Cadavrul unui tanar a fost scos, astazi, de pompierii bacauani din canalul de fuga al hidrocentralei Bacau.
Se pare ca este vorba de tanarul dat disparut acum cateva zile de familie si care a incercat sa se scalde in canal si n-a mai aparut la suprafata.
Corpul tanarului a fost recunoscut de familie si a fost preluat de Serviciul de Medicina Legala in vederea efectuarii necropsiei.
Echipa Centrului de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica Racaciuni (CRRN) din Bacau a inregistrat rezultate notabile la competitia „Relay Run around Europe”. Anul acesta, au fost concursul a fost organizat in sapte etape care s-au desfasurat intre Leipzig (Germania) – Rynica (Polonia), in perioada 28 iunie – 5 iulie 2014.
„Relay Run around Europe” a fost urmat de a 54-a editie a Decatlonului care a avut loc in Rynica – Polonia, in perioada 6-8 iulie. Probele decatlonului au constat in alergare 50 m si 200 m, saritura in lungime, saritura in inaltime, sut la poarta, aruncarea greutatii, aruncarea mingii de oina, aruncarea la cosul de baschet, bocce, golf.
Competitia s-a desfasurat anul acesta sub sloganurile „Europa unita”, „Impartaseste bucuria cu noi” si „Suntem la fel”, ele avand rolul de a promova ideea de integrare, unitate si colaborare. ” Aceasta manifestare a fost organizata de Integrative Meeting of Friends si s-a desfasurat intre sapte localitati.
In total, atletii cu dizabilitati au parcurs 700 km. La decatlon, unde au participat noua echipe, atletii bacauani au obtinut locul II, o cupa si mai multe medalii. Acest concurs a fost ca o terapie pentru ei, iar faptul ca au primit premii si le-a fost recunoscuta munca, a contat foarte mult”, declara Marian Vatamanescu, purtator de cuvant la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bacau. Atletii de la CRRN Racaciuni au declarat la intoarcerea in tara ca desi a fost o competitie foarte solicitanta, ei sunt foarte entuziasmati.
La data de 12 iulie a.c., în jurul orei 00.30, pe strada Mărăşeşti din Bacău a avut loc un eveniment rutier în urma căruia două persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un tânăr de 25 de ani, din comuna Balcani, care conducea un autoturism pe strada Mărăşeşti, din Bacău, la intersecția cu strada Spiru Haret nu a respectat semnificaţia culorii roşu a semaforului electric și a intrat în coliziune cu un autoturism condus regulamentar de un bărbat de 30 de ani, din Bacău.
În urma coliziunii a rezultat avarierea celor două autovehicule şi vătămarea corporală a conducătorului auto de 30 de ani și a pasagerului din autoturismul său, un bărbat de 43 de ani. Cei doi au primit îngrijiri medicale la Spitalul Județean de Urgență bacău, fără a fi necesară internarea lor.
Ambii conducători auto au fost testaţi cu aparatul etilotest, iar rezultatele au fost negative.
În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
Polițiștii au fost sesizați la data de 11 iulie a.c., în jurul orei 21.30, despre producerea unui eveniment rutier cu victimă în localitatea Marginea, din comuna Oituz.
Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un bărbat de 54 de ani, din Tg.Ocna, în timp ce conducea un autoturism pe DJ.116 A, în dreptul unui imobil a efectuat o depăşire neregulamentară pe marcaj longitudinal continuu, într-o curbă la stânga, și a intrat în coliziune frontală cu un autoturism condus din sens opus de un bărbat de 55 de ani, din comuna Pîrgăreşti.
În urma impactului conducătorul auto de 55 de ani și cele două pasagere din autoturismul său, de 17 și 42 de ani, au fost transportați la Spitalul Onești pentru îngrijiri medicale.
Ambii conducători auto au fost testaţi cu aparatul etilotest, iar rezultatele au fost negative.
În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
La data de 11 iulie a.c., în jurul orei 20.30, pe DN 11, în localitatea Oituz, s-a produs un eveniment rutier cu victime.
Din primele cercetări efectuate a rezultat că un localnic de 78 de ani, în timp ce conducea un atelaj hipo pe un drum comunal, a pătruns pe DN 11 fără să se asigure, moment în care a fost acroşat de un autoturism, condus de un bărbat de 38 de ani, din aceeași comună.
În urma impactului, conducătorul atelajului hipo a fost transportat la Spitalul Oneşti pentru îngrijiri medicale și a rămas internat.
Ambii conducători au fost testaţi cu aparatul etilotest, iar rezultatele au fost negative.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Polițiștii au fost sesizați la data de 11 iulie a.c., în jurul orei 14.00, despre faptul că la Spitalul Județean de Urgență Bacău s-a prezentat o persoană de sex masculin care afirmă că a fost victima unui accident rutier.
Din primele verificari efetuate a rezultat că în jurul orei 10:00, o femeie de 37 de ani, care conducea un autoturism pe strada Mihai Viteazul din Bacău, în drepul intersecției prevazută cu sens giratoriu spre Pasajul Revoluției, a surprins și accidentat un bărbat de 57 de ani, care se afla pe partea carosabila.
Conducătoarea auto s-a prezentat la Poliția Municipiului Bacău, unde a declarat evenimentul rutier cu mentiunea că victima a refuzat sesizarea organelor de poliție.
Aceasta a fost testată cu aparatul etilotest, iar rezultatul a fost negativ. Pietonul nu a putut fi testat cu aparatul etilotest, însă i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârsirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Dupa contestatii, in judetul Bacau au mai aparut inca doua medii de 10 la Bacalaureat.
Una la Colegiul National Gheorghe Vranceanu, unde Bogdan Dumitriu (foto) a mai obtinut 20 de sutimi la Limba romana si una la Colegiul Dimitrie Cantemir din Onesti, unde Rares Secara a obtinut 10 sutimi in plus la matematica si 10 sutimi la fizica.
Guvernul va premia cu cate 3.000 de lei absolventii care au obtinut media de 10 la Bacalaureat.
„Sunt foarte multumit ca mi-a fost recunoscuta munca si acest lucru imi da incredere pe mai departe mai ales ca ma iubeste cineva acolo sus”. Cei 3.000 de lei sunt foarte bineveniti deoarece trebuie sa imi iau un laptop nou pentru cand plec la facultate”.
Bogdan Dumitriu
Judetul Bacau are, in prezent, patru medii de 10: trei la CN Gh. Vranceanu si una la Colegiul Cantemir din Onesti.
Pe podul rutier de pe strada Milcov, din Bacau, a aparut, vineri dimineata, un banner ciudat.
„Come back to Me Pui, Te Iubesc & forgive me. Ingrid” scrie pe banner.
Lumea incearca sa-si dea cu parerea. „Probabil este vorba de o femeie care si-a inselat sotul si acum ii cere iertare”, isi da cu parerea cineva.
„Sau poate nu-i vorba de cineva insurat, ca e prea tinereasca ideea”, contrazice o alta persoana.
„Nu stim cine l-a pus… Poate… Ingrid”, spune un muncitor care lucreaza sub pod.
Mesajul a ajuns de pomina, fiind raspandit si pe retele sociale.
Oricine a pus bannerul, concluzia celor care l-au vazut a fost una singura: indiferent ce ar fi facut, femeia respectiva trebuie iertata!
Primarul Romeo Stavarache, merge din proces in proces. Abia intors de la Bucuresti pe 9 iulie 2014, unde a contestat la Inalta Curte de Casatie si Justitie masura arestarii preventive, vineri, la ora 11.00, edilul s-a prezentat din nou in fata instantei, unde a contestat la Curtea de Apel Bacau masura punerii sub sechestru asigurator a mai multor bunuri imobiliare.
Se pare ca sechestrul a fost instituit la inceputul lunii iulie 2014, dupa arestarea lui Romeo Stavarache si a celorlalti doi inculpati in procesul de luare de mita, Liviu Goian si Liviu Cenusa.
Sechestrul vizeaza mai multe terenuri si cladiri din judetul Bacau, iar prin aceasta masura se urmareste recuperarea celor 2,39 milioane lei, suma despre care procurorii spun ca ar fi fost mita incasata de edil. In cazul in care edilul va fi gasit vinovat de instanta, statul va vinde din bunurile sale pentru a recupera prejudiciul creat.
Sedinta tensionata
Sedinta de vineri s-a tinut si de aceasta data cu usile inchise. Deseori, din interiorul salii de judecata se auzea vocea ridicata a lui Romeo Stavarache, semn ca acesta aducea argumente in fata completului de judecata.
Dupa aproximativ o ora de la inceperea dezbaterilor, Catalin Oncescu, avocatul primarului bacauan, a parasit sala de judecata.
„Asteptam pronuntarea la contestarea masurii asiguratorii. Clientul meu a contestat masura instituirii sechestrului pe avere, iar solutia in acest caz ii va fi comunicata in unitatea de detentie”, a declarat aparatorul lui Romeo Stavarache.
In prezent, primarul suspendat al Bacaului si ceilalti doi inculpati se afla in arest preventiv pentru 30 de zile, masura pusa in aplicare pe 1 iulie 2014, dupa ce inculpatii au incalcat conditiile eliberarii sub control judiciar, plecand cu aceeasi masina din arestul Inspectoratului de Politie Judetean Bacau.
Polițiștii din Târgu Ocna și polițiștii de investigarea fraudelor din Onești au efectuat , la data de 10 iulie a.c., o percheziție domiciliară la locuința unui bărbat de 44 de ani, din Tg. Ocna.
Au fost identificate și ridicate în vederea cercetărilor 12 kg de tutun, 787 țigarete confecționate, aproximativ 2000 foițe țigară și 3 aparate de rulat țigări.
În cauză s-a întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deţinerea în afara antrepozitului fiscal a peste 1 kg tutun de fumat.
Un bărbat căutat de autoritățile judiciare italie pentru furtul unui autocamion, în care se aflau aparate de jocuri de noroc a fost depistat de polițiști.
În această dimineață, poliţişti de investigaţii criminale din cadrul I.P.J. Bacău, sub coordonarea Direcţiei de Investigaţii Criminale – I.G.P.R., au depistat un bărbat de 21 de ani din județul Bacău, pe numele căruia autorităţile judiciare italiene au emis mandat europene de arestare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.
Cel în cauză este bănuit că, în cursul lunii martie 2014, împreună cu alte persoane, ar fi sustras un autocamion ce conţinea aparate de tip videopoker, pe care ulterior le-au vândut.
Bărbatul a fost prezentat Curţii de Apel Bacău, urmând a fi predat autorităţilor judiciare italiene.
Trei bărbați din Bacău sunt cercetați de polițiști pentru constituire în grup infracțional organizat și fals material în înscrisuri oficiale. Polițiștii au ridicat din locuințele lor mai multe înscrisuri susceptibile a fi falsificate precum și materiale și dispozitive folosite la contrafacerea acestora.
Polițiștii de investigații criminale au efectuat, la data de 10 iulie a.c., trei percheziții domiciliare la locuințele unor persoane bănuite de falsificarea și comercializarea unor înscrisuri oficiale.
Din cercetări a rezultat că din anul 2013 cei trei bărbați, cu vârste cuprinse între 31 și 34 de ani ar fi falsificat cărți de identitate, pașapoarte, permise de conducere, certificate de atestare profesională și alte înscrisuri oficiale, pe care le comercializau unor cetățeni pentru suma de aproximativ 150 de euro.
Au fost identificate și ridicate în vederea cercetărilor mai multe sisteme informatice, medii de stocare a datelor informatice, materiale și dispozitive folosite la contrafacerea înscrisurilor oficiale, precum și înscrisuri oficiale susceptibile a fi falsificate.
În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și constituirea unui grup infracțional organizat.
Activitățile desfășurate în acest caz au beneficiat de sprijinul de specialitate al ofițerilor D.I.P.I.
Tanchiştii din Batalionul 631 Tancuri din Bacău execută trageri de luptã cu armamentul de pe tancuri în poligonul Smârdan, judetul Galaţi.
VIDEO: MApN
Intre 14 si 23 iulie, la Teatrul Municipal Bacovia va avea loc cea de-a XV-a editie a Festivalului National de Teatru in Limba Româna pentru tineri, I.D. Fest.
Festivalul se va desfasura sub sloganul “I.D. Fest schimba!”, aducând modificarea profilului lingvistic in limba româna, prelungirea perioadei cu trei zile (de la 7 la 10 zile), sectiunea de One Man Show si ateliere diversificate, desfasurate pe specializari.
La aceasta editie vor participa aproximativ 200 de tineri pasionati de arta teatrala, din Bacau, Bucuresti, Timisoara, Suceava, Botosani, Panciu-Vrancea.
Trupele participante vor evolua in fata unui juriu profesionist din lumea teatrului românesc cum ar fi: Horia Suru – actor si regizor; Doru Mares – critic si actrita Coca Bloos – membru onorific al juriului. Primele patru zile ale festivalului vor fi dedicate atelierelor si work-shop-urilor, unde participantii vor avea sansa sa lucreze cu studentii U.N.A.T.C. “I.L.Caragiale” si cu absolventi ai acesteia, cu actori profesionisti, activitati ce vor ajuta la dezvoltarea si perfectionarea aptitudinilor actoricesti.
Urmatoarele sase zile vor fi dedicate spectacolelor in concurs si spectacolelor invitate, acestea desfasurându-se in intervalul orar 11.00-19.00. Intrarea va fi libera.
reportaj – interviu cu profesor Constantin Zavati, fost sef catedra chimie, la Liceul “Vasile Alecsandri” Bacau
Nu cu multe zile in urma am primit o invitatie mai putin obisnuita, careia i-am raspuns cu interes si curiozitate. Mai multi fosti colegi si elevi ai promotiei 1963 de la Liceul “Vasile Alecsandri” din Bacau au avut inspirata initiativa de a-si sarbatori fostul coleg de cancelarie si profesor de chimie, Constantin Zavati, la aniversarea venerabilei vârste de 91 de ani (nascut pe 7 iulie 1923), chiar la el acasa. “Ne-am gândit sa-i facem o surpriza, cu un buchet de flori si un tort cu dedicatie, impreuna cu urarile noastre sincere de sanatate. Profesorul Constantin Zavati a fost pentru noi un dascal adevarat, un model de seriozitate, de exigenta, ale carui principii de viata ne-am straduit sa le urmam in cariera noastra, in viata.”, ne-a spus la telefon, emotionata, doamna Maria Rusu, initiatoarea acestei inedite dovezi de dragoste si respect pentru cel care le-a fost mentor in anii de liceu.
Cinci generatii in jurul unui tort
Ne-a deschis Profesorul, ajutându-se de un cadru metalic: “N-am patit nimic pe cele doua fronturi, in razboi, si m-am accidentat banal, alunecând pe ghiata! Poftim, intrati, ma bucur sa va revad. M-ati emotionat, om in vârsta.” Si au intrat, ca in sala de clasa, doamnele Maria Finder, profesor, fosta directoare a Liceului “Vasile Alecsandri”, Lenuta Botez, profesor de chimie, la acelasi liceu, Maria Rusu, Romeo Coroi, Cornelia Andronic, Traian Grapa, fosti elevi ai sarbatoritului, Elena Ceausu, laboranta, fosta secretara sefa a liceului, Ada Murgoci, eleva acum in clasa a XI-a a Colegiului National “Vasile Alecsandri”, pe post de fotograf.
Cinci generatii s-au intâlnit intr-un apartament de pe strada Casele Nationale, pe lânga Gara. Florile au luat drumul vazelor, iar Maria Rusu a citit mesajul inscris pe tort: “La 91 de ani, Generatia 1963, pentru domnul Profesor Constantin Zavati, in bucuria existentei, stima si recunostinta.” Atmosfera s-a incalzit rapid, au inceput povestile, amintirile, la mare pret fiind fotografiile din diferite perioade. Profesorul isi priveste musafirii in tacere, incercând sa si-i aminteasca cum erau atunci. Barbia ii tremura usor, iar ochii umezi se plimba de la unul la altul, inconjurându-i cu dragoste si curiozitate.
“Când am venit eu in liceu, in 1961, l-am gasit pe Costel (n.n. – Constantin Zavati) la catedra. Am colaborat in calitate de colegi de cancelarie, eu director 12 ani, iar dânsul sef de catedra. A fost un profesor extrem de disciplinat, de o competenta profesionala de netagaduit, de o rigurozitate stiintifica remarcabila, exigent, permanent la zi cu noutatile aparute in literatura de specialitate. A amenajat un foarte bun laborator de chimie, care astazi ii poarta numele.”
Profesor Maria Finder
– Cum va simtiti, domnule profesor, am vazut ca in timp ce fostii colegi, fostii elevi vorbeau despre dumneavoastra, nu ati scos un cuvânt, i-ati ascultat privindu-i. La ce va gândeati?
– Pentru mine a fost o mare surpriza, asa ceva nu mi s-a intâmplat niciodata, ca elevii mei sa ma aprecieze in acest mod, este o mare bucurie, este unic in viata mea. In general eu nu mi-am sarbatorit numele si nici ziua de nastere. Asa au fost vremurile, am trait ani foarte grei. Doar dupa ce am iesit la pensie, mai sarbatoream, eram eu, sotia si sora mea, Lucretia Zavati, care a lucrat si ea cândva in ziaristica, la Steagul Rosu. Mi-au facut o mare bucurie, mai ales ca sunt singur, sotia a plecat anul trecut de lânga mine, iar fiica mea, Mariana, este in Anglia. Ii sarut pe toti si le multumesc. Ma gândeam…Amintiri.
– As vrea sa-mi povestiti despre prima dumneavoastra ora la catedra. Cum a fost?
– Pot sa va vorbesc ore intregi, dar nu aveti timp. Prima ora? Eu am fost elev al Liceului Militar “Stefan cel Mare” din Cernauti, iar dupa absolvire am fost selectionat pentru a urma o Scoala de Ofiteri de Infanterie din Germania, in perioada 1942 – 1944. La 19 ani am facut “practica” trei luni pe frontul de Rasarit, in URSS, asa era sistemul, unii colegi au fost in Africa, altii in Franta. Era in preajma marii ofensive de la Kursk. Dupa aceea am termint scoala militara tot in Germania, intr-o localitate care acum apartine Poloniei. La 1 martie 1944, la final de scoala, dupa ce ne-au echipat ca ofiteri, ne-au dus la Breslau, unde ne-a vorbit Hitler, la 20.000 de cadeti, din toate armele.
“Domnul profesor Zavati avea metoda de predare, de pe mâna lui au iesit generatii de elevi foarte buni. Domnule profesor, va multumesc pentru tot ce ne-ati daruit. Indraznesc sa spun ca de la dumneavoastra am primit multe daruri, metoda de invatare, punctualitatea, respectul pentru carte, pentru profesori, disciplina.”
Romeo Coroi, fost elev
– Ce v-a spus Adolf Hitler?
– A facut o dare de seama, in stilu-i caracteristic, despre mersul frontului. Era un tip destul de carismatic, care cucerea auditoriul, vorbea coerent, interesant, nu era distrus ca in ultima perioada. Eram cam la opt metri distanta de el.
Am fost o luna ofiter instructor in armata germana, dupa care ne-au chemat in tara, inainte de 23 august si ne-a trimis pe frontul de Vest, debarcarea din Normandia m-a prins in Ungaria. Dupa razboi, am activat doi ani in armata regala, apoi m-au dat afara. Atunci au fost disponibilizati 9500 de ofiteri, alte mii de subofiteri, eram un pericol pentru noul regim. Oameni pregatiti, cu experienta, culti, patrioti.
– De la militar la profesor de chimie. Cum s-a intâmplat?
– A trebuit sa ma reorientez, am facut Facultatea de chimie la Iasi, intrând fara examen, terminând cu 10, fiind singurul care am luat examenul de stat, ceilalti nu au dat, incepuse prigoana. Ma urmarea Securitatea, niste colegi mi-au recomandat sa plec un timp, insa eu am ramas. Cu doua saptamâni inainte de a sustine examenul de stat, am fost concentrat, la un detasament de munca. Norocul meu ca am intâlnit la Serviciul de cadre de la Bucuresti un ofiter, era ardelean, un om destupat, care mi-a spus: tovarase, noi avem nevoie de specialisti, de chimisti, mergi la examen! M-au plimbat toata vara de la Iasi la Bucuresti, insa post nu mi-au dat. Si atunci, sotia, care era farmacista in Bacau, mi-a gasit un post in invatamânt, la Liceul de baieti, (Ferdinand I), clasa a VII-a, fizica, chimie, matematica, iar a doua parte a catedrei era la Liceul de fete: fizica si chimie – la zi, fizica si chimie – la seral. Fugeam de la o scoala la alta. Eu am facut chimie industriala, nu didactica, ma pregatisem pentru cercetare, habar nu aveam cum trebuie sa lucreze un profesor, nu stiam sa completez un catalog, sa fac un plan de lectii. Am invatat din mers. Asa mi-am inceput munca si iata-ma, dupa peste 30 de ani de catedra, la 91 de ani, impreuna cu elevii mei, cu fostii colegi. Asta este povestea unui om care si-a iubit tara, chimia, catedra, elevii. In rest, a fost munca, multa munca.
“Am urmat Facultatea de chimie industriala, bazele chimiei le am de la domnul profesor Zavati. Ce sa va spun in putine cuvinte: tact, pedagogie, seriozitate, apropierea dintre elev si profesor, care ducea la o relatie profesionala deosebita.In semn de respect, am hotarât ca promotia 1963 de la “Alecsandri sa se numeasca “Constantin Zavati”.
Cornelia Andronic, fosta eleva
– Am inteles din discutiile de astazi ca a fost o perioada grea, de reasezare a invatamântului, programa scolara se schimbase si, cu toate acestea, multe promotii, multe generatii au fost, pe drept cuvânt, denumite “de aur”?
– Era perioada de trecere de la un sistem la altul, atunci se spunea “Nu ai carte, n-ai parte”. Am muncit la inceput foarte mult, ma documentam, citeam, eram abonat la reviste in limba germana, multe dintre ele le am si acum. Am avut inclinatie spre limbi straine, eu stiu germana, franceza, ceva rusa, maghiara, am invatat in acesti ani engleza, când am fost de mai multe ori la fiica mea, in Anglia. M-am ghidat in scoala dupa o conceptie nemteasca, in româneste ar fi cam asa: Tuica este tuica, serviciul este serviciu, dar in nemteste suna mult mai sugestiv, adica sa nu amesteci treaba cu distractia. Eu am fost foarte sever la ore, chiar daca fostii mei elevi nu au pomenit nimic despre acest aspect. Eram amabil, curtenitor chiar cu elevii, insa pedepseam drastic pe cei care incercau sa copieze si care fumau. Nu am agreat furtul, iar notele le acordam doar pentru stiinta. Inspirat dintr-o revista germana, am creat un laborator de chimie, unul de nivel national, remarcat si de ministrul invatamântului, Mircea Malita, dar si de o delegatie de profesori din Germania. Cât am fost inspector scolar am infiintat alte 60 de laboratoare in scolile din judet.
“Multumesc domnului profesor pentru ca a stiut sa “bage” chimie si in capul celor care, la inceput, nu erau foarte aproape de acest obiect. Mi-a folosit mai târziu”.
Traian Garapa, fost elev
– Sa revenim la elevi, la ceea ce dumneavoastra ati numit “N-ai carte, n-ai parte”. Are un continut amenintator. De ce nu-i valabila si astazi? Se practica si atunci pregatirea suplimentara, ore in afara scolii?
– Erau timpuri foarte grele si severe, de persecutie a intelectualilor. Nimeni nu misca in front. In licee erau foarte multi elevi de la tara, foarte seriosi, educati, care invatau pe rupte, deoarece la tara nu mai aveau nicio sansa. Singura lor grija era sa invete, ei stiau ca numai scoala le puteau asigura o viata mai buna. Sa adaug, domnule, faptul ca admiterea in liceu era foarte severa, sa nu mai vorbim de admiterea in facultati. Trebuia sa fii foarte bun pentru a reusi la o facultare, si reuseau foarte multi. Acum? Nu se practica pregatirea in afara scolii. Nici vorba! Totul se invata in scoala, predare metodica, repetare, ascultare, laborator. Elevul pleca cu lectiile invatate din clasa.. Am auzit ca acum incepe pregatirea privata inca din clasele primare. Nu-i bine.
Timpul va regla, va face ordine in acest sistem, ca in orice sistem, insa depinde cât timp ne permitem pentru acest lucru.
“Am venit in liceu in 1961, profesorul Zavati era deja in liceu, am lucrat multi ani impreuna si am reusit sa scoatem elevi foarte buni. A fost greu, a fost frumos, cu multe satisfactii, si ma bucur ca am ocazia sa fiu alaturi de colegul meu si la 91 de ani. Sa fii sanatos!”
Lenuta Botez, profesor chimie, colega de catedra
– Ati implinit o vârsta, peste media europeana, ca sa nu mai vorbesc de cea din România. Sunteti in verva, cu o memorie fenomenala. Care ar fi secretul?
– Toata viata am muncit, am studiat, eu nu am lasat mintea sa se odihneasca. Am fost activ, cu o educatie cazona, cu o morala sanatoasa, optimist. Am avut o familie exceptionala, colegi de catedra, de cancelarie intelectuali adevarati, buni pedagogi si dascali de exceptie. Eu m-am dus la scoala cu placere. Nu mi-am permis sa pierd timpul fara rost, n-am stat degeaba. Domnule, daca ai o minte sanatoasa, organizata, un mental bun, poti sustine si organismul. Nici acum nu stau, scriu, in toamna voi tipari un volum de Memorii militare, care va fi lansat la Cercul Militar. Nu duc grija zile de mâine, am o pensie si o renta ca veteran de razboi, sunt colonel in rezerva. Sa stiti ca sunt un bucatar destul de bun. Gatesc pentru doua zile: supe, borsuri, fripturi, numai clatite nu am reusit sa fac. Pregatesc totul pentru iarna, conserve, gemuri, dulceturi, de gutui (imi place pelteaua), de cirese, prune, piersici, visine, compoturi, apoi zarzavaturi, vinete, ardei copti, de toate, mai am si acum destule prin camara. Vorbesc zilnic cu fiica mea, Mariana, profesoara, poeta, membra a Uniunii Scriitorilor, stabilita in Anglia, cu fostii mei colegi de la Cernauti, dar si cu cei pe care ii vedeti aici.
“Va pot confirma. Este un excelent bucatar. Nu am fost eleva domnului profesor, insa am lucrat multi ani in laboratorul de chimie, realizat de prof. Zavati. Era unul dintre cei mai respectati profesori, atât de colegi cât si de elevi, dumnealui se adresa cu Domnule si Domnisoara elevilor. Si acum sunt alaturi de dumnealui si il ajut la redactarea cartii pe care o scrie.”
Elena Ceausu, fosta laboranta
– Domnule profesor, in ultimii ani punem pe seama subfinantarii, a insuficientei recompensari a profesorilor drept cauze pentru situatia precara din invatamânt. Cum era in anii 70-80?
– In primul rând ca nu indraznea nimeni sa conteste salariul, nu exista asa ceva. Cât era – era, trebuia sa muncesti. Acum? La noi s-a inteles gresit democratia, va spune un om care a studiat, a lucrat, a mers in mai multe tari. Am distrus tot si nu am pus nimic la loc. Nu poti, intr-un sistem, sa distrugi, fara sa pui ceva substantial in loc, ramâne un loc gol, neproductiv, pe care il ocupi foarte greu sau niciodata.
“Pentru mine este extraordinar tot ce se intâmpla aici. Nu stiu daca noi vom reusi sa organizam vreodata asa ceva. Este extraordinar ca si dupa 50 de ani sa ai puterea de a iubi, sa daruiesti din suflet, din inima un zâmbet, o floare, pentru profesorul tau… Am invatat foarte multe astazi si le voi povesti si colegilor.”
Ada Murgoci, eleva in clasa a XI-a la Colegiul “Vasile Alecsandri”
La clubul controlat de Consiliul Local Bacau e jale: dupa Paraschiveanu, a plecat Cuciureanu. Urmeaza Mihai Nistor?
Cunoasteti proverbul, nu? Lupul isi schimba parul, dar naravul ba. E si cazul gruparii controlate de Consiliul Local Bacau, CSM 2010. In ianuarie, la propunerea primarului Romeo Stavarache, Gabriel Stanica Lupu a fost schimbat din functia de director coordonator al CSM Bacau 2010 cu Vasile Jâmbu. Mai mult, chiar si Clubul Sportiv Municipal 2010 si-a schimbat numele, devenind, in baza referatului 394/22.01.2014, Clubul Sportiv Stiinta Muncipal Bacau!
„Municipiul Bacau are o traditie indelungata in sportul de performanta in multe ramuri sportive, sportivi si antrenori cu rezultate deosebite pe plan national si international, iar majoritatea performantelor obtinute de sportivii bacauani au fost obtinute sub brand-ul Stiinta”, suna explicatia abracadabranta a primarului Stavarache, aflat actualmente in stare de arest preventiv pentru luare de mita. Asadar, alt director si alta denumire la clubul Primariei.
Dar si aceleasi vechi naravuri: intârzieri salariale, promisiuni desarte, premieri care s-au facut pierdute. Mai nou, la capitolul pierderi, putem trece si nume de sportivi! Precum boxerii Catalin Paraschiveanu si Alexandru Cuciureanu. Iar la rând sta campionul mondial WSB, Mihai Nistor, deranjat, la rândul sau, de lipsa de cuvânt a conducerii de la CSM 2010/ Stiinta Municipal !
S-a rupt lantul de iubire
In septembrie 2013, Catalin Paraschiveanu dadea lovitura la „Centura de Aur”: il invingea in semifinale cu 3-0 pe vice-campionul european Bogdan Juratoni si isi adjudeca titlul la 75 de kilograme. La inceputul anului, Paraschiveanu a rupt intelegerea cu CSM 2010/ Stiinta Municipal si a plecat in Italia, la Opi 2000 Milano. Lui Paraschiveanu i-a urmat Alexandru Cuciureanu.
Detinatorul titlului national la 64 de kilograme a rupt si el, recent, „lantul de iubire” cu gruparea condusa de Vasile Jâmbu. Satul de promisiunile financiare neonorate (a se citi restante salariale pe ultimele luni), Cuciureanu a parasit clubul bacauan, spre disperarea antrenorului Relu Auras. „E adevarat, a plecat si Cuciureanu.
Nu-mi vine sa cred ca ne pierdem asa de usor valorile! Muncesti ani la rând pentru a-i scoate campioni si ii pierzi in doar câteva luni din cauza dezinteresului manifestat de unii oameni care nu au nicio legatura cu performanta”, a rabufnit Relu Auras, care a tinut sa faca o precizare: „Atât Paraschiveanu, cât si Cuciureanu ar fi ramas in Bacau, daca li s-ar fi spus clar când anume isi vor lua banii. Ar fi inteles si ar fi acceptat pâna si intârzierile salariale, desi- atentie!- nu vorbim de sume colosale. Ei s-au saturat insa sa tot fie purtati cu vorba”.
Cu totii in concediu
Dezinteresul manifestat de directorul CSM 2010/Stiinta Municipal, Vasile Jâmbu risca sa compromita si participarea bacauanilor la Campionatul National de Seniori ce va avea loc pe data de 4 august, la Piatra Neamt. Dupa ce anul trecut a avut 13 medaliati (din 14) la Nationalele de la Resita, acum, lotul condus de Relu Auras nu-si poate desfasura nici macar programul de pregatire in format complet!
„CSM 2010 sau, cum ii zice mai nou, Stiinta Municipal, are obligatia sa asigure intregul suport financiar pentru Nistor si Jitaru, ca pe Cuciureanu si Paraschiveanu si asa i-am pierdut”, a spus Auras: „Ei au nevoie de sparring-uri, ca altfel nu-i primeste in competitie. Nici nu mai vorbesc de alimentatie, de indemnizatii si asa mai departe.
Ei bine, platile respective nu pot fi facute! Si asta pentru ca directorul Vasile Jâmbu e plecat in concediu. Tot in concediu se afla si persoanele din Primarie care autorizeaza aceste plati. Nimeni nu le tine locul, nimeni nu stie nimic. E ceva incredibil! Si vorbim despre oameni care ii datoreaza enorm lui Romeo Stavarache; fara sprijinul primarului, ei n-ar fi ajuns niciodata in diferite functii la CSM 2010 sau in Primarie Eu sa fi fost in locul lor, m-as fi dat peste cap pentru ca lucrurile sa-si urmeze nestingherit cursul in absenta lui Stavarache. Din pacate, vad ca ei fac taman pe dos”. Fac pe dos si fac ca lupul: poate ca nu urla, dar isi schimba doar parul, nu si naravul!
In acest week-end vom cunoaste podiumul Cupei Mondiale. Sâmbata, de la ora 23.00 (in direct TVR1), Brazilia si Olanda vor juca pentru medalia de bronz. Duminica, in schimb, vom avea finala pentru aur: Germania- Argentina, de la ora 22.00, de asemenea pe TVR1.
Ca de obicei, meciul pentru locurile 3-4 se anunta unul al consolarii. Spulberate de Germania, cu un istoric 1-7, gazdele vor incerca sa ia fata unei reprezentative olandeze care a ramas, la rândul sau, cu gândul la semifinala cu Argentina, pierduta, insa, la penalty-uri. „Nu ma intereseaza finala pentru locul 3”, a fost mesajul olandezului Robben, care a spus cam totul despre importanta jocului de sâmbata seara.
Cu totul altfel vor sta lucrurile duminica seara, atunci când Germania si Argentina se vor intâlni pentru a treia oara intr-o finala mondiala. In ’86, in Mexic, a câstigat Argentina lui Maradona, patru ani mai târziu, la Roma, triumfând Germania lui Matthaus. Si daca tot vorbim despre „factorul M”, sa vedem care M va fi acum mai mare: Messi sau Mueller?
Daca nemtii nu au probleme de lot, in schimb argentinienii spera sa-l recupereze complet pe Di Maria, astfel incât sa refaca trio-ul cu Messi si Higuain. E vremea marii finale!
Nu este nicio greșeală. Și peștele se vânează. Pe la mijlocul anilor ‘50, încep să se înființeze în cadrul unor filiale ale vânătorilor și pescarilor sportivi din țară mai multe cercuri de scufundători, în mare parte dotați cu echipamente de construcție proprie.
În anii care au urmat se dezvoltă în special vânătoarea subacvatică cu arbalete. Majoritatea erau de producție rusească sau cehoslovacă, de o calitate și fiabilitate foarte bună.
Constantin Păduraru, alias “Duri” pentru prieteni, rămâne unul dintre cei mai renumiți vânători subacvatici pe care i-a avut și îi mai are Bacăul. Spiritul de aventură i s-a dezvoltat de mic. Alături de Mihai, fratele cu șase ani mai mare, de care se ținea ca scaiul, a descoperit pitorescul mahalalelor din perioada postbelică și frumusețea bălților Bistriței.
Gașca din Parcul Mare
“Am început să prind pește de mic, la început ca pescar cu mâna. Pe vremea aceea era Gârla Morii, pentru cine își mai aduce aminte. O zonă periculoasă pentru copii. Ne cățăram pe buștenii aduși de plutași din vârful munților. Mi se păreau uriași. În joacă, fratele mai mare m-a luat de mână și m-a aruncat în apă. Aveam vreo șase ani. Așa am învățat să înot, de nevoie, singur. Ne-am născut pe Strada Iernii, cam pe unde e clădirea Romtelecom acum. Mihai, la începutul războiului.
Eu, la un an după terminarea lui, pe douăzeci și trei aprilie, în patruzeci și șase. Mai central decât atât nu se putea locui. Strada Iernii ținea până la Restaurantul Ciocârlia. Țin și acum minte mirosul micilor preparați de Nea Vasile Ciupitul. Exact cum e Gât-Strâmb Cocoșatul în București, așa era de renumit Ciupitul.
Trăiam pe strada asta într-un amestec de nații: români, evrei, țigani. Gașca noastră era formată din fratele meu Mihai, Lică Chiorul, Țiți Găină și Mișa evreul. Parcul Mare, sălbăticit pe atunci, era teritoriul nostru, casa de peste zi.
Țin minte că ne băteam pentru supremație cu gașca lui Oltea, din Letea. Dar bătăi în toată regula, cu săbii, scuturi, prăștii. Atunci m-am cunoscut cu viitorul profesor Rang. El era cu prăștia după păsări, ca și noi de altfel. Mesele de prânz le luam de obicei cam tot acolo, în parc.
Corcodușe, coacăze, alune americane (niște fructe mici și înecăcioase), nuci. Din oraș știam toate curțile în care erau pomi fructiferi, ce crește și când, ca să poată fi «prădate». Pe unde e sediul PNL acum, erau vizavi cele mai bune corcodușe din Bacău. Pe Karl Marx, cele mai bune caise și cele mai frumoase flori, niște dalii imense.”
“La Trei Calici”
“De la fratele mai mare am învățat să prind pește cu mâna. Aveam și unde. Erau stavilarele care dirijau lemnele pentru Fabrica Letea. Stăvilarul I, denumit și «La trei calici», începea cam de unde s-a construit apoi Ștrandul Tineretului. Urma Stăvilarul II și apoi Stăvilarul III, spre Insula Veche.
Când se ridica poarta la primul, și se dădea drumul la apă, ne aruncam ca nebunii și o luam înot la vale. Eram inconștienți. Gârla Morii o treceam înot cu hainele legate pe cap. La pește mergeam în zona de la stăvilar spre Șerbănești. Era în construcție atunci Barajul de la Bicaz. Mai dădeau ăia drumul din când în când la apă și rămâneau bălți, ochiuri de apă, pline cu clean, mreană, oblete. Așa am căpătat dexteritate.
Când apa era mai rece, improvizam. Aveam scandal acasă cu mama, că foloseam perdelele de la geam pe post de plasă. Eram săraci atunci dar în zbenguiala noastră nu conștientizam asta. Greu pentru o mamă singură, cu doi copii. Perdelele erau din tifon. Degeaba le spălam noi și le puneam la loc, se îmbâxeau de mâl. De fapt noi mergeam toată vara după pește… de foame. Nu mai spun că stăteam toată ziua pe gârlă.
Peștișorii ăia mai mici îi puneam pe pietre la soare și îi mâncam așa. Pe lângă fostele birouri Filderman, la Pod la Paloșanu, era atunci fabrica veche de pâine. Era o doamnă care lucra acolo și ne vedea cum trecem în fiecare dimineață.
A început să țină la noi deși nu ne cunoștea. Ne punea la un geam, acolo unde plasa de sârmă era desprinsă, o pâine ruptă în bucăți, ca să nu zică cine o vedea că vrem să o vindem. O luam aburindă.
Și cu peștii uscați la soare, cam asta era mâncarea. Când ne întorceam mai găseam altă pâine, ruptă tot așa, dacă era ea de serviciu. Ne rugam să-i dea Dumnezeu sănătate iar acum, că o pomenesc, s-o odihnească în pace.
N-am cunoscut-o niciodată. Timpul a trecut. Fratele a plecat la școală în București. Am intrat și eu la Liceul Sportiv. Am jucat și handbal. M-am nimerit în aceeași clasă cu Gelu Cociorvă, alt mare pescar. Ne cunoșteam de la bătăile din parc. Cum el mai trăgea chiulul, dirigintele mi l-a dat mie în grijă. Când mi-a arătat pe unde și cum prinde pește, am ajuns să chiulim amândoi.”
Primul pește vânat
Domnul profesor Constantin Păduraru este acum pensionar. Locuiește tot în apropierea parcului. Când am bătut la ușa apartamentului mi-a deschis jovial. Avea la îndemână câteva albume și, lucrul cel mai important, o arbaletă subacvatică, veche de cincizeci de ani, în perfectă stare de conservare. Sandourile rusești arătau de parcă abia ieșiseră din fabrică. (Sandou – elasticul care, întins, propulsează săgeata).
Ne cunoaștem de la concursurile de pescuit, unde în ultima vreme a activat ca arbitru… imparțial. Are un șarm inegalabil de povestitor, care știe să-și nuanțeze intonația, completând-o în același timp cu o mimică și o gesticulație pe măsură. La câte povești știe și cu ce farmec le spune, poate candida oricând la un podium pe scenă, într-o reprezentație “One man show”. Am aflat și cum l-a prins microbul vânătorii sub apă.
“Prin ‘61 a început să se excaveze pietrișul în zona primului stăvilar. În gropile alea adânci, apa infiltrată era extraordinar de limpede. De la deversări se umpleau de pește. Nu puteam să intru acolo pentru că era foarte rece. Într-o zi, pe la începutul verii lui șaizeci și doi, când mă întorceam de la băltoacele de sub malul de la Șerbănești, văd un tip că dârdâia lângă una din ele.
Eu țineam peștii prinși, la brâu, într-o pungă, ca să am mâinile libere. Intram în vorbă. Îi arăt ce am și îi spun cum i-am prins. L-am întrebat ce face acolo. Mi-a arătat și el ce pește a prins. Clean și mreană de câte două chile bucata, nu chitici ca ai mei.
Normal că m-am mirat cum de a reușit să prindă cu mâinile așa ceva, într-o apă adâncă, limpede și foarte rece. Atunci am văzut pentru prima dată o arbaletă. Mi-a mai arătat un tub de respirat, mască și labele. M-a întrebat dacă vreau să pescuim împreună și mi-a explicat cum se face.
N-am mai stat pe gânduri. Eram deja un foarte bun înotător, dar nu mi-a ieșit din prima. Trebuia sincronizare între mișcarea labelor, luarea liniei de ochire și respirație. A fost mai greu până m-am adaptat. Bineînțeles că mi-a ieșit până la urmă. Însă primele imagini, văzute prin ochelarii de scufundător, au rămas de vis.
Am descoperit o altă lume. Și asta i-o datorez acelui tip, pe care, am aflat mai târziu, îl chema Dorian Loigner. Era foarte cult. Vorbea mai multe limbi străine. Foarte citit. Ne-am împrietenit. Am învățat foarte multe stând în preajma lui. La el am auzit prima dată recitate poeziile lui Esenin. Poate că… involuntar, m-a influențat să dau examen de admitere la filologie.
Vara de vară alcătuiam o echipă. Pentru că apa era rece făceam cu rândul, câte un sfert de oră de scufundat. Cel de pe mal reîncărca arbaleta de schimb și recupera peștele prins. Înotam în apnee și câte două minute și jumătate. Oricum ne lua pe amândoi dârdâitul. Când mai găseam câte un cauciuc de mașină aruncat, erau rare pe vremea aceea, îi dădeam foc și ne încălzeam.
Peștele prins îl dădeam la Parcul Trandafirilor. Era Bărbulescu șef atunci. Îl lua să-l prepare bucătarul pentru clienții mai de soi. Nouă ne aducea câte un platou cu mici și o jumate de șliboviță. Ne mai scăpa și câte un ban. Se uitau clienții lung la noi, cum așa îmbrăcați și înnegriți de fumul de la cauciucuri, suntem așa de bine tratați.”
Povestea a ajuns abia la jumătate. Duri (de la Păduraru – Păduri – Duri) și-a împărtășit experiența și altor pasionați de pescuit, creându-și discipoli. Despre aventura vânătorii subacvatice, trăite acum de proaspătul profesor de Limba Română, data viitoare.
Vineri:
„Valhalla Pub” continua concertele live din seria „Big Bang Bands”. Trupa „Memory” va cânta de aceasta data, de la ora 21.00 pentru toti invitatii. Un bilet costa 10 lei. Pentru rezervari puteti suna la 0742856782.
Pentru cei care abia asteapta „Maraton Festival”, „Pub S” organizeaza prima petrecere de incalzire. Ritmurile serii vor fi hip-hop si electronic. In cadrul petrecerii se va organiza o tombola, la care se pot câstiga doua invitatii la Maraton. Usile se deschid la ora 22.00, iar intrarea este libera.
Dj Sava si Raluka vor cânta, de la ora 23.00, pentru toti petrecaretii din „Summer Club Marinarul”. DJ Yoshi va deschide pofta de dans a bacauanilor prezenti. Pentru rezervari puteti suna la 0725517155.
„Police Pub” va asteapta sa petreceti serile de weekend impreuna cu „Formatia Artist”, de la ora 23.00.
Sâmbata:
„Valhalla” te asteapta sa defilezi intr-o tinuta originala la „Funky Party”.
„Pub S” organizeaza cea de a doua runda de pregatire pentru „Maraton Festival”, de la ora 22.00. Doua bilete pentru petrecerea de la Magura pot fi câstigate prin tragere la sorti. Ritmurile acestei seri sunt Rock si Metal.
Cristi Dules este invitat special la „Club LM”. Clubul se deschide la ora 22.00. Intrarea costa 10 lei. Atmosfera va fi intretinuta de MC Myreel si DJ Robyn.
Cinefilii vor putea viziona, in acest sfârsit de saptamâna, la „Cinema City”, in premiera urmatoarele filme:
Planeta Maimutelor: Revolutie
Regia: Matt Reeves Gen: Actiune, Drama, SF, Thriller
Cu: Andy Serkis, Gary Oldman, Jason Clarke, Keri Russell
O populatie aflata în dezvoltare, maimutele evoluate genetic conduse de Caesar (Andy Serkis), sunt amenintate de un grup de oameni supravietuitori ai devastatorului virus ce a facut ravagii în urma cu zece ani. Reusesc sa încheie temporar pace, însa aceasta se dovedeste fragila si de scurta durata, caci ambele parti se afla pe picior de razboi, un razboi ce va hotarî care va fi specia dominanta de pe Pamânt.
New York Melody
Regia: John Carney Gen: Comedie, Drama, Muzical, Romantic, Dragoste
Cu: Keira Knightley, Mark Ruffalo
Cel mai recent film al regizorului si scenaristului John Carney este o comedie sentimentala despre ceea ce se întâmpla atunci când doua suflete ranite se întâlnesc, reusind sa creeze împreuna o muzica frumoasa. Gretta (Keira Knightley) si vechiul sau prieten, Dave (Adam Levine) se iubesc din anii de liceu si compun muzica împreuna. Ei se hotarasc sa plece la New York atunci când el primeste o oferta din partea unei case renumite de discuri. Dar tentatiile pe care le aduce faima îl determina pe Dave sa se înstraineze de Gretta, care ramâne singura si trista.
Madalina Gheta
Francis Bacon (1561-1616), filosoful care ne-a spus ca a cunoaste cu adevarat inseamna a cunoaste prin cauze, ne-a daruit si un gând minunat care ne invita sa pricepem ca spiritul nostru trebuie eliberat de tirania diverselor erori, prejudecati si iluzii, denumite de el idoli.
Filosoful englez crede ca acesti idoli pot fi clasificati in: idoli ai tribului (specifici naturii umane), idoli ai pesterii (determinati de educatia fiecarui individ), idoli ai forului (prin care sunt desemnate neconcordantele limbajului cu viata reala) si idoli ai teatrului (zamisliti de autoritatea unor sisteme filosofice si politice vechi). Idolii tribului? Isi au izvorul, spune Francis Bacon, in insasi natura omului.
Intelectul nostru, asemanator uneori unei oglinzi false, deviind razele pe care le emit obiectele si amestecând propria sa natura cu aceea a obiectelor, rastalmaceste si desfigureaza, de multe ori realitatea.
Idolii pesterii? Acestia sunt idoli ai omului individual. Spiritul omului este aidoma unei pesteri care intrerupe lumina naturala, din cauze precum: natura particulara a fiecarui individ, educatia, lecturile, mediul, autoritatea persoanelor admise si respectate, relatiile cu semenii. Idolii forului? Izvorul acestora este reprezentat de legaturile stabile dintre diferite grupuri umane. La aceste legaturi fac aluzie numele cu ajutorul carora ii desemnam, adica idolii forului, pentru ca oamenii se asociaza prin vorbe. Si numele prin care sunt desemnate diferite obiecte de schimb se adapteaza la inteligenta spiritelor celor mai marunte.
Desi ar putea preveni echivocurile, asemenea cuvinte siluiesc totusi intelectul si tulbura totul, imbrâncindu-i pe oameni in dispute sterile, nefolositoare, chiar daunatoare uneori. Idolii teatrului? Provin din dogmele diferitelor filosofii sau conceptii care s-au inradacinat in spiritele noastre, care actioneaza cu o autoritate tiranica asupra acestora, spune Bacon. Putem fi cu adevarat liberi, ne sugereaza filosoful, numai daca spiritul nostru este capabil sa surpe in noi insine acesti idoli.
Ceva mai târziu, Friedrich Nietzsche (1884-1900) avea sa ne cutremure cu ,,Amurgul idolilor”, cartea care readuce in dezbatere falsa noastra idolatrie fata de sisteme, conceptii, unele credinte, unele personalitati. Cartea este un fel de bisturiu al luciditatii menit sa taie fumul iluziilor in care omenirea a trait. Lumea, crede el, subjugata idolatriilor de tot felul, a devenit un fel de teatru ciudat al mastilor.
Actori jalnici, interpretând roluri scrise de altii pentru ei, oamenii joaca intr-o mascarada continua, intrucit sub aceste masti nu mai exista nimic. In strategia sa de prabusire a idolilor din noi, Nietzsche este necruatator: ,,Eu pun intrebari zeului. De ce? Fiindca asa am eu chef si nu oricum, ci cu ciocanul. Si daca zeul raspunde, nu exista deliciu mai mare decat sunetul binecunoscut al vintrelor sale putrede pentru cel care poseda a doua pereche de urechi”. ,,Zeul” pe care Nietzsche il asediaza cu intrebari incomode poarta nume/chipuri diferite: Platon, Aristotel, Kant, Hegel, Rousseau, Darwin, Dante… Pe unii dintre acesti zei ii demoleaza pur si simplu. Platon are o ,,sarlatanie superioara”, Dante este ,,o hiena care face versuri in morminte”, Rousseau este ,,un idealist si o canalie intr-o singura persoana”, Kant este ,,un perfid”, Socrate are o ,,rautate de rahitic”…
Fireste, el isi argumenteaza consideratiile. Putem sa fim sau nu de accord cu opiniile sale, dar ceea ce ramâne esential din discursul sau este marea sa declaratie de razboi împotriva tuturor intepenirilor spirituale. E nevoie de o cale de insanatosie a spiritului nostru. Iar aceasta cale este una singura: ,,de a-i trage de limba pe idoli”, ,,intrucât in lume exista mai multi idoli decât realitati”. Desi avem stiinta despre asemenea… sugestii oferite de spirite precum Francis Bacon sau Friedrich Nietzsche, câti dintre noi avem puterea sa da darâmam idolii care-si fac mendrele in spiritul nostru? Mai nou, privind in jur, observam ca unii au inceput sa aiba idoli si din lumea lumpenului politic, nu doar din cea a moral-putredului nostru showbiz.
 |
 |
