Acasă Blog Pagina 3859

Fotbal/ CM 2014: E vremea finalelor!

de
Dan Sion
-

In acest week-end vom cunoaste podiumul Cupei Mondiale. Sâmbata, de la ora 23.00 (in direct TVR1), Brazilia si Olanda vor juca pentru medalia de bronz. Duminica, in schimb, vom avea finala pentru aur: Germania- Argentina, de la ora 22.00, de asemenea pe TVR1.

Ca de obicei, meciul pentru locurile 3-4 se anunta unul al consolarii. Spulberate de Germania, cu un istoric 1-7, gazdele vor incerca sa ia fata unei reprezentative olandeze care a ramas, la rândul sau, cu gândul la semifinala cu Argentina, pierduta, insa, la penalty-uri. „Nu ma intereseaza finala pentru locul 3”, a fost mesajul olandezului Robben, care a spus cam totul despre importanta jocului de sâmbata seara.

Cu totul altfel vor sta lucrurile duminica seara, atunci când Germania si Argentina se vor intâlni pentru a treia oara intr-o finala mondiala. In ’86, in Mexic, a câstigat Argentina lui Maradona, patru ani mai târziu, la Roma, triumfând Germania lui Matthaus. Si daca tot vorbim despre „factorul M”, sa vedem care M va fi acum mai mare: Messi sau Mueller?

Daca nemtii nu au probleme de lot, in schimb argentinienii spera sa-l recupereze complet pe Di Maria, astfel incât sa refaca trio-ul cu Messi si Higuain. E vremea marii finale!

Vânatoare la crap

    de
    Ioan Bîșcă
    -

    Nu este nicio greșeală. Și peștele se vânează. Pe la mijlocul anilor ‘50, încep să se înființeze în cadrul unor filiale ale vânătorilor și pescarilor sportivi din țară mai multe cercuri de scufundători, în mare parte dotați cu echipamente de construcție proprie.

    În anii care au urmat se dezvoltă în special vânătoarea subacvatică cu arbalete. Majoritatea erau de producție rusească sau cehoslovacă, de o calitate și fiabilitate foarte bună.

    Constantin Păduraru, alias “Duri” pentru prieteni, rămâne unul dintre cei mai renumiți vânători subacvatici pe care i-a avut și îi mai are Bacăul. Spiritul de aventură i s-a dezvoltat de mic. Alături de Mihai, fratele cu șase ani mai mare, de care se ținea ca scaiul, a descoperit pitorescul mahalalelor din perioada postbelică și frumusețea bălților Bistriței.

    Gașca din Parcul Mare

    “Am început să prind pește de mic, la început ca pescar cu mâna. Pe vremea aceea era Gârla Morii, pentru cine își mai aduce aminte. O zonă periculoasă pentru copii. Ne cățăram pe buștenii aduși de plutași din vârful munților. Mi se păreau uriași. În joacă, fratele mai mare m-a luat de mână și m-a aruncat în apă. Aveam vreo șase ani. Așa am învățat să înot, de nevoie, singur. Ne-am născut pe Strada Iernii, cam pe unde e clădirea Romtelecom acum. Mihai, la începutul războiului.

    Eu, la un an după terminarea lui, pe douăzeci și trei aprilie, în patruzeci și șase. Mai central decât atât nu se putea locui. Strada Iernii ținea până la Restaurantul Ciocârlia. Țin și acum minte mirosul micilor preparați de Nea Vasile Ciupitul. Exact cum e Gât-Strâmb Cocoșatul în București, așa era de renumit Ciupitul.

    Trăiam pe strada asta într-un amestec de nații: români, evrei, țigani. Gașca noastră era formată din fratele meu Mihai, Lică Chiorul, Țiți Găină și Mișa evreul. Parcul Mare, sălbăticit pe atunci, era teritoriul nostru, casa de peste zi.

    Țin minte că ne băteam pentru supremație cu gașca lui Oltea, din Letea. Dar bătăi în toată regula, cu săbii, scuturi, prăștii. Atunci m-am cunoscut cu viitorul profesor Rang. El era cu prăștia după păsări, ca și noi de altfel. Mesele de prânz le luam de obicei cam tot acolo, în parc.

    Corcodușe, coacăze, alune americane (niște fructe mici și înecăcioase), nuci. Din oraș știam toate curțile în care erau pomi fructiferi, ce crește și când, ca să poată fi «prădate». Pe unde e sediul PNL acum, erau vizavi cele mai bune corcodușe din Bacău. Pe Karl Marx, cele mai bune caise și cele mai frumoase flori, niște dalii imense.”

    “La Trei Calici”

    “De la fratele mai mare am învățat să prind pește cu mâna. Aveam și unde. Erau stavilarele care dirijau lemnele pentru Fabrica Letea. Stăvilarul I, denumit și «La trei calici», începea cam de unde s-a construit apoi Ștrandul Tineretului. Urma Stăvilarul II și apoi Stăvilarul III, spre Insula Veche.

    Când se ridica poarta la primul, și se dădea drumul la apă, ne aruncam ca nebunii și o luam înot la vale. Eram inconștienți. Gârla Morii o treceam înot cu hainele legate pe cap. La pește mergeam în zona de la stăvilar spre Șerbănești. Era în construcție atunci Barajul de la Bicaz. Mai dădeau ăia drumul din când în când la apă și rămâneau bălți, ochiuri de apă, pline cu clean, mreană, oblete. Așa am căpătat dexteritate.

    Când apa era mai rece, improvizam. Aveam scandal acasă cu mama, că foloseam perdelele de la geam pe post de plasă. Eram săraci atunci dar în zbenguiala noastră nu conștientizam asta. Greu pentru o mamă singură, cu doi copii. Perdelele erau din tifon. Degeaba le spălam noi și le puneam la loc, se îmbâxeau de mâl. De fapt noi mergeam toată vara după pește… de foame. Nu mai spun că stăteam toată ziua pe gârlă.

    Peștișorii ăia mai mici îi puneam pe pietre la soare și îi mâncam așa. Pe lângă fostele birouri Filderman, la Pod la Paloșanu, era atunci fabrica veche de pâine. Era o doamnă care lucra acolo și ne vedea cum trecem în fiecare dimineață.

    A început să țină la noi deși nu ne cunoștea. Ne punea la un geam, acolo unde plasa de sârmă era desprinsă, o pâine ruptă în bucăți, ca să nu zică cine o vedea că vrem să o vindem. O luam aburindă.

    Și cu peștii uscați la soare, cam asta era mâncarea. Când ne întorceam mai găseam altă pâine, ruptă tot așa, dacă era ea de serviciu. Ne rugam să-i dea Dumnezeu sănătate iar acum, că o pomenesc, s-o odihnească în pace.

    N-am cunoscut-o niciodată. Timpul a trecut. Fratele a plecat la școală în București. Am intrat și eu la Liceul Sportiv. Am jucat și handbal. M-am nimerit în aceeași clasă cu Gelu Cociorvă, alt mare pescar. Ne cunoșteam de la bătăile din parc. Cum el mai trăgea chiulul, dirigintele mi l-a dat mie în grijă. Când mi-a arătat pe unde și cum prinde pește, am ajuns să chiulim amândoi.”

    Primul pește vânat

    Domnul profesor Constantin Păduraru este acum pensionar. Locuiește tot în apropierea parcului. Când am bătut la ușa apartamentului mi-a deschis jovial. Avea la îndemână câteva albume și, lucrul cel mai important, o arbaletă subacvatică, veche de cincizeci de ani, în perfectă stare de conservare. Sandourile rusești arătau de parcă abia ieșiseră din fabrică. (Sandou – elasticul care, întins, propulsează săgeata).

    Ne cunoaștem de la concursurile de pescuit, unde în ultima vreme a activat ca arbitru… imparțial. Are un șarm inegalabil de povestitor, care știe să-și nuanțeze intonația, completând-o în același timp cu o mimică și o gesticulație pe măsură. La câte povești știe și cu ce farmec le spune, poate candida oricând la un podium pe scenă, într-o reprezentație “One man show”. Am aflat și cum l-a prins microbul vânătorii sub apă.

    “Prin ‘61 a început să se excaveze pietrișul în zona primului stăvilar. În gropile alea adânci, apa infiltrată era extraordinar de limpede. De la deversări se umpleau de pește. Nu puteam să intru acolo pentru că era foarte rece. Într-o zi, pe la începutul verii lui șaizeci și doi, când mă întorceam de la băltoacele de sub malul de la Șerbănești, văd un tip că dârdâia lângă una din ele.

    Eu țineam peștii prinși, la brâu, într-o pungă, ca să am mâinile libere. Intram în vorbă. Îi arăt ce am și îi spun cum i-am prins. L-am întrebat ce face acolo. Mi-a arătat și el ce pește a prins. Clean și mreană de câte două chile bucata, nu chitici ca ai mei.

    Normal că m-am mirat cum de a reușit să prindă cu mâinile așa ceva, într-o apă adâncă, limpede și foarte rece. Atunci am văzut pentru prima dată o arbaletă. Mi-a mai arătat un tub de respirat, mască și labele. M-a întrebat dacă vreau să pescuim împreună și mi-a explicat cum se face.

    N-am mai stat pe gânduri. Eram deja un foarte bun înotător, dar nu mi-a ieșit din prima. Trebuia sincronizare între mișcarea labelor, luarea liniei de ochire și respirație. A fost mai greu până m-am adaptat. Bineînțeles că mi-a ieșit până la urmă. Însă primele imagini, văzute prin ochelarii de scufundător, au rămas de vis.

    Am descoperit o altă lume. Și asta i-o datorez acelui tip, pe care, am aflat mai târziu, îl chema Dorian Loigner. Era foarte cult. Vorbea mai multe limbi străine. Foarte citit. Ne-am împrietenit. Am învățat foarte multe stând în preajma lui. La el am auzit prima dată recitate poeziile lui Esenin. Poate că… involuntar, m-a influențat să dau examen de admitere la filologie.

    Vara de vară alcătuiam o echipă. Pentru că apa era rece făceam cu rândul, câte un sfert de oră de scufundat. Cel de pe mal reîncărca arbaleta de schimb și recupera peștele prins. Înotam în apnee și câte două minute și jumătate. Oricum ne lua pe amândoi dârdâitul. Când mai găseam câte un cauciuc de mașină aruncat, erau rare pe vremea aceea, îi dădeam foc și ne încălzeam.

    Peștele prins îl dădeam la Parcul Trandafirilor. Era Bărbulescu șef atunci. Îl lua să-l prepare bucătarul pentru clienții mai de soi. Nouă ne aducea câte un platou cu mici și o jumate de șliboviță. Ne mai scăpa și câte un ban. Se uitau clienții lung la noi, cum așa îmbrăcați și înnegriți de fumul de la cauciucuri, suntem așa de bine tratați.”

    Povestea a ajuns abia la jumătate. Duri (de la Păduraru – Păduri – Duri) și-a împărtășit experiența și altor pasionați de pescuit, creându-și discipoli. Despre aventura vânătorii subacvatice, trăite acum de proaspătul profesor de Limba Română, data viitoare.

    Unde evadam in week-end?

    de
    Deșteptarea
    -

    Vineri:

    „Valhalla Pub” continua concertele live din seria „Big Bang Bands”. Trupa „Memory” va cânta de aceasta data, de la ora 21.00 pentru toti invitatii. Un bilet costa 10 lei. Pentru rezervari puteti suna la 0742856782.

    Pentru cei care abia asteapta „Maraton Festival”, „Pub S” organizeaza prima petrecere de incalzire. Ritmurile serii vor fi hip-hop si electronic. In cadrul petrecerii se va organiza o tombola, la care se pot câstiga doua invitatii la Maraton. Usile se deschid la ora 22.00, iar intrarea este libera.

    Dj Sava si Raluka vor cânta, de la ora 23.00, pentru toti petrecaretii din „Summer Club Marinarul”. DJ Yoshi va deschide pofta de dans a bacauanilor prezenti. Pentru rezervari puteti suna la 0725517155.
    „Police Pub” va asteapta sa petreceti serile de weekend impreuna cu „Formatia Artist”, de la ora 23.00.

    Sâmbata:

    „Valhalla” te asteapta sa defilezi intr-o tinuta originala la „Funky Party”.

    „Pub S” organizeaza cea de a doua runda de pregatire pentru „Maraton Festival”, de la ora 22.00. Doua bilete pentru petrecerea de la Magura pot fi câstigate prin tragere la sorti. Ritmurile acestei seri sunt Rock si Metal.

    Cristi Dules este invitat special la „Club LM”. Clubul se deschide la ora 22.00. Intrarea costa 10 lei. Atmosfera va fi intretinuta de MC Myreel si DJ Robyn.

    Cinefilii vor putea viziona, in acest sfârsit de saptamâna, la „Cinema City”, in premiera urmatoarele filme:

    Planeta Maimutelor: Revolutie

    Regia: Matt Reeves Gen: Actiune, Drama, SF, Thriller
    Cu: Andy Serkis, Gary Oldman, Jason Clarke, Keri Russell
    O populatie aflata în dezvoltare, maimutele evoluate genetic conduse de Caesar (Andy Serkis), sunt amenintate de un grup de oameni supravietuitori ai devastatorului virus ce a facut ravagii în urma cu zece ani. Reusesc sa încheie temporar pace, însa aceasta se dovedeste fragila si de scurta durata, caci ambele parti se afla pe picior de razboi, un razboi ce va hotarî care va fi specia dominanta de pe Pamânt.

    New York Melody

    Regia: John Carney Gen: Comedie, Drama, Muzical, Romantic, Dragoste
    Cu: Keira Knightley, Mark Ruffalo
    Cel mai recent film al regizorului si scenaristului John Carney este o comedie sentimentala despre ceea ce se întâmpla atunci când doua suflete ranite se întâlnesc, reusind sa creeze împreuna o muzica frumoasa. Gretta (Keira Knightley) si vechiul sau prieten, Dave (Adam Levine) se iubesc din anii de liceu si compun muzica împreuna. Ei se hotarasc sa plece la New York atunci când el primeste o oferta din partea unei case renumite de discuri. Dar tentatiile pe care le aduce faima îl determina pe Dave sa se înstraineze de Gretta, care ramâne singura si trista.

    Madalina Gheta

    Prabusirea idolilor din noi

    de
    Ion Fercu
    -

    Francis Bacon (1561-1616), filosoful care ne-a spus ca a cunoaste cu adevarat inseamna a cunoaste prin cauze, ne-a daruit si un gând minunat care ne invita sa pricepem ca spiritul nostru trebuie eliberat de tirania diverselor erori, prejudecati si iluzii, denumite de el idoli.

    Filosoful englez crede ca acesti idoli pot fi clasificati in: idoli ai tribului (specifici naturii umane), idoli ai pesterii (determinati de educatia fiecarui individ), idoli ai forului (prin care sunt desemnate neconcordantele limbajului cu viata reala) si idoli ai teatrului (zamisliti de autoritatea unor sisteme filosofice si politice vechi). Idolii tribului? Isi au izvorul, spune Francis Bacon, in insasi natura omului.

    Intelectul nostru, asemanator uneori unei oglinzi false, deviind razele pe care le emit obiectele si amestecând propria sa natura cu aceea a obiectelor, rastalmaceste si desfigureaza, de multe ori realitatea.

    Idolii pesterii? Acestia sunt idoli ai omului individual. Spiritul omului este aidoma unei pesteri care intrerupe lumina naturala, din cauze precum: natura particulara a fiecarui individ, educatia, lecturile, mediul, autoritatea persoanelor admise si respectate, relatiile cu semenii. Idolii forului? Izvorul acestora este reprezentat de legaturile stabile dintre diferite grupuri umane. La aceste legaturi fac aluzie numele cu ajutorul carora ii desemnam, adica idolii forului, pentru ca oamenii se asociaza prin vorbe. Si numele prin care sunt desemnate diferite obiecte de schimb se adapteaza la inteligenta spiritelor celor mai marunte.

    Desi ar putea preveni echivocurile, asemenea cuvinte siluiesc totusi intelectul si tulbura totul, imbrâncindu-i pe oameni in dispute sterile, nefolositoare, chiar daunatoare uneori. Idolii teatrului? Provin din dogmele diferitelor filosofii sau conceptii care s-au inradacinat in spiritele noastre, care actioneaza cu o autoritate tiranica asupra acestora, spune Bacon. Putem fi cu adevarat liberi, ne sugereaza filosoful, numai daca spiritul nostru este capabil sa surpe in noi insine acesti idoli.

    Ceva mai târziu, Friedrich Nietzsche (1884-1900) avea sa ne cutremure cu ,,Amurgul idolilor”, cartea care readuce in dezbatere falsa noastra idolatrie fata de sisteme, conceptii, unele credinte, unele personalitati. Cartea este un fel de bisturiu al luciditatii menit sa taie fumul iluziilor in care omenirea a trait. Lumea, crede el, subjugata idolatriilor de tot felul, a devenit un fel de teatru ciudat al mastilor.

    Actori jalnici, interpretând roluri scrise de altii pentru ei, oamenii joaca intr-o mascarada continua, intrucit sub aceste masti nu mai exista nimic. In strategia sa de prabusire a idolilor din noi, Nietzsche este necruatator: ,,Eu pun intrebari zeului. De ce? Fiindca asa am eu chef si nu oricum, ci cu ciocanul. Si daca zeul raspunde, nu exista deliciu mai mare decat sunetul binecunoscut al vintrelor sale putrede pentru cel care poseda a doua pereche de urechi”. ,,Zeul” pe care Nietzsche il asediaza cu intrebari incomode poarta nume/chipuri diferite: Platon, Aristotel, Kant, Hegel, Rousseau, Darwin, Dante… Pe unii dintre acesti zei ii demoleaza pur si simplu. Platon are o ,,sarlatanie superioara”, Dante este ,,o hiena care face versuri in morminte”, Rousseau este ,,un idealist si o canalie intr-o singura persoana”, Kant este ,,un perfid”, Socrate are o ,,rautate de rahitic”…

    Fireste, el isi argumenteaza consideratiile. Putem sa fim sau nu de accord cu opiniile sale, dar ceea ce ramâne esential din discursul sau este marea sa declaratie de razboi împotriva tuturor intepenirilor spirituale. E nevoie de o cale de insanatosie a spiritului nostru. Iar aceasta cale este una singura: ,,de a-i trage de limba pe idoli”, ,,intrucât in lume exista mai multi idoli decât realitati”. Desi avem stiinta despre asemenea… sugestii oferite de spirite precum Francis Bacon sau Friedrich Nietzsche, câti dintre noi avem puterea sa da darâmam idolii care-si fac mendrele in spiritul nostru? Mai nou, privind in jur, observam ca unii au inceput sa aiba idoli si din lumea lumpenului politic, nu doar din cea a moral-putredului nostru showbiz.

    Bricolaje / Curată utopie

    de
    Carmen Mihalache
    -

    Cred că nu există niciun loc în lumea asta mare unde examenul de bacalaureat să stârnească o atât de mare tevatură ca-n ţărişoara noastră dragă, România. Tot aud ştiri, reportaje, perle, rată de promovabilitate, statistici. Apropo, azi am ascultat la radio o ştire haioasă: cică la un liceu, parcă la Târnava, s-a înregistrat o promovabilitate de 100%. Cum a fost posibil? Simplu, din moment ce la examen s-a prezentat un singur candidat.

    În fine, ţin minte că am citit, acum câtva timp, un articol cu un titlu formidabil de expresiv: Bacul ca un bivol neagru. Era o parafrază ironică după un film al unui grup de absolvenţi de IATC, un documentar despre inundaţiile catastrofale din 1970. Parcă vezi, aşadar, cum se năpusteşte urgia peste bieţii liceeni care se prezintă la acest examen numit, altădată, de maturitate. Examen important pe atunci, după cum era şi definit prin titulatură, şi care-ţi asigura şi un loc de muncă.

    Aşa cum se mai întâmplă în alte ţări, de pildă, în Germania, deşi, de când cu criza, s-au schimbat şi pe acolo treburile. Oricum, de corupţie şi de fraude nici nu poate fi vorba prin landurile nemţeşti, care au propriile regulamente de funcţionare a sistemului de învăţământ, decizând asupra materiilor, a modului cum sunt predate, asupra examenelor, etc.

    Revenind la oile (dar şi la loazele) noastre, întrebarea este la ce le foloseşte acest examen, care-i dă peste cap pe mulţi. Pricină din care, nici nu se mai prezintă la probe. Cu diploma de bac ce să faci? Da, poţi să te duci mai departe, la o facultate. Dar ce înseamnă acel „mai departe”? Pentru că, din nou vine întrebarea: da’ cu diploma de la facultate ce să faci? Că locuri de muncă nu sunt. Bine însă că sunt iniţiative al naibii de „deştepte”, vezi ordonanţa de urgenţă dată de guvern (privind învăţământul), vezi a treia sesiune de bacalaureat. E clar, vom avea tot mai multe cooperative de fabricat şomeri cu diplome, cu studii superioare.

    Ca la noi, la nimenea, cum le ştii dumneata, bobocule, mai rar! Uite-aşa îţi vine să te tot minunezi, precum coana Eftimiţa la câte auzi şi vezi. Cum să mai ai încredere într-un sistem de învăţământ în care este o brambureală totală, unde se fac încontinu schimbări, mai mult stricând decât dregând ceva? Dar bacul chiar că este o spaimă colectivă, un bau-bau afurisit de toată lumea. Povestea asta cu selecţia este însă una foarte gravă şi serioasă.

    Oare e bine ca instituţiile de învăţământ să fie nişte locuri unde să treci prin chinuri, să tremuri la examene, să fii împins, tot din spaima de eşec, la tentative de furt? De ce ar trebui, aşa cum se întreabă K.R. Popper într-o lucrare foarte cunoscută despre societatea deschisă şi duşmanii ei, ca sistemul educaţional să fie transformat într-o pistă de alegare cu obstacole?

    Unii oameni, din interiorul sistemului, afirmă tranşant că selecţia (de care, desigur, este nevoie în societate) făcută aşa cum este acum, e departe de a fi una bine gândită. Adăugând că funcţia principală a educaţiei este una cu totul şi cu totul alta. La care ar fi bine să se revină cât mai curând. Deşi mă îndoiesc de faptul că interesează pe cineva cu adevărat, dintre cei aflaţi la putere, ca învăţământul nostru să fie performant şi să formeze oameni, personalităţi, competenţe, conştiinţe, etc. Curată utopie, nu-i aşa?

    Isi doreste sa aduca frumusetea printre oameni prin pictura, sculptura sau fotografie

      de
      Deșteptarea
      -

      „Sculptura este una dintre artele care nu pot fi facute decât cu mare efort”, spunea Emil Simandan; atunci cum poate o tânara firava sa dea forme speciale lemnului si sa atraga atentia prin creatiile sale?! Aceasta a fost prima intrebare care mi-a venit in minte atunci când am vazut-o pe Nicoleta Margineanu, eleva in clasa a X-a la Colegiul de Arta din Bacau, in clasa cu specialitate sculptura.

      Nicoleta a ales sa studieze artele luând drept sursa de inspiratie natura, cu frumusetea ei, si fotografia. „Ma inspira fotografia si energia oamenilor. Fiecare om se regaseste in ceva anume, iar eu am gasit in jurul meu ceea ce am nevoie pentru a crea”, afirmat Nicoleta. Munca sa poate fi dovedita prin desene, picturi, modelaj, natura statica, schite in carbune, picturi pe perete si sculpturi. A participat la diferite concursuri si a primit premii pentru expozitiile sale. La Muzeul de Istorie a avut expuse icoane, creatii cu teme istorice, cum ar fi Istoria Românilor sau Roma Antica. Cea mai mare pictura a sa a fost realizata pe o plansa de 50×70 cm, iar cea mai mica pe 20x15cm.

      Cocheteaza si cu modellingul

      Nicoleta ar dori sa-si continue studiile in afara, dar daca nu va fi posibil, va alege sa studieze Artele Vizuale in Bucuresti sau in cadrul Facultatii de Arta „George Enescu” din Iasi.
      Pe lânga arta, Nicoleta iubeste modellingul si a inceput chiar o cariera in acest domeniu in urma cu câteva luni. „Nu este chiar atât de simplu pe cât pare sa fii model”, mi-a spus. „Trebuie sa ai o anumita carisma pentru a fi aleasa spre a deveni model. Aici depinde foarte mult de gusturile managerului si de tine ca om. Trebuie sa fie o bucurie sa se lucreze cu tine si sa ajuti asa cum poti pentru ca sedintele foto sa fie reusite si sa dai ce ai mai bun din tine.”

      Nico2 BUNA

      In ciuda bucuriei de a-si cladi aceasta cariera cu baze stabile, Nicoleta este oarecum dezamagita de faptul ca trebuie sa faca naveta intre agentia de modelling din Bucuresti si Liceul de Arta din Bacau. Am intrebat-o daca nu ii este greu si daca se descurca cu amândoua si mi-a raspuns ca are parte de sprijin atât din partea parintilor, cât si din partea profesorilor care o ajuta sa isi indeplineasca ambele vocatii. „Chiar daca trebuie sa petrec pe drum 5 ore pentru ajunge la agentie si sa fie nevoie de prezenta mea acolo fie doar pentru 5 minute, am o bucurie si o satisfactie mare ca beneficiez de aceasta posibilitate si ca reusesc sa imi urmez visul”, a mai adaugat Nicoleta. Admira in mod special una dintre modelele Victoria Secrets, Candice Swanepoel si isi doreste sa ii calce pe urme. „Candice are o frumusete aparte, este naturala si gratioasa si mi-as dori tare mult sa o pot cunoaste personal.”

      Arta si natura

      Am fost curioasa sa aflu ce va dori sa faca pe viitor, daca va ramâne in acest domeniu si cum planuieste sa evolueze atât in arta, cât si in modelling. Am primit un raspuns relativ simplu:
      „Pentru modelling este o anumita vârsta sau mai bine zis o anumita perioada pâna la care poti atinge apogeul sau te poti remarca in mod deosebit. Mie mi-a placut latura aceasta deoarece se merge mai mult pe naturalete, expresivitate si particularitati ale chipului. Mi-ar placea sa am posibilitatea de a merge inainte si sa ajung un model cunoscut, insa aici nu tine doar de mine. Cât despre arta, voi face in continuare ceea ce imi place si ma voi lega de natura si de frumusetea omeneasca ca si pâna acum, incercând sa o exprim si sa o subliniez cât mai bine.”

      In timpul liber, voluntar

      Arta, modelling, sport si gastronomie- iata câteva dintre pasiunile Nicoletei. „Imi place sa gatesc, dar din pacate nu am suficient timp sa fac asta la scala mai mare, sa zic asa, dar pentru familie reusesc mereu cu mare drag, iar inotul este unul dintre sporturile care imi da si vitalitate, dar care ma ajuta sa imi modelez si trupul”, explica. Pe lânga toate acestea, Nicoleta face voluntariat la Asociatia „Da mai departe”, la „Valoare plus” si la „Favor”. Ii place foarte mult sa fie implicata 100 la suta in programele de acest gen, sa relationeze cu oameni noi si sa dea mai departe spiritul de ajutor copiilor, printr-un exemplu bun.

      Planuri de viitor

      Planurile sale din viitorul apropiat se indreapta spre voluntariat, modelling, expozitii de pictura si nu numai.

      „Imi place ceea ce fac acum si asta ma ajuta sa imi creez o anumita atmosfera constructiva, iar oamenii din jurul meu ma indruma si ma incurajeaza sa reusesc sa fac asta la un nivel ridicat. Vreau cu aceasta ocazie sa aduc multumiri speciale doamnei profesoare Lazureanu Ionela si domnului profesor Lazureanu Ioan pentru toata atentia dumnealor si pentru sprijinul acordat. Imi doresc sa pot aduce frumusetea printre oameni prin pictura, sculptura sau fotografie si am increderea ca voi reusi sa fac acest lucru intocmai”, a concluzionat Nicoleta Margineanu.

      Elena Paula Rusu,
      Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau

      Dreptul la secol

      de
      Ioan Dănilă
      -

      Există, se ştie, o proprietate a termenilor. Când vrem să construim contexte despre fragmente dintr-o însumare de o sută de ani, nu vom fi crezuţi dacă vorbim despre orice diviziune a acestei unităţi de timp, ci doar de sfert, jumătate, trei sferturi sau început/sfârşit de secol/veac. Probabil că aceasta a fost raţiunea pentru care seria 1989 a Liceului Pedagogic „Ştefan cel Mare” Bacău nu s-a întâlnit nici după zece ani, nici după douăzeci, ci după 25, pentru a avea… dreptul la secol. (Să mai spună cineva că nu a crescut speranţa de viaţă a românilor…)

      Nu e o noutate: astfel de întâlniri au cota lor de inedit, încât greu pot fi identificate două la fel. Clasa a XII-a A, profil pedagogic, a ilustrat ceea ce Ioan Nicola numea în 1978 „sintalitatea colectivului de elevi” şi a demonstrat, după un sfert de veac, că deţine o solidă coeziune/personalitate. Ca atare, Crenguţa Broscăuţeanu le-a compus o poezie, Mihai Lupuşoru, Aurel Jămneală şi Liliana Avădănii le-au transmis vorbe frumoase, iar prima lor dirigintă, Elena Bontea, l-a evocat pe dascălul ei de română din facultate, academicianul Al. Graur: „Daţi egală importanţă limbii române şi pregătirii metodice! Consideraţi că practica din studenţie e doar un avertisment pentru cât de bine ar trebui să concepeţi o lecţie!”

      A venit şi rândul lor, pentru o reîntoarcere în timp plăcută şi fertilă. „Te ştiam la Milosu, în comuna Lipova. Acum unde eşti?” (Întrebare pentru colega care a combinat… mila cu mâlul, adică pe î cu â) „În Şcoala Mihail Andrei, unde învăţ acum, avem an de an Concursul de limba română ce poartă numele marelui profesor, care a preferat să facă naveta Buhuşi-Bacău, pentru a pregăti învăţători ş educatoare aici, în Liceul Pedagogic” (Cezarina Gheorghiţă). „Păstrez şi acum mapa de limba română din liceu, plină de coduri. E obosită de atâta foială, dar mi-a fost de mare folos. Şi-acum aş şti să spun ce înseamnă II.B.3.1: vocabular (după fonetică, /I/), mijloace de îmbogăţire a lexicului (după unităţi lexicale, /A/), schimbarea valorii gramaticale (după derivare, /1/, şi compunere, /2/) şi substantivizare (de exemplu, Am luat un zece. Îl merit, domnule profesor?)”.

      Da, îl merită, cum l-a meritat şi Cristina Alexa, olimpică naţională la limba şi literatura română, iniţiatoarea întâlnirii.

      Două tranzacţii inedite ne-au pus pe gânduri la modul cel mai serios: „Nu mă dau pe patru absolvenţi de după 1990!” (A doua tristă ofertă era ceva mai aspră: „Cu şase învăţători de azi mă iau la trântă şi-i birui!”) Am cerut detalii: cei ce au terminat Pedagogicul spre anul 2000 au beneficiat de patru (chiar cinci) ani de limba română, disciplină separată de literatura română, cu teză semestrială şi manuale distincte (IX-X, pentru noţiuni generale, fonetică, vocabular, morfologie, şi XI-XII, pentru sintaxă). Acum, în programa specializării Pedagogia învăţământului preşcolar şi primar din toată ţara, probabil, limbii române îi este alocat un singur semestru.

      Se poate schimba ceva? Da: toate universităţile din ţară care au specializarea P.I.P.P. să rezerve disciplinei limba română două sau trei semestre, în care să încapă teoria comunicării, noţiuni de fonetică, elemente de lexic, morfologie şi sintaxă, precum şi noţiuni de stil şi compoziţie. Nu mai vorbesc de aplicaţii…

      Reguli noi privind valabilitatea rovinietei

      de
      Florentin Radu
      -

      Bacauanii care si-au schimbat numarul de inmatriculare al masinii nu vor mai plati inca o data rovinieta pentru a putea circula pe drumurile nationale. Masura se aplica de vineri, ca urmare a intrarii in vigoare a modificarilor intervenite la Ordonanta Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România.

      Normativul, aparut marti, 8 iulie, simplifica regulile privind valabilitatea rovinietei când este schimbat numarul de inmatriculare a masinii, scutind, totodata, noi vehicule de la plata acestei taxe. Pâna acum, formularul-tip al cererii se descarca de pe pagina de internet a CNADNR, dupa care era completat si depus la unul dintre punctele de lucru ale Companiei, atasând si cartea de identitate a autovehiculului (copie si original).

      De vineri, insa, rovinieta isi va mentine valabilitatea, în conditiile în care, în baza de date a autoritatii de înmatriculare, este operata modificarea respectiva.

      În acest sens, autoritatea de înmatriculare este obligata sa asigure, pe baza de protocol, accesul zilnic al Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din România – S.A. la baza de date privind modificarile cu privire la schimbarea numarului de înmatriculare.Tot de astazi, in lista celor care vor fi scutiti de tariful de drum vor fi incluse masinile Serviciului Român de Informatii, ale Serviciului de Informatii Externe, ale Serviciului de Telecomunicatii Speciale si ale Administratiei Nationale a Penitenciarelor, precum si cele ale Societatii Nationale de Cruce Rosie din România.

      Rovinieta a fost introdusa in 2002 si reprezinta taxa luata de stat pentru utilizarea, pe parcursul unei perioade date, a retelei de drumuri nationale din România, concesionata CNADNR.

      Aceste taxe variaza, in functie de durata de utilizare a drumurilor si de tipul autovehiculului, intre 3 euro (pentru 7 zile) si 28 de euro (pentru un an de zile). Cei care circula fara rovinieta risca sanctiuni cu amenda (intre 250 si 500 lei), dar si cu plata unui tarif de despagubire (de 28 de euro).

      Politistii „predau” lectii de prevenire si in vacanta

        de
        Geta Panaite
        -

        Si pe timpul vacantei de vara politistii de la Compartimentul de Analiza si Prevenirea Criminalitatii, dar si cei de la Serviciul Rutier Bacau desfasoara o serie de activitati de prevenire. Acestea sunt adresate copiilor si adolescentilor si urmaresc cresterea gradului de siguranta dar si reducerea riscului ca acestia sa adopte comportamente delincvente.

        In aceasta perioada, ca urmare a unui parteneriat intre Inspectoratul de Politie Judetean (IPJ) Bacau si Fundatia de Sprijin Comunitar Bacau, ofiterii de la prevenire merg in scolile de vara din localitatile Colonesti, Dealu Morii, Godinesti, Bacau, Motoseni, Podu Turcului, Rachitoasa, Panu. „O prima activitate a fost desfasurata la scoala de vara din comuna Motoseni, Centrul Fântânele, în activitate fiind implicati aproximativ 90 de adolescenti”, spune insp. pr. Narcisa Butnaru, purtator de cuvânt la IPJ Bacau.

        Si politistii de la Biroul Rutier Bacau au mers la Fundatia Don Bosco, unde au stat de vorba cu peste 500 de copii, cu vârste între 6 si 14 ani, implicati in activitatile scolii de vara de aici. Le-au fost prezentate semnele rutiere, li s-a explicat de la ce vârsta pot merge cu bicicleta, dar si cum sa traverseze strada. Activitatile vor continua pe tot parcursul vacantei atât la scolile de vara din mediul rural cât si în Centrele de Agrement Valea Budului si Salatruc. (G.P.)

        „Recomandarile transmise de politisti s-au referit la atitudinea si comportamentul ce trebuie adoptate de fiecare adolescent pentru a nu fi implicat în savârsirea de fapte antisociale sau pentru a nu deveni victima a infractiunilor”
        insp. pr. Narcisa Butnaru, purt. cuv. IPJ Bacau

        Incendiu de la un trasnet

          de
          Geta Panaite
          -

          Un spatiu comercial din comuna Brusturoasa a fost cuprins de flacari, miercuri seara. Un trasnet a lovit cladirea si s-a declansat incendiul.

          Pompierii de la Detasamenul Comanesti au intervenit imediat si au reusit sa stinga focul.

          Flacarile au distrus in final 60 de mp de cladire si 5 mc de lemn de foc.

          Aurolacii cauta normalitatea la Adapostul „Morcoveata”

            de
            Ramona Ionescu
            -

            Adapostul de zi si de noapte „Morcoveata” a devenit casa pentru multi dintre aurolacii minori ai Bacaului. Munca de teren a angajatilor acestui centru presupune inclusiv contactul cu tinerii care consuma aurolac.

            „Noi mergem pe strazi, le spunem ca vrem sa-i ajutam, ca le servim o masa calda, ca pot face o baie calda la noi si pot primi haine curate. Conditia pe care le-o punem din start este aceea sa nu vina cu punga de aurolac la noi”, declara Mihai Buganu, seful centrului. Majoritatea tinerilor care vin odata la „Morcoveata”, se intorc aici de fiecare data. Au ajuns sa-i cunoasca pe oamenii care lucreaza aici si nu mai fug de ei cand ii vad pe strada. Copiii strazii, cunoscuti printre noi drept aurolaci, sunt tineri care provin din familii destramate.

            „Pe unii dintre ei am reusit sa-i recuperam partial, insa, in momentul in care intra in sevraj, ei merg la Pediatrie. Altii, in stare mai grava, ajung la Socola Iasi. In anul 2013 au mers acolo sapte consumatori, iar anul acesta avem deja doi tineri internati in spital, sub tratament psihiatric”, spune Buganu. Specialistii spun ca efectul toxic al aurolacului asupra sanatatii este mai devastator decat al cannabisului.

            Inhalarea gazelor de aurolac – bronz aluminiu, bronz argintiu sau bronz auriu – afecteaza grav sistemul nervos central, pe termen lung, iar cei care il consuma pot ajunge sa comita acte de talharie pentru a-l procura. Efectele aurolacului apar la cateva secunde dupa inhalare si variaza de la vorbire neclara, incapacitatea de a-si coordona miscarile si euforie, pana la o perioada de depresii si halucinatii. Se pare ca dupa inhalari repetate, consumatorii se simt mai putin inhibati.

            Efectele includ stari de greata, voma, ameteala si durere de cap prelungita. Intoxicatia dureaza cateva minute, de aceea consumatorii cauta adesea sa isi prelungeasca starea continuand sa inhaleze substanta pe parcursul catorva ore. In astfel de momente, aurolacii isi pot pierde cunostinta sau pot muri subit, inhalarea putand duce la stop cardiac.

            „Tocmai pentru a evita astfel de situatii incercam sa mentinem legatura cu ei si sa le oferim servicii sociale. Pe cativa dintre consumatori i-am reintegrat in familie, unde continua tratamentul specific. Pe altii, ii pierdem, pentru ca noi concuram cu ce le ofera strada. La noi primesc hrana si haine, insa, in strada castiga bani din cersit si asa isi procura substanta.

            Am cerut comunitatii in repetate randuri sa nu mai dea bani in strada copiiilor si sa-i indrepte pe acestia spre centrul nostru”, a precizat Mihai Buganu, seful Adapostului de zi si de noapte pentru copiii strazii „Morcoveata”, centru aflat in subordinea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilui Bacau.

            Anton Duma a pedalat pâna acum 1.800 km pentru Betania

              de
              Geta Panaite
              -

              Biciclistul Anton Duma, care a pornit intr-un tur al României pentru promovarea Asociatiei Betania si strângere de fonduri pentru 28 de tinere ocrotite de asociatie, a parcurs pâna acum aproape 1.800 de km. Acesta a acceptat sa cutreiere toata tara pe doua roti si sa spuna povestea acestor fete, care nu au sprijinul familiei, tuturor celor dispusi sa asculte si sa ajute.

              Anton si-a propus sa parcurga 5.000 de km si sa strânga 5.000 de euro, bani ce vor fi folositi pentru ca tinerele sa porneasca pe un drum propriu in viata dupa finalizarea cursurilor. „Am ajuns la Moldova Noua. Sunt in grafic ca si deplasare. Am parcurs pâna acum aproape 1.800 de km si s-au donat circa 1.000 de euro. Cu banii este mai greu. Trebuie sa-i explici fiecaruia in parte de ce faci si pentru cine faci asta, iar suma nu este tocmai cea anticipata. Este mai greu decât am crezut, dar trebuie sa fim optimisti si sper sa recuperez pâna la final”, spunea, ieri, Anton Duma.

              A pornit din Bacau in urma cu aproape o luna si a trecut prin Roman, Tg. Frumos, Iasi, Vaslui, Bârlad, Tecuci, Galati, Tulcea, Constanta, Bucuresti, Alexandria si Craiova.

              Oricine poate cumpara un km

              Innopteaza in cort, iar a doua zi o ia de la capat. Urmatoarele destinatii sunt Timisoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Sighetu Marmatiei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Suceava, Botosani, Brasov, Sibiu, Alba Iulia, Cluj, Dej, Bistrita, Reghin, Gheorgheni, Miercurea Ciuc si Comanesti.

              Toti cei care vor sa ajute cele 28 de fete, beneficiare ale programelor Betania, pot cumpara câte un km, din cei ce trebuie parcursi pe bicicleta, contra sumei de 1 euro, daca intra pe pagina de internet http://www.asociatiabetania.ro. In ceea ce priveste donatiile de pe traseu, acestea sunt inregistrate intr-un jurnal de calatorie stampilat pe fiecare foaie, iar banii sunt virati apoi in contul asociatiei.

              Anton Duma (47 ani), din satul Valea Mare, comuna Faraoani, a facut turul Europei pe bicicleta in peste 500 de zile, a vazut 35 de tari si a parcurs peste 58.000 de kilometri. Peste tot a promovat frumusetile tarii noastre, insa visul sau este sa faca inconjurul lumii, tot pe doua roti.

              Trei propuneri de viceprimar pentru municipiul Bacau

                de
                Silvia Patrascanu
                -

                Consilierii locali se vor intruni, saptamâna viitoare, la Centrul de Afaceri, intr-o sedinta extraordinara, pentru a stabili care dintre ei va prelua atributiile viceprimarului municipiului Bacau.

                E necesar sa ia aceasta hotarâre dupa ce Vasile Tescaru, viceprimar, a preluat la rândul sau atributiile primarului Romeo Stavarache, care este arestat.

                Deoarece liberalii au majoritate in Consiliul Local (CL) Bacau, punctul de vedere al PNL va fi decisiv. Surse din mediul politic afirma ca sunt trei consilieri care ar putea candida pentru acest post: Ilie Birzu, Neculai Nechita si Iulian Stoican.

                „Pot fi mai multi, pot fi mai putini… Noaptea e un sfetnic bun si poate se vor gândi bine ce anume implica aceasta functie. Sigur ca e placut sa finalizezi proiectele liberale aflate in derulare, dar e si o mare raspundere”.
                deputatul Lucian Ciubotaru, vicepresedinte al PNL Bacau

                Liberalii ar fi preferat ca Romeo Stavarache sa revina in functie si sa-si aleaga viceprimarul cu care va lucra, afirma Ciubotaru. Desemnat de Biroul Permanent National al PNL sa se ocupe de partea administrativa, la nivel de judet, e senatorul Dragos Luchian. Se spune ca recomandarea sa va conta foarte mult, insa parlamentarul da asigurari ca totul se va desfasura democratic.

                „Nu vreau sa ma amestec. Eu doar voi monitoriza si voi coordona acest proces pentru ca totul sa se desfasoare corect. Consilierii sunt cei care vor vota”.
                senatorul PNL Dragos Luchian

                In acest week-end, Dragos Luchian se va intâlni cu ceilalti vicepresedinti ai PNL (parlamentarii de Bacau, Mihai Ichim, presedinte de onoare al PNL Bacau, si Viorel Miron, primarul Comanestiului) pentru a analiza impreuna candidaturile. Propunerea lor va fi prezentata Biroului Permanent Judetean, iar decizia acestuia va fi obligatorie pentru toti consilierii liberali.

                Fantoma parcarii de pe “Costachi Negri”

                  de
                  Gheorghe Bălțătescu
                  -

                  Linistea si confortul dintr-o zona a Bacaului a fost data peste cap printr-o decizie a Primariei Bacau care, spun mai multi locatari, a vrut sa faca bine si a iesti foarte prost.

                  Nu-i un caz singular. In lista de lucrari pentru reabilitarea si asfaltarea unor strazi, cum este de exemplu Mioritei, pe toata lungimea ei, a fost cuprinsa si o parcare ecologica pe strada Constachi Negri, in spatele Postei 8, lucrare ceruta si de locatarii din blocurile adiacente, deoarece efectiv nu exista un loc special pentru parcarea masinilor.

                  Insa, a fost si nu e…Lucrarea a inceput furtunos, cu mult inainte de Sfintele Sarbatori de Pasti, insa nu dupa proiectul initial, afirma unii locatari, ci dupa cum au dictat interesele altora, care s-au improprietarit cu câte o bucata buna din domeniul public, insa asta este o alta problema.

                  Au fost taiati niste copaci, s-au mutat tomberoanele pentru gunoi pe strada Logofat Tautu, colt cu C. Negri (dar si acest lucru merita tratat separat).

                  “Au trecut mai bine de cinci luni de când s-au apucat de lucrare, au sapat o gorapa pe toata lungimea viitoarei parcari, adânca de o jumatate metru, au reusit si au carat surplusul de pamânt, dupa care s-a instalat linistea. Nu s-a mai facut nimic, toti locatarii de la cel putin trei blocuri fiind blocati efectiv.

                  Dar cel mai grav este ca in zona nu poate sa intre o Salvare, o masina a pompierilor, daca, Doamne fereste se intâmpla ceva, iar daca ploua nu mai poti trece, se formeaza o adevarata piscina mocirloasa”, ne spune Luminita Popa, de pe strada C. Negri.

                  Cele relatate de cititoarea noastra aveau sa fie confirmate si de alti locatari din zona, dar si de aparatul de fotografiat. Situatia este mult mai dramatica, in conditiile in care nici aleea dintre blocurile 10 si 6 nu este suficient de larga pentru a permite accesul masinilor de interventie.

                  Intr-o situatie disperata, Gheorghe Nicolae, de la blocul 10, fiind nevoit sa-si transporte mama, bolnava, pe brate pâna la masina Salvarii, mai bine de 70-80 de metri, intr-o patura, deoarece masina nu a putut intra la scara blocului, din cauza imensului sant unde ar fi trebuit sa fie amenajata parcarea mult promisa si necesara.

                  Locatarii mai spun ca au reclamat la Asociatia de proprietari, la sefii de scara care, la rândul lor, au cerut explicatii si lamuriri de la Primaria Bacau, insa nu s-a rezolvat nimic.

                  “La ultima discutie, ne-au promis, din nou, ca se va rezolva, insa a fost nevoie de refacerea proiectului si despistarea unei alte surse de finantare pentru inlocuirea unei conducte de apa”, declara Viorel Cozma, presedintele Asociatiei de proprietari 55.

                  Au trecut cinci luni de când zeci de locuitori de pe Costachi Negri asteapta sa fie finalizata parcarea sau, macar, daca mai dureaza mult, sa fie pus un strat de balast, pentru a facilita accesul pe aleea principala. E mult?, se intreaba locatarii de pe Costachi Negri.

                  De la Primarie, purtatorul de cuvânt IonutI Tomescu ne face urmatoarele precizari: “Lucrarea este finantata cu fonduri europene, ca toata lucrarea din zona. Pe parcursul executarii, s-a descoperit o conducta de alimentare cu apa, prea la suprafata si foarte veche.

                  A trebuit refacuta documentatia si depistarea surselor de finantare. In urma discutiilor, CRAB (Compania de Apa) va finanta inlocuirea conductei sIai montarea ei la o adâncime mai mare, astfel ca, asiguram locatarii din zona, lucrarea va fi finalizata pâna la sfârsitul lunii august 2014. Le cerem scuze pentru disconfortul creat.”

                  E bine si la sfârsitul lunii august, ne-a spus cetatenii, numai sa nu se intâmple ca si pâna acum.

                  DNA si roiul de viespi

                  de
                  Ovidiu Pauliuc
                  -

                  Arestarea primarului Stavarache a iscat patimi pe care politicienii locali, dar si angajatii din aparatul administrativ, se straduiesc sa le tina cât mai putin vizibile.

                  Orice intrebare privind soarta administratiei locale cel putin in perioada imediat urmatoare primeste ca raspuns ori tacere, ori un alambic de vorbe din care greu se intelege ceva. Oameni ai primarului sau nu, cu totii se pun la adapost in spatele unei clamate diplomatii, pentru a-si feri interesele orice s-ar intâmpla in viitor.

                  Cu altii la conducere, evident ca se schimba si regulile jocului. Exista insa printre cei care stau la pânda niste indivizi ce au certe caracteristici cameleonice, profitori ai oricaror regimuri politice si lideri in preajma carora si-au ascuns afacerile si la ale caror mod de lucru s-au adaptat instantaneu.

                  Nu le dam numele, dar e suficient sa le observam parcursul politic, trecerea dintr-o barca in barca in alta cu maxima usurinta, afacerile tot mai infloritoare sau chiar modul in care si-au plasat rubedeniile in posturi caldute.

                  Daca e sa ne referim strict la politica, din vorbele sforaitoare ale lui Crin sau Iohannis, cum ca Bacaul este una dintre cele mai puternice organizatii de partid din tara, parca s-a ales praful.

                  Sefii de la Bucuresti au numit alt lider pe plan local, pe care insa liberalii de aici il resping. Poate nu toti, dar situatia e destul de tensionata, fiindca bacauanii ar fi dorit pe altcineva, si nu neaparat pe un apropiat al primarului, cum s-a intâmplat.

                  Si astfel a iesit la iveala si mai clar ca unitatea de nezdruncinat a organizatiei este o vorba fisurata.

                  Pâna una-alta, atributiile de primar le-a preluat un viceprimar. Exista destule persoane in primarie si in mediul de afaceri local care spun ca se simt bine cu actualul primar de conjunctura.

                  Si-apoi, probabil ca in Primarie se aude mai putin de spagi, cel putin in aceasta perioada, când parfumul folosit de domnii de la DNA inca nu s-a risipit de pe holuri.

                  Ramâne de vazut daca primarul Stavarache se intoarce in Primarie. Dupa supararea afisata si modul de reactie dupa prima coliziune mai serioasa cu DNA-ul, din aprilie, când a spus ca nu mai semneaza nici un act in Primarie, judecati dumneavoastra cum va reactiona acum.

                  Care sunt acele institutii?

                  de
                  Răzvan Bibire
                  -

                  Presedintele Traian Basescu a declarat cât se poate de oficial ca a discutat „cu unele institutii ale statului” posibilitatea ca el sa demisioneze iar, in urma acelor discutii, a renuntat pentru ca „nu ar fi dat nici o sansa candidatului dreptei”.

                  Ne-am obisnuit de zece ani ca presedintele României sa fie un jucator activ pe scena politica. Nu este ok, dar niste distinsi intelectuali ne-au spus ca se poate interpreta Constitutia in acest sens si ca presedintele Basescu poate ceea ce li s-a interzis presedintilor Iliescu si Constantinescu: sa se amestece in viata politica.

                  Este, insa, pentru prima data când domnul presedinte ne anunta ca „institutii ale statului” se amesteca brutal in viata politica si au preferinte de dreapta. este pentru prima data când aflam ca exista organisme de stat care se pronunta deschis nu pentru un anumit candidat, ci pentru o doctrina.

                  In mod normal, intr-o tara civilizata ar fi izbucnit un scandal politic.

                  România, nefacând parte din tagma tarilor civilizate, este scutita de declansarea vreunei anchete in aceasta problema.

                  Disputa ramâne, pâna la urma, una pur academica. Raspunsul de bun simt il stim: situatia este inacceptabila intr-un stat de drept. daca am intreba Curtea Constitutionala, vom afla, mai mult ca sigur, ca nu exista nici un conflict, totul este doar o iluzie. Daca vom intreba cetatenii, vom primi ridicari din umeri si fete mirate.

                  Totusi, ar fi interesant sa aflam care sunt acele institutii ale statului care i-au vorbit domnului Basescu de doctrine, de dreapta si de candidati. Nu de alta, dar poate domnul presedinte fiind foarte greu de demis, am putea sa facem propuneri in acest sens pentru domnii de la acele institutii.

                  Caci este extrem de periculos pentru Stat si societate ca sefii unor institutii publice sa dea verdicte in privinta doctrinelor politice.

                  Acesta este atributul suveran al alegatorilor, nu al unor lideri vremelnici.

                  Fiica i-a infipt surubelnita in picior

                    de
                    Geta Panaite
                    -

                    Un barbat, in vârsta de 62 de ani, a cerut ajutorul medicilor de la Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti dupa ce fiica sa i-a infipt o surubelnita in picior.

                    Intre cei doi s-a iscat un conflict spontan in timp ce erau la domiciliu, iar la un moment dat fata si-a atacat tatal.

                    Din fericire, rana nu a fost grava si nu a avut nevoie de internare. Femeia risca acum sa fie cercetata penal.

                    Activitati cu elevii si in vacanta la Scoala Al.I.Cuza”

                      de
                      Roxana Neagu
                      -

                      Scoala Gimnaziala „Al.I.Cuza”, in colaborare cu Primaria Bacau si Asociatia Parintilor de la aceeasi unitate de invatamânt, a organizat a patra editie a „Scolii de vara”, un proiect la care au participat, in perioada 30 iunie – 10 iulie, cadre didactice si peste 100 copii de toate vârstele.

                      Pe parcursul celor doua saptamâni de activitati, elevii au participat la ateliere adaptate lor, pe paliere de vârsta, care si-au propus un mod de lucru interactiv si agreabil. Scoala de vara pentru cei mici a cuprins ateliere tematice si activitati ludice, cum ar fi teatru de improvizatie, informatica, decoratiuni si fantezie din hârtie, origami, sport, cursuri de dans, atelier de desing, comunicare prin joc si culoare, foto, team-building , mini-chef si excursii tematice.

                      „Toate atelierele au fost foarte indragite, elevii s-au distrat, au invatat lucruri inedite si si-au facut noi prieteni. Este al patrulea an in care institutia noastra organizeaza acest proiect de vara.”
                      prof. Doinita Sirbu, director Scoala „Al.I.Cuza” Bacau

                      Produsele realizate de copii in cadrul atelierelor au facut deja, si vor face in continuare, obiectul unor expozitii ce pot fi vizitate de parinti pe culoarele unitatii de invatamânt.

                      Sămânţa cuvântului lui Dumnezeu

                      de
                      Deșteptarea
                      -

                      Ştim că adesea Isus vorbea în parabole, adică folosind scurte istorisiri, pentru a spune ceva ce ascultătorii trebuiau să înţeleagă singuri. Era o modalitate de a învăţa care îi provoca pe ascultători să nu rămână pasivi, ci să devină personal interesaţi în a se întreba asupra sensului lucrurilor şi cuvintelor, şi să caute activ adevărul lucrurilor.

                      Pentru a înţelege parabola semănătorului pe care liturgia Bisericii ne-o propune în cea de-a XV-a duminică de peste an, trebuie să ţinem cont de momentul istoric în care însuşi Isus a relatat-o. După primele entuziasme trezite de predica şi minunile sale din Galileea, Isus a început să întâlnească opoziţie, neînţelegere şi multă indiferenţă. În comparaţie cu aşteptările triumfaliste ale multora, misiunea lui Isus părea să se termine cu un faliment.

                      În schimb, prin parabola semănătorului Isus afirma că, în ciuda tuturor obstacolelor şi insucceselor, sămânţa împărăţiei lui Dumnezeu răspândită de el însuşi, cu siguranţă că va încolţi şi va aduce rod.
                      Atunci când Evanghelia după sfântul Matei a fost scrisă în mod definitiv, trecuseră deja câţiva ani de la moartea şi învierea lui Isus. Predicarea credinţei făcuse deja ceva paşi, întâlnind la rândul său indiferenţă, opoziţie sau primire pozitivă. Parabola lui Isus a fost remeditată pe fundalul experienţei şi situaţiei pe care comunitatea o trăia în acel moment.

                      Astfel, în explicarea parabolei atenţia se mută de la semănător (Isus) şi de la certitudinea „succesului” misiunii, la diferitele dispoziţii ala acelora cărora le este adresat mesajul împărăţiei lui Dumnezeu şi prin urmare la diferitele reacţii faţă de cuvântul Evangheliei.

                      Un discurs care se poate aplica la multe nivele, în raportul: Evanghelie – necredinţă – indiferenţă – credinţă… Dar un discurs pe care în tot cazul fiecare dintre noi este chemat să-l aplice la el însuşi: cum am primit noi mesajul Evangheliei în viaţa noastră? Cum primim cuvântul lui Dumnezeu pe care-l ascultăm, de exemplu atunci când venim la sfânta Liturghie? Cu câtă atenţie şi cu câtă disponibilitate?
                      Poate că ne-am obişnuit prea mult să auzim expresii cum ar fi „cuvântul lui Dumnezeu”, „cuvântul Domnului”. Realitatea este că nu ne prea mai emoţionăm; toate acestea nu ne determină „să ne ciulim urechile”, ca şi când am auzi vorbindu-se despre ceva care ne interesează îndeaproape; sau ca şi când în sfârşit auzim glasul cuiva pe care-l iubim şi pe care-l aşteptam de mult.

                      Cuvântul lui Dumnezeu riscă să cadă asupra noastră ca pe un teren arid şi dur, în care nu poate încolţi; sau ca într-un ogor plin de buruieni şi spini (multe cuvinte zadarnice, gânduri şi preocupări chinuitoare) unde nu mai este loc pentru ca el să poată încolţi, dezvolta şi aduce rod.

                      Dumnezeu a semănat în lume cuvântul său. Acest cuvânt este Isus însuşi, „Cuvântul” făcut trup: o sămânţă plină de promisiuni şi speranţe pentru întreaga omenire; sămânţă înghiţită de pământ în Vinerea Sfântă, dar care a încolţit şi răsărit miraculos în dimineaţa Paştelui; sămânţă zdrobită de greutatea întregului rău din lume, dar devenită rodnică, prin puterea Duhului, în toţi aceia care cred în logica iubirii.

                      Pr. Gabriel-Iulian Robu, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

                      Cod Galben de ploi si vijelii, de joi, de la ora 18,00, până vineri seara

                        de
                        Deșteptarea
                        -

                        Administrația Națională de Meteorologie /ANM/ a emis, joi, două avertizări Cod Galben de instabilitatea atmosferică, ce vor intra în vigoare din această seară de la ora 18,00, urmând să expire vineri la ora 23,00, și vor afecta majoritatea regiunilor țării, inclusiv Municipiul București.

                        Potrivit prognozei, în intervalul 10 iulie, ora 18,00 — 11 iulie, ora 09,00, un număr de 35 de județe vor fi afectate de instabilitatea atmosferică, la început în Crișana, Banat, Oltenia și zonele de munte, apoi și în cea mai mare parte a Munteniei și jumătatea de nord a Moldovei.

                        Vor fi averse cu caracter torențial, frecvente descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului, ce vor lua și aspect de vijelie și căderi de grindină. Cantitățile de apă vor depăși local 20-25 de litri/mp și, izolat, 50-60 de litri/mp.

                        De asemenea, în perioada 11 iulie, ora 09,00 — 11 iulie, ora 23,00, vor fi intervale cu instabilitate atmosferică accentuată în 28 de județe din jumătatea de nord a țării și în zona de munte. În plus, sunt prognozate averse ce vor avea caracter torențial și se vor semnala descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului cu aspect de vijelie și căderi de grindină. Cantitățile de apă vor depăși local 20-25 de litri/mp și, izolat, 40-50 de litri/mp.

                        În cazul ambelor avertizări meteorologice, specialiștii ANM precizează că astfel de manifestări de instabilitate vor fi posibile și în restul teritoriului, dar pentru intervale scurte de timp. AGERPRES

                        1...3.8583.8593.860...5.883Pagina 3.859 din 5.883

                        ULTIMELE ȘTIRI