca semnificatie a Moldovei si a României, voi fi de-al locului!”
„Am vazut economia distrusa, si combinatele taiate, si fermele de animale cu ziduri in ruina si geamuri sparte, prin care croncane corbii.”
Nici dumneavoastra, nici multi dintre colegii dumneavoastra, inclusiv Dan Diaconescu, nu aveti exercitiul politicii, necesar pentru redresarea tuturor sectoarelor economice si sociale. Cum veti reusi sa spargeti acest monopol detinut de politicienii mai noi si mai vechi?
Partidul Poporului este singurul din tara asta care n-a fost deloc la Putere, deloc! Deci, atunci când se poate spune „Mai exista o varianta?”, eu cred ca Partidul Poporului poate sa zica „Noi prezentam o alta cale!”. Bineinteles ca noi nu silim pe nimeni sa ne urmeze! Dan Diaconescu, impreuna cu noi, cei din jurul lui si cu sutele de mii de oameni care s-au inscris in Partidul Poporului, apar la o intersectie, pentru ca Romnia se afla la o teribila intersectie de destin, si ii invita, cu credinta, pe români: „Puteti sa veniti cu noi, daca vreti!”. Eu sunt convins ca drumul acesta al nostru nu duce la mai rau, asa cum s-au insirat toate drumurile pe care ne-au dus, pagubos pâna acum cei ce-au condus destinele României. Drumul acesta duce intr-un sens in care se poate obtine, incet-incet, câte un centimetru de imbunatatire.
„Il cunosc pe Dan Diaconescu de foarte multa vreme, de când era un student sarac. Pe atunci, nazuia la doua lucruri: sa-si ia o pereche de adidasi si sa fie cel mai bun! Va dati seama extremele astea cum suna?”
„Prima garantie ca noi vom aduce binele este aceea ca oamenii din Partidul Poporului nu vor fura! Este o prima masura, care nu presupune nici cheltuieli, nici legi noi. E garantia ca se poate obtine un prim «centimetru» de imbunatatire. Curtea de Conturi a demonstrat ca, anual, se fura aproape 17 miliarde de euro. E o cifra inspaimântatoare!”
In programul in 100 de puncte al Partidului Poporului sunt trecute si actiuni care pot parea donquijotesti, dar din visari omenirea a mers inainte. Este foarte important de stiut ca jumatate din aceste puncte sunt venite de la popor. Este o teribila osmoza, o aplicare a principiului vaselor comunicante, o receptare a dorintelor venite din multimea de români. Ne-au cerut oamenii sa incercam sa aducem acasa sabia lui Stefan cel Mare de la turci, sa incercam sa repatriem Tezaurul tarii de la rusi. Se poate, doi dintre eminentii nostri membri au reusit sa aduca manuscrisele lui Dimitrie Cantemir de la Moscova, Cantemir, considerat cel mai erudit conducator din toate timpurile! Se poate!
S-a vorbit mult de cei 20.000 de euro din programul nostru. Pare asa, ca o stafie care bântuie mintile unora. Dan Diaconescu nu a spus niciodata ca românii se vor aseza la coada si, de la un ghiseu, vor primi acesti bani in palma. Nici vorba de asa ceva! Noi propunem ceea ce s-a facut deja in tari dezvoltate: cei care au idei fezabile, proiecte realizabile vor primi o hârtie care inseamna posibilitatea achizitionarii unui utilaj, a unui tractor, a unui aparat, ceva care sa insemne productie, care sa miste inainte lucrurile, sa creeze locuri de munca. Acesta este un alt punct important din programul nostru – locurile de munca pentru tineri, dar si pentru cei mai in vârsta. E o tragedie ca termina copiii scoala si nu au unde se angaja, dar a ajuns o culpa sa fi implinit 50 de ani! Esti pus in banca acuzarii la 50 de ani, când esti un tumult de idei si putere, pe un pamânt mustind de experienta utila. Trebuie infiintata Compania Nationala „Averea Poporului”, sa mai pastram ceva din lada de zestre pe care am primit-o., ca ne-am vândut pe nimic zacamintele de titei. E inspaimântator! Ce ne-a dat Dumnezeu npua, românilor, cadou, noi am dat pe nimic!
Eu iubesc Bacaul, m-a tras ata aici! Moldova, cu axul sau Bacaul, este leaganul de simtire si creatie, marile nume de aici au plecat. Cine vorbeste de rau de moldoveni este facut KO de Eminescu, Bacovia, Iorga si de celelalte nume mari ale spiritualitatii românesti.
Care este prima amintire legata de Bacau?
Sa stiti ca eu chiar sunt legat puternic de aceste locuri. In 1986, am luat premiul national de jurnalism cu un reportaj scris despre comuna Beresti-Tazlau. Era primarita Ortansa Titaru, profesoara de geografie, eu am numit-o „un metru saptezeci si doi de suflet”, atât era de inimoasa. Când am cunoscut-o, am rugat-o sa-mi arate ce are in geanta. Pe lânga hârtiile ei cu statisticile despre starea insamântarilor, avea in geanta romanul marei scriitoare Ileana Vulpescu, „Saruta pamântul acesta”, o carte de istorie si simtire. Am intrebat-o când citeste si mi-a spus ca in trasurica, pe drumurile dintre satele comunei, dar si noaptea, inainte de a adormi.
„In 1992, am revenit in Bacau, care era in fruntea a ceea ce credeam ca este o noua Românie. Am scris atunci despre fabrica de confectii, unde munceau mii de femei, despre fabrica de incaltaminte, care producea si pentru americani, despre curcanii uriasi ai lui Placinta, despre platforma petrochimica de la Borzesti. Unde sunt toate astea acum?”
